BusinessMagazin

Tag: multumire

  • Problemele nu se mai termină pentru KFC: restaurantele au rămas fără sos

    Un client a fost atât de supărat încât a sunat la 999, numărul unic de urgenţe, pentru a raporta că a trebuit să se mulţumească cu produsele de la Burger King.

    Alţi clienţi şi-au exprimat nemulţumirea pe reţelele de socializare, iar răpunsul companiei a venit prompt. “Rezolvam ultimele probleme cu livrarea, dar vă asigurăm că refacerea stocului de sos pentru fripturi e prioritatea noastră”, au transmis cei de la KFC pe Twitter.

    Săptămâna trecută, lanţul de fast-food KFC a fost forţat să închidă temporar sute de restaurante din Marea Britanie, după ce o încurcătură logistică a oprit livrările de pui.

    Aproximativ 800 dintre cele 900 de restaurante din Marea Britanie au fost închise luni după-masă, unele dintre acestea deschizându-se mai târziu, în jurul după-amiezii, însă majoritatea restaurantelor au rămas închise, potrivit site-ului companiei.
     
    KFC care este deţinută de părintele Taco Bell şi de Pizza Hut Yum!, a declarat că lipsa de pui a fost provocată de mai multe probleme pe care le are compania cu noul partener de livrare, DHL.

  • Problemele nu se mai termină pentru KFC: restaurantele au rămas fără sos

    Un client a fost atât de supărat încât a sunat la 999, numărul unic de urgenţe, pentru a raporta că a trebuit să se mulţumească cu produsele de la Burger King.

    Alţi clienţi şi-au exprimat nemulţumirea pe reţelele de socializare, iar răpunsul companiei a venit prompt. “Rezolvam ultimele probleme cu livrarea, dar vă asigurăm că refacerea stocului de sos pentru fripturi e prioritatea noastră”, au transmis cei de la KFC pe Twitter.

    Săptămâna trecută, lanţul de fast-food KFC a fost forţat să închidă temporar sute de restaurante din Marea Britanie, după ce o încurcătură logistică a oprit livrările de pui.

    Aproximativ 800 dintre cele 900 de restaurante din Marea Britanie au fost închise luni după-masă, unele dintre acestea deschizându-se mai târziu, în jurul după-amiezii, însă majoritatea restaurantelor au rămas închise, potrivit site-ului companiei.
     
    KFC care este deţinută de părintele Taco Bell şi de Pizza Hut Yum!, a declarat că lipsa de pui a fost provocată de mai multe probleme pe care le are compania cu noul partener de livrare, DHL.

  • Daea face lumină în cazul “Alege Oaia”: Din program s-a înţeles că e bine să mâncăm tot ce produce oaia

    “Eu n-am variante la «Alege oaia». Înseamnă că s-a înţeles din acest program că e bine să mâncăm tot ce produce oaia. Produce brânză? E bine s-o mâncăm, de altfel seara şi să n-o criticăm în fiecare zi de dimineaţă. Produce lână? Să luăm un pulover pe noi că ne ţine bine, ne încălzeşte. Dacă anul acesta, şi sunt convins că le produce pe toate şi le valorificăm noi pe toate, consumându-le noi în primul rând, este un succes al programului «Alege oaia» şi este şi un succes, în varianta dumitale (a jurnalistului – n.r.), «Alege mielul»”, a explicat ministrul Agriculturii, răspunzând la o întrebare despre oferta de pe piaţă de miei în perioada sărbătorile pascale de la începutul lunii aprilie.

    În cadrul aceleiaşi conferinţe, Petre Daea a mai anunţat că perioada în care fermierii pot depune cererile pentru a primi subvenţiile de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (1 martie-15 mai) nu va fi prelungită. El a făcut apel la primarii din România să ofere sprijin fermierilor în depunerea cererilor. De asemenea, el a adăugat că România ar putea absorbi peste 4,1 miliarde de euro din fonduri europene, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2020.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Universităţile trec la atac: vrem să fii studentul nostru

    Universităţile nu se duc însă acasă la oricine, ci doar la viitorii studenţi care au candidat deja pentru un loc la ele şi pe care au decis să-l admită. Astfel, tânărul aflat în vizorul unei universităţi, scrie Wall Street Journal, nu este informat de acceptarea candidaturii lui prin corespondenţă, ci primeşte o vizită surpriză acasă sau la serviciu din partea unor reprezentanţi ai acesteia.

    Scopul acestor vizite nu este de a le arăta tinerilor că vor primi tratament special dacă aleg să urmeze cursurile lor, ci să le surprindă reacţiile şi să le facă publice pe reţelele de socializare online pentru a le convinge prietenii să candideze şi ei la aceeaşi universitate.

    Universitatea din Maryland a trimis nu demult câtorva potenţiali viitori studenţi ai săi un autobuz mare cu numele şi sigla sa, din care coborau o fanfară, o trupă de majorete şi o broască ţestoasă de 1,80 m înălţime (de fapt un om îmbrăcat în costum special, ţestoasa fiind mascota statului american). Alte universităţi se duc la uşa viitorilor studenţi pe care i-au declarat admişi cu baloane şi pungi cu mici cadouri, cum ar fi căni de cafea şi tricouri.

    Universitatea Butler din Indiana merge şi ea cu mascota la tinerii declaraţi admişi. Mascota, în cazul său, este un simpatic buldog englez pe nume Butler Blue III, alintat Trip, îmbrăcat în tricou cu sigla instituţiei.

    Trip este foarte popular pe Instagram, unde are mai bine de 20.000 de abonaţi, şi are şi o garderobă pe măsura lui formată din tricou albastru pe care scrie Butler, halat alb, smoching şi o zgardă din piele şi argint în valoare de 10.000 de dolari, pe care o poartă doar la ocazii speciale. Atunci când merge la un viitor student acasă, ştie să stea frumos la poze şi să dea lăbuţa, iar anul acesta a vizitat deja peste 50 de tineri pentru a-i convinge să aleagă universitatea sa din cele la care au fost admişi.

  • De câţi bani ai nevoie pentru a fi fericit?

    Un grup de cercetători de la Purdue University a dorit să vadă de câţi bani este nevoie pentru a fi mulţumit şi liniştit. Aceştia au venit cu o veste bună şi cu una rea: este nevoie de o sumă destul de mare pentru a fi fericit, dar există şi alte aspecte care trebuie luate în considerare atunci când vrem să fim fericiţi.
     
    Andrew T. Jebb, împreună cu colegii săi, au analizat date de la Gallup World Poll, un chestionar internaţional care include mai mult de 1,7 milioane de indivizi din 164 de ţări, scrie Science Alert.
     
    Atunci când au examinat răspunsurile participanţilor cu privire la răspunsuri despre satisfacţia vieţii, măsurând un parametru numit subjective well-being (SWB), sau „starea subiectivă de bine. Au descoperit că numărul magic pentru „saţietate a venitului” este un fenomen global, dar unul care variază în funcţie de ţară. De asemenea, au rezultat în funcţie de zonă. La noi, în estul Europei, satisfacţia vieţii costă circa 45.000 de dolari pe an, adică 170.000 de lei. Totuşi, pentru a fi fericit, se poate şi un număr mai mic. Acest lucru deoarece specialiştii au aflat un element extrem de important: există un plafon, care, odată trecut, duce la descreşterea SWB.
     

  • De câţi bani ai nevoie pentru a fi fericit?

    Un grup de cercetători de la Purdue University a dorit să vadă de câţi bani este nevoie pentru a fi mulţumit şi liniştit. Aceştia au venit cu o veste bună şi cu una rea: este nevoie de o sumă destul de mare pentru a fi fericit, dar există şi alte aspecte care trebuie luate în considerare atunci când vrem să fim fericiţi.
     
    Andrew T. Jebb, împreună cu colegii săi, au analizat date de la Gallup World Poll, un chestionar internaţional care include mai mult de 1,7 milioane de indivizi din 164 de ţări, scrie Science Alert.
     
    Atunci când au examinat răspunsurile participanţilor cu privire la răspunsuri despre satisfacţia vieţii, măsurând un parametru numit subjective well-being (SWB), sau „starea subiectivă de bine. Au descoperit că numărul magic pentru „saţietate a venitului” este un fenomen global, dar unul care variază în funcţie de ţară. De asemenea, au rezultat în funcţie de zonă. La noi, în estul Europei, satisfacţia vieţii costă circa 45.000 de dolari pe an, adică 170.000 de lei. Totuşi, pentru a fi fericit, se poate şi un număr mai mic. Acest lucru deoarece specialiştii au aflat un element extrem de important: există un plafon, care, odată trecut, duce la descreşterea SWB.
     

  • Cum să câştigi 4,5 milioane de euro cu două magazine în Bucureşti

    Înainte de a fonda MAM Bricolaj, Cristian Găvan conducea o afacere cu producţie de mobilier la comandă unde spune că avea în medie 30 de clienţi pe lună, iar ”în primele trei luni ale anului nu reuşeam să acoperim costurile operaţionale“. Aşa că s-a gândit la un alt business şi, cum cunoştea domeniul de distribuţie al materialelor şi accesoriilor pentru mobilier, a decis să continue în aceeaşi zonă. Totuşi avea nevoie de un element diferenţiator. ”Pe acesta l-am găsit în octombrie 2010, la un târg în Italia, unde am descoperit o firmă care avea un magazin cu autoservire doar pentru feronerie de mobilier“, spune Găvan.

    Firma respectivă avea afaceri doar pe segmentul B2B, iar Găvan a luat ideea şi a aplicat-o şi segmentului B2C. ”Astfel, în aprilie 2011 am deschis primul cash & carry dedicat pentru materiale şi accesorii de mobilier, adresat micilor meseriaşi şi persoanelor fizice, în cartierul Titan din Bucureşti.“

    |n prezent, compania are două magazine în Bucureşti, iar pentru 2018 are în plan deschiderea celei de-a treia unităţi în vestul Capitalei, pentru care caută spaţiu într-un parc comercial. ”Nu este chiar simplu să găseşti un spaţiu de 2.000 mp care să aibă şi o chirie bună şi un trafic bun, dar suntem optimişti. Mixul de produse pe care îl oferim atrage clienţii“, explică antreprenorul. Primul magazin a fost deschis în 2011, iar al doilea în 2014, în cartierul Berceni. Antreprenorul spune că al doilea magazin a ajuns la breakeven într-un an şi din 2016 face profit. Dacă al treilea va fi inaugurat în acest an, al patrulea magazin este programat să apară în 2019. Toate vor fi în Capitală, pentru a acoperi cele patru puncte cardinale. ”Recunosc că această idee este inspirată de strategia multinaţionalelor de bricolaj“, spune Găvan.

    Pentru deschiderea unui astfel de magazin, povesteşte el, este necesară o investiţie de 500.000 de euro, dintre care jumătate doar pentru ”amenajarea magazinului, soluţia informatică, rafturi, utilaje, la care se mai adaugă un stoc de marfă de 250.000 de euro“. Succesul firmei nu a venit peste noapte, dar în ultimii trei ani cifra de afaceri a companiei a avut creşteri de două cifre. Anul trecut MAM Bricolaj a înregistrat rulaje de 21 de milioane de lei (4,5 milioane de euro), în ascensiune cu 26% faţă de 2016. Pentru acest an, antreprenorul are în plan o creştere de 30%. Cum a izbutit? ”Am reuşit să ne diferenţiem şi să atragem clienţi prin cea mai variată gamă de produse, avem stocuri,avem cel mai lung program de funcţionare din ramură şi avem consilieri de vânzări foarte buni, cu care facem traininguri periodice.“

    În România există 377 de agenţi economici cu acelaşi cod CAEN ca şi MAM Bricolaj; cumulat, aceste firme au avut venituri de 470,7 milioane de lei (107 milioane de euro) în 2016. Compania cu cea mai mare cifră de afaceri din domeniu este Linea Mex SRL, care a avut un rulaj de 87,8 milioane lei, cu un profit brut de 7 milioane de lei. |n top o urmează G-u Ferrom COM SRL cu 34,3 milioane de lei şi un profit de 4 milioane de lei.

    Deşi MAM Bricolaj are şi un magazin online, majoritatea vânzărilor se fac în magazinele fizice din Bucureşti. Doar 1,5% din cifra de afaceri se realizează prin vânzările online. ”Avem mulţi clienţi care ne spun că ne găsesc online, dar preferă să vină în magazin să cumpere pentru că au nevoie de consiliere pentru un montaj corect“, explică Găvan.

    În acest moment, ponderea clienţilor este împărţită în mod egal între persoane fizice şi firme mici. ”Se pare că nu putem să ne atragem drept clienţi firme mai mari de mobilier pentru că vor termene de plată. Noi ne ferim să lucrăm cu plata la termen, pentru că în primul an de existenţă am fost înşelaţi cu 50.000 de lei“, îşi aduce aminte antreprenorul. Valoarea medie a bonului de cumpărături este de 250 lei şi magazinul are circa 15.000 de clienţi pe lună.

    În acest moment compania are 62 de angajaţi şi planuri pentru recrutarea altor 15 oameni, pentru următorul magazin. Antreprenorul spune că MAM Bricolaj găseşte mai uşor oameni decât concurenţa deoarece ”ne concentrăm să asigurăm un mediu de lucru plăcut, instruire şi plata salariilor şi a bonusurilor la timp“.

    Legat de noile măsuri fiscale implementate de guvernul PSD, antreprenorul român spune că afectează businessul dar este optimist. ”Oamenii de afaceri sunt genul de oameni care găsesc permanent soluţii. Cum spune Darwin: va rezista cel care se adaptează, nu cel mai puternic. O să ne adaptăm la noua realitate. Şi din punctul meu de vedere, dacă vrem să rezistăm, trebuie să mărim salariile în România.“
    Pasiunea românilor pentru mobilier şi pentru design nu se vede doar în cifra de afaceri a companiei, dar şi prin faptul că MAM Bricolaj a implementat un program numit Şcoala de mobilă, început la cererea clienţilor care doreau să realizeze corpuri de mobilier. Primul curs a fost susţinut în toamna anului 2014 pe o perioadă de 12 săptămâni. ”Combinăm teoria cu practică. |ncepem prin discuţii despre cunoaşterea materialelor, proiectarea corpurilor şi trecem prin metodele de asamblare şi montaj, precum şi montarea tuturor accesoriilor de mobilier“, spune Cristian Găvan.

    Până în prezent, şcoala de mobilă a derulat 15 cursuri la care au participat 300 de studenţi. ”Dacă iniţial am crezut că vor veni mulţi şomeri la curs, realitatea a fost diferită“, spune antreprenorul. El susţine că doar doi şomeri au venit la cursuri şi restul oamenilor sunt din diverse domenii, dar au trei caracteristici comune, menţionează el: ştiu matematică, le place să muncească şi să vadă rezultatele şi le plac amenajările interioare. ”Cursanţii sunt de trei categorii: unii vor să îşi facă singuri mobilă în casă, alţii vor să deschidă o afacere în domeniu pentru că au văzut că se câştigă bani frumoşi, şi ultimii vin la cursuri pentru că intenţionează să îşi mobileze o casă nouă şi vor să nu fie înşelaţi de firma cu care vor lucra“.

    Cristian Găvan spune că acum un curs se începe cu 24 de studenţi dintre care termină cam 17-20. Tot el spune că jumătate dintre aceştia încep să realizeze diverse piese de mobilier şi ”cam doi oameni din fiecare curs încep să lucreze în domeniul fabricării de mobilier, cel mai adesea ca meseriaşi independenţi“.

    Iniţial, un astfel de curs era gratuit, dar din cauza abandonului foarte mare (50%), Găvan a implementat o taxă de 400 de lei, care a filtrat puţin publicul şi a scăzut rata de abandon.

  • Care este pensia pe care o încasează Mirabela Dauer. “Iubesc România, dar păcat că este locuită”

    „760 de lei este pensia mea, dar nu mă plâng. Nu e normal, dar nu am ce face. Sunt la ţară bătrâni care au 100 de lei. M-am născut în ţara asta, iubesc România, dar păcat că este locuită. Probabil că atâta meritam şi atât mi-au dat. Ce mare brânză? M-am văitat eu vreodată? Şi nici n-am să mă vait. Mie nu-mi place să mă vait. Asta e.

    Mă duc, muncesc, alerg, cânt frumos. Vine lumea la spectacol şi asta e. Nu îmi place să mă vait pentru că vreau să-ţi spun o chestie. În ţara ast sunt oameni mult mai amărâţi ca noi, înmiit mai amărâţi ca noi. Şi lumea ne iubeşte aşa cum suntem noi, să venim la televizor să cântăm, să facem haz de necaz. Lumea nu trebuie să ştie amărăciunile noastre. Venim aici să ne văităm şi să plângem? Nu. Venim să facem sufletul frumos. Să ne iubească lumea aşa cum suntem”, spunea Mirabela Dauer la o emisiune de televiziune.

     

  • Cui trebuie să-i mulţumiţi pentru salariile mari din IT

    Industria de IT reuşeşte să plătească un salariu mediu net de 6.200 de lei pe lună, de 2,5 ori mai mare decât media pe economie, de 2.500 de lei. În 2000, salariul mediu net în IT era de 266 de lei (140 de dolari la vremea respectivă), faţă de un salariu mediu net pe economie de 173 de lei. Atunci, salariul în bănci era de 441 de lei (232 de dolari).

    Industria de servicii IT realizează exporturi de aproape 3 miliarde de euro, cu un excedent de 1,5 miliarde de euro.Acestea sunt datele statistice. Dar cui trebuie să-i mulţumiţi pentru această evoluţie şi pentru aceste salarii?

    Bineînţeles, lui Ceauşescu, pentru ICI, celebrul institut de pe 1 Mai din Capitală, care a dat după revoluţie primii antreprenori români din IT – Florin Talpeş, Irina Socol, Nicolae Badea etc.

    Dintre toţi, familia Talpeş – Florin şi Măriuca – au creat cea mai valoroasă companie românească din IT până în acest moment, Bitdefender. De la o firmă de apartament, Bitdefender a ajuns să fie evaluată la „peste 600 de milioane de euro”, iar familia Talpeş continuă să deţină pachetul majoritar. Prin Bitdefender sau Siveco sau Romsys sau ComputerLand au trecut sute şi mii de IT-şti.

    Dar, ironic, cei care astăzi reprezintă noua generaţie din IT ar trebui să le mulţumească celor care, începând cu mijlocul anilor ’90 şi mijlocul anilor 2000, au vândut calculatoare şi programe informatice în România în cantităţi industriale, prin celebrele programe de informatizare.
    Că poate acele calculatoare şi programe aveau un super/suprapreţ nici nu mai contează acum.

    Foarte puţini din cei de astăzi care au joburi în Pipera, Barbu Văcărescu sau Politehnică au auzit de Mihai Pascadi, CEO al Compaq, Claudiu Florică şi Călin Tatomir (de ei au auzit din scandalul Microsoft), Vladimir Aninoiu şi Mihai Tudor de la IBM, Radu Enache şi Mircea Neagu de la HP sau Marian Popa de la ICL România. Ei, dar şi alţii, au informatizat România, deschizând porţile unei industrii.

    La începutul anilor 2000, Dan Nica şi Adrian Năstase de la PSD, cu Irina Socol de la Siveco în spate şi încă alte câteva multinaţionale americane, au venit cu ideea reducerii de impozit pentru IT-şti, care rezistă şi astăzi. Ideea de atunci era să nu ne mai plece creierele din ţară, dându-se ca exemplu Microsoft, unde la sediul central din Seattle a doua limbă vorbită era româna.

    După 2000, cu toate programele de informatizare în spate, unde s-au cheltuit miliarde de euro, industria IT a început să prindă putere şi viteză odată ce au apărut tot mai multe companii româneşti, dar mai ales multinaţionalele, cu centrele de servicii.

    După 2000, prima mare surpriză din IT a fost Gecad, firma lui Radu Georgescu, care a creat antivirusul RAV, achiziţionat de Microsoft. Exemplul lui Radu Georgescu a deschis imaginaţia multor români din IT, care s-au făcut antreprenori şi au început să presteze servicii către firmele multinaţionale.

    Cererea de creiere din ţară a crescut, iar salariile au început să prindă viteză din ce în ce mai mare. Investiţiile făcute de stat în informatizare şi programe – fiecare instituţie îşi făcea programul ei, spre bucuria furnizorilor – au fost de cel puţin 1 miliard de euro în fiecare an, bani din care au trăit multinaţionalele, dar şi companiile româneşti.

    În 2007, la Cluj, câţiva tineri, printre care Sergiu Biriş şi Andrei Dunca, au pornit un start-up – LiveRail, care în 2009 a fost dus de un investitor la Londra, iar apoi în Silicon Valley. În 2014, Facebook a plătit 500 de milioane de dolari pe LiveRail. Ce-i drept, acum doi ani l-a închis, iar echipa de români s-a împrăştiat în lume.

    Centrele de servicii făcute în România de Oracle, Microsoft, IBM, Ericcson, HP, Alcatel etc. au creat knowlledge, au dat de lucru unor generaţii întregi de români din IT şi au plătit salarii cu mult peste media din economie.

    Bineînţeles că aceste multinaţionale şi-au luat cel mai mult din creierul IT-ştilor români.

    Când a venit criza în 2009, toate sectoarele din economie cădeau în fiecare zi, dar IT-ul a a prins şi mai multă viteză, luând comenzi din ce în ce mai multe şi mai complexe, concomitent cu achiziţia celor mai buni oameni care erau pe piaţă. În afară de industria IT, nicio altă industrie nu mai angaja, ci dimpotrivă, începea să dea oameni afară, cum a fost sectorul bancar. Dacă în 2009 IT-ul avea o pondere de 2% în PIB, în 2015-2016 a ajuns la 5%, iar salariile IT-ştilor au crescut cu 50% mai mult decât ale bancherilor, care erau cel mai bine plătiţi din economie la finalul lui 2008.

    Programele de informatizare de la mijlocul anilor ’90 au creat milionari români – de pildă cazul lui Florică –, dar au reuşit să creeze o generaţie întreagă de start-up-uri în IT, care acum stau bine pe picioare şi ajung să lucreze în întreaga lume.

    Vă place, nu vă place, pentru salariile de astăzi, pentru condiţiile de astăzi din IT, trebuie să le mulţumim celor care au vândut calculatoarele şi programele informatice acum 15-20 de ani, chiar şi la suprapreţ.

    IT-ul merge înainte şi în ciuda faptului că salariile ar putea părea mari; 6.200 de lei net înseamnă 1.400 de euro.

    În caz că nu aţi aflat, gigantul american Amazon tocmai caută 2.000 de IT-şti pentru centrul din Bucureşti (la Iaşi, Amazon are un centru de aproape
    10 ani).

  • Un nou tip de job unde nu ai program, munceşti când vrei şi cât vrei. Această femeie a câştigat 1 milion de dolari într-un an

    Iniţial, Pocek făcea câte 10- 15 dolari pe oră, dar cu ratingurile pozitive ale clienţilor şi cu o nouă certificare, a început să perceapă  preţuri mai mari. Între timp,  şi-a permis să renunţe la slujba ei cu normă întreagă şi să-şi ofere serviciile prin Fiverr, unde pentru un pachet de CEO încasează până la 800 de dolari. În prezent este singura femeie freelancer şi singurul american de pe Fiverr care câştigă până la 1 milion de dolari cu ajutorul acestui site.  „Auzi mereu că primul milion este cel mai greu de făcut. M-a făcut să-mi doresc să fac şi mai mult”, declara aceasta.

    Aproape jumătate din câştig l-a realizat în 2016, când profitul câştigat prin ajutorul Fiver a ajuns la 445.000 de dolari, iar pentru că cererile sale nu sunt constante, venitul pe lună poate varia între 26.000 şi 43.000 de dolari. Cifrele în creştere nu se datorează creşterii volumului de muncă, ci faptului că mizează pe experienţa sa pentru a impune tarife din ce în ce mai mari. Aceasta munceşte, în funcţie de cereri, între 25 şi 60 de ore pe săptămână.

    „Fiver îţi oferă un cadou preţios – timpul. Poţi alege dacă azi vrei să munceşti, să faci bani sau să îţi iei o zi liberă, să stai cu familia ta. Pentru asta sunt foarte mulţumită”, adaugă aceasta.