Tag: materiale

  • Cum să supravieţuieşti unui atac nuclear: adăposteşte-te cât de mult posibil, informează-te din surse oficiale şi ţine-te departe de materialele radioactive

    Pericolul unui atac nuclear în România este aproape inexistent, însă nu este obligatoriu ca un astfel de eveniment să ne prindă acasă, iar un plan în caz de explozie nu poate face rău nimănui. Mărimea şi impactul unei bombe nucleare pot varia, explozia putând să se întindă până la doi kilometri în diametru. Într-un astfel de moment, ar trebui ca reflexele să ne ghideze automat spre siguranţă, un plan bine pus la punct putând face diferenţa între viaţă şi moarte.

    Ce ar trebui să faci în eventualitatea unei explozii nucleare, conform ready.gov:

    • Nu privi direct spre lumina declanşată de explozie
    • Timpanele pot plesni în urma exploziei, aşa că ţine-ţi gura deschisă
    • Stai cât mai departe de clădirile înalte
    • Informează-te din surse oficiale. Orice sfat din partea autorităţilor s-ar putea dovedi folositor în funcţie de informaţiile pe care guvernul le are despre atac şi alte potenţiale pericole

    Dacă poţi ajunge într-o clădire:

    • Adăposteşte-te în subteran, dacă este posibil. Acesta este momentul în care buncărul pe care l-ai construit în curtea din spate va fi cât se poate de folositor
    • Dacă nu poţi ajunge la subsol, îndreaptă-te spre cea mai apropiată clădire, de preferat una construită din cărămizi sau beton. Vrei să te ţii cât mai departe posibil de materialele radioactive de afară
    • Încearcă să cobori cât de mult poţi în subteran sau să te îndrepţi spre centrul unei clădiri, în ideea de a pune cât mai mult material între tine şi mediul exterior
    • Nu părăsi locul unde te afli pentru a-ţi găsi familia sau prietenii. Dacă sunt încă în viaţă, vor avea nevoie de tine viu
    • Fă-te comod. Poţi sta înăuntru o perioadă destul de lungă de timp

    Dacă eşti afară:

    • Întinde-te pe jos şi acoperă-ţi capul. Dacă vrei să pleci, dezbracă-te de stratul exterior de haine, lasă-le exact unde ai fost şi găseşte adăpost cât mai repede posibil. Daca ai ocazia, sigilează-ţi hainele într-o pungă de plastic
    • Fă-ţi un duş imedat cum ai ocazia şi ai grijă să nu îţi zgârii pielea. Spală-te pe cap, dar nu folosi balsam, de vreme ce fixează materialele între ele şi le face mai greu de curăţat

     

  • Cum arată şi cât costă cele mai scumpe ceasuri din lume în 2019 – GALERIE FOTO

    În 2019, un ceas Patek Philippe s-a vândut cu peste 31 de milioane de dolari, doborând recordul deţinut de Breguet Grande Complication Marie-Antoinette, un ceas realizat pentru regina cu acelaşi nume.

    Iată lista celor mai scumpe ceasuri din lume:

    Maitres Du Temps Chapter One Round Transparence – 528.000 dolari


    Christophe Claret DualTow Night Eagle – 582.000 dolari


    George Daniels Co-Axial Chronograph – 605.000 dolari


    Bulgari Magsonic Sonnerie Tourbillon – 607.000 dolari


    Ulysse Nardin Hannibal Minute Repeater Tourbillon – 747.000 dolari


    Audemars Piguet Royal Oak Grande Complication – 969.000 dolari


    Franck Muller Aeternitas Mega 4 – 2,36 milioane dolari


    Patek Philippe 5004T – 3,9 milioane dolari


    Louis Moinet Meteoris Collection – 4,58 milioane dolari


    Patek Philippe 1518 ref. 1518 în oţel – 11,65 milioane dolari


    Paul Newman Rolex Daytona – 17,67 milioane dolari


    Patek Philippe Grandmaster Chime – ~30 milioane dolari

     


    Breguet Grande Complication Marie-Antoinette – ~30 milioane dolari


    Patek Philippe Grandmaster Chime Ref. 6300A – 31,19 mil. dolari

  • Cât costă să înfiinţezi o plantaţie de coacăz pe un hectar? „Cheltuielile cu materialele, forţa de muncă şi lucrările mecanice sunt 26.000 de lei/hectar“

    În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri mici au pariat pe culturi de nişă.

    Înfiinţarea unei plantaţii de coacăz – negru sau roşu – pe o suprafaţă de un hectar costă în medie 26.000 de lei, însă pro­ducţia anuală a plantei este de 10 tone de fruct şi valoarea ei este de aproape 50.000 de lei, potrivit consul­tantului Sorin Bondoc, director general al companiei RGIC Consultanţă.

    „Cheltuielile cu materialele, forţa de muncă şi lucrările mecanice sunt 26.000 de lei/hectar. Din vânzarea pro­ducţiei principale, de 10 tone, veniturile sunt de 48.800 de lei/hectar. Fermierii mai pot obţine şi subvenţii europene şi na­ţionale”, a spus Sorin Bondoc, direc­tor general al companiei RGIC Consultanţă. Pentru a beneficia de subvenţii, soli­citantul trebuie să fie înscris în Re­gis­trul Fermelor, iar  suprafaţa pe care o deţine să nu fie mai mică de un hectar, formată din parcele de cel puţin 0,1 hectare în cazul coacăzului, adaugă consultantul.

    Plantarea propriu-zisă (fasonarea, mocirlirea) a materialului săditor se face toamna de la începutul lunii noiembrie până la începutul lunii decembrie sau primăvara, de la începutul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie. Materialul se plantează la o distanţă de 0,5 metri între tufe şi 2,5 metri între rânduri. Imediat după plantare, plantele trebuie udate cu 10-15 litri apă/tufă. Coacăzul plantat poate fi atât roşu, cât şi negru. Pentru cel negru, soiurile Negre mari şi Black Down au o productivitate foarte mare. Zonele premontane sunt foarte favorabile pentru dezvoltarea culturii, dar şi în zonele de câmpie, la semiumbră, cu posibilităţi de irigare, cultura se dezvoltă în condiţii optime. Totodată, solurile luto-argiloase, argilo-lutoase, argiloase, aluvionare bogate în humus, bine drenate sunt proprice pentru creşterea plantelor.

    În timpul sezonului, lunile iunie – iulie, coacăzele costau 5-10 lei/kg la uşa producătorului, iar în supermarket 200 g costau în medie 20 de lei.

    În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri mici au pariat pe culturi de nişă, mai întâi experimentale, pornind cu o su­pra­faţă de câţiva metri pătraţi într-o gră­dină şi îndreptându-se acum spre suprafeţe însemnate de câteva hectare.

     

     

     

     

  • Motivul pentru care clienţi din toată lumea cumpără bijuterii din aur din Scoţia

    În acest din urmă caz, un exemplu ar fi gama de bijuterii realizate cu aur de la singura mină de acest metal a Scoţiei, Cononish, lansată de casa scoţiană producătoare de bijuterii Hamilton & Inches. Colecţia creată de Hamilton & Inches numără 30 de piese inspirate de bijuterii din epoca victoriană şi de trecutul regal al Scoţiei, scrie Financial Times. Doritorii de bijuterii confecţionate cu aur scoţian vor avea doar câţiva ani la dispoziţie să facă achiziţia, deoarece rezervele estimate de metal preţios ajung doar pentru opt ani de producţie.

  • Cât câştigă un actor din România pentru filmarea unei reclame

    Odată cu campaniile de publicitate pentru sezonul de toamnă, companiile din România sunt în mare căutare de actori pentru materialele în care îşi vor promova cele mai noi servicii şi produse – fie că vorbim despre reclame TV, în online sau prin intermediul bannerelor stradale (Out-of-Home Advertising).

    Astfel, site-urile firmelor de profil, care se axează pe căutarea de actori, dar şi de oameni fără studii de actorie pentru anumite roluri, sunt pline de astfel de anunţuri.


    Cât se poate câştiga din filmarea unei reclame?
    Potrivit unui anunţ publicat recent de o astfel de firmă, un actor care va participa la realizarea unui spot publicitar pentru o platformă românească de recrutare, ar primi, pentru o zi de filmare, 1.900 de lei. Materialele rezultate în urma proiectului, care vor fi difuzate la TV, în cadrul unor evenimente, precum şi în mediul online, vor fi difuzate timp de două luni.

    Un alt anunţ, care se referă la căutarea unui actor pentru reclama unui retailer din domeniul bricolajului, ar primi 1.200 de lei/ziua de filmare; actorul ar trebui să fie de acord cu exclusivitatea pe categoria de produs, iar materialele ar fi difuzate timp de un an, la TV şi în mediul online.

    Un alt exemplu este pentru un rol dedicat promovării produselor unui mare lanţ de restaurante fast-food de pe piaţa locală: în această situaţie, actorul ar primi 1.700 de lei pentru ziua de filmare, difuzarea materialelor rezultate se face timp de un an, în toate formele de difuzare media, iar actorul îşi asumă exclusivitatea pe categoria de produs.

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Reciclare artistică

    Aceasta, scrie The Guardian, creează fotografii inspirate de tablouri ale unor pictori ca Rembrandt sau Jan van Eyck. În fotografiile sale apar personaje îmbrăcate în costume de epocă, numai că, în loc să fie confecţionate din materialele care se foloseau pe vremea când erau la modă, acestea sunt realizate din materiale reciclate: pături, lână, saci de protecţie pentru aparatură electronică ori pungi de plastic şi nu numai. 

  • Pompierul personal

    Pentru a-şi şti casele la adăpost ori a reduce pagubele produse de incendiile de vegetaţie, aceştia apelează la societăţi de asigurare, care în schimbul unor prime de mii, zeci de mii sau chiar de mai bine de o sută de mii de dolari pe an trimit la faţa locului echipaje private de pompieri, iar pe clienţi îi duc la hoteluri de cinci stele până trece urgia. Rolul pompierilor privaţi este de a se deplasa la proprietatea clientului, de unde îndepărtează toate materialele inflamabile şi împrăştie soluţii de ignifugare, ori sting incendii minore, printre altele, iar după trecerea incendiului evaluează starea proprietăţii şi îndepărtează materialele cancerigene. Aceştia sunt trataţi însă precum civilii şi nu pot interveni alături de pompierii oficiali.

  • Drumul invers în design – VIDEO

    Am cliente care vin la mine, iar când le întreb de unde mă ştiu îmi spun: «Eram în facultate/liceu când mă uitam pe site-ul tău». Îmi descriu şi rochiile care le-au impresionat”, spune Elena Perseil, care a intrat în domeniul designului vestimentar în urmă cu aproximativ două decenii.
    Ea a absolvit în anii 2000 Universitatea Esmod din Paris, iar apoi a început să lucreze la câteva case de modă de acolo. Designerul a acumulat cunoştinţe în domeniu călătorind în India, unde a învăţat să lucreze cu mătasea şi a studiat broderia realizată manual. „De la vârsta de 14 ani mi-am dat seama de această pasiune. Cred că este genul de meserie pe care dacă nu o cauţi, te caută ea pe tine, nu prea poţi să scapi”, spune ea.
    Timp de cinci ani, şi-a concentrat activitatea în Paris şi pe alte pieţe internaţionale; în urmă cu 15 ani, a pus bazele brandului Elena Perseil, atunci când a hotărât că trebuie să se stabilească într-un loc, doarece stilul de viaţă plin de călătorii nu se mai mula cu viitorul ei şi cu faptul că era însărcinată.
    „Lucram la Paris, pentru mai mulţi designeri, şi când am aflat că urmează să am un copil am hotărât să mă stabilesc în România, am hotărât că nu mai pot călători la fel de mult şi am zis că trebuie să mă opresc cumva şi să fac ceva mai stabil. Iar acest lucru mai stabil s-a materializat în brandul Elena Perseil.”
    Fiindcă clienţii o ştiau din facultate, spune că i-a fost uşor să înfiinţeze şi să dezvolte pe piaţa locală brandul propriu de design: „Aveam piaţă şi cunoştinţe. Eram deja cunoscută şi în România, drept urmare avem anual o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, iar anul acesta sperăm să ne ducem spre 500.000 de euro”.
    În prezent, designerul se concentrează asupra showroomurilor din România şi din Paris, în cadrul cărora pune accent pe rochiile de seară de lux.
    Cele mai multe dintre creaţiile sale iau drumul exportului, ajungând mai ales în magazine din Italia, Franţa, Japonia, Qatar, Dubai, care, potrivit ei, sunt mari consumatori de rochii de lux.
    „Dar îmi doresc să fiu puţin mai prezentă pe piaţa europeană şi pe piaţa din România”, îşi descrie Perseil obiectivul pentru următoarea etapă a afacerii ei de design. Spune că numărul articolelor create într-un an se apropie de 8.000 – rochii de seară (3.000 pe an), rochii de mireasă (30 pe an), rochii casual şi ţinute casual (5.000 pe an).
    „Numărul acestora este influenţat de mai mulţi factori, pentru că facem şi rochii la comandă şi multe cliente vin şi îmi spun evenimentul la care urmează să meargă şi lasă totul în grija mea apoi, eu trebuie să concep rochia perfectă pentru ele”, explică designerul.
    Preţurile articolelor produse sub brandul Elena Perseil pleacă de la 300 de euro şi ajung la 2.000 de euro, pentru rochiile de seară. Rochiile de mireasă sunt făcute de obicei la comandă, iar preţul lor se încadrează între 1.000 şi 2.000 de euro, a spus designerul.
    „În general, am investit mult în produs şi mai puţin în marketing, m-au interesat mai puţin umeraşele şi husele şi mai mult materialele. Am considerat tot timpul că rochia trebuie să vorbească de la sine şi dacă vrei să faci un business stabil atunci trebuie să ai un produs bun.”
    Materia primă folosită pentru crearea produselor este adusă din China şi din Italia. Astfel, designerul a spus că în China toate mătăsurile şi materialele sunt mai speciale şi mai fumoase, iar la Italia îi place creativitatea materialelor şi faptul că au designeri buni de material.
    Elena Perseil lucrează cu o echipă permanentă care este alcătuită din 10-12 persoane, care au grijă ca noile colecţii prezentate la Paris Fashion Week să fie perfecte, iar rochiile la comandă să fie ireproşabile.
    „Nu suntem toţi «in house» şi nu se face toată producţia «in house», dar lucrez pe social media cu o firmă, pentru site cu o altă firmă, pentru promovare cu o firmă. Echipa mea permanentă este alcătuită din 10–12 persoane.”
    Ea sesizează că criza de pe piaţa forţei de muncă nu a ocolit domeniul în care activează, lipsa croitorilor cu experienţă fiind un dezavantaj.
    „În România este foarte greu să găseşti forţă de muncă, faţă de acum 5-10 ani. Este foarte greu şi oamenii nu prea mai vor «să-şi bată capul», mai ales că genul acesta de muncă poate părea complicată.”
    Din punctul ei de vedere, o astfel de meserie poate oferi numeroase satisfacţii, inclusiv materiale. „Sunt meserii care pot fi foarte bine plătite, liniştite şi satisfăcătoare, mai ales dacă lucrezi cu un designer, pentru că ai oportunitatea de a lucra cu materiale noi, cu un design nou. Nu este nimic plictisitor dacă lucrezi cu un designer; problema este că nu avem cultura muncii, vrem să obţinem lucruri dar nu vrem să facem nimic pentru ele.”
    Referitor la dezvoltarea afacerii, Elena Perseil nu are de gând să deschidă şi un magazin fizic, comenzile fiind făcute în prezent doar prin intermediul site-ului propriu.
    „Nu vrem magazin fizic pentru că suntem destul de ocupaţi cu producţia şi ar însemna să fim concentraţi în două părţi. Noi lucrăm mai ales cu comenzi în avans, nu sunt închisă la nimic, dar momentan nu m-am gândit să deschid un magazin fizic”, spune ea.

  • Cum să pui natura la treabă

    Soluţia ar putea veni de la natură, susţine o companie numită Faber Futures, a cărei fondatoare, Natsai Audrey Chieza, coordonează eforturile de perfecţionare a unui sistem de vopsire a textilelor cu ajutorul bacteriei Streptomyces coelicolor, care elimină în mediul înconjurător un pigment care poate fi roz, albastru sau violet.

    Colorarea materialelor se face prin introducerea acestora în recipiente în care se află culturi din această bacterie, iar cantitatea de apă necesară este de 500 de ori mai mică decât la vopsirea obişnuită şi nici nu se folosesc chimicale toxice, susţine Chieza, care colaborează deja cu două firme din industria modei care vor să testeze noua soluţie.