BusinessMagazin

Tag: mina

  • TRAGEDIE în Turcia: Bilanţul exploziei din mina de la Soma a ajuns la 282 de morţi

     UPDATE Bilanţul catastrofei miniere din Turcia a ajuns la 282 de morţi

    Cadavre au fost scoase în noaptea de miercuri spre joi dintr-o mină, în vestul Turciei, în care a avut loc un accident marţi, numărul morţilor ajungând la 282, a anunţat joi dimineaţa ministrul turc al Energiei, relatează AFP.

    “La ora (locală) 8.00 (8.00, ora României) avem 282 de morţi”, a declarat Taner Yildiz pentru presă.

    Bilanţul anterior, comunicat de Taner Yildiz, era de 274 de morţi.

    UPDATE 23:02 Bilanţul preliminar al accidentului minier din Turcia a ajuns la 274 de morţi

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CRONOLOGIE: Cele mai grave accidente miniere produse din 1990 şi până în prezent

     CRONOLOGIE a celor mai grave accidente miniere:

    – 29 aprilie 2013 – SUDAN: 109 dispăruţi, dintre care nouă membri ai echipelor de salvare, după prăbuşirea unei mine de aur ilegale la Jebel Amir, în Darfur (vest).

    – 21 noiembrie 2009 – CHINA: 108 morţi după o explozie de gaz într-o mină din Xinxing, una dintre cele mai mari şi mai vechi din ţară, în apropiere de frontiera rusă.

    – 6 decembrie 2007 – CHINA: o explozie într-o mină din provincia Shanxi (nord), principala provincie unde se exploatează huila din ţară, s-a soldat cu 105 morţi.

    – 18 noiembrie 2007: UCRAINA: o explozie produsă într-o mină de cărbune din Doneţk (est) provoacă moartea a 101 persoane, acesta fiind cel mai grav accident minier din ţară.

    – 17 august 2007 – CHINA: 181 de mineri rămân blocaţi în două mine inundate din estul ţării, în apropiere de oraşul Xintai.

    – 19 martie 2007 – RUSIA: o explozie provoacă 108 morţi într-o mină din regiunea Kemerovo din Siberia.

    – 7 decembrie 2005 – CHINA: o explozie de gaz produsă într-o mină de cărbune din Liuguantun, în provincia Hebei (nord), s-a soldat cu 118 morţi şi dispăruţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Suedezii mută un oraş de 20.000 de persoane pentru a exploata o mină de fier

    Relocarea se va desfăşura pe o perioadă de douăzeci de ani şi presupune abandonarea a peste 3.000 de case şi blocuri, relatează BBC.co.uk. “Când oamenii aud că desenăm, organizăm şi construim un oraş de la zero, se gândesc la un soi de experiment utopic”, a declarat arhitectul Mikael Stenqvist. “Dacă proiectul nu iese bine, în joc se află supravieţuirea localităţii Kiruna, a locuitorilor ei şi a economiei locale. Asta ne dă motive serioase de îngrijorare.”

    Povestea a început în anul 2004, când mina locală Luossavaara-Kiirunavaara a trimis guvernului o solicitare de a putea săpa la adâncime mai mare, acţiune ce ar fi dus la posibile alunecări de teren; zece ani mai târziu au început să apară fisuri pe mai multe străzi din centrul oraşului.  Locuitorii nu mai pot construi sau face reparaţii caselor, deoarece terenul a devenit extrem de instabil.

    Vechea biserică a localităţii, votată în 2001 ca fiind cea mai frumoasă clădire din Suedia, va fi dezmembrată şi reconstruită, piesă cu piesă, în noul oraş. “Vrem să păstrăm cât mai mult din spiritul vechi al localităţii”, mai spune Stenqvist. “Costurile nu ne permit însă să mutăm tot ceea ce am vrea.”

    Localnicii sunt entuziasmiţi şi aşteaptă cu nerăbdare prezentarea centrului noii localităţi, care va avea loc în luna aprilie. “”A venit în sfârşit momentul în care oamenii se pot gândi la investiţii şi planuri”, a declarat Viktoria Walldin, o specialistă implicată în proiectul de relocare.

  • Povestea suedezului care a clădit în urmă cu un secol o afacere ajunsă azi la 35 de miliarde de dolari

    Planurile sale erau însă mai ambiţioase şi, după ce a strâns suficienţi bani pentru a părăsi oraşul, s-a mutat în Stockholm. La 21 de ani s-a angajat în cadrul companiei producătoare de echipamente Öllers & Co., prima din industria electromecanică din Suedia, axată mai ales pe producţia de echipamente telegrafice. A lucrat vreme de şase ani la Öllers & Co., studiind în   timpul liber designul şi limbile străine, necesare pentru a-şi continua educaţia în afara ţării. Guvernul suedez a fost printre primele din lume care au oferit tinerilor muncitori şi studenţi burse pentru studiile în alte ţări, iar Ericsson a fost unul dintre beneficiarii acestora.

    La recomandarea lui Otter, şeful Öllers & Co., a primit două astfel de burse, prima în 1873 şi cea de-a doua în 1875, în fabrici elveţiene şi germane. Una dintre companiile în care a lucrat a fost Siemens & Halse. La întoarcerea în Suedia, în 1876, a fondat un atelier împreună cu prietenul lui, Carl Johan Andersson, cu care lucrase la Öllers & Co. Atelierul era de fapt o bucătărie de 13 mp, aflată într-o zonă centrală a Stockholmului. Investiţia iniţială a fost de 1.000 de coroane suedeze (aproximativ 150 de dolari) pe care i-a împrumutat de la Maria Stromberg din Nyagard, unul dintre cei mai activi investitori ai secolului.

    Singurul lor angajat era un asistent de 12 ani. La început, Ericsson repara instrumentele telegrafice şi alte dispozitive electrice, dar apoi a început, după propriul design, producţia unor aparate precum telegraful cu taste folosit în sistemele feroviare de atunci. Reputaţia pe care a dobândit-o l-a ajutat să obţină comenzi de la o serie de instituţii private şi publice în domenii precum telegrafia, protecţia împotriva incendiilor şi transportul feroviar. În 1878, la 32 de ani, s-a căsătorit cu Hilda Simonsson, care a devenit şi partenera lui de afaceri. În acelaşi an, a livrat primul telefon fabricat în atelierul propriu, inspirat din telefoanele americane create de Edison şi care ajunseseră să fie reparate în cadrul firmei lui.

    Momentul care a revoluţionat industria telefoniei suedeze a fost 1880, odată ce compania American Bell a construit cu echipament american prima reţea de telefonie în Stockholm. Ericsson era pe punctul de a-şi pierde piaţa, dar a evitat acest lucru după ce a câştigat un contract în defavoarea americanilor. Telefoanele lui erau considerate „mai simple, mai puternice şi mai atrăgătoare„. La începutul anului 1880, Ericsson avea zece angajaţi, iar patru ani mai târziu numărul lor ajunsese la 100.

    Compania ajunsese să producă atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cea externă – în ţările scandinave, Rusia şi Anglia. În 1896, a transformat businessul L.M. Ericsson & Co. în Aktiebolaget L.M. Ericsson & Co., după o capitalizare de un milion de euro. A fost managing director şi preşedinte al consiliului director al noii companii până în 1903, când s-a pensionat.

  • Bistriţa: Râul Someşul Mare, poluat pe o distanţă de circa zece kilometri cu noroi de mină

     Poluarea de pe Someşul Mare a fost observată, luni, de pescari, care au sesizat autorităţile că apa râului s-a înroşit.

    Şeful Sistemului de Gospodărire a Apelor Bistriţa-Năsăud, Petru Drăgan, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, că hoţii de fier vechi au vrut să ajungă în interiorul minei ca să fure şine vechi, iar ca să poată intra au spart gura betonată pentru a evacua apele uzate.

    “Hoţii au spart galeria noaptea ca să curgă apa şi să poată intra şi să ia fierul vechi. Nu puteau intra dacă era galeria plină cu apă. Cei de la Conversmin SA (companie care s-a ocupat de închiderea Minei Rodna – n.r.) şi-au făcut închiderile, au redirecţionat apa în puţuri, dar hoţii au spart ca să poată intra. Apele uzate din interior, adunate la nivelul galeriei 800, au ajuns în Someşul Mare. Noi suntem cu oamenii în procesul de monitorizare, am anunţat şi Conversmin. Au fost şi ei, au văzut ce se întâmplă şi supraveghem cu toţii zona”, a spus Drăgan.

    El a declarat că, deocamdată, nu se înregistrează mortalitate piscicolă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rovana Plumb: Am impus RMGC o garanţie financiară de mediu dublă, de 146 de milioane de dolari

     “Prin noul proiect, statul a impus o garanţie de mediu dublă, de la 76 de milioane dolari la 146 de mililoane de dolari. Garanţia va acoperi închiderea şi reabilitarea ecologică a minei la standarde de mediu”, a spus Rovana Plumb.

    Ea a precizat că statul a impus şi garanţii suplimentare pentru situaţiile de accident, de 25 milioane de dolari.

    “Garanţia financiară de mediu acoperă închiderea minei, reabilitarea ecologică, monitorizarea post-închidere. Suma este fixă şi se depune într-un cont la dispoziţia statului român pe toată perioada exploatării. Operaţiunea de închidere şi ecologizare se face treptat, nu se procedează la exploatarea pe tot perimetrul deodată, ci se începe pe o zonă, se închide, se reabilitează, apoi se deschide altă carieră”, a spus Rovana Plumb.

    Rovana Plumb a spus că garanţiile financiare se vor constitui înainte de începerea exploatării şi vor fi valabile pe toată perioada exploatării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum transformi corporatiştii într-o mină de aur

    PRIN 2005, CÂND AFACEREA EMAG ERA ÎNCĂ DESTUL DE PROASPĂTĂ, ca de altfel întreaga industrie de comerţ pe internet, Radu Apostolescu, unul dintre fondatorii magazinului online, făcea un pas cel puţin neaşteptat. După un contract semnat cu operatorul de telecomunicaţii Orange pentru achiziţia de produse IT precum computere, reţelistică sau imprimante pentru infrastructura proprie, antreprenorul decidea să atace segmentul de business.

    Transforma astfel companiile în clienţi ai magazinului online, o schimbare notabilă în contextul în care până atunci doar consumatorii din mediul rezidenţial trecuseră „pragul„ eMAG, iar magazinele online păreau să fie, cel puţin până la acel moment, ultimele pe lista companiilor atunci când venea vorba de achiziţii de acest gen.

    De atunci, divizia de vânzări corporate a înregistrat aproape în fiecare an creşteri de două cifre şi a fost chiar considerată o plasă de siguranţă în vremurile economice tulburi care au urmat odată cu instalarea crizei şi pe plan local. De câştigat a avut nu doar eMAG, ci întreaga industrie în ansamblu. Astfel, când după o perioadă de boom comerţul electroIT a avut de suferit pe fondul unei populaţii mai strâmtorate din punct de vedere financiar sau pur şi simplu mai atente la modul în care cheltuie banii, vânzările către companii au fost printre puţinele segmente care au mai înregistrat o creştere. Anul trecut, de pildă, întreaga piaţă de retail de electronice, electrocasnice şi IT ar fi trebuit să aibă un avans de 10%, dar a reuşit doar 4,5%, iar eMAG în particular a raportat o cifră de afaceri mai mare cu 14%, dar vânzările online şi offline către companii au fost mai mari cu aproximativ 25%, conform estimărilor.

    „Piaţa este, aşadar, oarecum blocată, dar vânzările către clienţii de business continuă să avanseze. În cazul nostru  e vorba de un plus de aproape 28%, iar pentru anul acesta este planificată o creştere cu 30%„, declară Iulia Teodorescu, de trei ani corporate sales manager la eMAG, punând evoluţia pieţei de business-to-business în domeniu pe seama investiţiilor mai mari şi totodată mai predictibile pentru IT&C ale companiilor. „Se întâmplă uneori, atunci când vânzările către consumatori sunt mai slabe, să compensăm cu vânzări către companii aşa încât în ansamblu să realizăm obiectivele de creştere ale cifrei de afaceri„, spune executivul.

    CA ŞI EMAG, mai multe magazine online printre care evoMAG sau Cel.ro au încercat în ultimii ani să câştige o felie din această piaţă promiţătoare, cu argumente precum costurile mai mici sau livrarea mai rapidă decât în cazul lanţurilor tradiţionale de electroretail. „Preţurile pentru clienţii de business sunt oricum diferite faţă de cele de la «raft». Se negociază reduceri, iar dacă achiziţia e de foarte mare valoare, negociem şi noi mai departe direct cu furnizorii„, explică Teodorescu.

    UPLIMENTAR, AU FOST PUSE LA PUNCT DIFERITE SERVICII ADRESATE TOCMAI ACESTEI CATEGORII DE CUMPĂRĂTORI. De pildă, companiile se pot asigura contra cost că, în situaţia în care un produs se defectează, timpul petrecut în service să fie de cel mult două ore. „Mai puţin ştiut este faptul că, de regulă, este puţin probabil ca un produs să poată fi reparat într-un timp atât de scurt, ceea ce înseamnă că noi de fapt înlocuim produsul cu unul identic sau similar„, spune corporate sales managerul eMAG. Face referire la dispozitivele folosite de regulă de top management sau de forţa de vânzări, unde timpul este preţios, iar un echipament scos din funcţiune pentru câteva zile este un lucru inadmisibil şi cu impact asupra operaţiunilor companiei.

    UN ALT EXEMPLU ESTE ÎNCHIRIEREA DE PRODUSE IT&C, fie doar pentru câteva zile sau chiar pe perioade cuprinse între unul şi cinci ani. Concret, departamente de marketing sau agenţii de publicitate pot astfel închiria echipamentele necesare pentru un eveniment pentru cel mult câteva săptămâni direct de la eMAG, care apoi vinde dispozitivele în categoria resigilatelor. Pe termen mai lung însă, există un parteneriat între retailerul online şi Grenke Renting prin care compania din urmă achiziţionează produsele şi apoi le închiriază, cu rată fixă în euro şi o marjă de 4% faţă de preţul de vânzare. „Ratele de închiriere sunt 100% deductibile fiscal şi, în plus, cumpărătorul nu blochează astfel bani în stocuri şi poate reînnoi flota de dispozitive fără niciun fel de investiţie iniţială”, explică Iulia Teodorescu despre serviciul folosit deja de aproximativ 30 de clienţi de business. Nu în ultimul rând, tot pentru companii există şi posibilitatea achiziţionării de cupoane cadou, de asemenea deductibile fiscal dacă nu depăşesc valoarea de 600 de lei.

    APROXIMATIV 2.000 DE COMPANII SUNT ACUM CLIENŢI CORPORATE AI EMAG, însă 80% din încasări provin de la primele 500. Unele cumpără constant de câteva ori pe lună, altele preferă tranzacţii mai mari, de regulă trimestriale, iar investiţiile variază între 10.000 şi 40.000 de lei pe lună, în timp ce clienţii foarte mari fac cumpărături online chiar şi de peste un milion de lei (peste 220.000 de euro) pe an. „Volumele sunt într-adevăr mari, dar, ce-i drept, marjele de profitabilitate sunt ceva mai mici decât la vânzarea către consumatorii din mediul rezidenţial„, admite Iulia Teodorescu. Diferenţa de cel mult trei puncte procentuale poate fi uneori chiar la limită.

  • Cel mai mare producător de cupru al Poloniei, KGHM, vrea să investească 4 miliarde dolari în o mină din Chile

    KGHM, cel mai mare producător de cupru al Poloniei, va investi cel mult patru miliarde de dolari în mina Sierra Gorda din Chile dacă situaţia de pe pieţe nu se schimbă până când proiectul este finalizat, faţă de trei miliarde de dolari cât prevedea planul iniţial, a declarat Herbert Wirth, directorul executiv al companiei. Proiectul ar urma să fie finalizat în următoarele 13 luni. Potrivit estimărilor preliminare, profitul net al KGHM pentru  anul trecut  a fost de 4.744 miliarde zloţi (1,1 miliarde euro). Directorul KGHM spune că rezultatul final ar putea fi chiar mai mare.

    Mai multe pe zf.ro

  • Adevărata luptă pentru supravieţuire (GALERIE FOTO)

  • Mina de cupru Baita din Bihor va fi vanduta cu 15 milioane de euro

    Acordul de achizitie presupune asumarea unor datorii de pana la
    1,5 milioane de euro si constituirea unui depozit de 750.000 de
    euro. Tranzactia urmeaza sa fie aprobata de actionari si
    autoritati.
    Mina Baita si-a inceput activitatea in 1948, apartinand statului.
    Ulterior, unitatea cu o capacitate de productie de 120.000 de tone
    pe an a fost privatizata, dar anul trecut a fost inchisa din cauza
    unor probleme legate de finantare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro