BusinessMagazin

Tag: Meet the CEO

  • Efectul Rekkers

    “Bullshit”, conchide scurt Robert Rekkers: aşa se referă bancherul olandez naturalizat în România la impresia, persistentă aici, că occidentalii ar fi mai buni, mai frumoşi, mai capabili decât românii. “Mereu cei din Vest au fost un exemplu pentru români, am considerat că tot ce vine de acolo e bun de importat, pentru ca acum criza să ne arate că nu e chiar aşa, că sunt şi acolo oameni care fac greşeli. Voi, românii, sunteţi foarte autocritici, dar credeţi că în Olanda sau Franţa este mai bine? Trebuie să avem mai multă încredere în ce se întâmplă aici! Nu mai fiţi atât de duri cu voi înşivă!”, a sunat pledoaria neobişnuit de pasionată a lui Rekkers.

    Spusă în faţa unei săli pline cu executivi români din companii, veniţi la evenimentul MET THE CEO să-l asculte pe cel mai cunoscut dintre bancherii expaţi vorbind despre cariera lui şi viitorul creditării, pledoaria poate părea motivată de politeţe. Pe urmă, cei prezenţi ne-am dat seama că nu-i politeţe, ci un fel indirect de a judeca însuşi Vestul din care provine şi de a se teme pentru el. “Aveţi aici foarte multe atuuri, lucruri care merg bine. Oamenii sunt educaţi, există know-how, talente fenomenale în IT la Cluj, la Iaşi, la Bucureşti. Costul de a face afaceri este mic, nici măcar nu v-aţi îndatorat excesiv pentru investiţii, ca Ungaria, de exemplu.” Aşa explică Rekkers de ce atâţia străini care vin aici pentru un mandat de 3-4 ani rămân mai mult, aşa cum a rămas şi el însuşi. Şi tot aşa explică de ce românii, deprinşi să muncească mai mult pe salarii mai mici decât în Vest, sunt mai bine pregătiţi pentru fazele următoare ale crizei decât occidentalii, pe care îi vede “mult mai răsfăţaţi” şi deci dezavantajaţi în viitorul apropiat. “Eu mereu v-am lăudat, pentru că am crezut şi cred că aveţi o valoare adăugată deosebită în termeni umani. În schimb, criza va lovi mai mult aceste ţări din Vest care nu au o astfel de istorie de austeritate şi o capacitate de adaptare aşa cum o aveţi voi”, subliniază olandezul.

    În aceeaşi notă pasionată, bancherul vorbeşte (în româneşte) despre Cluj, oraşul unde locuieşte de nouă ani. “Gradul de profesionalizare a oamenilor a crescut acolo, acum sunt şi mai mulţi care vorbesc engleză. Şi echipa tânără de la Banca Transilvania a crescut, a căpătat experienţă, s-a maturizat, iar asta ne ajută să ne descurcăm mai bine. Avem un <winning team> acolo la Cluj!” Natural, îşi aduce aminte cu plăcere de perioada când a preluat conducerea Băncii Transilvania. În 2002, după mai mult de trei ani petrecuţi ca şef al filialei româneşti a ABN Amro, a fost contactat printr-un headhunter, iar după mai multe negocieri a primit oferta cea mai bună şi a acceptat-o, de la Banca Transilvania, care căuta un nou CEO după Iosif Pop, aflat la conducerea instituţiei de la înfiinţarea ei, în 1994. “Lucrasem 16 ani la ABN Amro, în America Latină, SUA, Europa şi la fiecare 3-4 ani m-am mutat într-o altă ţară, un alt mediu. Am văzut un potenţial enorm de creştere economică şi de carieră în România”, explică el. Era o perioadă bună, ţara ieşise din perioada critică ’98-’99, iar integrarea în NATO şi UE se apropia. Mandatul lui iniţial ca director general al Băncii Transilvania a fost pentru patru ani.

  • Şeful Băncii Transilvania vorbeşte la «Meet the CEO» despre viitorul creditării

    Născut în 1959 la Amersfoort, în Olanda, Robert Rekkers a absolvit în 1984 University of Business – Economics (Rotterdam), iar în 1985 Facultatea de Drept din Rotterdam. Este doctorand în economie, iar cariera bancară şi-a început-o la ABN Amro Olanda, unde a ocupat diverse funcţii de conducere în cadrul filialelor din Asuncion (Paraguay), New York şi apoi Columbia.

    Din 1999 este country manager şi preşedinte al ABN Amro Bank România, iar din 2002 este membru al consiliului de administraţie şi CEO al Băncii Transilvania. Rekkers a căutat la acea vreme o oportunitate de a se muta la altă bancă, dar tot în România, cu un proiect pe care între timp l-a realizat – să transforme Banca Transilvania dintr-o bancă regională într-una de anvergură naţională.

  • De vorbă cu Robert Rekkers, CEO al Băncii Transilvania

    În timp ce alte bănci au pierdut cotă de piaţă din cauza crizei, Banca Transilvania a câştigat: pe parcursul anului tre­cut a urcat spectaculos, de pe locul al optulea pe locul al patru­lea în sistem, după valoa­rea activelor, iar la jumă­tatea anului în curs cota de piaţă creştea din nou, de la 6,3% la 6,7%, urcând instituţia pe locul al treilea.

    După primele nouă luni, banca a raportat un profit de 106,9 milioane de lei, cu 53% mai mult decât în aceeaşi pe­rioa­dă a anului trecut, ca ur­ma­re a scăderii costu­ri­lor cu pro­vi­zioanele. “Profi­tul obţinut, solva­bili­tatea şi lichiditatea foar­te bună, precum şi provizioanele mai mici sunt doar câte­va dintre as­pec­tele stra­tegiei noas­tre pentru acest an. Avem un plan res­ponsabil, realist şi prudent, ingre­dientele necesare pentru a ne îndeplini obiectivele trasate”, a declarat Rekkers, distins cu premiul pentru Cel mai admirat expat la ediţia din acest an a topului “Cei mai admiraţi 100 de CEO din Româ­nia”, realizat de BUSINESS Magazin pe baza voturilor primi­te de la executivi şi analişti din piaţă.

    Agenţia Fitch Ratings a confirmat în iulie calificativul BB- acordat Băncii Transilvania pentru datoria pe termen lung, arătând că banca a continuat să-şi amelioreze cota de piaţă în 2010 şi prima parte din 2011 pe fondul reducerii pre­siu­nii com­pe­titive din partea băncilor concurente cu capital stră­in. Fitch a remarcat că banca a realizat aproape o dublare a profitului net în primul trimestru, graţie provizioanelor mai mici, notând că banca are un portofoliu de credite diversificat şi o pondere re­lativ redusă a creditelor în valută raportat la media sec­to­ru­lui bancar. Agenţia de rating a adăugat şi că în 2010 şi prima parte din 2011 banca şi-a reluat creşterea credi­tă­rii, al cărei ritm a rămas superior celui realizat de băncile concurente.

    Întâlnirea lui Robert Rekkers cu oameni de afaceri şi executivi din peisajul economic românesc va avea loc miercuri, 7 decembrie, cu ocazia evenimentului MEET THE CEO, organizat de BUSINESS Magazin, conceput ca un moment oportun pentru un public restrâns de a avea acces la o discuţie liberă cu membri importanţi ai comunităţii de business din România.

  • Robert Popescu, A&D Pharma: Listarea e un exerciţiu care aduce mari dificultăţi în gestionarea eficientă a businessului

    Şeful grupului farmaceutic care deţine distribuitorul de medicamente Mediplus şi reţeaua de farmacii Sensiblu a vorbit în cadrul eveni­mentului MEET THE CEO, organizat de revista BUSINESS Magazin, despre motivele care au condus la decizia acţionarilor: “Pieţele financiare mergeau foarte prost, iar interesul investitorilor pentru companii de talia noastră pe o bursă cum e cea de la Londra a fost redus.”

    “Deşi produceam rezultate tot mai bune de la an la an, reflecţia lor în cotaţia acţiunilor de la bursă era aproape zero; apoi, compania listată adu­ce după sine nişte costuri semnificative datorate eforturilor în zona de decizie. La unele boarduri, directorii independenţi veneau fiecare cu echipa de avocaţi. Mă întrebam uneori: Unde suntem aici? În instanţă sau într-un loc unde vrem să ne fie tuturor bine? Se ajunsese la o birocratizare îngrozitoare”, a declarat Robert Popescu.

    Prin delistare, acţionarii au urmărit să obţină un flux decizional mult mai flexibil, deşi au păstrat cea mai mare parte a regulilor interne, structura boardului fiind totodată asemănătoare.

    “La o piaţă care e atât de impredicitibilă, delistarea vine ca o necesitate pentru că aveam nevoie de mult mai multă flexibilitate şi viteză în luarea deciziilor strategice. Economisim sute bune de mii de euro costuri pentru că nu mai avem consilieri, reprezentanţi de comunicare către Bursa din Londra şi alte structuri pe care nu mai avea rost să le plătim cât timp nu câştigam ceva”, a mai declarat Popescu.

    Potrivit şefului A&D Pharma, listarea în sine a fost un mare succes nu numai pentru grup, ci în general pentru mediul de business din România, care a arătat că poate lista la o scară foarte mare o companie românească.

    “Din nefericire, nici compania n-a evoluat foarte bine în primul an de după listare, apoi a venit şi amenda de la Consiliul Concurenţei (din 2008, în valoare de 14 milioane de euro – n.red.), iar mediul macroeconomic mondial a transformat procesul într-unul din care compania nu mai avea niciun beneficiu. Ce am învăţat din listarea A&D Pharma e că a fost o experienţă extrem de complexă, solicitantă ca resurse şi că acţionarul e privit de multe ori ca fiind cel care are interese opuse investitorului care a cumpărat pe bursă”, a adăugat şeful A&D Pharma.

    În vârstă de 46 de ani, Robert Popescu a fost numit CEO al A&D Pharma în august 2008, în locul lui Dragoş Dinu, cel care a deţinut poziţia timp de şase ani. A&D Pharma este o companie de tip holding, înregistrată în Olanda, care deţine cea mai mare parte a activităţilor în România. Com­pania a fost listată, începând cu octombrie 2006, pe piaţa principală reglementată a Bursei din Londra, însă acţionarii au decis delistarea în primăvara acestui an.

    Cel mai important CEO din domeniul farma din România, Robert Popescu, care conduce afacerile de circa 800 de milioane de euro ale grupului A&D Pharma, a discutat deschis despre cariera sa, despre planurile pe care le are pentru farmaciile Sensiblu şi distribuitorul Mediplus, dar şi despre evoluţia pieţei cu ocazia “MEET THE CEO”, organizat de revista BUSINESS Magazin. Întâlnirea lui Robert Popescu cu oameni de afaceri şi executivi din peisajul economic românesc a avut loc marţi, 22 noiembrie, în cadrul unui eveniment conceput ca un moment oportun pentru un public restrâns de a avea acces la o discuţie liberă cu membri importanţi ai comunităţii de business din România.

    CITEŞTE LUNI ÎN BUSINESS Magazin POVESTEA LUI ROBERT POPESCU, CEO AL A&D PHARMA.

  • De şase ori CEO – cum să conduci simultan Cosmote, Romtelecom, Germanos, Sunlight, Zapp şi Nextgen

    Trebuie să fie destul de greu să conduci în acelaşi timp şase companii. Pentru mulţi s-a dovedit dificil chiar şi cu una singură, mai ales odată cu apariţia crizei şi a problemelor din economie. Stefanos Theocharopoulos nu pare să se simtă însă suprasolicitat şi nici nu se laudă prea mult cu faptul că este şeful a şase operatori de telecomunicaţii şi retaileri GSM sau cu reţeta pe care o foloseşte. Din contră, vorbeşte despre acest lucru cu destul de multă modestie.

    “M-am întrebat şi eu de multe ori, pe vremea când eram un simplu director, cum face un CEO să-şi conducă afacerea şi cum îşi împarte timpul. De-abia mai târziu am înţeles că din această poziţie nu poţi face nimic de unul singur”, spune grecul în vârstă de 43 de ani care poate fi numit din acest an cel mai puternic executiv din telecomul românesc. “Singurul lucru pe care nu-l poţi delega este alegerea managerilor cărora să le delegi apoi activităţi din business”, dezvăluie Theocharopoulos regula pe care a aplicat-o cu stricteţe în toate cele şase companii pe care le conduce, cu afaceri cumulate de cel puţin 1,2 miliarde de euro anul trecut – operatorii telecom Cosmote, Romtelecom, Zapp şi NextGen şi lanţurile de magazine de telefoane mobile Germanos şi Sunlight, toate într-un fel sau altul sub umbrela companiei greceşti OTE.

    Le-a preluat însă treptat. În România a venit pentru prima dată în urmă cu aproape un deceniu. “Am ieşit din vechiul Otopeni într-un Bucureşti cu doar câteva hoteluri şi aproape numai maşini Dacia pe stradă”, povesteşte executivul despre prima impresie făcută despre România. Lucra deja la acea vreme în cadrul OTE şi fusese trimis împreună cu o întreagă echipă de oameni la Romtelecom, unde trebuia să asigure managementul interimar timp de şase luni într-o perioadă de tranziţie a operatorului de telefonie fixă, cablu şi internet. În loc să se întoarcă însă în Grecia, la finalul interimatului a mai rămas împreună cu alţi câţiva colegi pentru a creiona un plan de relansare a companiei de telefonie mobilă CosmoRom şi o strategie pentru următorii zece ani.

    “La începutul lui 2008 Michael Tsamaz (pe atunci şeful grupului Cosmote) a venit la mine şi mi-a spus: <Ai făcut un plan foarte bun în urmă cu câţiva ani. Acum du-te şi transformă-l în realitate>”, îşi aminteşte Stefanos Theocharopoulos cum a ajuns directorul executiv al Cosmote România, după retragerea lui Nikolaos Tsolas, cel care a deţinut poziţia de CEO timp de doi ani, de la momentul transformării CosmoRom în Cosmote. “Culmea este că m-am uitat apoi pe previziunile pe care le aveam pentru companie şi, cel puţin până în 2008, pentru că nimeni n-ar fi putut să prevadă ce a urmat, s-au dovedit a fi destul de aproape de adevăr”, spune executivul, convins fiind că inclusiv acest aspect a stat la baza deciziei managementului OTE de a-l trimite în România. Iar Bucureştiul pe care l-a descoperit de astă dată a fost cu totul altul, înfloritor din punct de vedere economic şi, cel mai important, cu maşini luxoase parcate chiar pe marginea trotuarului în locul Daciilor vechi, poate unul dintre cei mai buni indicatori ai situaţiei economice.

    Pentru Theocharopoulos, primul an în telecomul românesc a fost poate şi cel mai greu. Era o perioadă în care domeniul încă avea creşteri frumoase şi operatorii nu-şi puneau foarte mult problema reducerilor dramatice de costuri sau a reorganizării operaţiunilor aşa încât să îşi păstreze clienţii şi rezultatele financiare. Cosmote, în acest context, avea încă de suferit din perioada CosmoRom, un operator care n-a reuşit să se impună pe piaţă şi care avea după foarte mulţi ani un număr aproape neglijabil de clienţi. Deşi veniturile din 2007 erau de aproape patru ori mai mari faţă de anul precedent, compania încă nu reuşise să ajungă pe plus în ce priveşte profitul operaţional. “Obiectivul meu a fost atunci să dublez veniturile şi să realizez profit, ceea ce s-a şi întâmplat”, spune Theocharopoulos.

  • Cum a ajuns în România cel mai puternic manager din telecom (VIDEO)

    Theocharopoulos este aşadar responsabil de afacerile cumulate de aproape 1,2 de miliarde de euro ale celor doi operatori cu acelaşi acţionar, cu 200 de milioane de euro mai mult decât Orange, liderul pieţei telecom. Cosmote şi Romtelecom au avut anul trecut un profit operaţional de peste 228 de milioane de euro şi numără împreună 9.300 de angajaţi.

  • Povestea celui mai puternic manager din telecom (VIDEO)

    Theocharopoulos este aşadar responsabil de afacerile cumulate de aproape 1,2 de miliarde de euro ale celor doi operatori cu acelaşi acţionar, cu 200 de milioane de euro mai mult decât Orange, liderul pieţei telecom. Cosmote şi Romtelecom au avut anul trecut un profit operaţional de peste 228 de milioane de euro şi numără împreună 9.300 de angajaţi.

  • Reguli pentru afaceri de un miliard

    “An după an ţara scade în toate clasamentele privind dezvoltarea economică, ritmul de angajare a tinerilor, educaţia şi cercetarea sau drepturile consumatorilor. În acelaşi timp, creşte în toate clasamentele privind evaziunea fiscală, corupţia, construcţiile ilegale şi ineficienţa justiţiei.” Vă sună cunoscute aceste idei? Credeţi desigur că este vorba despre România. Dar nu este. Luca D’Agnese, CEO al Enel România, şi Roger Abravanelo, un fost coleg de-al său din compania de consultanţă McKinsey, vorbesc în introducerea cărţii lor “Regole” despre Italia, ţara unde nu se respectă regulile şi unde totul se poate “rezolva cumva atâta timp cât se trece peste obstacole (legi)”. “Multe reguli sunt dispreţuite în Italia, piaţa neagră este foarte mare, nu se plătesc taxele, nu avem creşterea economică pe care ar trebui să o avem. În România toată lumea se plânge de aceleaşi lucruri, dar în Italia e mult mai grav”, povestea săptămâna trecută Luca D’Agnese, invitatul ediţiei cu numărul 14 a MEET THE CEO, evenimentul organizat lunar de BUSINESS Magazin.

    Întâlnirea cu Luca D’Agnese a fost o surpriză din mai multe puncte de vedere. În primul rând, a fost surpriza vederii unui expat care nu critică (atât de mult) România; iar când o face, criticile sunt ţintite direct, şi nu în general, împotriva sistemului. În al doilea rând, a fost surpriza discursului, construit tehnic şi conform cu strategia de comunicare a grupului, pe teme precum preţul energiei şi liberalizarea acestuia sau a îmbunătăţirii relaţiilor cu clienţii şi a scurtării întreruperilor. În al treilea rând, a surprins când a vorbit despre sine ca fiind “lider al Enel România” în loc de CEO al companiei: “Spun lider pentru că eu cred în faptul că trebuie să poţi să fii un catalizator al propriei companii, al echipei, că trebuie să te vadă şi ei ca imagine a grupului. Managerii se schimbă, de aceea este importantă calitatea liderului de a crea o echipă, o moştenire”, a explicat D’Agnese formularea.

    Deşi a venit la Bucureşti de doar nouă luni, D’Agnese se simte deja ca acasă. Nu e neapărat un compliment pentru ţările din care a plecat sau în care a ajuns, ci doar o concluzie nepripită a unei personalităţi analitice şi a unui manager cu convingeri foarte clare. Ştie să salute şi să spună câteva cuvinte în română, iar dacă îi vorbeşti rar şi clar, înţelege limba celor alături de care lucrează din martie. S-a mutat la Bucureşti cu puţin timp înainte de începerea mandatului la Enel, lăsându-şi în Italia familia (soţia şi cele două fiice), la care merge în weekend-uri şi care îl vizitează în vacanţe, dar şi acum, în perioada Festivalului Enescu, pe care Enel în sponsorizează şi de care D’Agnese este pasionat.

  • Manager peste 4 miliarde de euro: Grzegorz Konieczny de la Fondul Proprietatea

    Omul care are pe mana activele de 4,06 miliarde de euro ale Fondului Proprietatea si raspunde in numele Franklin Templeton de banii investitorilor la Fond nu e nicidecum un capitalist din tata-n fiu, invatat de mic cu jocul bursei. Surazand usor timid in tot timpul cat povesteste despre el, marturiseste ca i se spune Greg sau GK, desi il cheama Grzegorz Konieczny, fiindca numele lui polonez e greu de pronuntat pentru colegii lui americani de la Franklin Templeton. E nascut la Gdansk in 1970, exact pe cand muncitorii de la santierul naval si studentii protestau contra regimului socialist. “Primul an de facultate, in 1989, ca student la comert exterior, l-am petrecut invatand in primul semestru economie socialista, iar al doilea semestru economie capitalista – cu acelasi profesor”, spune Konieczny, spre amuzamentul participantilor adunati in jurul mesei de la “MEET THE CEO”. Si a ajuns sa-si faca o cariera pe piata de capital mai curand din greseala, fiindca un accident i-a intrerupt o promitatoare evolutie de fotbalist, jucator al nationalei de tineret a Poloniei.

    Intr-un fel, o asemenea biografie e incurajatoare pentru niste romani care il asculta; un om din Est care s-a ridicat din acelasi mediu ca si noi si a ajuns in conducerea unui fond de investitii american cu active de peste 670 de miliarde de dolari, asa cum e Franklin Templeton. Diferentele ies insa repede la iveala: chiar daca uitam de episodul cu revoltele din Gdansk din 1970, Konieczny isi continua povestea spunand ca s-a angajat in 1991 ca broker la Bank Gdanski, intr-o epoca in care bursa poloneza si piata de capital deja incepusera sa functioneze, iar in 1994 si-a luat licenta de consultant de investitii din partea Comisiei pentru Titluri de Valoare din Polonia, intr-o vreme cand la noi abia incepea “cuponiada”, iar bursa de la Bucuresti nici nu exista. Pe atunci avea loc primul boom al bursei din Varsovia, odata cu prima listare a unei banci din Polonia, la care au subscris 100.000 de oameni – “suprasubscrierea era atat de mare, incat fiecare investitor a primit doar cate trei actiuni”.

    Nu e de mirare ca acum, ca si cu alte ocazii, Konieczny considera ca din perspectiva institutiilor de piata, Romania se afla acum cam la nivelul unde era Polonia acum zece ani. “Ceea ce s-a realizat atunci in 1994, cu oferta de actiuni, a fost ca un mare numar de oameni au fost atrasi spre piata de capital – or, tocmai asa ceva e ceea ce lipseste aici”. La Franklin Templeton a ajuns in 1995, recrutat in urma unui interviu unde a recunoscut ca nici nu stia cine e Mark Mobius, gurul burselor, cel care a pus pe picioare din 1987 primul fond de investitii in actiuni de pe pietele emergente al Franklin Templeton. Impreuna cu Mark Mobius avea sa ajunga pentru prima oara in Romania, in 1996-97, cand a avut contact prima data cu companii scoase la privatizare (ciment, fabrici de bere, industrie chimica), iar la Bucuresti s-a mutat de un an, inainte ca Franklin Templeton sa preia, de toamna trecuta, administrarea Fondului Proprietatea.

    Fata de 1997, constata ca Bucurestiul s-a schimbat in bine, “chiar daca oamenii se plang”: infrastructura, aeroportul, centrul istoric arata evident altfel, insa dezvoltarea pietei de capital a ramas in urma, nu numai fata de Polonia, dar si fata de alte piete din regiune, ca Ungaria si Cehia. “Si e pacat, fiindca la dimensiunile pietei romanesti e atata potential. Acum exista o sansa, din punctul meu de vedere, ca acest decalaj sa fie recuperat si ca bursa din Romania sa-si gaseasca importanta cuvenita in Europa de Est.”

    De acest potential se ocupa el si echipa Franklin Templeton de la Bucuresti, “una dintre cele mai mari pentru pietele emergente, incluzand 26 de angajati, din care sapte profesionisti in investitii”. Si inainte de listarea din ianuarie a Fondului Proprietatea, dar mai cu seama acum, stirile despre abordarea agresiva a Franklin Templeton ca actionar minoritar in marile companii de stat din portofoliul Fondului s-au succedat cu repeziciune: demersurile, sustinute de declaratiile ambasadorului american, de a bloca formarea celor doi “campioni nationali” energetici, Electra si Hidroenergetica si donatia de 400 de milioane de lei a Romgaz la bugetul de stat, promovarea listarii unor pachete consistente de actiuni ale Petrom, Hidroelectrica si Nuclearelectrica sau Romgaz sau declaratiile lui Konieczny ca statul isi poate plati cel mai eficient datoriile vanzand actiuni ale companiilor de stat.

     

    Pariul cel mare al managerului este listarea unor pachete de actiuni ale companiilor unde statul a ramas actionar majoritar sau semnificativ. Este “cel mai curat si mai transparent mod de a privatiza, in special daca o parte dintre actiuni sunt vandute investitorilor locali”, argumenteaza Konieczny, ca si daca investitorii straini percep piata drept una prietenoasa, cu reglementari atractive: e ceea ce-si propune managerul Fondului Proprietatea sa obtina si prin propriile sale contributii ca membru in Consiliul Bursei de Valori, calitate in care a fost ales la sfarsitul lunii trecute. Cat despre controlul statului, chestiune delicata mai ales in conditiile in care e vorba de companii din energie si utilitati, managerul spune ca statul, asa cum se intampla in Polonia, poate sa influenteze deciziile intr-o companie inclusiv daca nu mai e actionar majoritar: “Asta e si ceea ce incercam sa convingem statul, ca poate avea putere de decizie si cu mai putin de 50% din actiuni, chiar si cu 25%”.

    “Daca exista un flux constant de actiuni atractive listate, apar investitori care pot face bani, pretul actiunilor creste, iar aceasta va stimula si companiile private sa vina la bursa si sa obtina astfel resurse de crestere”, afirma polonezul. Pentru el, defectul cel mai mare al pietei e tocmai ca acest flux constant nu exista (ultima listare importanta la BVB a fost cea a Transgaz din 2007), ceea ce incurajeaza o mentalitate “de tip cazinou”, pentru care bursa nu e o piata unde investesti pe termen lung, cu metoda si rabdare, ci un instrument de castig pe termen scurt. Aceasta ar explica si reactia micilor investitori de la Fondul Proprietatea, nemultumiti ca, desi are in portofoliu cele mai atractive si mai lichide actiuni de la Bursa, iar ponderea investitorilor straini in actionariat creste continuu, actiunile Fondului au coborat la 0,60 si apoi 0,50 lei pe actiune, dezamagindu-i pe cei ce asteapta un pret de cel putin 1 leu (adica valoarea la care statul a facut conversia in actiuni a titlurilor de despagubire cuvenite celor cu averi nationalizate).

    Intrebat de BUSINESS Magazin ce le spune investitorilor la Fondul Proprietatea nemultumiti de pretul actual pe actiune, Konieczny raspunde ca “e normal sa se mai astepte si in continuare la perioade de volatilitate, cu scaderi si cresteri, iar mai devreme sau mai tarziu, eforturile de a creste valoarea actiunii ar trebui sa se vada. Piata e o forta puternica, iar pe termen lung nu o poate influenta un singur fond sau un singur manager, ci numai munca rabdatoare de a creste valoarea, adica ceea ce speram sa se reflecte in timp in pretul actiunii”.

    Una din caile de crestere a valorii actiunilor e cumpararea de active: de la finele lui decembrie pana la sfarsitul lui aprilie, valoarea activelor Fondului a crescut de la 3,58 la 4,06 miliarde de euro, iar programul de achizitii din primul trimestru s-a concentrat pe actiuni valoroase: Erste Group Bank, Raiffeisen Bank, BRD-SocGen, Alro sau Azomures; bancile au ajuns sa reprezinte 3,25% din portofoliu. Acum, la listarea urmatorului pachet de actiuni al Petrom, Fondul Proprietatea nu va participa, pentru ca deja 10% din active sunt plasate in titluri Petrom, insa alte fonduri din strainatate ale Franklin Templeton vor putea cumpara actiuni.

  • Grzegorz Konieczny, Fondul Proprietatea: Bursa din Romania functioneaza inca pe principiul unui cazinou

    Ultima listare importanta la Bursa de Valori a fost cea a
    Transgaz, in 2007, cand au fost scoase la vanzare 10% din actiuni.
    Prin comparatie, pe o piata dezvoltata, cum este cea din Polonia,
    de pilda, exista un aflux constant de actiuni la bursa, pachetele
    disponibile la tranzactionare sunt mai consistente, iar nivelul de
    educatie al investitorilor este altul, a spus Konieczny, in cadrul
    evenimentului “MEET THE CEO”, organizat marti de BUSINESS
    Magazin.

    “Noi incercam sa convingem Guvernul ca poate avea in continuare
    influenta intr-o companie si daca detine mai putin de 50% din
    actiuni, chiar si 25%”, a continuat managerul Fondului
    Proprietatea, exemplificand din nou cu cazul Poloniei, unde exista
    companii mari listate unde majoritatea actiunilor sunt detinute de
    investitori straini – fonduri de investitii straine sau chiar
    fonduri cu grad ridicat de risc, fara ca aceasta sa impiedice
    statul sa-si exercite influenta in actionariat.


    Pentru acest an, autoritatile si FMI au facut cunoscut ca este in
    pregatire scoaterea pe bursa a unor pachete minoritare din Petrom
    (aproape 10%), Transelectrica, Transgaz si Romgaz (cate 15%),
    respectiv Nuclearelectrica si Hidroelectrica (pachete minoritare,
    dar mai mult de 10%).

    “Guvernul nu e cel mai bun proprietar”, afirma Konieczny,
    recunoscand insa ca in cazuri de genul crizei financiare din 2008,
    cand statele au salvat companii private, si managerii privati se
    pot insela, “fiind uneori prea increzatori in capacitatile lor
    manageriale”. “In medie insa, managerii privati sunt mai
    eficienti”, a adaugat oficialul Franklin Templeton.

    Grzegorz Konieczny a fost invitatul celui de-al 12-lea eveniment
    din seria “MEET THE CEO” organizat lunar de BUSINESS Magazin. “MEET
    THE CEO” reprezinta un eveniment in cadru restrans, care
    faciliteaza participantilor dialogul cu cei mai importanti manageri
    de pe piata romaneasca.