BusinessMagazin

Tag: gastronomie

  • Românul care visa să devină pompier, dar a ajuns să gătească pentru liderii lumii

    De 16 ani, chef Ştefan Popescu trăieşte zi de zi în hotel. Ca orice turist, călătoreşte zilnic şi tră­ieşte tot felul de experienţe noi. Doar că el e turist în universul gastronomic, iar experienţele lui sunt cel mai frecvent culinare. Toată viaţa lui profesională se învârte în jurul restaurantelor din cadrul unor mari lanţuri hoteliere din Bucureşti şi din Anglia. Când nu inventează reţete în bucă­tărie, susţine workshopuri pentru cursanţii care se văd călcându-i pe urme peste câţiva ani. A gătit, de-a lungul timpului, pentru secretarul general al NATO şi pentru Petro Poro­şenko, actualul pre­şe­dinte al Ucrainei, iar în septembrie a fost bucătarul care a pregătit meniul lui François Hollande, pentru vizita sa în Bu­cureşti. Faceţi cunoştinţă cu bucătarul-şef al restaurantului Barbizon Steakhouse, din hotelul Pullman, chef Ştefan Popescu.

    „Când eram mic, îmi plăcea să stau în bucătărie, pe lângă mama, dar nu mă gândeam la o carieră în gastronomie, eu voiam să devin pompier“, povesteşte Ştefan Popescu, în timp ce mânuieşte ingredientele şi ustensilele pentru un preparat făcut să te cucerească încă din denumire: surf and turf (preparat care combină carnea roşie cu fructele de mare) cu piure de păstârnac, spumă de sparanghel, reducţie de pătrunjel şi spanac tânăr, înnobilat cu sos bisque de homar.

    E ca peştele în apă (sau ca homarul în ocean) când se plimbă prin bucătărie, cu mişcările acelea sigure, anume făcute ca să-ţi dea încredere că ştie el ce face. „În 2000, când s-a deschis hotelul Mar­riott din Bucureşti, am văzut un anunţ şi m-am dus să mă angajez ca bucătar, deşi nu aveam niciun fel de experienţă. Am ajuns în bucătărie şi de acolo a început aventura.“ L-a avut ca mentor întâi pe englezul Nick Hawkes, bucătarul-şef de la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, la care a văzut pentru prima dată cum se mânuieşte cuţitul ca un profesionist.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Povestea tânărului care la doar 24 de ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei

    Yazid Ichemrahen avea 19 ani când a câştigat titlul de cel mai bun patiser din Franţa. i-au trebuit încă doi ani să cucerească apoi titlul european, iar după alţi trei ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. Era anul 2014. Nu îi place să vorbească despre asta, însă îi place să stea în bucătărie şi că creeze opere de artă comestibile. Nu de alta, dar în ultimii ani gastronomia mondială s-a transformat astfel încât a devenit cea de-a opta artă.

    Astfel, în final, ce contează? Forma sau gustul? Amândouă, crede tânărul patiser care are acum 26 de ani. Spune că a început să gătească încă din copilărie, şi a crescut practic în bucătărie, acolo unde se simte confortabil şi astăzi. „În final, ceea ce realizez trebuie să îmi facă mie plăcere, şi abia apoi clienţilor. Dacă nu-mi va plăcea mie, nu cred că ei îl vor aprecia”, a spus Yazid Ichemrahen. Chef-ul francez a fost prezent recent la Bucureşti cu ocazia evenimentului Fete de la Gastronomie. Este a doua oară când ajunge în România, de fiecare dată la Bucureşti, oraş pe care l-a descoperit în mică măsură în timpul unor plimbări prin zona centrală, pe la „casa lui Ceauşescu” (Casa Poporului), pe Calea Victoriei şi prin centrul vechi.

    „Dacă ar fi să creez o prăjitură dedicată Bucureştiului, una care să-mi amintească de oraş, aş folosi ciocolată, multă ciocolată. Mi se pare că Bucureştiul nu are multe ciocolaterii unde să se parieze atât pe produs cât şi pe design”, povesteşte el.

    Bucureştiul nu se află pe lista oraşelor sale preferate, cel puţin nu încă. Aminteşte de New York, oraş care l-a cucerit iremediabil şi unde se vede locuind. Are o energie aparte metropola numită Centrul Universului şi spune că i-ar plăcea ca peste circa doi ani să îşi deschidă acolo prima patiserie-cofetărie.

    Momentan are 15 patiserii în zona de sud a Franţei, în special în zona Avignon. Vrea să se extindă, însă nu are planuri bine conturate. În România însă antreprenorul Cristian Preotu, care deţine împreună cu soţia sa mai multe businessuri în domeniul gastronomiei de lux, printre care şi reţeaua de magazine Comtesse du Barry, spune că se gândeşte la o colaborare cu tânărul patiser. El vorbeşte fie de o colaborare la nivel de reţete pentru celelalte businessuri ale lui, fie de deschiderea unei cofetării în franciză.

    Preotu deţine mai multe afaceri în distribuţie, retail şi HoReCa, cu afaceri cumulate de peste 6 milioane de euro. Antreprenorul controlează astfel cinci magazine de gastronomie Comtesse du Barry în România şi unul în Serbia, două de modă pentru copii sub brandul Petit Bateau, un restaurant franţuzesc, unul cu specific japonez şi o ciocolaterie sub brandul Michel Cluizel. Mai mult, are şi o afacere de distribuţie de vinuri din Franţa în special, dar şi din Italia, Australia sau SUA, vinuri pe care le livrează către retaileri precum Mega Image (20 dintre magazinele companiei), Metro Cash & Carry, Selgros sau Real. Pe lista de clienţi se mai găsesc şi circa 40 de restaurante din Bucureşti şi alte câteva din ţară.

    Astfel, colaborarea cu Yazid Ichemrahen nu ar fi prima de acest gen pentru Preotu în contextul în care antreprenorul român mai are alte trei francize franţuzeşti.

    „Pe Cristian (Preotu, n.red.) l-am cunoscut acum câţiva ani printr-un prieten comun care lucrează tot în domeniul gastronomiei. De atunci am ţinut legătura, iar acum sunt a doua oară la Bucureşti cu el. De fiecare dată mi-a mai dezvăluit câte ceva din secretele acestei capitale”, povesteşte patiserul. La rândul său, Preotu afirmă că a mers special la Avignon să îl cunoască pe campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. „Ce m-a surprins cel mai mult este că ai nişte produse create de campionul mondial, care arată ca adevărate opere de artă şi care costă foarte puţin, circa 4 euro. Este o afacere care cred că ar putea prinde şi în România.”

    Antreprenorul român nu exclude însă o colaboare cu Yazid Ichemrahen doar pe partea de consultanţă, patiserul francez fiind consilierul multor afaceri de profil din toată lumea. În businessul de patiserii el mai are un asociat, care preferă însă discreţia, iar Yazid Ichemrahen spune că este un „silent partner”.

    Yazid Ichemrahen este însă maestrul patiser, în bucătărie el fiind cel care decide ce ingrediente foloseşte, în ce combinaţii şi ce rezultat vrea să obţină. „Nu am ingrediente pe care să le consider a fi preferate. Îmi place să gătesc cu ciocolată şi cu fructe însă nu mă limitez.” Patiserul francez găteşte încă din copilărie, şi spune că pasiunea pentru dulciuri a venit din interior. Nu a avut pe nimeni să îl inspire iniţial, mai ales că a crescut o perioadă într-un orfelinat. Originar din oraşul francez Epernay din nordul Hexagonului, el a fost crescut ulterior de o familie adoptivă care mai avea doi copii, pasionaţi la rândul lor de patiserie. Astfel, miercurea după-amiaza, după ce mergea la şcoală, dacă era cuminte, recompensa sa era că putea pregăti o prăjitură cu iaurt. „Cred că viaţa mea a început din nou după ce mi-au fost recunoscute meritele în patiserie. M-a convins să continui faptul că am văzut în ochii altor oameni plăcere după ce mi-au gustat produsele”, scrie el pe site-ul propriu.

    Faptul că nu a fost legat de familie i-a permis însă să călătoreasă şi să înveţe de la cei mai buni din domeniu, experienţă care l-a făcut riguros şi atent; spune că dezvoltarea sa se datorează atât muncii asidue cât şi oportunităţii de a cunoaşte şi de a învăţa de la unii dintre cei mai cunoscuţi chefi din lume. Avea 14 ani când a făcut primul său internship la maestrul patiser Vincent Dallet, pentru ca apoi portofoliul său de colaborări să crească. Ulterior, a lucrat pentru unii dintre cei mai importanţi chefi din hexagon şi în restaurante decorate cu „constelaţii Michelin”, precum Relais & Châteaux La Chèvre d’Or din satul Eze sau Cordeillan-Bages din Gironde. Apoi, a fost ajutor de patiser la restaurantul cunoscutului Joël Robuchon din cadrul Hôtel Métropole din Monaco. De atunci până astăzi însă Yazid Ichemrahen a dezvoltat propriul său business, a devenit cel mai bun patiser şi cofetar din lume şi oferă consultanţă multor restaurante cotate a fi printre cele mai bune din lume. „Mi-amintesc de unul dintre primii mei angajatori. Era cotat la vremea aceea ca fiind campionul mondial la patiserie; mi-a spus atunci că responsabilităţile nu se oferă, se preiau. Această frază mi-a ghidat cariera încă de atunci şi m-a ajutat să evoluez rapid pentru a ajunge cine sunt astăzi.” Şi planurile sale nu se opresc aici.

  • Recenzie: Crème brulee, de Thomas J. Craughwell. Când politica îşi bagă nasul în oala gastronomiei

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanal[ online www.biscuit.ro)

    Când am vizitat The Library of Congress în Washington DC în primăvara trecută, am aflat însă că era şi un avid cititor şi bibliofil pasionat. Destul de logic, de altfel, nu? Biblioteca congresului, cea mai veche instituţie culturală federală, dar şi cea mai mare din lume, a fost înfiinţată cu 5.000 de dolari în 1800, de către Quincy Adams, şi a fost incendiată de trupele britanice în 1814, împreună cu Capitoliul.

    Fostul preşedinte Thomas Jefferson, retras atunci la Monticello, a oferit statului biblioteca sa: 6.487 volume strânse în peste 50 de ani, acoperind domenii diverse; cărţile pot fi văzute şi astăzi acolo. Nu această colecţie impresionantă de volume a fost însă cea care mi-a înfăţişat o altă faţă a politicianului, ci o carte cumpărată de la magazinul de suveniruri!

    Volumul intitulat sugestiv „Creme Brulee, how a founding father and his slave James Hemings introduced French cuisine to America“ (Crème brulee, cum un părinte fondator şi sclavul său James Hemings le-au prezentat francezilor gastronomia de pe tărâmuri americane) îl urmăreşte pe Jefferson de-a lungul celor cinci ani petrecuţi de el în Franţa, unde a deţinut funcţia de ambasador, alături de Benjamin Franklin şi John Adams.

    Încă din prolog, Thomas J. Craughwell te pune în gardă cu privire la caracterul renascentist al personajului său: Jefferson a fost nu doar filosof politic şi bibliofil, ci şi botanist şi grădinar amator, autor de jurnale minuţioase şi, mai ales,  pasionat de gastronomie. Cel mai cerebral dintre părinţii fondatori ai naţiunii nota reţete de conservare a cărnii şi modul de preparare a unei bune ceşti cu cafea; peste 150 de reţete notate de el se păstrează şi astăzi.

    Lucrarea stabileşte cadrul din care pleacă Jefferson în Franţa, dintr-o Americă în care, la acea vreme, mesele erau pregătite de bucătari de culoare, sclavi sau eliberaţi, care aduceau, prin urmare, influenţe africane bucătăriei locale. Pe mesele americanilor se găseau pe atunci, ca şi acum, carne, pâine, legume gătite în exces şi deserturi îndulcite peste măsură. Mâncarea se asezona cu verdeţuri din grădină, condimentele fiind disponibile, dar scumpe. Bogaţii şi săracii aveau acces la aceleaşi materii prime, doar modul de preparare diferea la cei neînstăriţi, care nu aveau timpul şi cunoştinţele necesare pentru realizarea unor preparate complexe.

    Peştele apărea în meniu din când în când, nu şi fructele de mare, deşi apele abundau în scoici, homari şi alte creaturi considerate azi delicatese. Atât de mare era dispreţul faţă de ele, încât americanii îşi hrăneau porcii cu scoici şi se simţeau jenaţi să le ofere oaspeţilor homar. Se mai mânca fasole, după o reţetă a triburilor autohtone, în care americanii au înlocuit carnea de urs cu cea de porc; preparatul se fierbea cu sirop de arţar şi legume, totul într-un cuptor olandez (un tip de ceaun îngropat în pietre încinse). În Statele Unite ale acelei vremi mâncarea era simplă, dar abundentă şi erau folosite cel mai adesea lingura şi cuţitul, căci în 1778 doar 21% din populaţie folosea furculiţa.

    După revoluţia americană, mâncarea franţuzească era considerată nepotrivită pentru un american onest, o alimentaţie simplă era semn de virtute, opinie împărtăşită şi de francezii din America, hughenoţi stabiliţi în Massachussets, New York, Virginia, Pennsylvania şi Carolina de Sud, care detestau haute cuisine. Atât de importantă era simplitatea în alimentaţie, încât, la întoarcerea sa în patrie, epicureanul Jefferson dedat la rafinamentele bucătăriei franceze, a fost denunţat de un oponent politic ca fiind lipsit de o cămară autohtonă.

    Când Jefferson a ajuns în Franţa situaţia era, desigur, cum nu se poate mai diferită. Gastronomia înflorea – condimentarea excesivă din Evul Mediu făcuse loc unui stil nou de a găti, în care sosurile ofereau gusturi complexe şi nu mai dominau preparatul. Regii găteau personal preparate speciale pentru apropiaţi, iar  burghezia prelua reţete sofisticate de la curte şi le adapta resurselor disponibile.

    La unul din restauratorii epocii, Combeaux, l-a băgat Jefferson ucenic pe James Hemings, un sclav adus din ţară special pentru a învăţa să gătească franţuzeşte. Înţelegerea pe care stăpânul a făcut-o cu Hemings avea în vedere eliberarea acestuia după ce îşi va pregăti un succesor în bucătăria de la Monticello.

    Hemings, fiu al socrului lui Thomas Jefferson cu una din sclavele sale, s-a bucurat în Franţa de un statut aparte; pe lângă instrucţia de primă mână pe care o primea, avea şi un statut de om liber, căci Franţa aderase la principiul libertăţii, astfel încât pe teritoriul său toţi oamenii erau liberi. Probabil acest aspect l-a făcut pe Jefferson, ambiguu în privinţa sclaviei, să îi ofere lui Hemings un tratament special, deşi nici cu ceilalţi servitori ai săi nu se purta rău.

    În toate călătoriile şi experienţele avute în Franţa, Thomas Jefferson a căutat acele lucruri care puteau fi trimise sau replicate acasă. Pe lângă rolul său politic, a acţionat ca un ministru al agriculturii şi economiei domestice, trimiţând în America seminţe de plante, vin şi butaşi de vie, instrumente şi echipamente utilizate în producerea sau prelucrarea produselor obţinute în agricultură.

    Ferma sa de la Monticello a fost pepiniera pentru multe dintre acestea, iar la mesele date de Jefferson mâncarea şi vinurile atent alese au făcut ca multe decizii politice să fie luate mai eficient decât în medii clasic austere. O astfel de decizie a fost aceea cu privire la mutarea capitalei naţiunii în actuala sa zonă, pe râul Potowmac (în ortografierea vremii), decizie luată de James Madison, Alexander Hamilton şi Thomas Jefferson la cina dată de cel din urmă tocmai cu scopul de a oferi un mediu propice discuţiilor.

    Autorul mai scrie şi despre Voltaire, Rousseau şi regii Franţei, de la Regele Soare la nepotul său mai puţin norocos, are poveşti despre primele reglementări ale primelor restaurante, despre introducerea fără succes a cartofului şi ingenioasa metodă prin care Parmentier l-a popularizat.

    Mai detaliază şi vizita pe la podgoriile din Burgundia pe care Jefferson a făcut-o, ca şi variate informaţii despre obiceiurile epocii în Franţa – revoluţia franceză l-a prins pe american la Paris şi este interesant de citit despre poziţia lui faţă de acestea.
    Din punct de vedere gastronomic, o importanţă aparte o au reţetele aduse de James în America, acestea introducând preparate rafinate în meniurile de la Monticello şi, putem afirma fără a greşi, mai apoi în bucătăriile oaspeţilor lui Jefferson.

    O parte din reţetele aduse din Franţa se păstrează, unele – opt la număr – sunt chiar dintre cele scrise de James, altele din cele transmise de Jefferson sau nepoatele sale. Una dintre reţete este cea de cremă brulee sau cremă arsă, varianta franceză a cremei noastre de zahăr ars. Aşa se face că Thomas Jefferson a adus la cuisine francaise în America înaintea Juliei Child.

  • Locuri de muncă pentru persoanele calificate în domeniul hotelier – gastronomic care doresc să lucreze în Germania

    Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov dispune, prin intermediul Reţelei EURES, de 34 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier – gastronomic (ospătar – 22 de posturi, barman – 2 posturi, bucătar/commis de cuisine/bucătar grill – 8 posturi şi recepţioner – 2 posturi), care doresc să desfăşoare o activitate sezonieră în Germania, oferite de Hotel Marriott Frankfurt şi Block House, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Braşov în data de 08 septembrie 2016.

    Pentru ocuparea posturilor de ospătar, barman şi bucătar/commis de cuisine/ bucătar grill sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată şi/sau experienţă în domeniu, precum şi cunoştinţe bune de limba germană şi engleză (nivel A2 – B1).

    Pentru posturile de recepţioner, candidaţii trebuie să aibă calificare profesională încheiată şi/sau experienţă în domeniu, să cunoască sistemul de rezervare OPERA şi să aibă cunoştinţe de limba germană şi engleză, nivel C1- C2.
    Angajarea se face pe o perioadă de 1 an, cu posibilitate de prelungire a contractului de muncă pe perioadă nedeterminată. Salariul oferit este de 1500 – 2206 euro brut/lună, ȋn funcţie de calificare şi experienţa profesională, pentru posturile de ospătar şi barman şi de 1500 – 2054 euro brut/lună, ȋn funcţie de calificare şi experienţa profesională, pentru posturile de bucătar/commis de cuisine/bucătar grill şi recepţioner.

    Hotel Marriott Frankfurt asigură cazare şi masă (doar ȋn timpul programului de lucru) contra cost, iar Block House asigură cazare ȋn primele 6 luni şi masă pe toată perioada contractului de muncă (doar ȋn timpul programului de lucru).

    Persoanele cu domiciliul în judeţul Ilfov, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Munca Ilfov, strada Ruginoasa, nr. 4, sector 4, Bucuresti, telefon 021 3302014 / 021 3323708 / int 112, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru muncă ȋn străinătate – EURES şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înregistrarea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente:

    – cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă);
    – copie act de identitate;
    – C.V model  Europass (cu fotografie)  în  limba germană (Lebenslauf);
    – adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.
     

  • Locuri de muncă pentru persoanele calificate în domeniul hotelier – gastronomic care doresc să lucreze în Germania

    Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov dispune, prin intermediul Reţelei EURES, de 34 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier – gastronomic (ospătar – 22 de posturi, barman – 2 posturi, bucătar/commis de cuisine/bucătar grill – 8 posturi şi recepţioner – 2 posturi), care doresc să desfăşoare o activitate sezonieră în Germania, oferite de Hotel Marriott Frankfurt şi Block House, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Braşov în data de 08 septembrie 2016.

    Pentru ocuparea posturilor de ospătar, barman şi bucătar/commis de cuisine/ bucătar grill sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată şi/sau experienţă în domeniu, precum şi cunoştinţe bune de limba germană şi engleză (nivel A2 – B1).

    Pentru posturile de recepţioner, candidaţii trebuie să aibă calificare profesională încheiată şi/sau experienţă în domeniu, să cunoască sistemul de rezervare OPERA şi să aibă cunoştinţe de limba germană şi engleză, nivel C1- C2.
    Angajarea se face pe o perioadă de 1 an, cu posibilitate de prelungire a contractului de muncă pe perioadă nedeterminată. Salariul oferit este de 1500 – 2206 euro brut/lună, ȋn funcţie de calificare şi experienţa profesională, pentru posturile de ospătar şi barman şi de 1500 – 2054 euro brut/lună, ȋn funcţie de calificare şi experienţa profesională, pentru posturile de bucătar/commis de cuisine/bucătar grill şi recepţioner.

    Hotel Marriott Frankfurt asigură cazare şi masă (doar ȋn timpul programului de lucru) contra cost, iar Block House asigură cazare ȋn primele 6 luni şi masă pe toată perioada contractului de muncă (doar ȋn timpul programului de lucru).

    Persoanele cu domiciliul în judeţul Ilfov, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Munca Ilfov, strada Ruginoasa, nr. 4, sector 4, Bucuresti, telefon 021 3302014 / 021 3323708 / int 112, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru muncă ȋn străinătate – EURES şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înregistrarea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente:

    – cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă);
    – copie act de identitate;
    – C.V model  Europass (cu fotografie)  în  limba germană (Lebenslauf);
    – adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.
     

  • Staţiunea din România cu peisaje spectaculoase şi izvoare terapeutice care a revenit la viaţă

    Judeţul Covasna este cunoscut pentru aşezările sale de munte şi drumurile superbe care te duc la staţiuni precum Băile Tuşnad; dar nu toate locurile sunt cunoscute de turişti.

    Unul dintre locurile mai puţin cunoscute în zonă este Balvanyos; aflată într-un cadru pitoresc, pe drumul ce la leagă Bixad de lacul Sf. Ana, Balvanyos oferă turiştilor ape terapeutice şi mâncare specifică zonei.

    Gastronomia şi prietenia merg mână în mână la Festivalul Internaţional Pomana Porcului din staţiunea Băile Balvanyos; de altfel, autorităţile covăsnene au încercat în ultimii ani să promoveze evenimentele legate de turism în judeţ, iar promovarea tradiţiilor locale este asigurată şi de o serie de evenimente gastronomice, precum Parada Cârnaţilor de la Sfântu Gheorghe, Festivalul Cartofului de la Târgu Secuiesc, Concurs de preparare a tocăniţei la ceaun în oraşul Covasna, Festivalul Pescăresc la Belin sau Festivalul Vânătoresc de la Malnaş-Băi.

    Balvanyos este o staţiune balneoclimaterică de interes local, situată în judeţul Covasna, la nord-vest de oraşul Târgu Secuiesc din acelaşi judeţ. Este caracterizată de prezenţa a numeroase izvoare de apă minerală.

    Staţiunea este străbătută de drumul judeţean DJ113, care leagă Târgu Secuiesc – situat la intersecţia DN11 cu DN11B şi DN2D, de Bixad – situat pe DN12. Acesta trece prin pasul Turia (maghiară Torjai), situat între Munţii Bodoc – la sud şi Masivul Puturosu-Ciomatu – la nord. Din acest drum se desprinde spre nord derivaţia care duce la Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş.

  • Staţiunea din România cu peisaje spectaculoase şi izvoare terapeutice care a revenit la viaţă

    Judeţul Covasna este cunoscut pentru aşezările sale de munte şi drumurile superbe care te duc la staţiuni precum Băile Tuşnad; dar nu toate locurile sunt cunoscute de turişti.

    Unul dintre locurile mai puţin cunoscute în zonă este Balvanyos; aflată într-un cadru pitoresc, pe drumul ce la leagă Bixad de lacul Sf. Ana, Balvanyos oferă turiştilor ape terapeutice şi mâncare specifică zonei.

    Gastronomia şi prietenia merg mână în mână la Festivalul Internaţional Pomana Porcului din staţiunea Băile Balvanyos; de altfel, autorităţile covăsnene au încercat în ultimii ani să promoveze evenimentele legate de turism în judeţ, iar promovarea tradiţiilor locale este asigurată şi de o serie de evenimente gastronomice, precum Parada Cârnaţilor de la Sfântu Gheorghe, Festivalul Cartofului de la Târgu Secuiesc, Concurs de preparare a tocăniţei la ceaun în oraşul Covasna, Festivalul Pescăresc la Belin sau Festivalul Vânătoresc de la Malnaş-Băi.

    Balvanyos este o staţiune balneoclimaterică de interes local, situată în judeţul Covasna, la nord-vest de oraşul Târgu Secuiesc din acelaşi judeţ. Este caracterizată de prezenţa a numeroase izvoare de apă minerală.

    Staţiunea este străbătută de drumul judeţean DJ113, care leagă Târgu Secuiesc – situat la intersecţia DN11 cu DN11B şi DN2D, de Bixad – situat pe DN12. Acesta trece prin pasul Turia (maghiară Torjai), situat între Munţii Bodoc – la sud şi Masivul Puturosu-Ciomatu – la nord. Din acest drum se desprinde spre nord derivaţia care duce la Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş.

  • Gustartianule, bine ai venit!

    Pentru că simţi şi trăieşti altfel, pentru că eşti suprasenzorial şi pentru că ai cele mai speciale papile, gustarte.ro este numai pentru tine, gata mereu să-ţi hrănească pofta de gourmet, artă, viaţă şi frumos!

    Avem “meniul” perfect care să-ţi alimenteze simţurile ascuţite cu tot ce înseamnă artă culinară: de la haute cuisine şi trendy – cool până la modern-clasic, street food şi delicii de zi cu zi.

    Din bucătăria gustarte.ro guşti cele mai proaspete ştiri şi trenduri art-foodie, înveţi cele mai folositoare tips&tricks de la chefi şi specialişti, afli care sunt cele mai noi evenimente pe care să le testezi în piaţa cultural – gastronomică şi unde să experimentezi cele mai “coolinare” vacanţe. Aici te delectezi cu cele mai savuroase editoriale, interviuri şi poveşti de viaţă.

    Si, nu în ultimul rând, te bucuri de plăcerea descoperirii, pe care o transformi în ritualul tău de fiecare zi, ca orice Gustartian care se respectă.

    Sunt atâţia alţi Gustartieni cu care poţi împărtăşi această plăcere. O întreagă lume a gustului. Un univers pentru tine şi toţi cei ca tine. Savurează-l cum numai tu ştii!

    www.gustarte.ro

  • De la abandon şcolar la vârful gastronomiei: Care este povestea lui Massimo Bottura, omul care deţine cel mai bun restaurant din lume

     Dacă dai o căutare după Modena pe hărţile Google, două lucruri sunt evidenţiate imediat. Primul este Muzeul Enzo Ferrari, instituţie care-l celebrează pe fondatorul legendarei mărci auto, un produs care a scos maşina din sfera de inginerie şi a transformat-o în obiect de fascinaţie globală. Al doilea este Osteria Francescana, cel mai bun produs culinar pe care o Italia, o ţară cu o istorie gastronomică inegalabilă, l-a pus pe „masa“ lumii întregi. În esenţă, Enzo Ferrari şi Massimo Bottura, omul din spatele Osteria Francescana, restaurantul care azi a devenit cel mai bun din lume, au făcut acelaşi lucru: au luat o moştenire senzaţională şi au reinventat-o. Tuşă de geniu inaccesibilă profanilor.

    „Am spus povestea asta odată şi înc-o dată, dar niciodată nu mă plictisesc de ea“, răspunde Massimo Bottura la întrebarea „care este prima amintire culinară“ adresată în toamna anului trecut de După Afaceri Premium.

    „Am crescut sub masa din bucătărie, acolo unde mă ascundeam de fratele meu mai mare. Bunica mea mă proteja de el cu un sucitor. Am învăţat de la o vârstă fragedă că gătitul este despre dragoste.
    Şi poate, şi mai important, am învăţat acest lucru de sub masa din bucătărie de unde mă puteam uita la lume dintr-un alt unghi. Încerc mereu să mă gândesc la asta“, spune Massimo Bottura, omul cu care se confundă istoria Osteria Francescana.

    Azi, restaurantul lui Massimo Bottura a devenit cel mai bun din lume, după ce doi ani la rând a ocupat poziţia secundă. Restaurantul este evaluat la trei stele Michelin. Mai multe nu există.

    „Sunt foarte pasional sau cum ar spune soţia mea, sunt o persoană vulcanică. Pasiunile mele sunt mâncarea, arta şi muzica. Dacă nu aş fi devenit un chef, mi-ar fi plăcut să fiu artist sau muzician, dar gastronomia este ceva care aş spune că mai degrabă m-a găsit ea pe mine. Eram tânăr şi mă lăsasem de şcoală. Nu ştiam ce voiam să fac. La acel moment, fratele meu, care era mai pasionat de gătit decât eram eu, m-a dus la o mică trattorie la periferia Modenei. Era de vânzare. Două săptămâni mai târziu, eram în sala de mese împingând un cărucior cu cărnuri fierte. Am intrat în bucătărie şi nu am mai ieşit din acel moment.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Gastronomie de corporaţie

    „Caserola şi mâncarea premium se pot îmbina. Trebuie să gândeşti caserola puţin diferit, nu doar ca pe un mod de transport. Plecăm de la premisa că toţi clienţii noştri mănâncă direct din caserolă; astfel că încercăm să ne folosim de aceasta ca de o farfurie clasică din restaurant. Aranjăm mâncarea – combinăm culori şi texturi diverse“, descrie Cristian Postolache combinaţia atipică dintre preparatele Sector Gurmand şi livrarea acestora în caserole din plastic. Sector Gurmand, una dintre afacerile în care antreprenorul este implicat, a fost construită pe baza acestei îmbinări, alăturată unui concept gândit în jurul unui meniu zilnic diferit, inspirat din ingredientele de sezon. Toată mâncarea este preparată de la zero, inclusiv sosurile şi pâinea, şi caută să folosească tehnici precum slow cooking, gătitul la abur sau poşarea. Mâncarea este livrată angajaţilor din companiile din Bucureşti.“ În prezent, livrează către câteva sute de persoane, majoritatea angajaţi în companii, iar ţinta pentru următoarea perioadă este să depăşească pragul de 500 de comenzi zilnice. Nu au încheiat contracte cu firme, însă există unele companii care cumpără zilnic mâncare de la ei pentru angajaţii lor.

    Cristian Postolache şi partenera sa de afaceri, Carmen Urs, au lansat Sector Gurmand în noiembrie 2014, printr-o investiţie aproximativ 100.000 de euro, bani pe care i-au direcţionat în achiziţionarea de echipamente şi în capitalul de lucru. „Banii au venit din resursele noastre proprii şi nu urmărim să îi recuperăm în viitorul apropiat“, spune Postolache. Toate veniturile generate sunt orientate în prezent către investiţii, iar un termen realist de recuperare a investiţiei este de aproximativ doi ani. El nu se afllă la prima afacere şi a pariat pe antreprenoriat începând cu anul 2004, odată cu fondarea unei companii de consultanţă specializate în obţinerea de fonduri europene. Doi ani mai târziu, împreună cu alţi parteneri, a pus bazele unei afaceri în domeniul BPO (Business Process Outsourcing), Blue Point Telecom. Este în continuare implicat în aceste companii, dar spune că principala concentrare este acum pe dezvoltarea afacerii Sector Gurmand.

    Postolache spune că ideea acestui proiect a început de la parteneri: experienţa lui Carmen Urs, bucătarul‑şef, a reprezentat punctul de pornire al afacerii. Următorii paşi au constat în studierea altor pieţe, mai ales pe cea din Statele Unite ale Americii. „Două aspecte ne-au atras atenţia: primul, se pune accentul pe calitatea mâncării, pe ingrediente de calitate, din ferme locale, mâncare mai echilibrată caloric, doi, accesul la mâncarea bună este mai uşor – mai rapid, mai confortabil. Americanii îl numesc «confort food».“

    Postolache spune că, deşi piaţa românească nu se află la acelaşi nivel de dezvoltare şi sofisticare ca şi cea din SUA, tendinţele sunt aceleaşi. „Consumatorul vrea o mâncare de calitate mai bună şi vrea să aibă acces uşor la aceasta. În ultimii 3-4 ani, s-a mutat accentul dinspre mâncarea de acasă spre cea din restaurant, livrată la adresa proprie. Au apărut multe restaurante, mai mici, care oferă o mâncare de calitate şi folosesc ingrediente proaspete, care pun accentul pe sezon.“

    Timp de aproape şase luni s-au concentrat pe testarea afacerii, făcând ajustările necesare pentru a ajunge la formula ideală în care să funcţioneze. A urmat o perioadă de mărire a echipei şi a capacităţii de producţie şi livrare, etapă ce a adus şi mutarea bucătăriei într-un nou spaţiu, moment în care şi-au modificat zona de livrare spre nord.

    După un an şi jumătate de activitate, au ajuns în prezent la perioada de consolidare şi dezvoltare a afaceri, însă spun că mai au pe agendă multe lucruri de făcut pe agendă. Una din principalele provocări o constituie livrarea. „Statisticile arată că Bucureştiul este al şaselea cel mai aglomerat oraş din lume. În contexul acesta, livrarea este o provocare continuă, mai ales în perioadele cu vreme nefavorabilă, când nu poţi folosi scutere ca mijloc de transport.“

    Au ajuns la un număr de 22 de angajaţi şi spun că până acum au gătit circa 2.000 de reţete. Consideră că „mâncarea premium la caserolă“ este un concept pe care mulţi îl primesc cu deschidere, sau, cel puţin, cu curiozitate. Clienţii lor au aflat, de pildă, că ceea ce nu permite caserola este amestecul de temperaturi: potrivit lui Postolache, nu poţi alătura mâncarea caldă şi cea rece în acelaşi recipient, dezavantaj pe care au încercat să îl aducă în favoarea lor. „Îi lăsăm clientului posibilitatea construcţiei mâncării. De exemplu, în funcţie de burger, poţi primi până la patru caserole: burger şi cartofii wedges, un sos pentru burger, o salată rece, un sos rece pentru salată.“

    Pentru a defini profilul clienţilor afacerii lor, au apelat la un expert în marketing, care le-a spus că acesta este al tinerilor din domeniile creative. Postolache consideră însă că au clienţi din cele mai diverse domenii. „Segmentarea clienţilor nu cred că este neapărat pe domenii sau în funcţie de venit – deşi preţurile noastre probabil ne împing către o zonă de piaţă cu venit mediu – ci ţine mai mult de deschiderea pe care ei o au faţă de un preparat nou.“

    În perioada următoare, antreprenorii şi-au propus să mărească capacitatea de livrarea şi să mărească echipa de bucătari a firmei. Perspectivele de creştere a afacerii sunt mari dacă ne gândim la faptul că, potrivit unui studiu făcut de reprezentanţii platformei online de comenzi de mâncare foodpanda.ro,
     corporatistul din Bucureşti este client fidel al restaurantelor fine dining şi plăteşte aproape 100 de lei pentru foie gras şi risotto, pe care le comandă de cele mai multe ori la birou, la ora prânzului. Potrivit aceluiaşi studiu, preparatele culinare preferate de clienţii fideli sunt risotto, foie gras, fructe de mare, antricot şi steak tartare. În prezent, în platforma foodpanda se regăsesc şase restaurante fine dining din Bucureşti, care asigură livrarea la domiciliu. Restaurantele de profil cu care colaborează compania sunt La Fianca by Alioli, cu specific mediteranean, Villa Romana, cu profil italian, Nan Jing, specializat în bucătăria asiatică, Zahana 33, care prepară mâncare mediteraneană şi cu specific românesc, Le Oac Oac Bistro By Taverna Racilor, care prepară mâncare mediteraneană, şi Red Angus Steakhouse, cu specific american.

    În ce priveşte Blue Point, Cristian Postolache spune că responsabilităţile sale din prezent sunt legate de zona strategică şi dezvoltare ale companiei. Compania înfiinţată în 2007 a înregistrat o creştere de 53% a cifrei de afaceri faţă de anul anterior, când valoarea acesteia se plasa la 7,6 milioane de lei. „Creşterea a provenit în principal din dezvoltarea portofoliului de clienţi, dar şi din dezvoltarea proiectelor existente.“ Printre clienţii aflaţi în portofoliul Blue Point se numără Heineken, Hochland, Reader’s Digest, Synevo, Ţiriac Auto, Vodafone, Xerox.