BusinessMagazin

Tag: literatura

  • La 28 de ani conduce cea mai mare platformă de comenzi online de mâncare din România

    După finalizarea studiilor, a rămas în Federaţia Rusă, unde a pus pe picioare biroul local al uneia dintre cele mai importante companii de brokeraj din Sankt Petersburg.

    „La 23-24 de ani încerci să găseşti nişa care îţi poate oferi cea mai bună şansă de a te realiza din punct de vedere profesional. Am crezut atunci că, pentru mine, experienţa studiilor în Federaţia Rusă va fi una benefică, şi am avut dreptate. Din toate punctele de vedere a fost ca un «curs intensiv» de maturizare. Am învăţat să gătesc, să rezist frigului,  întunericului, să mă adaptez unei mentalităţi foarte diferite şi am învăţat să fiu independent“, spune Bălăceanu despre experienţa rusească.

    S-a reîntors în România în august 2014, preluând imediat conducerea foodpanda, prezentă astăzi în 13 oraşe importante din ţară, cu peste 450 de restaurante partenere listate pe platformă.

    „foodpanda înseamnă Rocket Internet, cel mai puternic incubator de businessuri online din lume. Sunt o echipă de vizionari care cunosc mediul de business online şi consumatorul digital mai bine ca oricine. Când am intrat în contact cu ei, obiectivul foodpanda în România mi-a fost explicat foarte clar: ne propunem să fim un eBay al comenzilor de mâncare“, adaugă Radu Bălăceanu.

    Din august 2014, momentul venirii lui Bălăceanu la conducerea foodpanda, platforma a crescut de la 200 de restaurante partenere la peste 450, plata online cu cardul a crescut de la o rată de utilizare de 8% în 2014 la 15% în 2015, comanda medie a crescut la 15 euro, branduri importante, precum La Mama sau Subway, au fost atrase pe platformă, iar alte două proiecte ale lui Bălăceanu au fost lansate şi funcţionează deja: serviciul propriu de livrare al platformei şi intrarea pe segmentul comenzilor corporate – meniuri reduse cu până la 50% pentru angajaţii companiilor din Bucureşti. 

  • Scriitorul cubanez Leonardo Padura, recompensat cu premiul “Prinţesa Asturiei” pentru Literatură

    “Plecând de la ficţiune, Leonardo Padura expune provocările şi limitele cu care se confruntă acţiunea de căutare a adevărului”, a explicat Dario Villanueva, preşedintele juriului care acordă aceste premii ce poartă titlul nobiliar deţinut de moştenitoarea tronului regal spaniol, prinţesa Leonor, fiica cea mare a regelui Felipe al VI-lea.

    Leonardo Padura, în vârstă de 59 de ani, este cunoscut în special pentru o serie de romane poliţiste care îl au ca protagonist pe fostul detectiv Mario Conde, cărţi în care romancierul “a ştiut să interpreteze şi să reflecteze realitatea cubaneză”, notează juriul.

    “Este un autor înrădăcinat în tradiţia sa şi, de asemenea, un scriitor contemporan, un căutător al culturii şi al identităţii populare, un intelectual independent al eticii sociale”, afirmă juriul.

    Autorul volumului “El hombre que amaba a los perros”, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a ştiut să asculte “vocile populare şi poveştile uitate”, precizează comunicatul fundaţiei care atribuie aceste premii.

    Leonardo Padura, un fost jurnalist, a explorat de-a lungul anilor numeroase genuri literare, publicând romane, interviuri, povestiri, eseuri şi scenarii.

    În 2014, premiul “Prinţul Asturiei” a fost atribuit scriitorului irlandez John Banville.

    Fundaţia “Prinţesa Asturiei” decernează anual, începând din 1981, opt premii – “Comunicare şi umanitate”, “Cercetări ştiinţifice şi tehnice”, “Ştiinţe sociale”, “Arte”, “Litere”, “Cooperare internaţională”, “Sport” şi “Concordia” -, fiecare în valoare de 50.000 de euro, alături de câte o sculptură a artistului catalan Joan Miro.

    În acest an a fost deja acordat premiul “Prinţul Asturiei” pentru Arte, care a revenit cineastului american Francis Ford Coppola.

    Aceste premii sunt înmânate oficial de regele Felipe al Spaniei, printr-o ceremonie organizată în luna octombrie, în oraşul spaniol Oviedo.

    Până în 2014, distincţiile au avut denumirea “Prinţul Asturiei”, după titlul oficial al fostului prinţ moştenitor Felipe, care a devenit rege al Spaniei anul trecut şi a transmis acel titlu nepoatei sale în vârstă de nouă ani, prinţesa Leonor.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Florin Talpeş, Bitdefender: O mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual

    Nu mă gândesc la „dacă aş fi făcut altfel“ decât pentru a învăţa. Parcursul din urmă nu poate fi schimbat, putem influenţa doar ce urmează. Eu am început ca întreprinzător la 34 ani, iar soţia mea la 27. În esenţă am un singur sfat pentru tinerii întreprinzători (cei care abia îşi termina studiile), iar sfatul meu e legat de „cunoştinţele profesionale“. Să mă explic.

    Când noi am început, în 1990, vreme de cinci ani, deci o bună parte din „cei şapte ani de acasă“ de formare ca întreprinzător, nu am avut echipă de vânzări proprie. Iar marketing nici atât. Aveam o singură idee de bază: să facem totul pentru ca serviciile noastre să mulţumească utilizatorii, clienţii noştri. Creşterea noastră în acei ani s-a bazat în primul rând pe referinţele clienţilor: numărul de proiecte cu un acelaşi client creştea, clienţii noştri vorbeau altor clienţi, sau la un moment cei cu care lucram la client se angajau într-o altă companie şi ne contractau din noua lor companie. Focusul nostru aproape 100% era pe ce se întâmplă după ce câştigi un client/utilizator nou, acela era ADN-ul nostru. E adevărat că, în acei ani, marketingul şi vânzările nu prea făceau parte din ADN-ul întreprinderilor româneşti, nu prea exista nici sistemul de educaţie orientat spre înţelegerea pieţei şi cum să o cucereşti. Iar accesul la surse de formare din Vest, acolo unde marketingul şi vânzările se dezvoltau ca discipline cheie pentru business, era limitat şi încă nu era clar. Am început să creăm o adevărată echipă de vânzări/marketing după 5 ani de antrepenoriat.

    Astăzi, pentru a reuşi,  trebuie să ai de la bun început atât un produs/serviciu bun (care să aducă cu adevărat valoare utilizatorului/cumpărătorului), dar mai ales un bun proces de marketing şi vânzare. Cred că, în competiţia acerbă de azi, şansele de reuşită scad simţitor daca nu le ai pe ambele în acelaşi timp.

    În România, în antreprenoriatul axat pe dezvoltarea de produse proprii (de obicei e vorba de absolvenţii de facultăţi tehnice), de obicei domină cultura „tehnică“, orientată pe produs/serviciu. Cultura de business (să înţelegi piaţa, să ştii cum să o cucereşti) e mai puţin prezentă. Când noi am început, nu am luat cărţi de referinţă în business/marketing (care existau în Vest dar nu prea erau cunoscute în România), nici nu am fost la cursuri în afara României, în consecinţă traseul nostru a fost mai lung, învăţarea s-a produs mai încet şi cred că şi dezvoltarea întreprinderilor nu a fost acolo unde ar fi putut să fie. Am avut însă şansa unei competiţii mai mici, a multor pieţe la început de drum, mediu care ne-a permis să învăţăm într-un timp mai lung. Astăzi nu mai ai acest lux. Astăzi trebuie să ai un bagaj minim de cunoştinţe pe un portofoliu întreg de teme de business, altfel la tot pasul ai şanse mari de a greşi fatal. Nu uitaţi că pe piaţă sunt aţintite multe priviri care au în spate forţă financiară, competenţe foarte competitive de marketing, sales etc. Cu ei concuraţi. Văd mulţi tineri care citesc mult literatură motivaţională (cum să fii de succes, cărţi despre mari întreprinzători etc.). E foarte bună, dar cel puţin la fel de importantă e învăţarea legată de profesie, pe materii care fac parte din business. Literatura motivaţională ajută prea puţin dacă nu ai cunoştinţe adânci profesionale.

    Cum poţi să îţi formezi azi, ca tânăr întreprinzător, un minim bagaj, dar competitiv, de cunoştinţe de business? Astăzi literatura accesibilă se găseşte din plin; uneori sunt şi cursuri bune în România; dar există o sumedenie de platforme cu cursuri pe internet gratuite şi foarte bune, gen Coursera, Edx, Udacity sau Udemy (ultimul nu e gratis, dar accesibil). Marketingul începe să devină o ştiinţă, fiind într-o evoluţie foarte rapidă, care reprezintă un atu foarte puternic în faţa competitorilor. Întrucât sunt multe teme care pot să pară că sunt 
într-un haos, greu de înţeles, şi încă nu am văzut o colecţie de cărţi scoasă de un editor care să umple aceste sertare, recomand tinerilor să folosească un framework pentru marketing, de exemplu pragmatic marketing (dar sunt şi altele), în care principalele probleme sunt puse ca într-o bibliotecă cu sertare, fiecare sertar adresând o temă-cheie, suma temelor-cheie acoperind în mare toate marile probleme legate de înţelegerea pieţei şi cum câştigi piaţa. Având imaginea de ansamblu, poţi identifica rapid o problemă din viaţa reală şi să treci repede la „cum o pot rezolva cât mai bine“.

    Recomand unui tânăr întreprinzător să citească rapid cărţi de bază de business, să aibă o mică bibliotecă (10-20 de cărţi) pe teme profesionale de business, câte o carte în fiecare mare sertar/temă de business. Cu o investiţie de 200 de dolari, poţi avea bibliotecă cu cărţile de bază de referinţă pentru business. Ca recomandări punctuale: cărţi de management ale clasicului Peter Drucker (de exemplu cartea Classic Drucker), de marketing ale clasicului Philip Kotler (de exemplu Marketing 3.0), cărţile lui David Meerman Scott (The New Rules of Marketing and PR sau The New Rules of Sales and Services); mai nou, literatura pe inbound marketing (de exemplu Inbound Marketing de Brian Hulligan), literatura de content marketing (cum să generezi leaduri de vânzări) şi mai ales pentru cei care se adresează pieţei de consumatori casnici, neuromarketing. Cartea despre cum să înţelegi piaţa de Anne Beall, Strategic Market Research. Biblia despre outbound sales a lui Ross & Tyler, Predictable Revenue. De asemenea, despre metrics şi analytics (de exemplu Paul Farriss et al, Marketing Metrics). Există deja foarte multă informaţie despre marketing şi vânzări, iar întreprinzătorii care nu au o vedere de ansamblu şi cunoştinţe de bază îşi cresc dramatic şansele de eşec.

    Tot legat de cunoştinţele de bază, o mare lecţie pe care viaţa mi-a dat-o este că, pentru un întreprinzător, învăţatul în echipă e mult mai important decât învăţatul individual. Iar în echipă înveţi mult mai repede.

    Când începi, deşi ar fi bine ca echipa de început să aibă pe cineva cu cunoştinţe avansate de marketing şi sales, de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Dacă sunt mai mulţi întreprinzători în echipă, e nevoie ca cineva (poate fi întreprinzătorul, dacă e singur) să îşi asume rolul de „business“ (marketing şi sales) şi să fie cineva care are aptitudini pentru aşa ceva, chiar dacă încă nu are cunoştinte temeinice. De multe ori, când piaţa oferă cu zgârcenie oameni cu cunoştinţele şi competenţele de business de care ai nevoie şi recrutarea eşuează/patinează continuu, e mai rapid să creezi o echipă care să înveţe împreună cu tine acel domeniu (de exemplu cum generezi leaduri de vânzare prin inbound marketing).

    Cum accelerezi un asemenea proces de învăţare? Dezbateri regulate cu echipa pe problemele întâlnite, făcând apel la cărţi, articole, bloguri şi chiar la cei mai învăţaţi, în mod gratuit sau nu; un lucru de admirat la medici este mecanismul prin care ei învaţă continuu: în lumea lor, în echipa dintr-o tură, se discută cazurile pe care le au zi de zi şi soluţiile pe care le-au gândit; e de fapt un proces de învăţare în care e implicată întreaga echipă, zi de zi; oare de ce în celelalte meserii nu facem acelaşi lucru? E atât de simplu şi eficient, vă sfătuiesc să faceţi la fel.

  • Câştigătorul premiului Man Booker pe 2014, nominalizat la Bad Sex In Fiction Award

    Bad Sex in Fiction Award, aflat la a 22-a ediţie, este acordat de prestigioasa revistă britanică The Literary Review pentru cea mai bizară descriere a unui act sexual dintr-o operă literară, în intenţia de a-i descuraja pe ceilalţi scriitori să redacteze scene sexuale lipsite de gust. În general, premiul revine autorului care a inclus în opera sa, care poate fi excelentă, o scenă sexuală redundantă, de prisos.

    Deşi a fost creat pentru a amuza comunitatea literară, Bad Sex in Fiction nu este un premiu pe care scriitorii speră să îl câştige.

    Iar acest lucru poate să i se întâmple chiar şi unor scriitori de prestigiu, precum Richard Flanagan, laureatul din acest an al prestigiosului Man Book Award pentru romanul “The Narrow Road to the Deep North”. Scriitorul australian a fost nominalizat la Bad Sex In Fiction Award pentru fraza următoare: “El a sărutat acea urmă roz şi subţire pe care o lăsase elasticul slipului ei, înconjurându-i abdomenul, precum linia Ecuatorului în jurul Terrei”.

    În total, 10 romancieri au fost nominalizaţi la Bad Sex In Fiction Award 2014.

    Printre favoriţi se află May-Lan Tan, care scrie în romanul său “Things to Make of Break”: “Uitasem despre ea că avea gura cea mai mică şi mai fierbinte din lume, ca şi cum avea lavă în obraji”.

    În 2013, premiul a fost câştigat de scriitorul americano-indian Manil Suri, pentru romanul “The City of Devi”.

    Printre laureaţii ediţiilor precedente se numără Norman Mailer, Tom Wolve, Jonathan Littell şi Sebastian Faulks.

    În 2008, celebrul scriitor John Updike a primit premiul Bad Sex in Fiction pentru întreaga carieră.

    Cea de-a 22-a gală de decernare a premiului Bad Sex in Fiction va avea loc pe 3 decembrie, la Londra.

     

  • Patrick Modiano este laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2014

    Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2014 a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, “pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat Comitetul Nobel.

    În 2013, premiul Nobel pentru literatură a fost atribuit scriitoarei Alice Munro (Canada), considerată un maestru al prozei scurte contemporane.

    Sezonul Nobel din 2014 a debutat luni, când cercetătorii John O’Keefe, May-Britt Moser şi Edvard I. Moser au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină, pentru descoperirea celulelor care alcătuiesc sistemul de poziţionare din creier, supranumit “GPS-ul intern”.

    Marţi, cercetătorii japonezi Isamu Akasaki şi Hiroshi Amano şi american de origine japoneză Shuji Nakamura au câştigat premiul Nobel pentru fizică, pentru inventarea diodelor electroluminiscente (LED) cu lumină albastră.

    Miercuri, premiul Nobel pentru chimie a fost decernat cercetătorilor americani Eric Betzig şi William E. Moerner şi cercetătorului german de origine română Stefan W. Hell, pentru dezvoltarea microscopiei cu fluorescenţă de super-rezoluţie.

    Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri.

    Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 13 octombrie.

    Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 880.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

    Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

    Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

     

  • REPORTAJ: Scriitorii “au ieşit” din cărţi şi, timp de cinci zile, s-au întâlnit cu cititorii, la FILIT

    “Porţile” Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) s-au deschis miercuri şi, până duminică, zeci de evenimente au transformat oraşul într-un adevărat “festin cultural”. Întâlniri cu scriitori celebri, lecturi, discuţii despre literatură, concerte au fost doar câteva dintre evenimentele de care s-au bucurat pasionaţii de cultură.

    “Eu zic că a fost foarte, foarte bine, s-a păstrat atmosfera de anul trecut, dimensiunea e mai mare, calitatea invitaţilor e aceeaşi, dar sunt mai mulţi şi parcă oraşul a fost cucerit anul acesta. O atmosferă care s-a răspândit în întreaga urbe”, a spus Dan Lungu, managerul FILIT, despre ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi.

    Scriitorii invitaţi la această ediţie a festivalului au fost încântaţi de dimensiunea acestuia şi s-au declarat mulţumiţi de ceea ce au văzut în cele cinci zile de sărbătoare culturală.

    “Declaraţia care m-a bulversat, care m-a tulburat cel mai mult este cea a lui David Lodge, care a zis «A fost cea mai frumoasă întâlnire cu publicul pe care am avut-o în cariera mea» şi are aproape 80 de ani, deci a avut câteva întâlniri cu publicul la viaţa dumnealui”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Dan Lungu.

    La rândul său, Lucian Dan Teodorovici, coordonator de programe la FILIT, a declarat, pentru MEDIAFAX, că invitaţii evenimentului au fost încântaţi şi de multe ori exclamau: “Incredibil ce aveţi voi aici, la Iaşi, este incredibil cât de mulţi sunt interesaţi de literatură”.

    “Festivalul este la cel mai înalt nivel, aş spune eu. Este un eveniment nu numai pentru viaţa culturală naţională, ci, din câte înţeleg, este vorba despre unul dintre chiar cele mai, dacă nu chiar cel mai mare festival din estul Europei. Este o mare reuşită”, a declarat Mircea Cărtărescu.

    La rândul său, Norman Manea a spus, la ultimul eveniment din cadrul “Serile FILIT”: “Este o manifestare culturală care face cinste României şi care, după părerea mea, ar trebui să arate ceva politicienilor, că România îşi poate arăta şi o altă faţă decât faţa pe care o arată o clasă politică absolut penibilă”.

    Şi poetul şi traducătorul Marin Mălaicu Hondrari s-a declarat încântat de acest festival. “Atât prima, cât şi cea de-a doua ediţie a festivalului demonstrează că se pot face lucruri de calitate, iar pentru a face aceste lucruri sigur că e nevoie şi de mulţi bani, dar, în primul rând, ţine de calitatea oamenilor pe care îi inviţi. Pentru mine, a fost un festival cum aş vrea să se întâmple cât mai multe, nu numai la noi, ci în lume”, a declarat acesta pentru MEDIAFAX.

    Ediţia de anul acesta a festivalului a fost, potrivit organizatorilor, una mai “voluminoasă”, cu mai multe evenimente.

    “Sunt câteva lucruri noi pe care le-am făcut la FILIT, cum ar fi «Casa Poeziei», anul trecut n-a fost, am «construit-o» în acest an. Apoi, rezidenţele pentru traducători FILIT, care, de fapt, se întind pe tot timpul anului, dar fac parte din festival, asta e o inovaţie. Apoi, mai e evenimentul organizat de reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti dedicat subtitrării filmelor documentare, asta e o noutate. De asemenea, e un parteneriat pe care noi l-am făcut cu Uniunea Scriitorilor din România şi cu Institutul Cultural Român şi e pentru prima dată când avem ca invitaţi traducători români care traduc dintr-o limbă străină în limba română şi am avut un seminar al lor separat, coordonat de Nicolae Manolescu. Sunt multe lucruri noi şi, probabil, la anul vom face alte lucruri noi”, a declarat pentru MEDIAFAX Dan Lungu.

    “A crescut numărul invitaţilor, dar şi calitatea întâlnirilor. Publicul s-a dublat. O simt, n-am făcut încă statistici, dar simt asta. Eu mă ocup de «Casa FILIT», pentru că aici e centrul de presă, aici vin toţi invitaţii, şi am văzut că prezenţele la evenimentele de la «Casa FILIT» sunt duble faţă de anul trecut, în condiţiile în care avem, uneori, şi cinci evenimente în paralel”, a spus şi Florin Lăzărescu, coordonator de programe la FILIT.

    Organizatorii s-au declarat mulţumiţi de această a doua ediţie, după ce au urmărit reacţiile publicului şi au stat de vorbă cu scriitorii invitaţi. “A fost absolut extraordinar. La toate evenimentele publicul a venit. Au reuşit să umple sălile chiar şi când erau trei sau patru evenimente, în anumite cazuri, pentru că au fost şi patru evenimente suprapuse şi în toate sălile erau foarte mulţi cititori, foarte mulţi oameni”, a declarat Lucian Dan Teodorovici, despre ediţia din acest an.

    Organizatorii estimează că la ediţia a doua a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi au participat aproximativ 35.000 de oameni (25.000 de spectatori ai evenimentelor FILIT şi 10.000 de vizitatori ai Târgului de Carte Bookfest).

    În total, la FILIT au fost implicate zilnic aproape 600 de persoane (din străinătate, din ţară şi din Iaşi): scriitori, traducători de literatură română şi străină, manageri culturali, critici literari, editori, profesori, jurnalişti, bloggeri culturali şi voluntari.

    Invitaţii FILIT au venit anul acesta din 18 ţări: Mexic, Franţa, Republica Moldova, Iran, Elveţia, Bulgaria, Danemarca, SUA, Marea Britanie, Germania, Polonia, Spania, Italia, Ungaria, Turcia, Suedia, Olanda, România.

    Festivalul nu s-ar fi putut desfăşura dacă n-ar fi mizat, potrivit organizatorilor, şi pe prezenţa voluntarilor, care, la această ediţie, au fost 154. “Începând cu FILIT mi-am deschis oarecum orizontul, am învăţat să încerc, indiferent de bariera pe care cred eu că o au anumite lucruri”, a declarat pentru MEDIAFAX o voluntară FILIT.

    “Guillermo Arriaga, scriitor, renumit mai ales ca scenarist, azi (duminică, n.r.) e cu voluntara şi cu tatăl voluntarei într-o vizită la mănăstirile din Bucovina. Gândiţi-vă că noi care muncim la acest festival abia l-am văzut, am schimbat două vorbe cu Guillermo Arriaga, voluntarul FILIT va rămâne prieten pe viaţă cu Guillermo Arriaga. Vă daţi seama de ce lumea vrea să fie voluntar la FILIT. Vii voluntar la FILIT şi eşti voluntarul lui David Lodge… normal că ai veni, cine nu s-ar duce la asta”, a spus Florin Lăzărescu despre dorinţa tinerilor de a deveni voluntari la FILIT.

    Întrebaţi dacă s-au gândit deja ce invitaţi vor aduce anul viitor şi dacă vor schimba în vreun fel structura festivalului, organizatorii au spus că există unele probleme tehnice pe care ei nu le pot controla, însă îşi doresc ca acest eveniment să continue, întrucât, dacă publicul primeşte manifestări culturale de calitate, nu ezită să participe.

    “Sunt tot felul de probleme tehnice, pe care nu le putem controla. De exemplu, majoritatea banilor vin de la Consiliul Judeţean, unde există un vot al Consiliului Judeţean, iar acel buget se aprobă undeva prin februarie, martie. Autorii mari trebuie anunţaţi uneori şi cu doi ani înainte. Noi avem deschise nişte discuţii:”, a declarat pentru MEDIAFAX Florin Lăzărescu.

    Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi s-a încheiat duminică seară, după ce publicul s-a întâlnit, la “Serile FILIT”, cu scriitorii Norman Manea şi Edward Hirsch.

    De asemenea, pe scena Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri”, unde au avut loc toate “Serile FILIT”, a fost anunţat câştigătorul premiului pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2013, votată de un juriu de 24 de elevi din liceele de elită din Iaşi. Volumul câştigător este “Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec.

    Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. În total, ediţia din 2014 a FILIT a reunit peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici şi jurnalişti culturali.

  • “Citim în iarbă”, în Parcul Herăstrău din Capitală, pe 28 septembrie

    Evenimentul “Citim în iarbă” începe la ora 10.00 şi durează până la ora 20.00 şi cuprinde şi o serie de activităţi pentru cei mici: schimb de cărţi (susţinut de Bookblog), bibliotecă în aer liber (organizată de editura Litera), Teatrul Zurli pentru copii, ateliere de creaţie şi workshop-uri susţinute de Step by Step. De asemenea, organizatorii evenimentului spun că au pregătit foarte multe cadouri pentru participanţi.

    “Vă aşteptăm să vă aşezaţi pe iarbă şi să le citiţi copiilor sau nepoţilor povestea preferată. Dacă vă uitaţi cartea acasă, vă ajutăm noi”, spune Laura Ivăncioiu, organizatorul evenimentului.

    Intrarea este liberă, iar detaliile şi programul pot fi consultate pe pagina de Facebook a evenimentului.

  • Trei povestiri scrise de J. D. Salinger în anii 1940 au fost publicate

    Editorul independent Devault-Graves a precizat că volumul “Three Early Stories” este “prima carte de J. D. Salinger publicată în mod legitim în aproximativ 50 de ani”. Autorul romanului “De veghe în lanul de secară” a fost foarte discret în ceea ce priveşte viaţa sa privată şi nu a mai publicat nimic după ce, în 1965, a apărut în New Yorker povestirea “Hapworth 16, 1924”, informează theguardian.com.

    În 1974, acesta a declarat pentru New York Times că lansarea a două volume de nuvele needitate a fost “un act ilicit”. “Este nedrept. Să presupunem că tu ai o haină care-ţi place şi cineva intră în dulapul tău şi ţi-o fură. Aşa mă simt”, a declarat autorul, la acea vreme.

    Dar, după ce au aflat de existenţa a 21 de povestiri scrise înainte de publicarea romanului “De veghe în lanul de secară”, în 1951, din documentarul despre Salinger din 2013, editorii Tom Graves şi Darrin Devault au început să cerceteze cui aparţin drepturile asupra povestirilor.

    Astfel au aflat că trei dintre ele – “The Young Folks”, “Go See Eddie” şi “Once a Week Won’t Kill You” – nu au fost niciodată înregistrate de autor. “Ştiam că avem o şansă să obţinem drepturile”, a spus Graves pentru Publishers Weekly, şi “jocul a început”.

    Căutarea lor “exhaustivă” a dus la achiziţionarea drepturilor la nivel mondial, cu condiţia impusă editorilor ca, dacă “depăşesc şi cu un centimetru limita”, Salinger Trust “să îi prindă”.

    “Nu îi pot condamna, pentru că protejează tot ce este de drept al lor”, a spus Graves, completând că, de când cartea a fost pusă în vânzare pe Amazon, la începutul acestei luni, a fost investigat de avocaţi, dar chestiunea este acum “stabilită”.

    “The Young Folks” a fost publicată în 1940, în revista Story. Prezintă, spune Devault-Graves, “o privelişte impresionantă a clasei înalte a societăţii din New York şi doi tineri vorbind unul peste celălalt, conversaţia lor fiind aproape complet lipsită de sens şi goală”.

    Cea de-a doua povestire, “Go See Eddie”, a fost publicată în 1940, într-un jurnal de facultate, The University of Kansas City Review, şi este “o poveste a unei liniştite ameninţări în care un insipid personaj principal masculin pune treptat presiune pe o tânără fata să vadă un bărbat care se numeşte Eddie”, a spus editorul, completând: “povestirea este remarcabilă pentru povestea din spate care este omisă”.

    Cea de-a treia povestire, “Once a Week Won’t Kill You”, a fost publicată în 1944, în revista Story, şi este “aparent despre un proaspăt soldat care încearcă să-i spună mătuşii sale în vârstă că merge la război”.

    Graves a precizat pentru Publishers Weekly că grupul Salinger ar putea să nu aprobe noua carte, care este ilustrată. “Însuşi bătrânului ar fi putut să nu-i placă ce am făcut”, a declarat Graves.

    “Dar am făcut ce am putut mai bine pentru a respecta moştenirea sa şi pentru a prezenta un produs frumos care să nu-l facă de ruşine. Sperăm ca volumul să ajungă în toate librările, cu celelalte (cărţi, n.r.) clasice ale lui Salinger”, a mai spus editorul.

    Lansarea volumului “Three Early Stories” vine după ce trei nuvele ale scriitorului J.D. Salinger au fost publicate pe un site de partajare de fişiere de un internaut anonim, încălcându-se astfel dorinţa romancierului american de a nu fi încă publicate.

    În urma unei licitaţii de pe eBay, un internaut anonim a distribuit trei nuvele în versiune scanată, printre care şi “The Ocean Full of Bowling Balls”, considerat unul dintre cele mai bune texte ale lui J.D. Salinger, în legătură cu care acesta a lăsat instrucţiuni conform cărora opera nu trebuie publicată înainte de 2060.

    După publicarea romanului “De veghe în lanul de secară”, în 1951, J.D. Salinger a ales să ducă o viaţă retrasă în New Hampshire, departe de agitaţia New Yorkului. Realizatorii unui film documentar lansat în septembrie, intitulat “Salinger”, susţin că J. D. Salinger a scris în toată această perioadă şi că a lăsat instrucţiuni moştenitorilor de a publica cinci cărţi noi între 2015 şi 2020, inclusiv “A Counterintelligence Agent’s Diary”, bazată pe experienţa interogării prizonierilor în timpul ultimelor luni din Al Doilea Război Mondial, şi o colecţie inedită de nuvele, “The Complete Chronicle of the Glass Family”.

    Scriitorul american Jerome David (J.D.) Salinger, care a trăit în satul Cornish, în New Hampshire (SUA), până la moartea sa, în 2010, a fost atât de discret în legătură cu viaţa sa privată, încât a intentat un proces pentru a bloca publicarea unei biografii, bazată, în parte, pe scrisorile lui personale. El nu deţinea telefon şi nu avea contact cu admiratorii săi.

    Pe lângă romanul “De veghe în lanul de secară”, un titlu de referinţă în literatura americană, J.D. Salinger a mai scris “Franny şi Zoey” şi “Nouă povestiri”. Scriitorul a murit pe 27 ianuarie 2010, la vârsta de 91 de ani.

  • Ziua Internaţională a Cărţii se sărbătoreşte pe 23 aprilie

    Ideea acestei celebrări este legată şi de o tradiţie catalană: pe 23 aprilie, ziua onomastică a patronului catalan Sant Jordi ( Sfântul Gheorghe), bărbaţilor li se dăruiesc cărţi, iar femeilor, trandafiri roşii, notează Gazeta de Sud.

    Scopul acestei sărbători este de a aduce un tribut tuturor scriitorilor şi, în acelaşi timp, de a-i încuraja pe toţi, dar în special pe tineri, să redescopere plăcerea lecturii.

    Editura Litera sărbătoreşte Ziua Mondială a Cărţii prin cea de-a doua ediţie a evenimentului Noaptea Cărţilor deschise, care va avea loc pe 23 aprilie, de la ora 18.00, în Piaţa Universităţii din Capitală, când vor fi oferite gratuit cititorilor de toate vârstele 10.000 de cărţi însoţite de flori.

  • Gabriel Garcia Marquez a murit. Scriitorul avea 87 de ani

    “GABRIEL GARCIA MARQUEZ A MURIT”, a scris pe Twitter un purtător de cuvânt al familiei, Fernanda Familiar, potrivit bbc.co.uk.

    “Mercedes şi fiii ei, Rodrigo şi Gonzalo, m-au împuternicit să dau această informaţie. O tristeţe atât de mare”, a adăugat ea.

    “Cel mai mare columbian”, l-a caracterizat preşedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, pe Gabriel Garcia Marquez, pe contul său de Twitter. “Un veac de singurătate şi tristeţe în faţa morţii celui mai mare columbian din toate timpurile”.

    Gabriel Garcia Marquez a murit joi, la 87 de ani. Nu a fost făcut public imediat de ce a murit Garcia Marquez , dar scriitorul a fost recent spitalizat în Mexic, din cauza unei infecţii urinare şi la plămâni.

    Pe 8 aprilie, Gabriel Garcia Márquez a fost externat dintr-un spital din Ciudad de Mexico, într-o stare de sănătate considerată “delicată” şi după opt zile de tratament împotriva unei infecţii pulmonare.

    Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a declarat, miercuri, că scriitorul suferea de o “pneumonie”, care se afla “sub control”, şi nu de un cancer limfatic, aşa cum a scris presa din Mexic în ultimele zile.

    Ultima apariţie publică a lui Gabriel Garcia Marquez a avut loc pe 6 martie, când scriitorul a stat la poarta reşedinţei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnaliştii veniţi în vizită cu ocazia aniversării sale. Scriitorul şi-a întâmpinat oaspeţii zâmbitor, a primit cadouri şi a acceptat să se lase fotografiat, fără a acorda însă interviuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro