BusinessMagazin

Tag: materiale

  • Statul în care materialele plastice de unică folosinţă sunt protejate prin lege

    Pe măsură ce comunităţile de pe întregul teritoriu al SUA explorează noi modalităţi de a reduce folosirea plasticului de unică folosinţă, inclusiv interzicerea tuturor pungilor de plastic pentru cumpărături, Michigan a făcut primul pas pentru a se asigura că poluarea cu plastic va continua, conmform Huffington Post.

    În această săptămână, în lipsa guvernatorului Rick Snyder, locotenentul guvernator Brian Calley a introdus o modificare legislativă conform căreia autorităţile locale nu au voie să interzică vânzarea pungilor de plastic şi a altor recipiente de acest tip din retail şi industria alimentară. Introdusă de senatorul Jim Stamas, un republican, măsura anticipează posibile ordonanţe locale „care ar reglementa utilizarea sau vânzarea, ori impunerea oricărei taxe sau impozit pe anumite recipiente”, cu precădere cele făcute din materiale plastice. Aşadar, aceasta „ucide” în mod eficient o măsură adoptată în Washtenaw County, în sud-estul Michigan, prin care s-ar fi impus o taxă de 10 cenţi atât pe pungile de plastic, cât şi pe hârtia alimentară,  începând cu luna aprilie 2017. 

    Legea recent semnată a fost sărbătorită de Asociaţia Restaurantelor din Michigan, care reprezintă aproximativ 4.500 unităţi de servicii alimentare. Într-o declaraţie emisă miercuri, asociaţia şi-a asumat această ”victorie cheie” afirmând  că legea ”va proteja mai bine comunitatea de afaceri printr-o abordare amplă de reglementări”. „Fiind al doilea cel mai mare angajator privat din Michigan, industria restaurantelor joacă un rol major în viitorul economic al statului Michigan”, a declarat Justin Winslow, preşedinte şi CEO al asociaţiei. „Reglementările locale pun în pericol acel viitor, motiv pentru care s-au pus bazele reformei încorporate în legea 853”, a mai declarat acesta.

    Mişcarea aceasta vine pe fondul creşterii gradului de conştientizare cu privire la dependenţa noastră de plastic, care afectează din ce în ce mai mult mediul înconjurător. Luna aceasta, cercetatorii de la Rochester Institute of Technology au descoperit că 10.000 de tone de plastic se aruncă anual în Marile Lacuri din SUA, echivalentul a 100 de bazine olimpice pline de sticle din plastic, potrivit studiului.  Dacă lucrurile continuă pe calea actuală, până în 2050 oceanele lumii vor conţine mai mult plastic decât peşte, potrivit unui raport al Forumului Economic Mondial şi Fundaţiei Ellen MacArthur.

  • Cum protejezi drepturile de autor când conţinutul e gratis?

    Platforma de distribuţie video YouTube a ajuns, în 2016, la 1 miliard de vizitatori pe lună; cu alte cuvinte, o treime dintre utilizatorii de internet au intrat cel puţin o dată pe site. Creşterea anuală de ore vizionate este de 50% pe desktop şi de 100% pe mobil, în vreme ce rata de urcare a materialelor pe platformă a ajuns la 400 de ore pe minut. YouTube este un canal gratuit de vizionare a conţinutului, iar acest lucru asigură atât succesul său, cât şi numeroase probleme. Cea mai mare dintre acestea e legată de încălcarea drepturilor de autor.

    Pe lângă conţinutul propriu, oamenii includ şi foarte multe elemente care nu le aparţin; pentru a combate acest fenomen, Google a început să dezvolte un instrument numit Content ID. Am fost invitat la Zürich, alături de alţi jurnalişti, pentru a înţelege cum protejează YouTube drepturile de autor ale „adevăraţilor” proprietari, dar şi pe cele ale creatorilor independenţi de conţinut, care generează majoritatea orelor încărcate pe platformă.

    În septembrie, Google şi-a sărbătorit majoratul: au trecut 18 ani de când doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin, puneau bazele companiei ce avea să revoluţioneze internetul. La sfârşitul lui 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari, dar şi după modul de percepţie de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    Nouă ani mai târziu, Google a rămas în top 3 al celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest, au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.

    La biroul din Zürich, cel mai mare din Europa, lucrează peste 2.000 de oameni, majoritatea fiind ingineri şi programatori. O treime dintre aceştia au şi doctorat, după cum a explicat David Erb, directorul de inginerie al YouTube. Biroul de la Zürich este, aşadar, unul dintre cele mai mari ale Google: printre dotările standard pe care te aştepţi să le găseşti, precum sălile de mese cu tematică sau cafenele de pe fiecare etaj, biroul din Zürich mi s-a părut mult mai apropiat de ceea ce îţi imaginezi atunci când te gândeşti la start-up-urile din Silicon Valley. Şi mă refer aici la tobogane prin care angajaţii pot ajunge de la birou direct în sala de mese (o altă variantă, pentru cei mai curajoşi, este un stâlp inspirat de cele din sediile pompierilor), camere de relaxare unde programatorii pot să joace ping-pong, fotbal de masă sau chiar să cânte la tobe şi, desigur, spaţii închise în care să poţi dormi câteva minute dacă e cazul. Powernap, să îi spunem. Nu este primul birou Google pe care îl vizitez, dar este cel mai impresionant.

    După un scurt tur al sediului, am trecut la partea practică a întâlnirii, alături de David Erb, director de inginerie al YouTube, Fabio Magagna, project manager al Content ID, şi Simon Morrison, public policy manager în cadrul Google. Cum se pot proteja drepturile de autor pe o platformă care distribuie gratuit conţinutul?

    Înainte de apariţia sistemului Content ID, partenerii Google (companiile care îşi asumă conţinut prin trimiterea materialelor originale, atestate din punct de vedere legal – n.red.) puteau apela doar la Digital Millennium Copyright Act (DMCA) pentru a cere înlăturarea de pe YouTube a unor materiale ce le încălcau dreptul de proprietate intelectuală. Content ID a fost astfel construit pentru a oferi o alternativă: păstrarea online a materialului respectiv şi monetizarea sa de către cei care deţin drepturile. Astăzi, peste 98% din reclamaţii vin prin Content ID, în vreme ce apelările prin DMCA mai reprezintă doar 2%.

    Digital Millennium Copyright Act (DMCA)
    este o lege valabilă În Statele Unite care implementează, practic, două tratate emise În 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO). Actul reglementează modul În care conţinutul poate fi preluat şi sancţiunile acordate celor care piratează proprietatea intelectuală; principala schimbare faţă de legile anterioare se referă la limitarea sancţiunilor acordate furnizorilor de internet, aceştia nemaifiind consideraţi responsabili faţă de acţiunile utilizatorilor cărora le asigură accesul la internet. DMCA a fost adoptată de către preşedintele Bill Clinton În 1998.

    Cum funcţionează însă Content ID? Sistemul detecteză similarităţi în secvenţe audio sau video şi anunţă proprietarul de drept că o parte din material a fost folosit de către o terţă parte. Sistemul este extrem de intuitiv, după cum am aflat în timpul unui exerciţiu practic: partenerii Google trebuie să încarce un fişier de referinţă, iar Content ID îl va include în baza de date folosită la scanarea materialelor produse de către creatorii de conţinut. Împreună cu fişierul de referinţă, partenerii pot seta o serie de măsuri ce trebuie luate atunci se detectează un material ce foloseşte parte din proprietatea intelectuală: blocarea acelui material, monetizarea sa sau pur şi simplu monitorizarea materialului pe YouTube – câtă lume îl vizionează, ce reacţii au oamenii la el şi aşa mai departe.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 15 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 15 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Ce caută moda masculină în dulapul femeilor

    În colecţiile recente de modă destinată bărbaţilor sunt tot mai prezente diverse materiale ca bucléul, dantela ori paietele asociate în mod normal cu ţinutele feminine. Ce caută totuşi moda masculină în dulapul femeilor?

    După unii experţi în istoria modei, scrie FT, ea nu face decât să se întoarcă la un moment de dinainte de finalul secolului al XVIII-lea, când materialele folosite la confecţionarea îmbrăcămintei nu erau clar separate pe sexe, ca în ziua de azi, iar bărbaţii puteau purta dantelă, catifea ori brocart. Creatorii de modă susţin şi ei că bărbaţii sunt mai dispuşi să încerce elemente mai feminine, atâta vreme cât croiala materialului respectă stilul masculin.

    Un alt motiv este acela că materialele folosite pentru ţinutele doamnelor sunt mai luxoase şi dau hainelor un aspect de ceva lucrat cu multă grijă.

  • (P) Meştere, unde eşti?

    O reparaţie sau o redecorare a locuinţei începe întotdeauna cu căutarea unui meşter, cu întrebări pe la prieteni, cu recomandari venite de la persoane în care e musai să ai încredere. La fel se întâmplă şi atunci când vrei să schimbi un calorifer, să reglezi un termopan etc. E un drum lung şi, de multe ori, anevoios către punctul final: găsirea unui meşter bun, care să îşi facă treaba, să nu dea teapă, să nu plece cu materialele pe care tot tu le plăteşti sau să nu dispară după ce i-ai plătit avansul. Este o realiate cu care toţi ne-am confruntat măcar o dată.

    Da, exită o ştampilă negativă pusă pe meseriaşi, iar explicaţiile sunt multe. De la desfiintarea şcolilor de meserii, până la exodul meşterilor adevărati către ţările din Vest, toate sunt plauzibile. Astfel, este clar de ce oamenii pricepuţi, cu respect pentru meseria lor, sunt puţini şi greu de găsit.

    În acest context, obiectivul platformei Ajusto de a-i găsi şi de a construi o comunitate de meşteri pricepuţi, corecţi şi de încredere este unul curajos. Dar nu imposibil de atins. Dovadă sunt mărturiile clienţilor care au ales meşterul de care aveau nevoie folosind Ajusto.ro.

    Ce este Ajusto

    O platformă pe care tu, cel care eşti în căutarea unui meşter pentru o lucrare, poţi găsi omul potrivit, la preţul corect, având siguranţa că lucrurile se fac după standard, nu după ureche, că vei primi un cost fix, că nu va mai trebui să dai bacşis şi că primeşti o garanţie pentru lucrarea respectivă. Iar dacă nu eşti în situaţia de a căuta un meşter priceput pentru că ştii deja unul, ni-l poţi recomanda şi nouă pe ajusto.ro/ro/recomanda. Vom avea toţi de câştigat: tu o lucrare gratuită, el proiecte, iar noi clienţi şi meşteri mulţumiţi.

    O platformă pe care, dacă eşti meşter bun, îţi poţi găsi mereu clienţi şi lucrări de făcut, fără să mai alergi tu după proiecte şi să pierzi timp pe drumuri pentru evaluări. Un loc în care munca ta este plătită la adevărata valoare şi apreciată. Nu oricine poate lucra cu noi, dar odată ce eşti parte din comunitatea meşterilor noştri, vei câştiga mai mult cu mai puţină alergătură. Dacă eşti interesat, intră pe https://parteneri.ajusto.ro/ sau vizitează pagina noastră de facebook.

    P.S. Da, aţi ghicit! Răspunsul corect la întrebarea din tilu, „MEŞTERE, UNDE EŞTI?”, este: PE AJUSTO.RO

     

  • Imitaţia în lumea modei

    Dacă la poşete falsul strică imaginea, la casele luxoase e binevenit, conform ultimelor tendinţe în domeniu. Se poartă materiale care doar seamănă cu cele veritabile, scrie Wall Street Journal, iar uneori le imită atât de bine încât cu greu le mai poţi deosebi.
    Cei care îşi construiesc sau amenajează o casă în care investesc sume impresionante nu recurg însă la imitaţii din dorinţa de a face economii, ci pentru că acestea se găsesc mai uşor, iar în unele cazuri se montează fără mare bătaie de cap. Alţii caută pur şi simplu ceva deosebit, iar piatră, marmură sau alte materiale veritabile are toată lumea, aşa că imitaţiile li se par mai interesante.

    Materialele false sunt şi mai uşor de încadrat în schema coloristică pe care proprietarul o doreşte pentru locuinţa sa, susţin specialiştii. Un alt motiv este acela că unele materiale veritabile, cum ar fi lemnul vechi recuperat din construcţii ca hambarele, sunt greu de obţinut şi trebuie tratate ca să nu se deterioreze. În plus, tehnologia modernă permite crearea de imitaţii mai greu de identificat decât altădată, iar unii proprietari de case recurg şi la tehnici folosite de meşterii de altădată care le permit să păcălească ochiul. Cum o casă nu arată frumos fără un pic de verdeaţă, producătorii de imitaţii oferă chiar şi gard viu sau plante artificiale pentru cei care nu vor să-şi bată capul cu îngrijirea unora adevărate.

    Specialiştii în domeniul imobiliar atrag însă atenţia că falsurile trebuie să fie bine lucrate ca să nu se remarce imediat, iar cele care respectă acest criteriu pot chiar creşte valoarea unei case, datorită faptului că materialele moderne sunt mai uşor de manipulat şi instalat.

  • Oraşul unde nu există poliţie, şomaj, iar casele sunt gratuite pentru toţi locuitorii – FOTO

    Oraşul este descris ca fiind o “utopie socialistă”, însă care pare prea fantezist pentru a fi adevărat, scrie The Mirror

    Un oraş fără poliţie, fără criminalitate, foarte puţin somaj şi unde locuitorii au liberatea de-aşi construi unde vor casele pare o urbă desprinsă din romanele science-fiction. Însă acest lucru se întâmplă în realitate, Marinaleda, se află la câţiva kilometri de Sevilia, Spania şi acolo locuiesc în jur de 2750 de persoane. Localitatea este condusă de către Juan Manuel Snachez Gordillo care a devenit cunoscut ca fiind un fel de “Robin Hood spaniol”. Acesta se află la conducerea localităţii din regiunea Sevillia încă din 1979.

    În oraş funcţionează o cooperativă agricolă unde lucrează aproape toată populaţia localităţii (2650 de angajaţi), iar fiecare angajat este plătit cu 1200 de euro pe lună.

    În plus, Marinaleda le oferă de asemenea rezidenţilor o casă, cu condiţia să o construiască singuri şi dacă au fost rezidenţi ai Marinaledei timp de cel puţin doi ani. Cărămizile şi mortarul sunt oferite gratis de guvernul local din Andaluzia, regiunea de care aparţine satul.  De asemenea, persoanele care vor să-şi construiască o casă sunt ajutaţi cu arhitecţi, dar şi cu muncitori.  Cei care se angajează să îşi construiască o casă plătesc câte 15 euro pe lună, dar încep plata abia după terminarea construcţiei. Datoria este moştenită de copii pentru a putea fi acoperite costurile.

     

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 13 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Care este compania românească ce a furnizat fără să ştie materiale pentru realizarea de dispozitive explozive pentru ISIS

    Compania Alba Aluminiu din Zlatna, judeţul Alba apare pe o listă a furnizorilor de componente pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate de către grupul ISIS, în cadrul unui studiu publicat astăzi de organizaţia Conflict Armament Research. Studiul arată ca 51 de companii din 20 de ţări – printre care SUA, Rusia, China, Brazilia, Turcia, Olanda, Elvetia, Austria, Republica Ceha si România au fost furnizori ai materialelor folosite de Statul Islamic în construirea de dispozitive explozive improvizate. Grupul a ajuns la această concluzie după examinarea materialelor folosite de ISIS pe terenurile de lupăt din Siria şi Irak. Pe parcursul a doi ani, CAR a examinat mai mult de 700 de componente Dispozitiv Exploziv Improvizat (DEI) şi a descoperit astfel originea acestora.

    In lista companiilor implicate involuntar in lantul furnizorilor de componente apare şi Alba Aluminiu  – care figureaza ca producator de materiale chimice folosite la realizarea de dispozitive explozive. Compania produce paste si pulberi de aluminiu, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul acesteia.

    ”Noi comercializăm cu succes pasta de aluminiu în intreaga lume ( SUA, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud ) prin intermediul distribuitorilor pe care îi avem în fiecare ţară. Din acest punct de vedere, informaţia cu privire la destinaţia finală a produselor noastre nu ne este accesibilă. În acest caz particular, produsele noastre au fost vândute către distribuitorul nostru din Turcia, care la rândul său a vândut marfa altor clienţi în interiorul Turciei. Aici se opreşte informaţia pe care o avem în acest caz. Aceste informatii au fost prezentate şi celor de la CAR în ajutarea elaborării raportului,” au declarat pentru Business Magazin reprezentanţii companiei. Ei au precizat că pasta de aluminiu nu se află pe lista produselor controlate la export şi nu prezintă pericol exploziv, aceasta fiind folosită în industria lacurilor şi vopselelor.

    Alba Aluminiu este de altfel singurul producător de paste de aluminiu din România şi Europa de Est. ”Produsele noastre constituie materie primă în industria vopselurilor ( decorative, industriale, etc.), unde concurăm cu producători de prestigiu din Germania, Franţa, Austria, Japonia”, au mai declarat reprezentanţii companiei.

    În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, compania Alba Aluminiu a înregistrat venituri de aproximataiv 22 de milioane de lei şi profit de 8,3 milioane de lei.