BusinessMagazin

Tag: imprumut

  • Side-jobul care se plăteşte cu 200 de dolari pe oră şi pentru care nu e nevoie de facultate

    Una dintre cele mai profitabile joburi secundare din lume este şi unul dintre cele mai vechi. Cele mai vechi dovezi despre notariat datează încă de pe vremea Egiptului Antic, unde cei ce erau cunoscuţi înainte drept cronicari verificau comunicările oficiale şi documentele legate de taxe, scrie CNCB.

    În prezent, un astfel de job este remunerat chiar şi cu 200 de dolari pe oră.

    În timp ce esenţa muncii lor rămâne aceeaşi, profesia a evoluat de atunci pentru a include notari specializaţi în dosare de proprietate şi documente de împrumut – un serviciu foarte solicitat pentru care oamenii sunt dispuşi să plătească o mulţime de bani.

    Cei mai mulţi notari publici pot percepe doar ceea ce le dictează statul lor; pe de altă parte, notarii care se ocupă de zona de real-estate sau împrumuturi pot cere mai mult pentru că se ocupă de ipoteci sau credite, adesea în termene foarte scurte.

    Activitatea este adesea flexibilă şi poate fi remunerată cu până la 20.000 de dolari pe lună ca agent cu jumătate de normă, potrivit Asociaţiei Naţionale a Notarilor.

    Pentru a deveni notar, trebuie să aveţi cel puţin 18 ani. Nu există cerinţe educaţionale, dar unele state, inclusiv California şi New York, cer ca notarii să urmeze un curs de formare şi să treacă un examen special. Alte state ar putea, de asemenea, să vă ceară să treceţi o verificare a antecedentelor şi să depuneţi un cazier ca parte a procesului.

    Notarii care se ocupă de zona de împrumuturi sau real-estate sunt plătiţi în general cu sume care variază între 75 şi 200 de dolari pe oră.

    „Aş spune că cel puţin 70% dintre programările pentru semnături sunt seara sau în weekend, aşa că acesta este un job secundar perfect şi flexibil pentru cineva un program obişnuit de 8 ore”, a declarat Mark Wills, proprietarul Loan Signing System şi notar care activează în domeniu de peste 20 de ani.

    Drumul către notariat, mai ales în zona de imobiliare şi credite, necesită ca individul să treacă printr-un proces de formare care poate dura între patru şi nouă săptămâni.

     

  • Anomalia sistemului financiar din România: Băncile adună mai mulţi bani din economie, de la firme, în depozite comparativ cu creditele cu care finanţează efectiv economia, plusul fiind de 16 mld. lei, adică 3 mld. euro. Cum se explică această anomalie?

    ♦ Soldul creditelor acordate de bănci firmelor era în T1/2023 de 200 de miliarde de lei, iar depozitele firmelor în bănci erau de 216,5 mld. lei, companiile fiind creditor net faţă de bănci cu peste 16 mld. lei (circa 3 mld. euro). ♦ Aurelian Dochia, analist: „Sunt convins că băncile sunt capabile să mărească creditarea pe măsură ce tensiunile şi incertitudinile curente se vor diminua, deficitul bugetar va fi redus şi absorbţia fondurilor europene va constitui o ancoră ce va antrena dezvoltarea şi va crea oportunităţi în tot mai multe sectoare din economie”.

    Sistemul bancar românesc era şi la sfârşitul primului trimestru (T1) din 2023 debitor net faţă de companii, în condiţiile în care firmele „creditează“ practic băncile, depozitele companiilor la bănci fiind mai mari decât soldul creditelor corporate, când normal ar fi să fie invers.

    Soldul depozitelor companiilor în lei şi valută a ajuns la final de T1/2023 la 216,5 mld. lei, în timp ce stocul creditelor corporate în lei şi valută era mai mic, de 200 mld. lei. În aceste condiţii, companiile sunt creditor net faţă de bănci cu 16,5 mld. lei (peste 3 mld. euro).

    Practic, băncile adună mai mulţi bani din economie, de la firme, în depozite comparativ cu creditele cu care finanţează efectiv economia. Cum se explică această anomalie?

    Analiştii au susţinut pe parcursul ultimilor ani că este într-ade­văr anormal ca soldul depozitelor so­cietăţilor comerciale să fie mai mare decât soldul creditelor, explicând această anomalie prin mai mulţi factori, precum faptul că unele firme nu sunt bancabile, având capitaluri negative, lipsa unor oportunităţi mai bune de investiţii sau faptul că deficitele bugetare tot mai mari au fost finanţate şi prin finanţări de la bănci, ceea ce a redus disponi­bilitatea de finanţare a firmelor.

    Programele guvernamentale de stimulare a creditării firmelor nu au reuşit să compenseze decât în mică măsură şi în mod ineficient dezechili­brul structural din economie.

    Analistul economic Aurelian Dochia aduce în discuţie situaţia de incertitudine şi risc din prezent, cu război la graniţă, reorientarea fluxu­rilor comerciale şi de capital, frămân­tările politice şi legislative, care stimulează mai degrabă economisirea şi amânarea investiţiilor firmelor, el susţinând şi că oamenii de afaceri trebuie să pună în balanţă randa­mentul unei investiţii versus dobân­zile pe care le-ar avea de plătit pentru creditele luate de la bancă, dobânzile fiind pe o tendinţă de creştere.

    „Se poate întâmpla ca în anumite perioade sectorul economic să acumuleze depozite în bănci mai mari decât volumul creditelor acordate şi de obicei asta se întâmplă în momente de incertitudine, schimbare şi risc ridicat, când oamenii de afaceri dar şi familiile preferă să economisească aşteptând clarificarea situaţiei înainte de a se angaja în investiţii importante. Pandemia, războiul, reorientarea fluxurilor comerciale şi de capital, frământările politice şi legislative etc. oferă desigur oportunităţi pentru multe sectoare, dar şi provocări majore pentru altele. Întrebarea la care trebuie să răspundă orice om de afaceri este dacă randamentul investiţiei sale va fi mai mare decât dobânzile pe care le-ar avea de plătit şi pentru mulţi, răspunsul nu este suficient de clar“, a explicat Dochia pentru ZF.

    El susţine că trebuie să nu uităm aspecte precum structura întreprinderilor româneşti, dominate de firme mici şi mijlocii subcapitalizate, care adesea nu întrunesc criteriile minime de creditare. „Chiar şi conform legislaţiei curente, multe firme nici nu ar trebui să existe având un activ net bilanţier negativ.“ Dar cel mai important, spune el, este faptul că volumul creditării a crescut permanent, chiar dacă mai încet decât volumul depozitelor.

    În plus, o parte importantă din resursele băncilor s-a îndreptat spre creditarea statului, care are un deficit bugetar semnificativ. „Sunt convins că băncile sunt capabile să mărească creditarea pe măsură ce tensiunile şi incertitudinile curente se vor diminua, deficitul bugetar va fi redus şi absorbţia fondurilor europene va constitui o ancoră ce va antrena dezvoltarea şi va crea oportunităţi în tot mai multe sectoare din economie“, anticipează Aurelian Dochia.

    Băncile au fost nevoite în ultimii ani să se bazeze mai mult pe sursele de finanţare locale, în condiţiile în care au pierdut o parte din liniile de finanţare de la băncile-mamă, linii care în perioada de creştere economică de dinainte de criza izbucnită în 2008/2009 au reprezentat principalul motor de susţinere a creditării.

    Şi cumulat, volumul împrumuturilor sectorului privat este în continuare mai scăzut comparativ cu soldul sumelor economisite de populaţie şi companii la bănci, iar raportul credite/depozite (retail plus coporate) a coborât la finalul anului 2022 şi în T1/2023 la circa 70%, conform datelor BNR. Nivelul scăzut al acestui raport indică faptul că există în continuare spaţiu pentru intensificarea creditării, iar instituţiile de credit au şi capitalul, şi lichiditatea necesare pentru finanţarea economiei, după cum au recunoscut şi bancherii.

    Companiile şi-au menţinut poziţia de creditor net în raport cu băncile cu toate că piaţa creditării s-a mai redresat, împrumuturile acordate firmelor crescând în 2021, 2022 şi T1/2023 cu o viteză mai mare faţă de creditarea populaţiei, mai ales pe componenta în valută. Deşi împrumu­turile pentru companii au crescut, volumul creditării a rămas în urma stocului depozitelor.

    În timp ce pe palierul creditelor în valută se observă că împrumuturile pentru companii au fost motorul principal, la creditele în lei la sfârşitul anului 2022 şi în primele luni din 2023 viteza creditelor retail în lei a depăşit viteza creditelor corporate în lei, după ce anterior tot creditele pentru firme creşteau cu ritmuri mai mari.

    Din 2021 viteza de creştere a creditelor corporate în lei depăşise ritmul creditării retail în lei, iar creditarea corporate în valută a rămas pe plus, în timp ce împrumuturile retail în valută au tot scăzut, începând din primăvara lui 2022 şi până în prezent şi soldul total al creditelor corporate în lei şi valută a trecut de volumul împrumuturilor populaţiei în lei şi valută.

    Unul dintre factorii importanţi care au impulsionat creditarea pentru firme a fost continuarea programului guvernamental IMM Invest, prin care statul român, prin intermediul Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, a garantat un procent important din valoarea creditelor acordate pentru finanţarea IMM-urilor, în funcţie de tipul companiei.

    Conform unui studiu al ARB, doar în anul 2021 au fost în sold credite noi pentru companii de 60 mld. lei, dintre care 30 mld. lei au fost garantate de FNGCIMM, ceea ce înseamnă că jumătate dintre creditele corporate din 2021 au fost garantate de stat. Însă, pe măsură ce dobânzile la lei au crescut, nici programele guvernamentale nu au mai putut să impulsioneze foarte mult creditarea în lei.

    Companiile au continuat să prefere şi în martie 2023 creditele în valută, mai ieftine, redescoperite începând din a doua parte a anului 2022, odată cu creşterea dobânzilor la lei. Ritmul anual de creştere al împrumuturilor corporate în valută a ajuns în martie 2023 la 46,7% faţă de martie 2022, mult peste avansul creditelor corporate în lei din aceeaşi perioadă.

    În ceea ce priveşte creditele corporate în lei, viteza anuală a încetinit la doar 0,5% în martie 2023, mult sub viteza din martie 2022, de circa 27%.

    Dobânzile la lei au sprintat puternic începând din a doua parte a anului 2022, în condiţiile în care şi inflaţia a explodat, depăşind 16%, iar dobânzile mari au redus apetitul pentru împrumuturi în lei şi au trimis firmele spre creditele în valută, unde dobânzile sunt mai mici.

    De exemplu, la creditele corporate noi în lei dobânda medie a ajuns în luna februarie 2023 la 9,6%, (după ce în 2021 era sub 5%, iar în primele luni din 2022 oscila în jurul a 6%), fiind dublă faţă de dobânda la creditele pentru firme în euro, care era în februarie de 4,95%.

    Împrumuturile în lei pentru firme au ajuns la finalul lunii martie 2023 la un sold de circa 104,5 mld. lei, după creşterea cu doar 0,5% faţă de martie 2022, în timp ce soldul creditelor corporate în valută a fost la final de T1/2023 de echivalentul a 95,5 mld. lei, după saltul de 46,7% faţă de martie 2022.

    Deşi în privinţa stocurilor, creditele corporate în lei continuă să aibă un nivel mai mare decât cele în valută, în ceea ce priveşte volumele noi începând din luna septembrie 2022 volumul creditelor noi corporate în euro a depăşit volumul creditelor noi corporate în lei pentru prima dată în ultimul deceniu.

    În luna martie 2023 împrumuturile acordate companiilor în lei şi valută le-au depăşit pe cele acordate populaţiei, ajungând la peste jumătate din soldul total al creditelor private din bilanţurile bancherilor, respectiv 200 mld. lei (54% din total).

    Pe partea de depozite, la final de T1/2023 companiile aveau la bănci economii în lei de 166,2 mld. lei, în creştere cu circa 17% faţă de nivelul din martie 2022, în timp ce depozitele firmelor în valută au coborât la 50,3 mld. lei, după o scădere cu aproape 9% faţă de martie 2022.

    Per total, creditul privat retail şi corporate, cea mai importantă sursă de finanţare a economiei reale, a continuat să crească în primele trei luni din 2023, viteza împrumuturilor acordate de bănci ajungând în martie la 10%, până la un sold de 370,5 mld. lei, în condiţiile în care dobânzile sunt pe o pantă de creştere. Ritmul de majorare a creditelor a depăşit şi viteza de creştere a depozitelor.

    Depozitele totale, corporate şi retail, au totalizat la sfârşitul lunii martie 524,5 mld. lei, în creştere cu 9,5% faţă de nivelul din martie 2022.

     

  • Sub presiunea inflaţiei şi crizei creditării, americanii recurg la împrumuturi personale pe termen scurt

    Din cauza preţurilor ridicate şi a condiţiilor dure de creditare, americanilor le este din ce în ce mai dificil să-şi plătească facturile şi cheltuielile legate de bunurile şi serviciile vitale, potrivit CNBC.

    Din acest motiv, aceştia recurg la contractarea de împrumuturi personale pe termen scurt, volumul acestora depăşind recent 200 milioane de dolari.

     

  • Jumătate dintre americani nu dispun de numerar pentru a acoperi costuri neaşteptate de 400 de dolari

    Majoritatea americanilor nu dispun de resursele financiare necesare pentru a acoperi cheltuieli neaşteptate de 400 de dolari fără a se împrumuta, relevă un sondaj recent citat de Bloomberg. Datele evidenţiază fragilitatea financiară generalizată, chiar într-o economie cu şomajul apropiat de minime pe 50 de ani, şi eroziunea economiilor pe care unii le-au acumulat în pandemie.

     

  • Atenţie că şi finanţarea în euro devine din ce în ce mai scumpă: dacă anul trecut dobânzile la lei au explodat, anul acesta dobânzile la euro cresc exponenţial, iar cei care au împrumuturi în euro plătesc din plin tensiunile externe, creşterea riscurilor şi majorarea ratelor

    Anul trecut toată lumea era cu ochii pe dobânzile la lei, care au crescut de trei ori în mai puţin de un an, din cauza exploziei inflaţiei.

    În octombrie 2022, ROBOR la trei luni, indicatorul de referinţă cel mai urmărit şi cel mai folosit de către companii şi persoanele fizice la stabilirea dobânzilor la credite, a atins un maxim de 8,2%. De la acel nivel ROBOR a început să scadă, mai ales după ce Banca Naţională a slăbit politica monetară şi a lăsat mai mulţi lei în piaţă spre finalul anului, pentru ca băncile, economia şi Ministerul Finanţelor, care are nevoie continuă de bani, să nu aibă probleme. Scăderea a intervenit şi ca urmare a prognozelor legate de reducerea inflaţiei, care urmează să se vadă mai evident începând cu luna aprilie. BNR crede că de la 16%, inflaţia va ajunge în decembrie la 7%, iar acest lucru a determinat Banca Naţională să nu mai majoreze dobânda de referinţă, care a ajuns la 7% la începutul anului.

    Vineri, pe 21 aprilie, ROBOR a fost cotat la 6,78%, care este un nivel al dobânzii destul de rezonabil, având în vedere condiţiile din piaţă.

    Pentru că anul trecut dobânzile la euro erau mult mai mici decât cele la lei, companiile au început să-şi treacă creditele din lei pe euro, iar stabilitatea cursului valutar leu/euro a ajutat mult acest lucru. Plus că băncile locale aveau destul de multă lichiditate în euro, în timp ce pe lichiditatea în lei aveau deficite şi trebuiau să majoreze dobânzile.

    Dar de la finalul anului trecut şi împrumuturile în euro au început “să ardă”, odată ce dobânzile la euro au început să crească susţinut. De la un minus de 0,176% în iunie (acum mai puţin de un an dobânzile la euro erau în continuare negative), vineri, 21 aprilie, EURIBOR la trei luni a ajuns să fie cotat la 3,26%, deci costul finanţării în euro a crescut şi el de peste trei ori.

    În România 70% din finanţarea bancară este în lei, iar 30% este în valută, dintre care cea mai mare parte este în euro.

    Problema este că această creştere nu se va opri aici: Banca Centrală Europeană (BCE) a avertizat pieţele să se aştepte la o nouă creştere a dobânzii de referinţă, de la 3% cât este acum spre 3,25%, dacă nu chiar 3,5%, ceea ce va însemna că EURIBOR va ajunge la 3,7%-3,8%.

    Dacă inflaţia în Europa nu va da semne evidente de scădere iar economia europeană nu va fi în recesiune (analiştii cred că fără recesiune inflaţia nu are cum să scadă), ne putem trezi şi cu o dobândă de referinţă a BCE de chiar 4% la euro.

    Acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa americană, dar acolo dobânzile sunt deja şi mai mari: dobânda de referinţă la Fed – Banca Centrală Americană, este acum de 4,75-5%, iar ultimele date indică faptul că Fed va majora din nou dobânda de referinţă la 5-5,25%, având chiar o perspectivă de 5,25-5,5%.

    Aşa că finanţarea este, dar va şi deveni din ce în ce mai scumpă. La dobânzile de referinţă ale băncilor centrale, la dobânzile de pe piaţă – EURIBOR sau LIBOR, încep să se adauge din ce în ce mai mult tensiunile şi mai ales riscurile de pe pieţele financiare. Nicăieri nu este linişte. Nici în birourile bancherilor.

    Criza bancară din America, criza bancară din Europa, care a dus la salvarea in extremis a Credit Suisse, a doua mare bancă a Elveţiei, se vede din ce în ce mai mult în risc şi în dobânzile pe care le cer investitorii de la cei care vor să ia bani.

    Banca Transilvania, prima bancă de pe piaţă, a ieşit vineri după-amiază pe pieţele externe, unde a vândut obligaţiuni de 500 de milioane de euro, dar pentru care trebuie să plătească un randament/dobândă efectivă de 9% pe an.

    Este adevărat că aceste obligaţiuni au un regim special – MREL, adică pot fi convertite în capital, dacă este nevoie.

    9% nu este chiar deloc o dobândă mică, dar acesta este preţul actual, care include tensiunile de pe pieţe, creşterea riscului şi continuarea trendului de creştere a dobânzilor la euro.

    În februarie, CEC Bank a plătit o dobândă de 7,5% pe an pentru a lua 119 milioane de euro de pe piaţa externă, tot în obligaţiuni de tip MREL.

    Ministerul Finanţelor plăteşte dobânzi între 7-7,5-8% la euro dacă vrea să se împrumute de pe piaţa externă.

    Pe piaţa internă Ministerul Finanţelor a plătit la emisiunea de obligaţiuni Fidelis pe un an adresată populaţiei o dobândă de 3,7% pe an şi 5,8% pe an, dar la titluri Fidelis pe trei ani.

    Creşterea dobânzilor plătite la depozite, la titlurile Fidelis sau dobânzile pe care trebuie să le plătească Banca Transilvania bineînţeles că bucură deponenţii şi investitorii.

    Pe de altă parte, cei care au credite sau care trebuie să ia credite simt că le arde buzunarul. Finanţarea este din ce în ce mai scumpă şi s-ar putea ca şi accesul la finanţare să fie puţin mai complicat, mai ales pentru cei care nu stau prea bine la evaluarea riscului.

    Foarte multă lume crede că aceste dobânzi vor fi pasagere, iar odată ce inflaţia va scădea, războiul din Ucraina se va temina iar tensiunile geopolitice se vor diminua, lumea şi pieţele vor reveni acolo unde erau înainte.

    Dar nu va fi aşa, iar dobânzile vor rămâne mari (comparativ cu ceea ce a fost în ultimul deceniu) mult mai mult timp decât se aşteaptă lumea.

    Pe piaţa românească companiile, în speciale cele româneşti, antreprenorii români, resimt această creştere a dobânzilor şi încep din ce în ce mai mult să ceară intervenţia statului, intervenţia guvernului ca să “plătim dobânzi mai mici”. Pentru asta trebuie să ne luăm băncile înapoi – este retorica care se aude din ce în ce mai mult.

    De unde să ofere statul/guvernul credite cu dobânzi mai mici (cele de acum fiind considerate înrobitoare) dacă statul, dacă băncile – iar Banca Transilvania şi CEC sunt bănci româneşti – plătesc dobânzi mari pentru a face rost de finanţare pentru buget şi pentru capitalul propriu, cum este cazul băncilor?

  • Deşi pare de necrezut, inflaţia ne-a salvat în această criză

    Toată lumea se întreabă dacă suntem cu adevărat într-o criză, pentru că nu prea se vede, cel puţin la nivelul corporaţiilor, la nivelul marilor companii şi chiar la niveul întreprinderilor mari şi mijlocii.

    Unii încă îşi mai amintesc de criza anterioară (între timp pe piaţă au venit alte generaţii, care nu au simţit pe viu acea criză), care a lovit în dreapta şi în stanga.

    Creşterea cu 30% a cursului valutar leu/euro în câteva luni, respectiv de la 3,8 lei/euro până la 4,3 lei/euro de la finalul lui 2008 până la începutul lui 2009, dublarea cursului valutar al francului elveţian, cele două monede fiind cele mai folosite în acordarea de credite, în perioada de boom (70% din împrumuturi au fost atunci în valută) au ras practic valoarea în euro a salariilor şi au majorat semnificativ ratele bancare, pentru că la aceeaşi rată în euro trebuia să ai cu 30% mai mulţi lei, că să nu mai vorbim de situaţia cu francul elveţian.

    Confruntate cu o prăbuşire economică, de la o creştere economică de 8% în 2008 am trecut la o cădere economică de 7% în 2009, deci un minus de 15%, companiile au tăiat salariile în valoare nominală în lei cu 10-20-30-40 şi chiar 50%, plus că au dat oamenii afară. Cine rezistă bine, cine nu, nu! Această scădere nominală a salariului în lei, coroborată cu creşterea cursului valutar, a dus la o scădere reală a salariilor. Nu multă lume a putut să se descurce cu această lovitură. După firmele private a venit şi statul, care a tăiat salariile din sectorul bugetar cu 25% în 2010. Aşa că a fost jale peste tot, iar criza s-a văzut pe viu.

    Acum, totul este diferit, chiar total diferit, nu avem cădere economică, ci dimpotrivă, firmele nu dau oameni afară, ci dimpotrivă, fac eforturi să îi ţină majorând salariile. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, ci chiar este foarte stabil, chiar prea stabil.

    Chiar dacă suntem cu războiul din Ucraina la graniţă, chiar dacă ne confruntăm cu o inflaţie puţin aşteptată, economia funcţionează. Companiile nu au majorat salariile la nivelul inflaţiei, dar totuşi a reuşit să acopere jumătate din creşterea preţurilor. Pe fondul stabilităţii cursului valutar leu/ euro salariile au crescut în euro.

    Chiar dacă dobânzile la lei au crescut de 5-6 ori în mai puţin de doi ani, lumea reuşeşte să îşi plătească ratele la bancă. La împrumuturile în lei rata creşte din dobândă, dar nu creşte principalul, ceea ce la un credit în valută se întâmplă şi cu principalul, şi cu rata.

    Acum 70% din împrumuturile acordate persoanelor fizice sunt în lei, ceea ce a facut ca România să stea mult mai bine în picioare.

    Deşi pare un paradox, inflaţia de acum a ajutat economia românească, a ajutat companiile, a ajutat statul, care a avut încasări mai mari la buget. Orice om dacă ar avea de ales între o tăiere nominală a salariilor cu 10% la o inflaţie de 4% versus o inflaţie de 16% şi o creştere salarială nominală de 4% ar alege varianta a doua.

    Bineînţeles că inflaţia scade puterea de cumpărare, dar câteodată ar putea să ajute pe toată lumea într-o perioadă de criză.

    Conform studiului CEO Survery 2023 realizat de firma de consulatanţă PwC, managerii companiilor din România au spus că printre măsurile de criză pe care trebuie să le adopte creşterea preţurilor, deci inflaţia, ocupă un loc important.

    Practic, creşterile de preţuri în această criză, inflaţia fiind în 2022 de 16%, iar în 2021 de 8%, au fost preluate de consumatori, chiar dacă s-au confruntat cu scăderea puterii de cumpărare. Fiecare şi-a ajustat consumul, dar practic majorările de preţuri au fost plătite.

    Într-un fel sau altul aş putea spune că această inflaţie, care a dat un respiro companiilor pentru că au putut majora preţurile, războiul din Ucraina, care din punct de vedere economic, militar, de securitate şi geopolitic este în favoarea noastră, şi nu în ultimul rând piaţa neagră, care a crescut în ultimii ani, au ţinut economia la suprafaţă şi chiar i-au dat un avânt. Pentru că salariile au crescut în valoarea nominală, chiar dacă nu au fost la nivelul inflaţiei, oamenii, consumatorii, românii sunt mai liniştiţi în această criză şi de aceea nu vedem proteste, nu vedem oameni în stradă, nu vedem o scădere economică.

    Bineînţeles că acceastă situaţie nu poate dura la nesfârşit, mai ales dacă inflaţia nu scade. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum expune creşterea ratelor dobânzilor slăbiciunile băncilor: Prăbuşirile recente din SUA şi Europa scot în evidenţă noile ameninţări la adresa creditorilor şi răstoarnă tacticile convenţionale ale specialiştilor

    Începutul creşterii ratelor de dobândă a fost prezentat ca o veste bună pentru bănci, care câştigă mai mulţi bani pe măsură ce diferenţa dintre sumele cerute clienţilor şi cele plătite pentru finanţare se măreşte. Dar crizele recente de pe ambele maluri ale Atlanticului arată că realitatea este mult mai complexă de atât, răsturnând tacticile convenţionale ala specialiştilor, scrie Financial Times.

    Unele bănci, în special în Europa, rămân blocate cu portofolii mari de credite la ratele dobânzilor fixate mult sub nivelurile actuale. Altele, cu o pondere mai mare a portofoliului lor la rate variabile, pot percepe imediat mai mult pentru împrumuturile restante, riscând, totuşi, un val de neplată din partea debitorilor care nu-şi mai pot permite să îşi plătească datoria.

    Apoi, există problema obligaţiunilor de stat, caz în care băncile au deţinut tot mai multe lichidităţi după ce reglementările impuse post criza financiară le-au limitat asumarea de riscuri. Obligaţiunile cumpărate în urmă cu un an şi-au pierdut din valoare deoarece oferă dobânzi mai mici decât cele vândute în prezent, un fapt favorabil în contextul în care băncile nu sunt obligate să le vândă pentru a satisface cererile deponenţilor.

    Un alt motiv de îngrijorare este comportamentul imprevizibil al deponenţilor, care caută locuri mai profitabile pentru a-şi ţine banii, inclusiv fonduri de piaţă monetară şi criypto, dacă băncile întârzie să crească ratele pentru economii.

    Iată o prezentare generală a modului în care toate aceste situaţii se desfăşoară în sucursale şi săli de tranzacţionare, de la Londra la New York.

     

    Pierderi în portofoliile de obligaţiuni

    Băncile cumpără în mod obişnuit datorii guvernamentale foarte sigure ca modalitate de a îndeplini cerinţele de reglementare necesare deţinerii unei cantitaţi suficiente de active lichide de înaltă calitate. Creşterea ratelor a dus la scăderea bruscă a valorii acestor obligaţiuni.

    Rezerva Federală a SUA a declarat că băncile americane aveau la sfârşitul anului 2022 pierderi nerealizate de 620,4 miliarde de dolari în portofoliile lor de titluri de valoare, inclusiv 340,9 miliarde de dolari pentru obligaţiuni pe care nu intenţionau să le vândă. Conform normelor americane, creditorii nu trebuie să ia în considerare pierderile la preţul pieţei în câştigurile lor sau în ratele de capital, astfel că majoritatea băncilor nu şi-au luat măsuri împotriva acestei posibilităţi.

    Atunci când o bancă se află în criză de lichidităţi pentru a face faţă retragerii de capital, aşa cum s-a întâmplat cu Silicon Valley Bank, aceasta poate fi nevoită să vândă o parte din portofoliul său „păstrat până la scadenţă”, cristalizând pierderile, fapt care ar putea speria atât investitorii, cât şi deponenţii.

    Regulile sunt diferite pentru băncile din Europa, unde capitalul de reglementare reflectă deja efectul ratelor dobânzilor în vigoare pentru majoritatea obligaţiunilor. În Marea Britanie, analistul Numis Jonathan Pierce spune că cele şase mari bănci britanice au 600 de miliarde de lire sterline de titluri de creanţă, din care două treimi sunt deja evaluate la valoarea justă.

     

    Împrumuturi cu dobândă fixă

    Creşterea ratelor reprezintă o dublă provocare pentru partea de creditare a portofoliilor de active ale băncilor.

    Băncile care au reuşit să transfere creşterile de rate către clienţi prin intermediul împrumuturilor cu rată variabilă s-au bucurat de o creştere a veniturilor în 2022. Împrumuturile cu rată fixă au mai puţine şanse de neplată, dar reprezintă, de asemenea, o povară pentru profitabilitatea băncilor ale căror costuri proprii de finanţare vor creşte.

    Ratele mai mari duc, de asemenea, la mai multe rate neperformante, deşi creditele de această natură rămân la niveluri scăzute în UE, unde doar 1,5% dintre creditele ipotecare au fost clasificate drept credite neperformante în luna septembrie, arată cele mai recente date disponibile ale Autorităţii Bancare Europene.

     

    Împrumuturile imobiliare comerciale

    Împrumuturile imobiliare comerciale se află în mod special în atenţia băncilor. Pe lângă creşterea bruscă a ratelor dobânzilor, investitorii imobiliari se confruntă cu evaluări mai mici din cauza schimbărilor generate de pandemie în ceea ce priveşte modelele de muncă şi obiceiurile de cumpărare.

    Puţin peste două cincimi din creditele CRE din SUA sunt deţinute de bănci, potrivit JPMorgan.

    Preşedintele Fed, Jay Powell, a declarat săptămâna trecută că banca centrală „este conştientă” de concentrarea creditelor CRE, dar a subliniat că nu crede că această problemă este comparabilă cu alte presiuni asupra băncilor.

    Expunerea băncilor europene la proprietăţi imobiliare comerciale a fost identificată ca fiind o „vulnerabilitate cheie” de către BCE. Cu toate acestea, CRE reprezintă doar aproximativ 6% din portofoliile de credite europene, potrivit administratorului de active DWS.

     

    Creşterea costurilor de finanţare

    Deşi sunt disponibile şi alte surse de finanţare, acestea devin mai scumpe atunci când ratele cresc, deoarece investitorii cer randamente mai mari.

    Recenta decizie a autorităţii elveţiene de reglementare Finma de a şterge 16 miliarde de franci elveţieni (17 miliarde de dolari) de obligaţiuni suplimentare de rangul 1 ca parte a preluării Credit Suisse de către UBS va creşte şi mai mult costurile de finanţare ale băncilor europene.

    În medie, băncile europene deţin o expunere AT1 echivalentă cu 2,2% din activele lor ponderate la risc, deşi ponderea în cauză este semnificativ mai mare la unii creditori, cum ar fi Julius Baer, cu 7,2%, şi Barclays, cu 3,9%.

  • Ucraina va obţine primul împrumut special elaborat de FMI pentru o naţiune aflată în război. Acordul va aduce Kievului o finanţare de 15 miliarde de dolari

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) a declarat că a ajuns la un acord cu Ucraina privind o finanţare în valoare de 15,6 miliarde de dolari (12,8 miliarde de lire sterline), raportează BBC.

    Primul împrumut acordat de organizaţie unei ţări aflate în război ar urma să fie aprobat în următoarele săptămâni.

    De asemenea, ar fi unul dintre cele mai mari pachete de finanţare pe care Ucraina le va primi de la invazia Rusiei.

    „Invazia Rusiei în Ucraina continuă să aibă un impact devastator asupra economiei: activitatea economică a ţării s-a contractat cu 30% în 2022, o mare parte a stocului de capital a fost distrus, iar nivelul sărăciei a crescut la cote violente”, a declarat Gavin Gray, oficial al FMI, într-un comunicat.

    „Programul a fost conceput în conformitate cu noua politică a fondului privind acordarea de împrumuturi în condiţii de incertitudine excepţională. În prezent se aşteaptă asigurări puternice de finanţare din partea donatorilor, inclusiv a G7 şi a UE.”

    De asemenea, Gray a declarat că acordul va „mobiliza o finanţare concesională pe scară largă” pentru Ucraina din partea donatorilor şi partenerilor internaţionali, fără a oferi mai multe detalii. Finanţarea mai trebuie să fie aprobată de consiliul de administraţie al FMI.

    Prim-ministrul ucrainean Denys Shmyhal a declarat că finanţarea va ajuta ţara „să acopere toate cheltuielile critice, să asigure stabilitatea macroeconomică şi să consolideze interacţiunea statului cu alţi parteneri internaţionali”.

    Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, care a făcut o vizită surpriză în Ucraina luna trecută, a declarat: „Un program ambiţios şi condiţionat corespunzător al FMI este esenţial pentru a susţine eforturile de reformă ale Ucrainei”.

    SUA reprezintă cel mai mare acţionar al FMI şi cel mai mare contribuabil al Ucrainei în ceea ce priveşte sumele cheltuite.

    La începutul acestui an, preşedintele Joe Biden a anunţat un ajutor militar american suplimentar de aproape o jumătate de miliard de dolari pentru Ucraina. Ajutorul a completat cele 112 miliarde de dolari cheltuite de Congres numai în 2022.

  • Breaking. Bilanţul împrumuturilor statului pe 2022: Guvernul Ciucă a adăugat la datoria publică 90 de miliarde de lei în 2022. În ultimii patru ani, datoria publică s-a dublat şi a ajuns la 667 mld. lei

    Datoria publică a României a ajuns la 667 mld. lei la final de 2022, arată datele publicate joi de Ministerul Finanţelor Publice. Creşterea datoriei publice în 2022 a fost  de 90 mld. lei, adică 18 mld. euro.

    Ca pondere în PIB, datoria publică a scăzut la 47,2% din PIB, faţă de 48,9%, la final de 2021. Cu toate acestea, scăderea a venit ca urmare a creşterii PIB şi nu ca urmare a scăderii datoriei, aşa cum arată cifrele absolute. De asemenea, avansul PIB nominal, nivelul la care se raportează datoria publică, a fost mare datorită inflaţiei mari, care a umflat preţurile şi de asemenea a umflat PIB.

    Din cele 667 mld. de lei (133 mld. euro), aproape 630 mld. lei reprezintă datoria României pe termen mediu şi lung. Datoria pe termen scurt este de circa 40 mld. lei.

    Cea mai mare parte a datoriei guvernamentale este a administraţiei publice centrale, mai arată  cifrele comunicate de Ministerul de Finanţe. Bunăoară, datoria totală a administraţiei publice locale este de doar 19 mld. lei, în vreme ce datoria administraţiei publice centrale este de 648 mld. lei.

    După moneda în care au fost contractate împrumuturile de către statul român, datoria în lei este de 306 mld. lei. De altfel, şi băncile din România au cea mai mare expunere pe împrumuturi publice din Uniunea Europeană.

    Datoria în euro este echivalentul a 303 mld. lei, în vreme ce datoria publică a României în dolari este echivalentul a 56 mld. lei.

     

     

     

  • E scumpă viaţa pe datorie: statul român se împrumută în 2023 la dobânzi cât un sfert din PNRR. În ultimii 10 ani, până în 2022 inclusiv, România a plătit dobânzi de 27 mld. euro (137 mld. lei)

    România a plătit dobânzi în ultimul deceniu în valoare de 27 mld. de euro, echivalentul sumelor din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). În 2023, dacă tendinţa din ianuarie se păstrează, peste 7 mld. de euro ar urma să meargă spre dobânzile la datoria publică, care a trecut de 130 mld. de euro (650 mld. lei). Astfel, ca o comparaţie, în perioada 2013-2023, statul ar plăti numai cu dobânzile circa 35 mld. euro, adică cât era PIB-ul României în 1990.

    Cu un rating de ţară doar cu o treaptă deasupra „junk”, pe ultimul nivel recomandat investiţiilor, cu un război la graniţă şi cu un necesar de finanţare anual de peste 20 mld. de euro, România plăteşte unele dintre cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană. Singura ţară care plăteşte dobânzi mai mari este Ungaria, care are o inflaţie de 26% şi un deficit bugetar de peste 6% din PIB în 2022.

    „Ratele dobânzii plătite de statul român la datoria publică sunt relativ mari, în primul rând ca o consecinţă a unei prime de risc de ţară ridicate, dar şi a unei oferte (necesar de finanţare) relativ mari. România are un rating relativ slab la nivelul de PIB/capita pe care îl avem pentru că avem dezechilibre macroeconomice mari. Îmbunătăţirea ratingului de ţară, cu efecte favorabile la nivel de costuri de finanţare, este absolut necesară”, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    România se împrumuta la finalul săptămânii trecute la un cost de aproape 8%. Doar Ungaria avea un randament mai mare al titlurilor de stat cu maturitate la 10 ani (barometrul pentru costul de finanţare al unei ţări).

    „România este pe ultima treaptă de rating recomandată investiţiilor, ceea ce înseamnă costuri de finanţare mai mari. Vedem că guvernul s-a împrumutat mult şi pieţele ştiu lucrul acesta. O cerere mare automat a dus şi dobânzile în sus. Dobânzile se pot duce în jos reducând puternic deficitul bugetar şi scăzând inflaţia”, explică şi Adrian Codirlaşu, vicepreşedintele CFA România, asociaţia analiştilor financiari.

    Ultimele date despre datoria pu­bli­că arată că gradul de îndatorare a ajuns la 48% din PIB, adică peste 650 mld. de lei (130 mld. euro). Conform angajamentului asumat la aderarea la Uniunea Europeană, gradul de îndatorare al unui stat membru nu trebuie să treacă de 60% din PIB. Deşi este departe de acest prag, economiştii sunt de părere că pentru România nu este relevant, pentru că pieţele externe, care finan­ţează datoria, se uită mai degrabă la capacitatea de rambursare a dato­riei, adică la evoluţia veniturilor la buget.

    „O sursă de presiuni suplimentare în buget este rata dobânzii mult mai mare la care finanţăm deficitul bugetar şi refinanţăm datoria publică. Asta face ca procentul din PIB alocat în buget pentru plata dobânzilor să crească de la circa 1% din PIB în 2018-2019, la peste 2% din PIB în 2023-2024“. 

    Dobânzile la datoria publică, cheltuiala obligatorie în buget, vor consuma în 2024 circa 9% din total venituri încasate de stat din taxe şi impozite, conform proiecţiilor Comisiei Europene, faţă de o medie la nivelul UE de 3,8%”, mai spune Ionuţ Dumitru,

    Pentru a scădea costul de finanţare al statului şi implicit cheltuiala anuală cu dobânzile, este nevoie obligatoriu de reducerea deficitului bugetar. Deficitul bugetului statului a fost de peste 80 de mld. de lei în 2022 (circa 16 mld. euro).

    „Dobânzile pot scădea reducând puternic deficitul bugetar. Automat cererea de finanţare va scădea şi implicit costul la care se împrumută statul.  Dacă respectăm condiţiile din procedura de deficit excesiv şi PNRR, poate se îmbunătăţeşte şi ratingul şi scade şi prima de risc”, mai spune Adrian Codirlaşu.