Tag: ovidiu

  • Pictorul Ovidiu Avram, ”Salvador Dali al României”, este printre primii 1.000 PICTORI ai lumii – FOTO

    Pictorul ardelean Ovidiu Avram, numit şi Salvador Dali al României, se numără printre primii 1.000 de artişti ai lumii, iar recent a câştigat Bienala de la Tivoli, Italia, scrie Vocea Transilvaniei.

     Ovidiu Avram este supranumit Salvador Dali al României şi este inclus printre primii 1.000 pictori fantastici ai lumii. A fost prieten cu Nicolae Steinhardt, care spunea despre operele sale că “văd precumpănitor într-însele reflecţia viselor şi închipuirilor mele”. Lucrările sale au fost prezentate în expoziţii din întreaga lume.

    Ovidiu Avram s-a născut pe 9 august 1953, în Teius, judeţul Alba, a absolvit Academia Vizuală de Arte „Ion Andreescu”. Între anii 1988 si 1992 a plecat în exil în Koln, Germania. Din 1975 a expus în numeroase galerii din România şi din lume şi a mai obţinut alte două premii: “Tribuna”, în 1983 şi “Artaddiction”, Stockholm, în 2001.

    “În România există o “arie” culturală sau care ar trebui să ţină de modalităţile culturale, dar , din păcate, se îndreaptă spre cele comerciale. Cele culturale sunt total neglijate. Sunt nişte vârfuri care fac valuri de dincolo şi, se pare, cam atât. În rest, populaţia e “protejată” de a se atinge de domeniu fiindcă ni se dau tot felul de alte sarcini”, a explicat pictorul ardelean pentru Vocea Transilvaniei.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Ovidiu Dumitrescu ocupă funcţia de director general adjunct al unei companii cu un portofoliu de 5.000 de clienţi

    Ovidiu Dumitrescu ocupă funcţia de director general adjunct al firmei de brokeraj Tradeville, unul dintre cei mai mari brokeri pe segmentul investitorilor de retail, cu un portofoliu de 5.000 de clienţi, potrivit ZF. 

    După obţinerea licenţei, în 2003, s-a angajat ca personal banker în cadrul UniCredit România, dar a părăsit mediul bancar după un an şi s-a angajat ca analist financiar în cadrul Amgaz. În 2006 s-a întors la bănci şi a lucrat ca analist financiar al Piraeus Leasing (2006-2007), apoi la OTP Bank România (2007-2008), unde a devenit, în 2008, şef al departamentului de analiză al OTP. 

    A început să lucreze la Tradeville în 2011,  ca şef al departamentului de analiză, de unde, doar un an mai târziu, a fost numit director general adjunct al companiei.

    Printre realizările sale profesionale se numără autorizarea Tradeville în calitate de consultant autorizat pentru piaţa alternativă AeRO; formarea şi coordonarea echipei de corporate finance, cât şi coordonarea proiectului de lansare a primei soluţii hibride internet trading – internet banking din România, dezvoltată în în cadrul OTP Bank.  „În primul rând, simt că mai am multe de învăţat. În plus, piaţa de capital este un domeniu dinamic, în care în mod obligatoriu abordarea este una antreprenorială“, explică Dumitrescu câteva dintre motivele pentru care nu a luat în calcul varianta dezvoltării propriei afaceri. 

  • Reportaj: Oamenii care fac să meargă non-stop centrala nucleară de la Cernavodă

    Rareori, în nuclear, reuşeşti să treci de povestea tehnologiei şi să ajungi la povestea oamenilor. Când spui tehnologie nucleară, spui reactor. Ceva cu multe fire, cabluri, calculatoare. O maşinărie de multe miliarde de euro, complexă şi complicată, provocatoare. Maşinăria asta nu funcţionează per se.

    Ce se întâmplă în camera de comandă este de fapt controlul total al acestei maşinării. Cine face maşinăria să meargă strună reprezintă esenţa acestei industrii. Iar cei care o fac să meargă sunt operatorii şi instructorii. Când industria în sine îşi proiectează imaginea asupra oamenilor, te aştepţi ca oamenii să devină ei înşişi un model uman maşinizat.

    Operatorul Ovidiu Boambă are 43 de ani, dar arată de 30 şi lucrează la centrală de când a terminat facultatea. Vorbeşte relaxat şi cu multă pasiune, explică importanţa rolului său prin comparaţii obiective, reduce rigurozitatea industriei la povestea lui de viaţă. Instructorul, Dumitru Gorgan (sau Titi, cum îi spune Ovidiu), are în jur de 50 de ani. Sunt doar cinci instructori ca el în toată România şi nu mă pot abţine să nu mă gândesc câţi oameni i-au trecut prin mână şi ce sentiment trebuie să ai când ştii că prin anii ’70 aveam nevoie de experţii altor ţări care să ne înveţe meserie. Este riguros, atent în explicaţii, se asigură că ai înţeles, că totul este clar. Este prin definiţie modelul omului care îi învaţă pe alţii. Este omul din „explicaţiile“ căruia au ieşit zeci de profesionişti. Când cei doi vorbesc, linia de demarcaţie între optimismul, dorinţa şi pasiunea operatorului şi rigurozitatea, atenţia şi psihologia instructorului este clară. Primul îşi exprimă meseria, cel de-al doilea o predă. Au în comun o pasiune pe care rar am văzut-o.

    „În anul 1987 am făcut un pas important şi am decis să lucrez ca operator la CNE Cernavodă, într-un domeniu nou, complex“, spune Dumitru Gorgan. În toamna anului 1992, pleacă la pregătire în Canada şi se întoarce cu un ţel. „Atunci am fost impresionat de modul de lucru într-o centrală nucleară, de standardele de pregătire, de faptul că operatorii executau manevrele în instalaţie folosind proceduri, dar mai ales am fost impresionat de simulatorul centralei şi de pregătirea operatorilor pe simulator. Am ştiut de atunci că dacă am să ajung să fiu operator în camera de comandă, următorul pas în carieră va fi să devin instructor de simulator“, afirmă Gorgan.

    Aşa a început drumul său în industria nucleară. A început din şantier, a învăţat tot ce era de învăţat, a trecut el însuşi prin toate posturile ca să-i poată învăţa pe alţii. „Un instructor de simulator trebuie să fie un operator în camera de comandă sau dispecer şef tură cu experienţă, asta înseamnă cel puţin 15 ani de experienţă în centrală,“ spune Gorgan. 15 ani de şcoală la locul de muncă ca să-i formezi pe alţii. Continuând să comprime în câteva cuvinte ani de formare, îţi dă senzaţia de relativitate a timpului: o viaţă de om concentrată în cinci minute de explicaţii: „Când vii ca nou angajat, urmezi un program de pregătire specific poziţiei, în cazul de faţă operator nuclear. Cerinţele de pregătire sunt dinainte stabilite, pe baza unei analize detaliate a funcţiei şi a sarcinilor specifice. Pentru a deveni buni operatori este nevoie de multă muncă şi pregătire, dublate de o dorinţă puternică şi de disciplină. De exemplu, pentru a intra în programul pentru autorizare iniţială ca operator de cameră de comandă, trebuie să aibă cel puţin 5 ani experienţă în centrală, timp în care se califică pe toate poziţiile necesare ca operator în instalaţie şi camera de comandă, adică de la operator pe instalaţii exterioare până la asistent în camera de comandă.

    Oare câţi dintre noi ar continua să înveţe încă cinci ani după terminarea facultăţii doar pentru a intra în programul de autorizare iniţială ca operator în camera de comandă? Asta în condiţiile în care nu există nicio garanţie că vei ajunge operator şi nici nu merge cu jumătăţi de măsură: ori eşti foarte bun, ori te apuci de alte meserii. Câţi dintre noi ar continua să dea examene regulat după 10 ani de la terminarea facultăţii pentru a dovedi constant că fac bine ceea ce fac? „De regulă, operatorii din noile generaţii sunt nerăbdători să ajungă cât mai curând în camera de comandă, sunt avizi de informaţie şi ar vrea ca transferul de cunoştinţe de la cei mai experimentaţi către ei să se realizeze foarte rapid. Acest lucru poate fi uneori o barieră în procesul de pregătire, care necesită timp pentru acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor. Ca instructori, suntem pregătiţi să identificăm din timp şi să minimizăm  pe cât posibil astfel de bariere. Nu ne permitem luxul că acestea să afecteze procesul de pregătire,“ a arătat Gorgan.

    Mă întreb şi îl întreb dacă oamenii nu se blazează în procesul de pregătire, dacă elementul de noutate există, dacă rutina zilnică nu începe să formeze ea, în paralel, iluzia acoperirii neprevăzutului. Îmi răspunde categoric, zâmbind, ca şi cum nu există lucru la care să nu se fi gândit: „Programul de pregătire şi calificare al personalului centralei se bazează pe practici internaţionale în domeniu, pe standarde şi cerinţe stabilite în documentele AIEA, WANO, INPO etc. Noutăţile în domeniu sunt atent analizate şi implementate în programele de pregătire. În plus, există un program de experienţă de exploatare care ne ajută să învăţăm din experienţa noastră şi a altora din domeniu, pentru a ne îmbunătăţi performanţele şi cunoştinţele, pentru a preveni apariţia sau recurenţa unor evenimente. Evenimente importante sunt reproduse în scenariile pe simulator pentru a ne asigura că personalul din camera de comandă le poate recunoaşte şi preveni, sau le poate gestiona. Astfel, avem numeroase oportunităţi de a introduce lucruri noi în programele de pregătire ale operatorilor, făcând sesiunile de pregătire atractive, interactive şi eficiente“, adaugă Gorgan.

    Gândesc că sunt meserii prin excelenţă creative care nu fac acest lucru, în care sfârşeşti prin a fi blazat şi plafonat. E greu de acceptat că un domeniu atât de tehnic îşi învaţă şi îşi motivează oamenii să iasă din confortul dat de siguranţă cifrelor şi datelor prin introducerea de noi cifre şi date. Dar e o realitate. Confirmată de Ovidiu Boambă. Nu pare să ştie ce este blazarea, plafonarea. Bucureştean, a venit în practică la Cernavodă acum 21 de ani, cu gândul să plece, pentru că Cernavodă nu era Bucureşti. Râde la gândul de atunci şi spune: „Astăzi mă consider dobrogean“. Studentul de atunci, absorbit de mirajul unei tehnologii de vârf, este operatorul de cameră de comandă în prezent. Între timp, au trecut 21 de ani petrecuţi în centrala nucleară. Ce te ţine şi susţine atât timp? „Pasiunea, ambiţia şi munca“, răspunde Boambă scurt.

    Îl rog să îmi povestească cei 21 de ani. Vreau să înţeleg ce l-a făcut să renunţe la un loc cald în Bucureşti pentru şantierul care era pe atunci Cernavodă. „Primul meu contact cu centrala a fost în anul III de facultate, în timpul practicii din vacanţa de vară. Unitatea 1 era în plin proces de punere în funcţiune, un şantier cu mii de oameni. Pentru mine, ca student, a fost impresionant ce am văzut. A fost suficient ca să accept provocarea de a lucra la Cernavodă“, afirmă Boambă.

    Continuă să povestească pit-stop-ul între „mândria de a fi operator“ şi „nu a fost uşor“. Îmi rezumă sintetic: „M-am angajat la Cernavodă în 1995 ca operator de teren şi în 2003 am obţinut licenţa de operator autorizat camera de comandă. A fost un proces de pregătire complex, ce a presupus parcurgerea unor etape bine definite şi un efort susţinut. Am fost operator nuclear asistent pe toate zonele: exterior, clădirea turbinei, a serviciilor, clădirea reactorului, zona de control lucrări, camera de comandă secundară, asistent operator camera de comandă principală… Nu a rămas nicio zonă neacoperită… Au urmat alte examene de selectare în programele de licenţiere ce au culminat cu examenul final susţinut în faţa CNCAN. Nu este uşor, sunt multe etape de parcurs, nu există «scurtături» ca în alte domenii, nu devii peste noapte «operator», dar satisfacţiile pe care le ai atunci când vezi rezultatele muncii tale sunt imense“, arată Boambă.

    Mă întorc la trecut, la momentul care a declanşat într-un tânăr student dorinţa de a trece de la pantoful curat de Bucureşti la cizmele pline de noroi de Cernavodă. Mi-e greu să înţeleg momentul decisiv. Ca să ajungi să îţi doreşti o astfel de schimbare majoră, motivaţia trebuie să fie uriaşă. Centrala de azi de la Cernavodă nu are nimic în comun cu şantierul de atunci. „Dacă vrei să profesezi într-un domeniu de vârf, singura alegere e specializarea în centrale nuclearo-electrice“, spune Boambă. A acceptat provocarea unui şantier pentru provocarea zilnică a unui domeniu de vârf peste ani. Şi i-a ieşit. Aproape că îi simţi curiozitatea firească de la început, experienţa acumulată, momentele în care s-a bucurat de alegerea făcută, maturitatea profesională şi, inevitabil şi recurent, la fiecare explicaţie, mândria a ceea ce face: „Am participat la evenimente unice în viaţa unei centrale, montarea unor echipamente majore, testarea acestora, toate acestea din perspectiva unui tânăr angajat. Apoi a demarat proiectul Unităţii 2, unde am participat de la început la toate operaţiunile, de data asta ca operator autorizat de cameră de comandă. Experienţa memorabilă, care vine ca o împlinire a carierei începute la Unitatea 1 ca simplu operator de teren, este atingerea criticităţii reactorului Unităţii 2 pe data de 6 mai 2007 când am fost de tură, deci la «manşa» reactorului“. Boambă conchide: „Acum să ne imaginăm că suntem nu ingineri, ci doctori care efectuează o operaţie. Avem nişte reguli stricte de urmat, avem ştiinţă în spate, experienţă şi trebuie să ne îngrijim ca totul să urmeze o traiectorie exactă, fără a pune în pericol nici viaţa pacientului, nici pe a celorlalţi. Cam aşa este şi cu securitatea nucleară. Maturizarea începe de la primul pas făcut în instalaţie, când ştii că eşti responsabil pentru manevrele executate, pentru siguranţa ta şi a colegilor, şi culminează cu momentul în care ţi se înmânează de către directorul centralei «cheile» (adică licenţa de operator autorizat) unei maşinării de peste un miliard de euro şi simţi efectiv, odată cu încrederea ce ţi se acordă, şi imensa responsabilitate ce-ţi apasă pe umeri“.

    Îl întreb dintr-o suflare: eşti operator şi acasă? „Influenţa este atât de puternică încât nici nu realizezi că foloseşti în viaţa de zi cu zi experienţa de operare. Este nevoie de remarcile uimite ale celor din jur care-ţi atrag atenţia că la identificarea unei banale etichete tu foloseşti alfabetul fonetic, că la transmiterea unui mesaj impui comunicarea pe trei căi… Ca operator înveţi că lucrurile se fac ca la carte de la bun început şi aplici din obişnuinţă aceleaşi standarde şi în viaţa de zi cu zi. Îţi formezi un mod de rezolvare a problemelor cu beneficii evidente pentru viaţa personală… Am învăţat că lucrurile trebuie făcute ca la carte de la bun început şi că nu este loc pentru a doua zi, jumătăţi de măsură ori cârpeli“, explică Boambă.

    Pe drumul de întoarcere spre Bucureşti, arunc o privire către clădirea reactoarelor. Înăuntru, într-o tură sunt 16 operatori, dar şi alţii în pregătire. Din anii ’70 şi până în prezent s-au schimbat multe în industria nucleară românească: s-au format propriile generaţii de specialişti, iar astăzi oameni ca Ovidiu Boambă şi Dumitru Gorgan fac parte din echipe internaţionale de specialişti, care îi învaţă pe alţii. Am în minte imaginea camerei de comandă a unui reactor pe care vi-o puteţi imagina aşa: carlinga unui avion multiplicată de 19 ori şi condusă simultan de 19 piloţi concentraţi într-un singur operator de cameră de comandă!

  • Clădirea de birouri a NEPI şi Ovidiu Şandor din Cluj, cu livrare în două săptămâni, ocupată 55%

     Compania Yardi activează în domeniul IT, producând software specializat pentru sectorul de real estate şi care deţine 30 de birouri în America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu, Asia şi Australia.

    “Suntem în continuă dezvoltare, în 2014 plănuim să creştem considerabil echipa Yardi România. Ne dorim ca noul nostru sediu, găzduit de către The Office, să fie amenajat astfel încât să încurajeze comunicarea, colaborarea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor noştri”, a declarat, într-un comunicat Andrei Dragomir, director IT&Operations, Yardi România.

    Dezvoltatorii proiectului poartă discuţii avansate cu mai multe companii deja prezente în oraş sau care doresc să înceapă activitatea aici.

    “Dincolo de contractul deja semnat, purtăm negocieri avansate cu alte câteva companii cu profil IT cu o prezenţă relevantă la Cluj, dar şi cu două companii care nu sunt prezente deocamdată în oraş. Sperăm să anunţăm foarte curând noi contracte de închiriere, chiar înaintea inaugurării primei etape a complexului de birouri The Office Cluj-Napoca, la finalul lunii mai”, a declarat Lori Collin, leasing manager NEPI.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Medalie de Aur pentru România la salonul de invenţii de la Geneva

    AdBicy reprezintă un panou publicitar mobil şi modular cu un design modern ce poate fi tractat de o bicicletă sau de un promoter pe role. AdBicy este demontabil, poate fi ansamblat în 5 forme diferite şi poate fi transportat  într-o geantă special concepută, de mici dimensiuni.

    Principalele avantaje ale utilizării panoului AdBicy sunt mobilitatea, uşurinţa cu care poate fi folosit şi transportat, eficienţa cuantificabilă a folosirii lui în zone inaccesibile altor forme de advertising şi, nu în ultimul rând, costurile scăzute aferente folosirii şi posibilitatea de implementare imediată. De asemenea, modularitatea panoului AdBicy conferă utilizatorului multiple posibilităţi în crearea de standuri expoziţionale cu forme geometrice diferite, devenind astfel posibil să ai campanii publicitare unice de fiecare dată.

    AdBicy a primit şi Special Award din partea OSIM – Oficiului de Stat Pentru Invenţii şi Mărci din România şi diplomă şi medalie din partea Ministerului Educaţiei Naţionale “ for the high scientific and technical level of the invention”.

  • Antreprenorul Ovidiu Buluc mută cartierul general la Baloteşti

    In biroul său aflat la câţiva paşi de staţia de metrou Pipera, Ovidiu Buluc este liniştit. A încheiat anul 2013 între primii trei în clasamentul distribuitorilor de medicamente din România, iar afacerile sale au crescut cu 17%, în timp ce profitul brut a urcat cu 50%. „A fost o creştere de 6% a pieţei, iar restul vine din cota de piaţă luată de la alţii.

    Profitabilitatea a crescut printr-o mai bună gestionare a costurilor şi o sporire a productivităţii personalului, pentru că numărul de angajaţi a rămas constant. Chiar acum stau eu personal în birou şi pritocesc fiecare capitol de cheltuieli şi sunt convins că până la finalul lunii mai pot face două-trei milioane de lei economii.„ Anul 2014 a debutat pentru Farmexim cu mutarea integrală a activităţii logistice la Baloteşti, loc unde antreprenorul a investit 14 milioane de euro într-un depozit de 15.000 de metri pătraţi care permite stocarea a 6.000 de paleţi.

    „Ce am operat până în şase ianuarie nu era depozit. Era un spaţiu adus cât de cât la un nivel, dar nu aveam viteză de operare în interior. Actualele facilităţi din Pipera nu mai corespund stadiului de dezvoltare a companiei. Aveam nevoie de un spaţiu mai mare, iar din punct de vedere tehnologic aceste spaţii au fost gândite ca nişte hale industriale, nu ca nişte depozite. Nu puteam să construim fluxuri sau să intrăm cu TIR-ul„, spune Buluc.

    Omul de afaceri a cumpărat în urmă cu doi ani terenul de 40.000 de metri pătraţi de la Baloteşti de la un cetăţean turc, la un preţ de 1,6 milioane de euro. „Mi-am trimis echipa de arhitecţi şi specialişti să vadă zece depozite din străinătate să avem un model funcţional. Nu mai inventăm noi roata. Actualul depozit central permite şi extinderea activităţii.„ Farmexim şi-a propus pentru anul în curs o creştere a cifrei de afaceri de 10%, însă Buluc admite că „zece la sută înseamnă 150 de milioane de lei în plus la vânzări, ceea ce e un obiectiv curajos„.

    Noul centru logistic are implementat un sistem de warehouse management şi va permite o gestionare mai precisă a întregului lanţ de operaţiuni logistice la nivel naţional, cu efecte în scurtarea timpului de distribuţie şi creşterea profitabilităţii pe termen mediu şi lung. Investiţia în depozit se va amortiza în 20 de ani.

    În prezent, în sediul din Pipera mai activează doar birourile Farmexim şi Help Net. „Am scos tot la vânzare. Vorbim de 26.000 mp, din care 4.600 reprezintă spaţii de birouri şi 10.000 mp înseamnă depozite. Vreau să vând pentru că nu pot să gestionez două imobile. Din vară vom funcţiona în totalitate la Baloteşti„, spune Buluc. Preţul cerut de antreprenor este de circa 600 de euro/mp, ceea ce înseamnă un cost total de 15,6 milioane de euro.

    „Sunt în discuţii. Nu m-am agitat pentru că nu sunt sub presiune. Nu vreau să vând în orice condiţii. Faptul că este în gura metroului o face una dintre cele mai bune zone. În plus, pe şoseaua Fabrica de Glucoză o să intre autostrada Bucureşti – Ploieşti, ceea ce îi oferă o poziţie foarte bună. Aici se poate face un foarte frumos centru comercial.„ Centrul logistic la Baloteşti include şi o clădire de 6.000 mp de birouri, cu termen de finalizare în luna iunie.

    Şeful Farmexim plănuieşte să cumpere şi un teren de 10-12 mii mp la Timişoara, unde va construi un depozit de 5.000 mp. „Cei trei mari (Mediplus, Farmexpert şi Farmexim – n.red.) continuă să facă investiţii. Va urma o perioadă de consolidare a pieţei în care distribuitorii mari îşi vor creşte afacerile pe seama reducerii activităţii celor mici.„

  • Fiul lui Sorin Ovidiu Bălan, judecat pentru evaziune fiscală de un milion de euro

     Alături de Alexandru Ion Bălan, în acelaşi dosar au fost trimise în judecată mama acestuia, Eufrosina Bălan, şi Madălina Gabriela Bălan.

    Potrivit procurorilor, între 2009 şi 2012, Alexandru Bălan, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale care presta servicii de pază, s-a folosit de 1.105 persoane, care au muncit la negru şi au fost plătiţi prin mai multe metode. Astfel, în cazul a 588 de persoane, nu au fost încheiate contracte individuale de muncă şi, în consecinţă, fiul fostului realizator TV nu a înregistrat în evidenţa contabilă aceste contracte şi nu a întocmit şi depus declaraţiile fiscale privind impozitele şi contribuţiile la CAS, CASS sau şomaj.

    De asemenea, pentru 305 persoane, au fost încheiate formal contracte de muncă, care însă nu au fost raportate sau declarate Inspectoratului Teritorial de Muncă, astfel încât nu au fost plătite impozitele şi contribuţiile la stat pentru acestea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiect privind alocarea a 200.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii, supus aprobării Consiliului Local Bistriţa

     Primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu (PSD), a declarat, miercuri, că suma de 200.000 de lei prevăzută în bugetul local drept contribuţie la realizarea ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti “nu este una care să ne îngroape”.

    “Am prevăzut în buget 200.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Noi am finanţat în fiecare an construcţia lăcaşurilor de cult la toate bisericile din Bistriţa, indiferent de confesiune, propunerea mea a fost în fiecare an de 300.000 de lei. Anul acesta am propus suplimentar. Trebuie să ţinem seama că legea spune că finanţarea se face pe baza cererii unităţii centrale de cult. Deci ne-am putea trezi că banii pe care vrem să-i alocăm pentru bisericile din Bistriţa să fie luaţi fără să ne întrebe de unitatea centrală de cult.

    Eu cred că noi, ca bistriţeni, ca români, avem datoria să susţinem. Nu este o sumă care să ne îngroape, e vorba de 0,01 la sută din buget, nu este o sumă mare pentru bugetul municipiului nostru. Cred că merită să arătăm un semn că ne pasă ce se întâmplă acolo şi să susţinem. Sigur, zecile sau sutele de milioane de euro care se folosesc pentru acea construcţie vor veni din altă parte. Ceea ce facem noi este un gest”, a declarat primarul Ovidiu Creţu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiect privind alocarea a 200.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii, supus aprobării Consiliului Local Bistriţa

     Primarul Bistriţei, Ovidiu Creţu (PSD), a declarat, miercuri, că suma de 200.000 de lei prevăzută în bugetul local drept contribuţie la realizarea ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti “nu este una care să ne îngroape”.

    “Am prevăzut în buget 200.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Noi am finanţat în fiecare an construcţia lăcaşurilor de cult la toate bisericile din Bistriţa, indiferent de confesiune, propunerea mea a fost în fiecare an de 300.000 de lei. Anul acesta am propus suplimentar. Trebuie să ţinem seama că legea spune că finanţarea se face pe baza cererii unităţii centrale de cult. Deci ne-am putea trezi că banii pe care vrem să-i alocăm pentru bisericile din Bistriţa să fie luaţi fără să ne întrebe de unitatea centrală de cult.

    Eu cred că noi, ca bistriţeni, ca români, avem datoria să susţinem. Nu este o sumă care să ne îngroape, e vorba de 0,01 la sută din buget, nu este o sumă mare pentru bugetul municipiului nostru. Cred că merită să arătăm un semn că ne pasă ce se întâmplă acolo şi să susţinem. Sigur, zecile sau sutele de milioane de euro care se folosesc pentru acea construcţie vor veni din altă parte. Ceea ce facem noi este un gest”, a declarat primarul Ovidiu Creţu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro