Tag: OPEC

  • ANALIST: Acordul OPEC este o victorie a economiei asupra politicii

    Jocul de-a şoarecele şi pisica pe care l-am văzut la reuniunea OPEC a lăsat impresia, iniţial, că un acord este imposibil de acceptat. Câteva ore mai târziu, imposibilul era realizat, spune Ole Hansen, Head of Commodity Strategy la banca de investiţii Saxo Bank.

    „În acest moment, avem măcar siguranţa că s-a pus o plasă de siguranţă sub pragul inferior al preţului petrolului. Intrăm în faza delicată de aplicare a acordului, în care aceste reduceri trebuie asumate şi puse în practică de fiecare stat membru”, adaugă Hansen.

    OPEC a ajuns, la Viena, la un acord care limitează producţia zilnică totală a statelor membre la 32,5 milioane de barili. Această reducere înseamnă o tăiere a producţiei cu 1,2 milioane de barili/zi din partea statelor membre OPEC şi cu 600.000 de barili/zi din partea celor care nu sunt membre.

    În funcţie de dimensiunea contribuţiei fiecărui stat membru la acestă reducere, Ole Hansen crede că va fi o adevărată “luptă” pentru un preţ al ţiţeiului peste 54 dolari/baril. Producătorii din SUA sunt gata de atac, ceea ce va pune o oarecare presiune pe creşterea preţului, asta până când stocurile la nivel global încep să scadă cu adevărat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OPEC aprobă prima reducere a producţiei de petrol din ultimii opt ani

    Preţul petrolului a crescut odată cu anunţul de reducere a producţiei cu 1,2 milioane de barili pe zi, anunţată de liderii Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care s-au întâlnit, miercuri, la Viena, potrivit Bloomberg.

    OPEC va reduce producţia cu 1,2 milioane de barili pe zi, din ianuarie, pentru o perioadă de şase luni, au spus liderii grupului, îndeplinind, astfel, planul întocmit în Algeria, în septembrie, de reducere a producţiei la 32,5 milioane de barili. Înţelegerea exclude Nigeria şi Libia, dar dă Irakului primele cote din 1990. Mai mult, Rusia, care nu este membră OPEC, a acceptat să reducă producţie cu 300.000 de barili pe zi, a transmis ministrul Energiei, Alexander Novak, deşi până de curând Moscova era pregătită să ofere doar o îngheţare a producţiei.

    Impactul asupra pieţei s-a resimţit rapid pe piaţă. Preţul de referinţă al petrolului a crescut cu 10% în New York, iar preţurile acţiunilor companiilor energetice a crescut la nivel global.

    Acţiunile companiei Whiting Petroleum Corp. au crescut cu 32%, cea mai mare creştere înregistrată în 13 ani, în timp ce acţiunile Continental Resources Inc., companie fondată de Harold Hamm, consilierul lui Donald Trump, au crescut cu 25%, aceasta fiind cea mai mare creştere din 2008.

    Preţul West Texas Intermediate, valoarea de referinţă a preţului ţiţeiului în SUA, a crescut cu 0,3%, ajungând la 49,61 de dolari pe baril.

    După săptămâni de negocieri intense, înţelegerea OPEC evidenţiază creşterea importanţei Iranul printre ţările producătoare. Iranul a primit aprobarea de a creşte producţia la 3,8 milioane de barili pe zi, după ce regimul de restricţii a încetat.

    Arabia Saudită, care a crescut producţia de petrol la un nivel record în 2016, o va reduce cu 486.000 de barili pe zi, ajungând la peste zece milioane pe zi, potrivit documentelor OPEC citate de Bloomberg. Irak, al doilea mare producător din OPEC, a acceptat să taie 210.000 de barili din producţia zilnică stabilită la nivelul lunii octombrie. Irak a cerut un tratament special, invocând ofensiva împotriva Statului Islamic.

    Emiratele Arabe Unite vor reduce producţia cu 139.000 de barili pe zi, iar Kuweit va renunţa la 131.000 de barili pe zi, mai indică documentele.

    OPEC intenţionează să discute cu ţările care nu sunt membre în organizaţie săptămâna viitoare, la Doha.

    Importanţa înţelegerii va depinde de angajamentul fiecărei ţari. Arabia Saudită şi aliaţii din Golf, precum şi Emiratele Arabe Unite şi Kuweit şi-au îndeplinit, de obicei, angajamentele de reducere a producţiei, dar alte state nu şi-au ţinut promisiunile, în special, în momentele în care preţurile erau scăzute.

    Grupul se va întâlni pe 25 mai 2017, cu scopul de a extinde reducerile pentru încă şase luni, a spus ministrul Energiei din Qatar, Mohammed Al Sada, la evenimentul din Viena.

  • Preţul petrolului rămâne peste pragul de 50 de dolari barilul

    Preţul petrolului a rămas peste pragul de 50 de dolari barilul, la 50,56 dolari în New York, după ce luni a scăzut cu 0,7% în urma anunţului Irakului că vrea să fie scutit de la tăierile de producţie orchestrate de OPEC.

    Liderul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol se va întâlni cu oficialii irakieni marţi în Bagdad.

    Zincul, folosit pentru galvanizarea oţelului, a crescut cu 4,8% la maximul ultimilor cinci ani. Preţul minereului de fier a urcat la maximul ultimelor două luni.

    “Pe partea de cerere, oţelul este un indicator puternic. În timp ce piaţa imobiliară se răceşte, infrastructura din China încă arată promiţător, iar susţinerea va impulsiona cererea”, a spus Helen Lau, analist la Argonaut Securities. ​

  • Preţul petrolului a urcat aproape de maximul ultimelor 15 luni

    Preţul petrolului a ajuns marţi la maximul utlimelor 15 luni, în condiţiile în care Rusia şi Arabia Saudită au anunţat că sunt pregătite să coopereze pentru a limita producţia.

    Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a spus că piaţa şi-ar putea reveni mai rapid decât era anticipat dacă OPEC va păstra ţintele actuale, scrie Bloomberg.

    Preţul petrolului a urcat luni cu 3,1% după ce Rusia a spus că este pregătită să se alăture eforturilor OPEC pentru stabilizarea pieţei, şi că va adopta fie o plafonare a producţiei fie o îngheţare la nivelul actual, potrivit preşedintelui Vladimir Putin. Preţul petrolului se tranzacţiona marţi la 51,33 de dolari barilul la New York.

    Ministrul saudit al energiei, Khalid AL-Falih, a spus că şi alte ţări sunt gata să coopereze şi că este optimist legat de atingerea unui acord. Cererea şi oferta ar putea să fie echilibrate mai devreme decât era anticipat dacă înţelegerea OPEC de limitare a producţiei este implementată, potrivit IEA.

    Petrolul a urcat cu 15% de când OPEC a ajuns la o înţelegere luna trecută pentru reducerea producţiei pentru prima oară în ultimii opt ani.

  • Întâlnirea de gradul zero: Decizia a făcut bursele să explodeze. Este o zi istorică pentru economia mondială

    Ţările OPEC au stabilit miercuri să reducă producţia de petrol la 32,5 milioane de barili pe zi, de la nivelul actual de 33,24 de milioane de barili pe zi, potrivit două surse din cadrul OPEC, scrie Reuters. Acordul este primul încheiat între marii exportatori de la criza financiară din 2008.  

    Ţările producătoare de petrol for face prevederi individuale pentru fiecare ţară în cadrul următoarei întâlniri formale din noiembrie, potrivit surselor citate. 

    O sursă a spus pentru Reuters că odată ce ţintele de producţie vor fi atinse, OPEC va începe să extindă negocierile către ţările din afara grupului pentru plafonarea producţiei de petrol. 

    Întâlnirea de gradul zero: Decizia a făcut bursele să explodeze. Este o zi istorică pentru economia mondială

  • Preţul barilului de petrol a crescut, dar rămâne sub 44 de dolari

    Preţul barilului de petrol a urcat cu 0,3%, la 43,71 de dolari, după două zile în care a scăzut cu aproape 6%. Libia şi Nigeria, doi membri OPEC care au avut rezervele de petrol afectate puternic de conflictele domestice, se pregătesc să inunde piaţa cu sute de mii de barili de petrol.

    Datele Bloomberg arată că rezerva de petrol a SUA a scăzut cu 559.000 de barili săptămâna trecută. Analiştii estimaseră anterior că piaţa din SUA va creşte cu 4 milioane de barili.

    ”Piaţa devine mai conservatoare când vine vorba despre momentul în care se va ajunge din nou la echilibru, iar preţurile se ajustează la acest scepticism”, a spus Ric Spooner, analist la CMC Markets. ”Vedem o cerere moderată, combinată cu posibilitatea creşterii ofertei din Libia şi Nigeria. De asemenea piaţa se confrună cu posibilitatea ca mai multe ţări din afara OPEC să crească producţia”, a adăugat el.

  • Opinie Valentin Ghiuş: Istoria se repetă, şi în finanţe

    Valentin Ghiuş este FX & Commodities Trader.


    Atunci, miniştrii energiei din statele membre OPEC declarau creşterea preţului la petrol cu 70%, de la $2,9/baril la $5,6/baril, urmând ca pe 22 decembrie 1973, şahul Iranului să propună un nou preţ, de $11,65/baril. Între octombrie şi decembrie 1973, preţul petrolului se apreciază cu 300%, iar în 1974 depăşeşte nivelul de $12/baril.

    În consecinţă, în anii ce au urmat, au crescut dificultăţile economice din ţările industrializate, statele în curs de dezvoltare au fost nevoite să se împrumute pentru a plăti contravaloarea importurilor, iar conflictele militare nu au întârziat să apară.

    Pe 5 iunie 2015, OPEC decide, în şedinţa de la Viena, să se respecte în continuare plafonul de producţie de 30 de milioane de barili zilnic şi recomandă statelor membre să adere la această limită. Ştirea a determinat scăderea preţului pentru petrolul internaţional cu doar $1,62/baril şi tranzacţionarea la nivelul de $62,10/baril.

    Această şedinţă, a 167-a în cadrul OPEC, a fost doar o confirmare de susţinere a deciziei luate pe 27 noiembrie 2014, când membrii OPEC au votat să se păstreze nivelul de producţie de 30 milioane barili zilnic (în pofida surplusului ce a determinat scăderea preţului petrolului la sfârşitul anului 2014 cu peste 35% şi aşteptărilor pieţei de reducere a producţiei şi de restabilire a echilibrului cerere-ofertă). Deşi se discută despre supraproducţie, despre pierderea autorităţii OPEC în a controla cererea şi oferta şi implicit preţul (ceea ce pare a fi eronat, dată fiind volatilitatea crescută la ştiri venite dinspre OPEC) sau despre teorii conspiraţioniste cu implicaţii geopolitice, adevărul este incomod, dar de necontestat: o schimbare bruscă şi semnificativă în preţul petrolului va determina o nouă ordine mondială, care se va manifesta iniţial la nivel economic.

    Evenimentele recente de pe piaţa ţiţeiului ne poartă parcă înapoi în timp, în perioada 1973-1974. Atunci s-au ridicat noi puteri economice mondiale în special din rândul ţărilor producătoare şi exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Concomitent, Statele Unite, Europa, Japonia, precum şi alţi importatori de petrol au suferit o lovitură economică puternică. Aceasta a fost doar o primă consecinţă, dintr-un domino ce a culminat cu izbucnirea de conflicte generate în principiu de răspândirea internaţională a fundamentalismului islamic, finanţat în mare parte de statele exportatoare de petrol aflate în plină ascensiune economică.

    Scăderea preţului ţiţeiului, înregistrată din vara anului 2014 şi până în prezent, va fi cel mai probabil la fel de perturbatoare ca şocul petrolului din 1973-1974 şi o dovadă că istoria se repetă şi în finanţe. Aşa cum în urmă cu patru decenii evoluţia pieţei petrolului a născut învinşi şi învingători, şi acum, cu toate că taberele sunt diametral opuse, vor exista învinşi şi învingători.

    Rusia, stat care în prezent generează o mare parte din veniturile de export (aproximativ 70%) şi federale (aproximativ 50%) din contracte de petrol şi gaze, a suferit, pe fondul sancţiunilor occidentale şi al scăderii preţului ţiţeiului, o devalorizare abruptă a monedei naţionale, a portofoliilor investiţionale, o scădere a rezervelor băncii centrale şi ieşiri masive de capital. Simultan, obligaţiunile Rusiei au fost retrogradate de către agenţiile de rating internaţionale la statutul de junk.

    Într-un context mult mai amplu, aceste efecte directe generează la rândul lor consecinţe cu implicaţii la nivel micro – proiecte energetice ce devin prea riscante sau neviabile din cauza preţului redus la petrol, polarizare socială şi sărăcie în multe dintre statele producătoare, în unele dintre ele precum Algeria, Venezuela sau Nigeria nici măcar nivelul de $120/baril nefiind suficient pentru acoperirea costurilor de producţie. Un alt stat extrem de afectat de evoluţia nefavorabilă a preţului la ţiţei este Iranul, pentru care este previzionată o scădere de 4% a produsului intern brut în anul fiscal ce urmează (de la 5% la 1%).

    Efectele sunt atât de stringente, încât serviciul militar de doi ani, până nu demult obligatoriu, poate fi răscumpărat şi este înregistrat în prezent ca venit în bugetul ţării. Totodată, scăderea preţului petrolului este unul din motivele pentru care Iranul a demarat negocierile cu occidentul privind programul său nuclear. Până şi organizaţia Statul Islamic a întâmpinat probleme de cash flow, ca urmare a deprecierii preţului ţiţeiului, cu scăderea veniturilor zilnice din vânzarea petrolului de la $1-$2 millioane la $300.000.

    Pieţele financiare, de asemenea, au fost şi sunt în continuare remodelate de evoluţia preţului petrolului; în principal din cauza scăderii evaluării companiilor, în special a celor din domeniul energetic, ale căror rezerve de ţiţei sunt active considerate primordiale în determinarea valorii acţiunilor.

    Coroborat cu scăderea preţurilor, creşterea costurilor va determina transformarea multor rezerve de petrol în active irecuperabile şi neviabile din punct de vedere comercial. Mai mult, fondurile de investiţii şi de pensii care au expunere la ţările producătoare de petrol (ex.: fondul norvegian de pensii are o alocare de 1,5% din totalul titlurilor la nivel mondial investite în instrumente sensibile la evoluţia preţului ţiţeiului) ar putea fi nevoite să lichideze o parte din portofolii pentru onorarea obligaţiilor fiscale, în cazul în care preţul va rămâne scăzut pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea vor crea o presiune semnificativă pe pieţele financiare internaţionale.

    De partea cealaltă, a statelor beneficiare de pe urma scăderii preţurilor, se află marii consumatori şi importatori, ţările cu un nivel ridicat al inflaţiei, dar şi consumatorii finali de pretutindeni. Printre aceştia se numără Statele Unite, Brazilia, China, India şi Turcia. Efectele pozitive ale scăderii preţului ţiţeiului sunt notabile: aprecierea PIB-ului, reducerea subvenţiilor pentru sectorul energetic şi folosirea acestora pentru proiecte pe termen lung, cheltuieli mai scăzute cu importurile energetice şi implicit reducerea presiunii pe deficitul de cont curent, dar şi accelerarea tendinţei deflaţioniste (un deziderat urmărit mai ales de economiile dezvoltate şi cu precădere de Europa). Totodată, optimiştii şi cei încrezători în energia regenerabilă speră ca erodarea preţului petrolului să contribuie la îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor de producere de acest gen şi să se descopere surse de energie regenerabilă mai ieftine şi viabile economic.

    Următoarea şedinţă a OPEC va avea loc în decembrie 2015. Deşi putem estima deja atât evoluţia economiei, cât şi cererea şi oferta de petrol, istoria ne-a învăţat în 1973 şi în 2014 că ar fi hazardată o previziune referitoare la cât de mult va scădea preţul ţiţeiului şi pentru cât timp preţurile se vor menţine la nivelul actual. Totuşi, întrebarea firească este de ce s-ar tranzacţiona petrolul la nivelul actual şi nu la preţul de $46/baril atins în ianuarie 2014, atât timp cât nu s-a schimbat nimic în fundamentele pieţei. O altă întrebare, la fel de firească, este dacă nu cumva evoluţia anormală a ultimului an a devenit evoluţia cu care ne vom obişnui de acum încolo? Doar istoria, cea trecută şi cea care se scrie acum, ne va răspunde precis şi fără echivoc.

  • OPEC a decis să menţină neschimbată producţia de petrol pentru încă şase luni

    La încheierea reuniunii care a avut loc fără dezacorduri, ministrul saudit al Petrolului, Ali al-Naimi, a declarat că OPEC a confirmat actualul plafon de producţie, de 30 de milioane de barili de petrol pe zi, reînnoind astfel sprijinul pentru tratamentul şoc al pieţei anunţat la sfârşitul anului trecut. Arabia Saudită, cel mai mare furnizor de petrol la nivel mondial, a anunţat anul trecut că nu va reduce producţia pentru a menţine preţurile la un nivel ridicat.

    Reprezentanţii OPEC se vor reuni din nou pe 4 decembrie, a precizat Naimi.

    Preţurile petrolului au crescut cu peste o treime, de la un nivel minim al ultimilor şase ani, de 45 de dolari pe baril, atins în ianuarie, astfel că oficialii reuniţi la Viena nu au văzut niciun motiv să modifice strategia care se pare că a contribuit la creşterea consumului de petrol la nivel mondial şi a frânat creşterea explozivă a exploatării zăcămintelor de şist în Statele Unite.

    Naimi a spus, la sfârşitul întâlnirii, că este mulţumit de decizia luată de participanţi.

    Membrii OPEC au amânat vineri discutarea mai multor subiecte sensibile care vor apărea în următoarele luni, unii membri, precum Iranul şi Libia, fiind pregătiţi să crească exporturile.

    Ministrul iranian al Petrolului, Bijan Zanganeh, a promis înainte de reuniune să preseze organizaţia pentru asigurări că ceilalţi membri vor face în aşa fel încât Iranul să poată creşte producţia cu până la 1 milion de barili de petrol pe zi, după relaxarea sancţiunilor occidentale. Majoritatea delegaţilor au considerat însă că nu are rost ca subiectul să fie dezbătut în acest moment.

    Libia, afectată de război civil, speră la rândul său că dubleze producţia la circa 1 milion de barili de petrol pe zi, până în septembrie, dacă activitatea din porturi va fi reluată, cu toate că eforturile din trecut nu au reuşit să ducă la o redresare sustenabilă a exporturilor.

    Cotaţia petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, a scăzut vineri sub 62 de dolari pe baril, aproape de cel mai redus nivel din ultimele şapte săptămâni, iar preţul petrolului WTI, de referinţă pe piaţa americană, se apropie de primul declin săptămânal după luna martie, decizia OPEC de menţinere a producţiei fiind anticipată de analişti.

  • Producţia de ţiţei a OPEC atinge în mai cel mai înalt nivel din 2012

    Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a înregistrat o creştere a producţiei peste plafonul de 30 de milioane de barili pe zi, subliniind concentrarea exportatorului principal Arabia Saudită şi a altor membri cheie pe cota de piaţă.

    Producţia OPEC a crescut în mai la 31,22 milioane de barili pe zi de la 31,16 milioane de barili pe zi în aprilie, potrivit studiului. Dacă totalul nu va fi revizuit, producţia din mai va fi cea mai mare a OPEC din august 2012.

    Cea mai mare creştere vine din Angola, care a exportat 58 de încărcături în mai, mai mult decât plănuise iniţial în aprilie, potrivit programului.

    Principalul exportator, Arabia Saudită, nu şi-a redus producţia faţă de recordul din aprilie de 10,3 milioane de barili pe zi, au declarat surse citate de Reuters, întrunind cererile mari din partea clienţilor externi şi a centralelor electrice interne.

    Dintre ţările cu o producţie mai scăzută, Libia a înregistrat un declin în timp ce tot mai multe livrări sunt perturbate de revolte, iar producţia din Nigeria a scăzut din cauza scurgerilor de la o conductă care au determinat filiala locală a Shell să declare forţă majoră în exporturile prin terminalul Forcados.

    Exporturile irakiene, care au contribuit la creşterea producţiei OPEC în acest an, par să fi scăzut uşor faţă de recordul din aprilie, potrivit studiului.

    Deşi Irakul a crescut exporturile în nord după un acord încheiat între Bagdad şi Guvernul regional kurd, fluxul a scăzut în partea de sud. Alte creşteri sunt aşteptate în lunile următoare, a declarat o sursă familiară cu exporturile Irakului.

  • OPEC ar putea inunda piaţa cu petrol timp de ani de zile

    “Dacă nu vor face nimic şi nu vor găsi o cale să se pună de acord, vom pluti cu toţii într-o supraproducţie de petrol pentru foarte mult timp”, a avertizat Kevin Kerr, preşedintele Kerr Trading International.

    Discuţiile despre producţia de petrol a OPEC au reapărut odată cu apropierea viitoarei reuniuni a organizaţiei, după cea care a avut loc în noiembrie 2014, la care participanţii au decis să nu modifice producţia, provocând scăderea cotaţiilor.

    OPEC a menţinut în ultimii trei ani nivelul cumulat al producţiei de ţiţei la 30 de milioane de barili pe zi, iar analiştii anticipează că organizaţia va menţine acest plafon şi la reuniunea din 5 iunie de la Viena.

    “Dacă OPEC va decide să nu modifice plafonul va da un semnal important că este hotărâtă să continue această politică pentru a nu ceda din cota de piaţă, chiar dacă preţurile scad din acest motiv”, a spus Bhushan Bahree, director la IHS pentru cercetări în domeniul OPEC şi al Orientului Mijlociu.

    În luna aprilie, OPEC a livrat 30,93 milioane de barili de petrol pe zi, aceasta fiind cea mai mare producţie a organizaţiei după noiembrie 2012.

    Producţia Arabiei Saudite, cel mai mare producător din cadrul OPEC, este în creştere, depăşind în aprilie 10 milioane de barili pe zi.