Trei erau lucrurile care amenintau acest nobil tel de salvare a
euro prin salvarea Greciei: o posibila respingere in aceasta
saptamana de catre parlament a planului nou de austeritate al
guvernului Papandreou, in valoare de 28 de miliarde de euro, o
posibila crestere a rezistentei populare fata de taierile bugetare
si cresterile de taxe, care sa faca imposibila continuarea
planului, si un refuz al bancilor private de a contribui la
sustinerea Greciei, acceptand o rostogolire a unor datorii de circa
30 de miliarde de euro scadente in 2014-2015. Aceasta suma, la care
s-ar adauga venituri din privatizari de 30 de miliarde, ar urma sa
le completeze pe cele furnizate de UE si FMI.
Problema cea mai mare e cea a bancilor, fiindca pe de o parte e
greu sa aduci atatea banci la un numitor comun (vezi lista
alaturata, unde e doar topul celor mai mari creditori), iar pe de
alta parte agentiile de rating au anuntat ca vor considera
incapacitate de plata si vor depuncta atat ratingul Greciei, cat si
cel al bancilor creditoare, daca ele vor accepta orice fel de plan
care sa le produca pagube. Moody’s a avertizat deja marile banci
franceze si italiene in acest sens.
Analistii Danske Bank au explicat ca subterfugiul care i-ar
scapa pe toti de depunctare ar fi ca rostogolirea datoriilor
(cumpararea de obligatiuni noi, in loc de incasarea banilor la
scadenta) sa se faca informal si voluntar. Frank Hansen, analist al
Danske, crede ca e posibil un scenariu in care investitorii sa fie
convinsi de liderii europeni ca alternativa la neparticiparea la
plan ar fi mult mai rea decat implicarea (pierderi mari pentru ei
si o criza financiara europeana), iar liderii europeni i-ar putea
ajuta la coordonare, fiindca fiecare dintre banci va fi astfel
asigurata ca si celelalte fac acelasi lucru.
Federico Ghizzoni, seful UniCredit, spusese deja de la jumatatea
lunii iunie ca e deschis ideii de contributie a sectorului privat
la rezolvarea crizei grecesti si ca intelege ca e important ca
Atena sa aiba suficienta lichiditate ca sa-si indeplineasca
obligatiile de plata. “Daca vorbim de o rostogolire a datoriei
facuta voluntar, cred ca bancile si firmele de asigurari vizate ar
putea lua in considerare propunerea”, a declarat Ghizzoni pentru
Reuters, atragand atentia ca lasarea Greciei sa intre in
incapacitate de plata ar avea consecinte dramatice pentru toata
economia europeana, “incepand cu tarile mai slabe, Portugalia sau
Irlanda”. Deschiderea UniCredit se explica prin pozitia joasa in
topul creditorilor, avand creante la guvernul grec de doar circa
800 de milioane de euro.
Ceva mai sus in top, reprezentantul Asociatiei Bancilor
Austriece, din care fac parte Erste si Raiffeisen, s-a aratat ceva
mai reticent, din cauza complicatiilor create de numarul foarte
mare de investitori care au creditat Grecia si care ar face
dificila orice operatiune de coordonare. In fine, Josef Ackerman,
seful Deutsche Bank, a spus ca bancile germane ar fi gata sa
participe la un plan de salvare a unitatii zonei euro, acceptand sa
nu solicite rambursarea la scadenta a obligatiunilor elene, dar
numai cu conditia ca riscurile sa le fie garantate, asadar cerand
tot statelor sa se implice cu o oferta de stimulente pentru
banci.
Cum ar afecta planul bancile care au si afaceri in Romania? Dupa
cum o arata si statistica de aici prezentata de UBS, depinde de
marimea expunerii la datoria publica elena, unde conduc detasat
bancile grecesti. Din ATE Bank, institutia cu cea mai mare
expunere, se stie deja de mai multa vreme ca statul ar putea vinde
ATE Bank Romania, AIK Banka din Serbia si FBB din Grecia, in cadrul
marelui plan de privatizare despre care unii experti europeni cred
ca ar da randament mai mare daca ar viza activele din strainatate
ale unor companii grecesti, asadar si filialele straine ale
bancilor. National Bank of Greece, cea mai mare banca elena
(actionarul Bancii Romanesti), a anuntat ca ar putea grupa
operatiunile din Europa de Sud-Est intr-o singura entitate, din
motive de cost, si sa vanda o participatie la filiala din Turcia,
Finansbank. Despre celelalte banci cu capital elen, JP Morgan a
apreciat acum cateva zile ca BNR ar putea sa le preia, intr-un
scenariu extrem, spre a le revinde altor banci straine, insa
reprezentantii BNR au replicat ca nu este cazul, pentru ca aceste
banci nu au probleme.
Evident, vanzarea unei filiale dintr-o tara nu este o varianta care
sa sperie. Pana la astfel de evenimente insa, tensiunile din jurul
Greciei si al euro lovesc indirect, prin limitarea optiunilor de
politica monetara. In ultima saptamana, leul s-a intarit de la 4,24
la 4,21 pentru un euro, “pe masura ce investitorii straini par sa
fi recastigat intrucatva incredere, desi Grecia ramane confruntata
in continuare cu probleme spinoase”, apreciaza analistii BCR. Chiar
si asa insa, nu pare de asteptat ca BNR sa inceapa un nou ciclu de
reducere a ratei dobanzii decat in prima jumatate a lui 2010, avand
in vedere inclusiv vulnerabilitatea la noi astfel de episoade de
depreciere. “Grecia joaca un rol important in sistemul bancar
romanesc, detinand circa 17% din totalul activelor, dar si in
economia reala, fiind pe locul al cincilea ca sold al
investitiilor”, subliniaza analistii BCR.
Nicolae Covrig, analist al Raiffeisen Bank Romania, remarca si el
ca rata de schimb a suferit de pe urma aversiunii de risc pe
pietele straine si considera ca incertitudinea in privinta crizei
datoriilor grecesti e de asteptat sa persiste in urmatoarele
saptamani, dar nu se asteapta ca impactul crizei asupra pietei
financiare romanesti sa fie altfel decat “relativ limitat”. Ilker
Domac, analist al Citigroup, estimeaza ca tehnic exista potential
de apreciere, astfel incat anul se va putea incheia la 4,1 lei/euro
si tot cu aceeasi dobanda a BNR de acum, adica 6,25%, singura
situatie care ar putea face BNR sa creasca dobanda fiind o crestere
a inflatiei sau a asteptarilor inflationiste mult peste
asteptari.
