BusinessMagazin

Tag: pandemie

  • Pregăteşte-te pentru cei mai rău, speră la ce-i mai bine

    Am aşteptat cu sufletul la gură Valentine’s Day şi nu ca să primesc flori sau să ies la o cină romantică, ci pentru că ştiam că urmează ofertele la bilete de avion. N-a fost să fie, pentru că operatorii aerieni mici şi mari s-au „zgârcit” anul acesta la reduceri. În paralel cu preţurile exagerate, de 25-30 de lei pentru o ciorbă/un ecler, creşterile de peste 50 de procente la mobilă şi facturile piperate, printre altele, a fost încă un semn că „nu-i a bună”.

    Pe la florărie nu mai vrea nimeni să negocieze, pentru că „s-au scumpit, maică, toate”, deci nici nu vreau să îmi imaginez ce scoruri vor fi de 1/8 martie. Chiar şi după o pandemie, debutul războiului la graniţă şi multe alte nenorociri pe care le-am văzut pe plan internaţional încă nu simţeam anxietatea unui viitor incert, dar începutul acestui an, mai mult decât oricând, parcă a adus cu el conştientizarea unei realităţi nici pe departe roz şi a nevoii de o mai mare responsabilizare.  

    Ne-am obişnuit cu binele şi binele parcă începe să se estompeze. De unde până mai ieri îi fericeam pe norocoşii din tech, care lucrau în multinaţionale cu cantine de lux, sau mai bine zis restaurante în toată regula, spaţii de relaxare mai comode decât acasă, birouri cu privelişte şi câte şi mai câte, vedem cum lucrurile au luat, până şi pentru ei, o întorsătură deloc bună.

    Şi îmi dau seama că cine nu şi-a făcut câtuşi de puţin „încălzirea” cu un trai mai puţin îndestulător s-ar putea să aibă un şoc. În astfel de situaţii se dovedeşte importanţa cumpătării, a echilibrului.
    Bucu­ră-te când eşti pe o pantă ascendentă, profită, trăieşte-ţi clipa. Dar nu uita să rămâi puţin pragmatic, să gândeşti pe termen lung, să ai un plan de back-up, financiar şi nu numai.

    Păstrează legătura cu oamenii, cu colegii, cu rudele. Nu mai sunt vremuri în care să fii lupul singuratic. Solidaritatea a fost cuvânt cheie în pandemie, în război, în cutremurele recente. Şi va mai fi nevoie de ea şi pe viitor.

    Vorbesc inclusiv de pregătirea profesională pe care o ai. Foarte puţini sunt indispensabili şi de neînlocuit. Iar compania care îţi fredonează prieteneşte refrenuri despre cultura organizaţională s-ar putea să uite strofele când trebuie să facă restructurări. O extracalificare profesională, o abilitate în plus, o certificare nu strică niciodată. Îţi plac limbile străine? Poţi să devii traducător autorizat. Eşti pasionat de amenajările interioare? Fă un curs de design şi încearcă, printre picături, să ai mici colaborări, chiar şi dacă te oferi să proiectezi pe gratis noul apartament al unui prieten – scopul e să îţi faci un portofoliu –,  pentru că nu se ştie niciodată când ai nevoie să te reorientezi. Şi lista poate continua, în funcţie de ce hobby-uri ai. Important e să alegi totuşi ceva la care să te şi pricepi şi să fie relevant în contextul economic actual, să existe cerere.

    Despre importanţa economisirii am vorbit şi în trecut. Şi a renunţării la lucrurile care înghit resurse inutil, de la maşini care stau în garaj nefolosite şi pe care irosim bani pentru mentenanţă, RCA etc. până la abonamente de care profităm prea puţin sau deloc, achiziţiile de impuls, de care nu avem nevoie, şi tot aşa.

    Nu strică nici să ai o sursă pasivă de venit. O maşină pe care să o bagi pe o platformă de carsharing, o garsonieră a cărei rată să o acoperi din chirie până intră pe profit.

    Apoi fă-ţi relaţii. În România, în străinătate. Păstrează legătura cu oamenii, cu colegii, cu rudele. Nu mai sunt vremuri în care să fii lupul singuratic. Solidaritatea a fost cuvânt cheie în pandemie, în război, în cutremurele recente. Şi va mai fi nevoie de ea şi pe viitor.

    Iar evenimentele petrecute în ultimii ani în România şi în proximitate au arătat că trebuie să fim pregătiţi pentru orice. În general, pentru ce e mai rău, deşi e frumos şi încurajator să sperăm la ce e mai bine. Vestea bună e că inflaţia începe să scadă, iar în zona euro, lucrurile par să se aşeze, mai ales după evitarea „la mustaţă” a unei recesiuni, după cum menţionează o analiză a Coface citată de ZF.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

  • Mihaela Maranca, director general, Randstad România: An nou, aşteptări noi

    Furtuna de schimbări generate de pandemie i-a pus pe angajaţii români în faţa unor situaţii noi, în care a trebuit să îşi acceseze resursele de adaptabilitate şi creativitate şi în care şi-au configurat priorităţile de viaţă într-un mod mai articulat faţă de anii anteriori. Au ieşit din această perioadă mai încrezători în valoarea lor profesională, pregătiţi şi chiar dornici să lucreze de aproape oriunde, 79% spunând că flexibilitatea locaţiei de lucru este importantă pentru ei (conform studiului Randstad Workmonitor 2022), lucru de neimaginat ca fiind realist sau realizabil înainte de pandemie, cel puţin nu într-un asemenea procent. De aici extragem principala provocare a angajaţilor români faţă de locul lor de muncă, postpandemie: problema găsirii unui „dream job” aliniat cu noile lor aşteptări.

    Alături de aceasta se mai regăsesc:

    Lipsa unei perspective clare asupra viitorului. Una dintre moştenirile sistemului educativ tradiţional are drept consecinţă deconectarea multor tineri de conştientizarea activităţilor prin care potenţialul lor înfloreşte şi prin care se simt împliniţi, ceea ce are consecinţe multiple: cu timpul, începi să ai tot mai puţine satisfacţii în viaţa ta profesională şi îţi este dificil să identifici ce îţi doreşti pentru viitor, să alegi o direcţie în care crezi, ceea ce te-ar încărca de determinare, ţi-ar da energie, entuziasm, încredere.

    Problema timpului. Este adânc întipărită în mentalitatea mediului de lucru din România convingerea că trebuie să munceşti mult şi să te sacrifici pentru a avea succes profesional. Este o presiune impusă atât de fiecare angajat sieşi, cât şi una care se regăseşte, încă, în cazul aşteptărilor unor angajatori. Totuşi, în ultimii ani, generaţiile Z şi millennials conduc o revoluţie în dinamica angajat-angajator, la care în mod evident au un aport şi provocările prin care am trecut cu toţii în timpul pandemiei. De exemplu, rezultatele studiului Randstad Workmonitor 2022 arată că 56% din angajaţii români şi-ar da demisia dacă locul de muncă i-ar împiedica să se bucure de viaţă. Mă întreb cât de mare ar fi fost acest procent acum cinci ani sau dacă măcar ar fi existat ca direcţie de investigat într-un studiu.

    Problema ego-ului. Una dintre provocările mai puţin semnalate în spaţiul public este problema ego-ului şi consecinţele sale în mediul de lucru corporatist. Aceasta se poate manifesta fie de la manager la subalterni, fie între colegi. Atunci când se face simţită, poate cascada în conflicte, frustrări şi afectează calitatea mediului de lucru. Este o adevărată artă şi semn de maturitate să gestionezi o situaţie în care este prezent şi ego-ul celor implicaţi şi, mai mult, să te situezi la acel nivel de leadership personal care îţi oferă capacitatea de a analiza situaţiile profesionale dintr-o perspectivă liberă de ego.    ■

     

    Datele pe care le avem din piaţă arată că există o distanţă între aşteptările angajaţilor şi ce oferă angajatorii. În studiul Randstad Workmonitor 2022, angajaţii români au declarat că ar accepta o ofertă de muncă doar dacă:

    1.Œ Ar avea siguranţa locului de muncă;

    2. Ar avea un salariu semnificativ mai mare;

    Ž3 Aceasta nu i-ar afecta echilibrul viaţă profesională – viaţă personală;

    4. Ar primi beneficiile dorite;

    5 Angajatorul face eforturi proactive legate de diversitate şi echitate;

    ‘6. Compania face eforturi proactive pentru a fi mai sustenabilă;

    ’7. Ar avea flexibilitatea programului de lucru;

    “8. Ar avea flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii (ex. posibilitatea de a lucra de acasă).

  • Toate ţările au rămas “periculos de nepregătite” pentru următoarea pandemie

    În ciuda celor trei ani “brutali” de pandemie, sistemele de pregătire sunt “extrem de deficitare”, a declarat Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie.

    Cea mai mare reţea umanitară din lume arată că dezvoltarea încrederii, a echităţii şi a reţelelor de acţiune locală sunt vitale pentru a fi pregătiţi pentru următoarea criză.

    “Toate ţările rămân periculos de nepregătite pentru viitoarele epidemii”, a declarat IFRC, concluzionând că guvernele nu sunt mai pregătite acum decât erau în 2019.

    Organizaţia susţine că ţările trebuie să fie pregătite pentru “mai multe pericole, nu doar pentru unul singur”, spunând că societăţile devin cu adevărat rezistente doar prin pregătirea pentru diferite tipuri de dezastre, deoarece acestea pot apărea simultan.

    IFRC a menţionat creşterea dezastrelor legate de climă şi a valurilor de epidemii de boli din acest secol, dintre care Covid-19 a fost doar una.

    Fenomenele meteo extreme sunt din ce în ce mai frecvente şi mai intense, “iar capacitatea noastră de a reacţiona la ele este limitată”.

    IFRC a publicat două rapoarte în care face recomandări privind atenuarea viitoarelor tragedii de amploarea Covid-19, la cea de-a treia aniversare a declarării de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii a virusului ca fiind o urgenţă de sănătate publică internaţională.

    “Pandemia Covid-19 ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru comunitatea mondială, care să se pregătească acum pentru următoarea criză sanitară”, a declarat secretarul general al FICR, Jagan Chapagain.

    Dacă oamenii ar avea încredere în mesaje, ar fi dispuşi să respecte măsurile de sănătate publică şi să accepte vaccinarea.

    Dar organizaţia a declarat că cei care răspund la situaţii de criză “nu pot aştepta până la următoarea dată pentru a construi încrederea”, îndemnând la o cultivare consecventă din timp a acesteia.

    IFRC a declarat că, dacă încrederea este fragilă, sănătatea publică devine politică şi individualizată – lucru care a afectat răspunsul Covid.

    De asemenea, pandemia a exacerbat inegalităţile, cu salubritate precară, supraaglomerare, lipsa accesului la servicii sociale şi de sănătate şi malnutriţie, creând condiţii pentru ca bolile să se dezvolte.

    “Lumea trebuie să abordeze problema sănătăţii inechitabile şi a vulnerabilităţilor socio-economice cu mult înainte de următoarea criză”, a recomandat raportul citat de AFP.

  • Ritmul revenirii la birou în nordul Capitalei este lent. Corporatist: Nu am văzut să fie mai aglomerat în ultimele luni

    Dacă în lunile octombrie-noiembrie 2019, premergă­toare pandemiei, la staţia de metrou Aurel Vlaicu, „staţia corporatiştilor“, se validaseră între 750.000 şi 800.000 de cartele, trei ani mai târziu, în octombrie-noiembrie 2022, nu se înregistrau mai mult de 472.000 de validări. Situaţia este similară şi la staţia Pipera, după cum arată datele furnizate de Metrorex la solicitarea ZF.

    Cele două staţii de metrou sunt relevante în ceea ce priveşte dinamica revenirii la lucratul din birou, în condiţiile în care sunt staţiile care deservesc cea mai mare aglomerare de clădiri de tip office din Bucureşti, polul din nordul Capitalei.

    „Am reînceput să merg la birou în aprilie 2022, iar compania la care lucrez are sediul la Pipera. Nu am văzut să fie mai aglomerat în ultimele luni, este cam la fel în fiecare zi“, spune Cătălin, un tânăr corporatist din Bucureşti.

    Potrivit unui raport Google Mobility, prezenţa la locul de muncă în Bucureşti, la jumătatea lunii mai 2022, era cu 23% mai scăzută comparativ cu aceeaşi perioadă prepandemie.

  • A doua economie a lumii este lovită de tsunami: Exporturile Chinei au scăzut la minimul ultimilor trei ani după ce ridicarea politicilor anti-COVID a lăsat pandemia să faca ravagii

    Exporturile Chinei au marcat în decembrie 2022 cel mai puternic declin din ultimii trei ani. Factorii de decizie de la Beijing au acum de rezolvat problema unei economii care încetineşte şi a unei pandemii care câştigă teren mai repede ca niciodată, scrie Financial Times.

    În contrast cu exporturile, care au explodat în primii ani ai pandemiei, consumul s-a confruntat cu probleme serioase pe fondul lockdown-urilor. Vânzările cu amănuntul, care sunt un indicator al consumului, au intrat în teritoriu negativ şi au suferit o scădere cu 5,9%.

    În ultimele luni, guvernul chinez a lansat o serie de măsuri pentru susţinerea sectorului imobiliar, care trece de asemenea printr-o criză, într-o mişcare ce sugerează nevoia urgentă a conducerii de a recăpăta controlul asupra unor probleme economice majore. Pentru China sectorul de real-estate reprezintă 15% din PIB, iar o prăbuşire a acestuia ar însemna un dezastru economic.

    În 2022, excedentul comercial al Chinei a atins un nivel record de 878 mld. dolari, pe fondul unui boom din perioada în care COVID-19 crea probleme pe tot globul. Cu toate acexstea, exporturile au scăzut încet dar sigur de la an la an, pe măsură ce cererea globală a încetinit şi focarele de COVID au cuprins ţara.

    „Cererea externă a servit drept motor de creştere economică în ultimii trei ani, însă în acest an ea va fi o piedică majoră pentru economie”, a declarat Larry Hu, economist şef în cadrul grupului bancar australian Macquarie.

    China va publica marţi cifrele privind evoluţia PIB-ului în 2022 şi este de aşteptat ca aceasta să nu atingă ţinta de 5,5%, ea fiind oricum cea mai mică creştere economică prognozată din ultimele decenii pentru cea de a doua economie a lumii.

    Strategia anti-COVID a Chinei a impus costuri economice foarte mari, însă redeschiderea bruscă a ţării a generat sute de milioane de infecţii în doar câteva săptămâni, potrivit estimărilor de la Beijing.

    În decembrie, activitatea fabricilor a scăzut la cel mai mic nivel de la începutul pandemiei, potrivit datelor oficiale publicate.

    Economiştii urmăresc îndeaproape impactul redeschiderii asupra activităţii economice interne, despre care există speranţa că îşi va reveni .

     

     

  • Ce spune un proprietar de restaurant despre legea bacşişului: Sorin Barbu, La Finca by Alioli: Impozitarea bacşişului va face ce nu a reuşit pandemia, ne va lăsa fără oameni

    Sorin Barbu, proprietarul restaurantului La Finca by Alioli, al lanţului de pescării La Pescaderia şi al băcăniei Jamoneria, spune că legea bacşişului în forma ei actuală va duce la o plecare a oamenilor către alte industrii.

    De la 1 ianuarie a intrat în vigoare legea bacşişului, astfel că acum această sumă de bani lăsată în mod voluntar de către clienţi este ilustrată separat pe bon şi este fiscalizată. Mai exact, angajatul plăteşte 10% impozit pe bacşiş, fie acesta achitat de client cu cardul, fie cash.

    „Fiscalizarea bacşişului cash este foarte grea. Plus că suma plătită de clienţi drept bacşiş va scădea pentru că oamenii, clienţii, vor zice că nu vor să dea bani la stat. Anterior, media era de 8% din valoarea comenzii drept tips.”

    Antreprenorul e astfel de părere că legea va reuşi să facă ce nu a reuşit pandemia – să lase restaurantele şi barurile fără ospătari şi bucătari.

    „Majoritatea angajaţilor din HoReCa trăiesc din tips. Nu doar material, dar şi psihologic, ei pot evalua o “zi bună”, care să îi motiveze, după bacşişul calculat la finalul zilei. Tipsul reprezintă banii de lapte pentru copil, lăsaţi pe masă soţiei înainte să plece la serviciu. Tipsul reprezintă banii din care părinţii cumpără copiilor “ceva bun” la finalul unei zi lungi de muncă în care nu au putut petrece mai mult timp cu familia.”

    Sorin Barbu adaugă că aproape o treime din angajaţii cu care a interacţionat în cei peste 10 ani de când activează în industrie au popriri pe salariu, iar bacşişul este sursa lor de venit pe care se bazează. Fiscalizarea şi impozitarea acestuia îi va determina pe mulţi oameni să plece. El spune că unii vor orienta către retail sau către curierat, industrii care angajează puternic, dar alţii vor pleca din ţară.

    „Într-o ţară în care salariile din industria ospitalităţii sunt printre cele mai mici din Europa şi unde impozitele nu sunt corelate în niciun fel cu ceea ce ne oferă statul, legile de acest fel ne îngreunează şi mai mult munca de zi cu zi.”

    Mai exact, el spune că angajatul nu vede de ce să plătească impozit pe bacşiş în contextul în care de banii aceştia el nu primeşte de la stat, ca în Occident, un sistem sanitar bun sau un sistem de învăţământ modern.

    „Sunt restaurante care au decis să susţină ele cei 10% aferenţi impozitului ca să nu piarda angajaţi”, spune antreprenorul fără a oferi nume.

    Din punctul de vedere al acestei legi, bacşişul este orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către anumiţi operatori: cei care operează pe codul CAEN de restaurante (5610) şi/sau baruri (5630).

    Proprietarul restaurantului cu specific spaniol La Finca spune că are 30 de oameni în restaurante. Temerea lui e că cei mai mulţi oameni din industrie care vor pleca vor fi ospătarii. De regulă, aceştia au salarii mai mici pentru că primesc o pondere mai mare din bacşiş. În cazul lui, Sorin Barbu spune că bacşişul se împarte egal între toţi oamenii, după modelul din Spania, unde el a trăit mulţi ani. Există însă restaurante unde se fac diferenţe, iar ospătarii ajung să ia 60% versus 40% oamenii din bucătărie. Şi salariile sunt diferite.

    „Noi împărţim bacşişul în fiecare seară pentru că oamenii sunt obişnuiţi cu modelul acesta. Am înţeles că sunt unele localuri unde bacşişul se va împărţi la final de lună, dar oamenii nu sunt obişnuiţi aşa, mulţi trăiesc de la o zi la alta.”
    Sorin Barbu adaugă că în Spania un ospătar ajunge să câştige 1.100-1.200 de euro, dar lucrează 5-6 zile pe săptămână. În România, oamenii lucrează două zile cu două zile şi atunci un ospătar ajunge să câştige 700 de euro salariu şi asta în Bucureşti doar. Dar, ca restaurant, ca să funcţionezi ai nevoie de doi ospătari.

    „În ţara noastră, a doua cea mai săracă din Europa după Bulgaria, meseria de ospătar nu e văzută bine. Nimeni nu se laudă aici că e ospătar. Dacă pe lângă asta mai şi impozitezi bacşişul, oamenii vor pleca. Plus că eu cred că suma încasată de oameni va scădea.”

    ZF a calculat ieri cât ar putea încasa statul din acest impozit. În 2019, cel mai bun an pentru industria HoReCa, încasările raportate de companiile care au declarat unul dintre cele două CAEN-uri s-au ridicat la 17,5 mld. lei. Ţinând cont că 2022 a fost un an bun, fară restricţii pentru industria ospitalităţii, şi că jucătorii din domeniu spun că este comparabil cu 2019, ZF a estimat încasări similare anul trecut pentru acest sector.

    Astfel, românii au lăsat anul trecut 17-18 mld. lei în restaurante, cafenele şi baruri. Ţinând cont că nu în toate unităţile de HoReCa se lasă bacşiş şi oricum nu toţi clienţii fac asta, pornind de la încasări de 10 mld. lei şi o medie de 10% a bacşişului, rezultă că suma totală ce intra anual în buzunarele salariaţilor e de 1 mld. lei. La un impozit de 10%, rezultă că statul ar încasa 100 mil. lei, arată estimările ZF.

    „Cu legea asta o să ajungem să avem doar fast-food-uri (unde bacşişul e mic sau inexistent – n.red.) ori restaurante care folosesc personal din Asia sau aplicaţii.”

    Totuşi, angajaţii din Sri Lanka sau din alte ţări din Asia nu sunt o soluţie pe termen lung, spune Sorin Barbu. Ei nu se vor integra aşa cum s-au integrat românii în Spania sau Italia pentru că ei nu vin aici cu gândul de a rămâne.

    În opinia lui, singurul avantaj al legii e că acum se poate lăsa bacşiş şi pe card, lucru care înainte nu era de multe ori posibil.

     

     

     

  • ​Cât cheltuie românii anual pe artificii: pandemia a tăiat 1 milion de euro din vânzări

    ► China este principalul furnizor de artificii pe Bătrânul Continent. 

    România s-a aflat în 2021 pe locul zece în Uniunea Europeană la importurile de artificii, din afara Comunităţii, în special din China, acestea având o valoare de peste 1,4 milioane de euro, arată datele Eurostat. Importurile au scăzut anul trecut comparativ cu anul anterior cu circa 400.000 de euro, declinul fiind explicabil prin faptul că 2021 a fost un an incert din punct de vedere al evenimentelor şi al restricţiilor de circulaţie. În volum, România a importat 514 tone de artificii cu circa 300 de tone mai puţin decât în 2020. Comparativ, în 2019, înainte de pandemie, în ţara noastră s-au adus peste 900 de tone de artificii cu o valoare de peste 2,3 milioane de euro.

    Pe primele locuri în ceea ce priveşte importurile se află Olanda, cu o valoare de 21 de milioane de euro, Danemarca (18,5 mil. euro cheltuiţi pe importuri de artificii) şi Polonia (13,7 mil. euro).

    În 2021, Uniunea Europeană a importat 29.200 de tone de artificii din afara Comunităţii, cu o valoare de 90 de milioane de euro. Importurile au fost  în 2021 de trei ori mai mici faţă de perioada de dinainte a pandemiei, iar tendinţa s-a văzut încă din 2020 când UE a importat artificii de 190 de milioane de euro, faţă de 264 milioane de euro în 2019.

    Aproape 60% din totalul importurilor de artificii în UE au mers către Olanda, Polonia şi Danemarca, mai arată datele Eurostat.

    China este principalul furnizor extra-UE de artificii pe Bătrânul Continent, livrând 99% din volume, adică 28.800 de tone, potrivit aceleiaşi surse.

     

     

     

  • Zece companii din industrie cu peste 100 de angajaţi fiecare şi-au dublat cifra de afaceri în ultimul an. Cum se vede pandemia în cifrele fabricilor din România?

    Nimic nu reflectă mai bine dinamica vremurilor decât cifrele din economie şi evoluţia lor, iar rezultatele financiare ale companiilor de anul trecut aduc în faţă exact realitatea. Aşa se face că, după ce ritmul de creştere din 2020 pusese pe primul loc în industria prelucrătoare o companie cu activitate în producţia de măşti sanitare, anul imediat următor a propulsat la vârf un producător de căşti, unul dintre echipamentele frecvent folosite de corporatiştii „convertiţi” la munca de acasă.

    Cu o creştere de peste 20 de ori a cifrei de afaceri în 2021 faţă de 2020, poziţia de lider este adjudecată de Sennheiser International Manufacturing – Sucursala Braşov, prin care este operată fabrica de căşti a grupului german Sennheiser. Grupul este specializat în producţia de echipamente audio şi este activ în România printr-o unitate de producţie situată la Ghimbav, în judeţul Braşov. Activitatea fabricii din Braşov se axează pe producţia echipamentelor din portofoliul profesional Sennheiser, microfoane wireless (evolution wireless G4, XS Wireless Digital) şi căşti profesionale (HD 25, HD 280, HD 300 Pro). Grupul german Sennheiser a deschis în noiembrie 2018 în România fabrica în care asamblează căşti audio, aceasta fiind, la acel moment, una dintre cele patru unităţi de producţie ale germanilor în lume.

    În primăvara acestui an, reprezentanţii Sennheiser au anunţat că îşi extind fabricile din Germania şi România în decurs de câteva luni. În prezent, fabrica funcţionează la capacitate maximă, numărând aproximativ 150 de angajaţi. În ultimii ani, businessul a înregistrat creşteri semnificative, motiv pentru care Sennheiser a decis să extindă suprafaţa fabricii de la nivelul actual de 3.300 de metri pătraţi, la aproximativ 10.000 de metri pătraţi până la începutul anului 2023. De asemenea, dezvoltarea businessului va fi însoţită şi de o creştere substanţială a personalului, iar Sennheiser preconizează că noua clădire va fi la capacitate maximă până în 2027.

    Companiile care alternează la vârful industriei prelucrătoare sunt o oglindire a traseului pe care îl urmează economia, ceea ce explică de ce, în clasamentul din 2021, primul loc era ocupat de Techtex, producător de măşti sanitare, în vreme ce anul acesta aceeaşi poziţie îi revine firmei Sennheiser International Manufacturing, cu activitate în producţia de căşti şi sisteme audio. În 2020, Techtex, firmă din grupul Taparo, a devenit un nume important pe piaţa echipamentelor sanitare, într-un context deosebit de dificil generat de pandemia de Covid-19, propulsând businessul la vârf, după o creştere de peste patru ori a cifrei de afaceri într-un singur an. Tranziţia de la un ritm de lucru bazat pe mersul la birou la unul în care conceptul „work from home” sau munca în regim hibrid sunt la putere, a venit cu un vârf de cerere pentru echipamentele electronice, ajutătoare în procesul de desfăşurare a activităţilor de acasă.

    Şi ocupantul celei de-a doua poziţii în topul de anul trecut, Matei Conf, este un business activ tot în producţia de echipamente de protecţie, din nou susţinut de cererea ridicată din pandemie. Odată cu temperarea situaţiei sanitare, în ediţia din acest an, compania nu şi-a mai făcut loc nici măcar între primii 300 de jucători din industria prelucrătoare ca dinamică a cifrei de afaceri.

    Locul al doilea ca dinamică îi revine companiei Nitramonia BC, deţinute de omul de afaceri Eusebiu Guţu, cel care este şi acţionarul majoritar al producătorului de panificaţie Pambac Bacău. Nitramonia BC este denumirea actuală a companiei Popasul Trebeş, prin care Eusebiu Guţu a cumpărat, în primăvara anului 2021, combinatul Chemgas din Slobozia, deţinut de firma Chemgas Holding, aflată în lichidare. După preluare, Eusebiu Guţu a anunţat că are în plan investiţii de 30 milioane euro în următorii cinci ani pentru combinatul chimic, scop pentru care erau luate în considerare fonduri guvernamentale şi europene. De altfel, anul trecut, Eusebiu Guţu a anunţat că are în plan schimbarea direcţiei de business pentru Popasul Trebeş, astfel încât să se concentreze mai mult pe partea de producţie de îngrăşăminte, activitatea companiei fiind anterior concentrată pe comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat. Eforturile făcute în acest sens se văd în cifra de afaceri, care a crescut anul trecut de peste trei ori faţă de 2020.

    Motexco, ocupantul locului al treilea în clasament, este un business fondat în 1998, cu activitate în producţia de ţesături, echipamente de lucru şi de protecţie şi articole militare. Deşi anul trecut, regiunea nu se afla încă sub auspiciile întunecate ale războiului militar, ascensiunea acestui business într-un context în care cererea de echipamente militare a crescut este un subiect de urmărit şi în clasamentele viitoare, sintetizând practic tranziţia de la războiul cu pandemia din 2020 la un război militar în toată regula, doi ani mai târziu. Motexco a furnizat până acum, potrivit informaţiilor de pe propriul site de prezentare, echipamente militare pentru armatele din Belgia, Olanda, Franţa şi Italia, dar şi pentru armata română. SMURD şi serviciile judeţene de ambulanţă sunt doar câteva exemple din rândul clienţilor Motexco pe piaţa locală.

    În topul celor mai dinamice companii din industria prelucrătoare şi-au mai făcut loc anul acesta nume precum TLC Shutters (producător de jaluzele pentru ferestre), Teconnex Europe (producător de soluţii de prindere), Zauner (instalaţii industriale), Sport Mechanical Workshop (fabrică de biciclete din Timişoara), Erdemir (producător de oţel), Mont Blanc Industri (echipamente pentru maşini), Global Design (mobilier), Coni-Trans ExportPackaging (ambalaje din lemn) şi A-E Electronics (subansamble electronice), alături de câteva companii din construcţii.

    Într-o economie în care industria auto cântăreşte cel mai mult, generând afaceri de 28 de miliarde de euro în 2021 şi angajând 230.000 de oameni direct şi aproape un milion indirect, topul celor mai dinamice companii din industria prelucrătoare din punctul de vedere al cifrei de afaceri nu cuprinde decât două companii de profil în cazul cărora se văd salturi mari de la un an la altul. Doar compania Teconnex Europe precizează, pe site-ul grupului, că, printre soluţiile pe care le produce, se numără şi unele destinate industriei auto, iar Mont Blanc Industri produce, la rândul său, echipamente destinate maşinilor. Prin comparaţie, sectorul producţiei de materiale de construcţii are cinci jucători prezenţi în clasament.

    Cum s-a realizat clasamentul

    Principalul criteriu de selecţie al firmelor a fost rata de creştere a cifrei de afaceri din 2021 faţă de 2020. Rata de creştere a cifrei de afaceri a fost un prim criteriu de selecţie, însă ZF a eliminat din analiză firmele cu 0 angajaţi, firmele cu pierderi în 2021, firmele în insolvenţă sau faliment, intrate în aceste proceduri inclusiv în 2022.

    În funcţie de sector, companiile analizate îndeplinesc cumulat şi alte criterii: nu se află în prezent în insolvenţă, au avut creştere a cifrei de afaceri şi în 2020 faţă de 2019, au avut profit în 2021, au avut  – în funcţie de sector – un număr mediu de cel puţin 100 de angajaţi în 2021 – şi tot în funcţie de sector cifra de afaceri a fost peste pragul de 50 sau 100 mil. lei.

     

  • Război, inflaţie, crize şi vacanţe şi „Mare e lumea“

    Din punct de vedere jurnalistic, 2022 nu a fost un an rău, ci dimpotrivă, chiar a fost un an foarte bun. Unde mai poţi să te întâlneşti într-un singur an cu pandemie, război, inflaţie, creşterea dobânzilor, vacanţe, muncă remote etc.

    După doi ani de pandemie, 2020-2021, în 2022 ar fi trebuit să punem punct acestui eveniment kafkanian, care nici acum nu ştim ce a fost – o problemă a globalizării şi a mişcării libere a persoanelor, un experiment ca să vadă cineva cum rezistăm închişi în casă chiar şi câteva luni, o conspiraţie mondială etc.

    Ironic, Putin, preşedintele Rusiei, ne-a scăpat de pandemie odată cu invadarea militară a Ucrainei, la finalul lunii februarie şi declanşarea unui război care nu am crezut că este posibil să se întâmple în secolul XXI în Europa, o zonă care se bucură de câteva decenii de linişte, pace şi burghezie.

    Războiul ne-a adus explozia preţurilor la energie, apariţia inflaţiei după 30-40 de ani, creşterea rapidă a dobânzilor etc. şi toată lumea a fost dată peste cap.

    Ceea ce este bine este că viaţa îşi urmează cursul, ne-am obişnuit deja cu războiul de lângă noi, ne-am familiarizat cu creşterile de preţuri şi ratele mai mari pentru creditele luate de la bancă, experimentăm acum un nou model în care trăim în criză, dar companiile nu numai că nu dau oameni afară, dar se şi luptă pentru ei, mergem în vacanţă – şi nu o singură dată, ci de mai multe ori –, corporatiştii reluându-şi bunul obicei de citybreakuri. Peste tot în lume auzim celebra melodie a lui Costi Ioniţă – Mare e lumea.

    Finalul de an este un bun prilej pentru a mă uita puţin în spate la ceea ce am scris, încercând să surprind ceea ce se întâmplă în jurul meu, în lumea corporatistă care câştigă teren. Aşa că vă invit să citiţi titlurile articolelor pe care le-am scris în 2022 în Business Magazin, în ultima pagină a revistei.

    1. Unde au dispărut toţi angajaţii? Generaţia milenialilor nu mai vrea să stea în chirie şi începe să cumpere case! Trebuie să acceptăm taxe mai mari pentru a finanţa sistemul de sănătate şi de pensii!

    2. Creşte inflaţia, cresc dobânzile, cresc preţurile la apartamente

    3. De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare

    4. Nu ştim câţi români au plecat din ţară, 4 sau 5 milioane, dar am întâlnit doi români care s-au întors acasă

    5. În timp ce companiile caută cu disperare angajaţi, românii vor să-şi schimbe jobul, să se odihnească mai mult, să aibă salarii mai mari, să se dezvolte personal şi să aibă un coach

    6. Cei care „fură” angajaţi gata pregătiţi trebuie să fie penalizaţi

    6. Faptul că termini o facultate cu o anumită specializare, dar ulterior te duci într-o altă zonă, reprezintă un punct forte pentru companii

    7. Lipsa de middle management costă

    8. RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI

    9. CE ÎNSEAMNĂ PENTRU COMPANIILE ROMÂNEŞTI ATUNCI CÂND FONDATORII ÎMPLINESC 70 DE ANI

    10. CE SENS ARE SĂ TE LUPŢI ŞI SĂ-ŢI PIERZI VIAŢA ŞI PACEA BURGHEZĂ?

    11. BĂNCILE DIN ROMÂNIA AU AJUNS CA BĂNCILE DIN ELVEŢIA

    12. Dar eu de ce nu am făcut bani? Eu de ce nu am ajuns director?

    13. BLESTEMUL ROMÂNICA: PROBLEMA CEA MAI MARE A NOASTRĂ ESTE LEGATĂ DE OPINIA PE CARE O AVEM NOI DESPRE ROMÂNIA, DESPRE NOI

    14. BINE CĂ S-A PRĂBUŞIT U.R.S.S!

    15. Globul de sticlă în care trăiau corporatiştii din noua generaţie se va sparge

    16. TU TE-AI FI ANGAJAT PE TINE LA 20 DE ANI, AŞA CUM ERAI ATUNCI?

    17. CE CREŞTERE SALARIALĂ AR CERE CINEVA CA SĂ-ŞI SCHIMBE JOBUL DE LA O COMPANIE CU BRAND LA O FIRMĂ FĂRĂ NUME? DE LA 50%  LA CHIAR 100%!

    18. Tu ai lucrat trei ani pentru americani, ce-ai învăţat de la ei? Americanii nu-şi contestă şefii şi deciziile lor, la noi tot timpul se comentează şi se contestă deciziile

    19. În timp ce noi aruncăm cu pietre în sistemul educaţional românesc, profesorii din SUA caută „cu lupa” studenţi români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune

    20. Oportunităţile de creştere sunt mai mari în România decât în Germania sau într-o altă ţară vestică. Sunt români care nu câştigă în Italia, Germania, Grecia, Spania 1.000 de euro net, cât câştigă în ţară

    21. EU TREBUIA SĂ FAC ORICE CA SĂ RĂMÂN ÎN BUCUREŞTI. NU AVEAM ALTĂ ALTERNATIVĂ, NU PUTEAM SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ

    22. Cei care vin acum la interviu întreabă imediat după salariu ce cursuri vor primi din partea companiei (gratis), în plus, spun că vor timp liber, nu vor să muncească peste program şi nu vor să „moară” pentru companie

    23. CE  ROST/SENS ARE SĂ PUI BANI DEOPARTE ACUM, CÂT EŞTI TÂNĂR? CE SĂ FACI CU EI LA PENSIE, CÂND EŞTI BĂTRÂN, PENTRU CĂ ATUNCI NU PREA POŢI SĂ MAI FACI NIMIC!

    24. Multe firme de IT străine care vin în România nu fac nimic inovator pentru industria de aici, ci doar recrutează programatori pe care îi plasează la clienţi

    25. MAI IMPORTANT DECÂT MEDALIILE CÂŞTIGATE DE DAVID POPOVICI

    26.Dacă liderul de mâine este văzut mai degrabă ca un psiholog, cine mai obţine rezultate?  

    27. De la ce nivel merită să laşi totul ca să te faci antreprenor?

    28. Ai o afacere sau ai un brand?

    29. ANGAJAŢII TREBUIE SĂ AJUNGĂ CA NIŞTE PIESE DE SCHIMB, SĂ NU MAI CONTEZE PROBLEMELE LOR PERSONALE

    30. „Cred că e o moştenire culturală tâmpită ideea că străinii sunt mai tari ca noi”

    31. PE CINE ŞTII, CU CE CLIENŢI POŢI SĂ VII, CE BUSINESS ÎMI ADUCI, CÂT DE REPEDE POŢI OBŢINE REZULTATE. RESTUL NU CONTEAZĂ

    32. Nu toată lumea vrea şi poate fi antreprenor. Dar şi antreprenorii au nevoie de lideri care să le conducă afacerile

    33. CUM ESTE SĂ PRIMEŞTI O BURSĂ PENTRU A RENUNŢA LA ŞCOALĂ?

    34. Atenţie la ce sistem de educaţie ne dorim!

    35. Unde vezi tu criză?

    36. SĂ SE ÎNCHIDĂ MALLURILE MAI DEVREME. SĂ NU MAI VINĂ INVESTIŢII. SĂ SE MĂREASCĂ SALARIILE

    37. DACĂ CEI CARE FAC BUSINESS NU VOR SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEEA CE FAC CU VOCE TARE, DE UNDE SĂ OBŢINĂ TÂNĂRA GENERAŢIE EDUCAŢIE DE BUSINESS?

    38. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai mai dori să te faci antrepreor, ai vrea să intri într-o afacere? Eu n-aş mai lua-o de la capăt, niciodată! 

    39. NU ESTE BINE SĂ OBŢII PROFIT ÎN ASTFEL DE VREMURI

    40. SĂ NU NE DORIM SĂ AJUNGEM CA GENERAL ELECTRIC

    41. REDUCEREA FLUCTUAŢIEI DE PERSONAL ŞI GUNOIUL, INDICATORI PENTRU CRIZĂ

    42. TREBUIE SAU NU PĂRINŢII DIN ROMÂNIA SĂ LE ASIGURE COPIILOR BANI CA SĂ-ŞI CUMPERE UN APARTAMENT SAU CA SĂ DEA AVANSUL?

    43. CE PĂRERE AU LIDERII DE BUSINESS DIN ROMÂNIA DESPRE EI: AMBIŢIOŞI, WORKAHOLICI, REZISTENŢI LA IDEILE NOI DIN CAUZA FRICII DE EŞEC, IAR LA PENSIE VOR SĂ DEVINĂ CONSULTANŢI.    ■

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin. 

  • Podcasturile Business MAGAZIN: În căutarea „inventatorului” modern – conferinţa Business MAGAZIN dedicată inovaţiei în România​. O discuţie cu tânărul Cornel Amariei, inovatorul român care vrea să ajute lumea cu invenţia sa