BusinessMagazin

Tag: gandul

  • Grindeanu: Cred în ideea de Europă a tuturor, de Românie europeană

    “Marcăm astazi trei momente istorice fundamentale, 140 de ani de când România şi-a proclamat independenţa, Ziua Europei şi Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial. 9 mai 1877 a reprezentat pasul fundamental în consolidarea României ca stat independent şi unitar. Respect pentru curajul şi determinarea înaintaşilor noştri care, cu gândul la generaţiile viitoare, au contribuit la crearea statului român modern. Tot astăzi, cinstim sacrificiul eroilor, oameni simpli sau de stat, care au sperat într-o lume nouă, vindecată de patima conflictului, şi au contribuit prin jertfa lor la sfârşitul celei mai însângerate file a istoriei secolului trecut, Al Doilea Război Mondial”, a declarat premierul Grindeanu, potrivit unui comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea omului care a inventat cel mai popular obiect de îmbrăcăminte din istorie – VIDEO

    Într-una dintre paginile revistei găsim un antreprenor care fabrică blugi autohtoni. Ne-a trimis cu gândul imediat la cel care a ajutat la răspândirea acestui material global: Levi Strauss, fondatorul primei companii producătoare de blugi Levi Strauss & Co., în 1853.

    Löb Strauß – înainte să îşi schimbe numele – s-a născut în landul german Bavaria, într-o familie de evrei. La 18 ani a plecat împreună cu mama lui şi cele două surori în America, unde s-a alăturat fraţilor Jona şi Louis, care începuseră o afacere cu textile în New York City. Numită J. Strauss Brother & Co., afacerea a fost extinsă de familie în San Francisco, oraş de trecere pentru căutătorii de aur din acea perioadă. Levi a fost ales ca reprezentant al familiei în acea zonă prin „Levi Strauss & Co.„.

    Conceperea blugilor nu ar fi fost posibilă fără letonianul Jacob Youphes care şi-a schimbat şi el numele în Davis după ce a imigrat în SUA. La începutul anului 1870, Davis era croitor în Reno, Nevada. Un client l-a inspirat pe Davis să aplice nituri în buzunare şi în zonele sensibile pentru a preveni ruperea rapidă a pantalonilor.

    Strauss era comerciant în San Franscisco şi Davis obţinea materialul pentru hainele croite de la el. La început folosea pânză, denimul era utilizat doar la salopete, dar până în 1911 a luat locul tuturor pantalonilor. Cum s-a implicat Strauss în afacere? Ideea lui Davis avea nevoie de finanţare, iar Strauss avea bani. Era şi o persoană de încredere pentru Davis. După ce a fost contactat de croitor, i-a oferit resursele pentru patentarea invenţiei.

    Cei doi au patentat o idee simplă şi populară: nituirea pantalonilor de lucru în anumite zone pentru cei care lucrau în minele de aur şi aveau nevoie de pantaloni rezistenţi. Această inovaţie a condus la inventarea blugilor, care au devenit cele mai populare obiecte de îmbrăcăminte din istorie. Cei doi au intrat în afacere împreună şi nu le-a luat prea mult timp până ca afacerea să depăşească magazinul de textile al lui Strauss, o emblemă în San Franscico în anul 1850.

    Levi Strauss nu s-a căsătorit şi a lăsat afacerea celor patru nepoţi, Jacob, Sigmund, Louis şi Abraham Stern, fiii surorii lui. Averea lui a fost estimată la circa şase milioane de dolari, potrivit Los Angeles Times. A durat mai puţin de un secol pentru ca salopetele şi pantalonii blugi să devină un simbol al confortului şi libertăţii din toată lumea.

  • Povestea omului care a inventat cel mai popular obiect de îmbrăcăminte din istorie – VIDEO

    Într-una dintre paginile revistei găsim un antreprenor care fabrică blugi autohtoni. Ne-a trimis cu gândul imediat la cel care a ajutat la răspândirea acestui material global: Levi Strauss, fondatorul primei companii producătoare de blugi Levi Strauss & Co., în 1853.

    Löb Strauß – înainte să îşi schimbe numele – s-a născut în landul german Bavaria, într-o familie de evrei. La 18 ani a plecat împreună cu mama lui şi cele două surori în America, unde s-a alăturat fraţilor Jona şi Louis, care începuseră o afacere cu textile în New York City. Numită J. Strauss Brother & Co., afacerea a fost extinsă de familie în San Francisco, oraş de trecere pentru căutătorii de aur din acea perioadă. Levi a fost ales ca reprezentant al familiei în acea zonă prin „Levi Strauss & Co.„.

    Conceperea blugilor nu ar fi fost posibilă fără letonianul Jacob Youphes care şi-a schimbat şi el numele în Davis după ce a imigrat în SUA. La începutul anului 1870, Davis era croitor în Reno, Nevada. Un client l-a inspirat pe Davis să aplice nituri în buzunare şi în zonele sensibile pentru a preveni ruperea rapidă a pantalonilor.

    Strauss era comerciant în San Franscisco şi Davis obţinea materialul pentru hainele croite de la el. La început folosea pânză, denimul era utilizat doar la salopete, dar până în 1911 a luat locul tuturor pantalonilor. Cum s-a implicat Strauss în afacere? Ideea lui Davis avea nevoie de finanţare, iar Strauss avea bani. Era şi o persoană de încredere pentru Davis. După ce a fost contactat de croitor, i-a oferit resursele pentru patentarea invenţiei.

    Cei doi au patentat o idee simplă şi populară: nituirea pantalonilor de lucru în anumite zone pentru cei care lucrau în minele de aur şi aveau nevoie de pantaloni rezistenţi. Această inovaţie a condus la inventarea blugilor, care au devenit cele mai populare obiecte de îmbrăcăminte din istorie. Cei doi au intrat în afacere împreună şi nu le-a luat prea mult timp până ca afacerea să depăşească magazinul de textile al lui Strauss, o emblemă în San Franscico în anul 1850.

    Levi Strauss nu s-a căsătorit şi a lăsat afacerea celor patru nepoţi, Jacob, Sigmund, Louis şi Abraham Stern, fiii surorii lui. Averea lui a fost estimată la circa şase milioane de dolari, potrivit Los Angeles Times. A durat mai puţin de un secol pentru ca salopetele şi pantalonii blugi să devină un simbol al confortului şi libertăţii din toată lumea.

  • Papa Francisc: Mai bine să fii ateu decât un catolic ipocrit. ”Este scandalos”

    „Este scandalos să spui un lucru şi să faci altul. Este o viaţă dublă. Sunt cei care spun ‘Sunt un catolic practicant foarte bun, întotdeauna merg la slujbă, fac parte din mai multe asociaţii’ şi mai sunt şi aceia care spun ‘Viaţa mea nu este una creştinească. Nu le plătesc angajaţilor mei salariile potrivite, exploatez oamenii, fac afaceri necurate, spăl bani. Duc o viaţă dublă’”, a spus liderul Bisericii Catolice, potrivit unei transcrieri Vatican Radio, citate de The Guardian.

    Suveranul Pontif a explicat că există mulţi catolici care au un astfel de comportament şi, din această cauză, apar multe scandaluri. „De câte ori nu am auzit cu toţii oameni care spun ‘dacă acesta este un catolic, atunci e mai bine să fii ateu’”, s-a întrebat Papa.

    Încă de la alegerea sa, în 2013, liderul Bisericii Catolice a spus deseori atât preoţilor, cât şi credincioşilor, că cel mai important lucru este să şi practice religia pe care o predică. În predicile sale acesta a condamnat pedofilia, abuzurile sexuale săvârşite de preoţi asupra copiilor ca fiind parte dintr-un „ritual satanic” şi le-a atras atenţia propriilor cardinali să nu se comporte „de parcă ar fi de viţă nobilă”. Mai mult, chiar la două luni de la alegerea sa, Papa le-a transmis creştinilor că ar trebui să-i privească pe atei ca pe nişte oameni buni, dacă aceştia din urmă fac bine la rândul lor.
     

  • Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

    Dacă ar fi să ne luăm după numărul tabloidelor, da, chiar şi doi dintre câinii lui Paris Hilton aduşi la Bucureşti fac mai mult public decât Clapton. În România toată lumea se pricepe la botezuri, adus mititei la un chef. Pe scurt, mulţi ştiu să creeze evenimente. România nu se lasă pe mâna profesioniştilor. De aici şi o precară cultură star system. Evenimentele? Sunt puhoi, dar nemulţumirile sunt cu tona. Lipsa de profesionişti e urmată de meschinărie. 

    Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Ministrul Justiţiei: „Nu retrag ordonanţele privind graţierea şi codurile penale. N-am premier în ţară”

    „Eu mi-am asumat proiectele şi merg cu ele. Ce va decide Guvernul, nu ştiu ce va decide. Dar eu mi-am asumat proiectele. Cele două proiecte pe care le-am propus ministerului, ministerul le-a lucrat si le-a completat. Eu, ministrul Justiţiei, nu le retrag. Ce face Guvernul, nu ştiu ce face Guvernul. N-am premier în ţară şi nu ştiu care e decizia Guvernului”, a declarat Iordache pentru gândul. 

    Preşedintele Klaus Iohannis a cerut vineri Guvernului să retragă proiectele de Ordonanţele de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor Penale. Iohannis spune că acestea sunt, potrivit vocilor autorizate din domeniul Justiţiei, „neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie”. 

    Klaus Iohannis a publicat reacţia pe pagina sa de Facebook, atrăgând atenţia asupra criticilor pe care proiectele de Ordonanţă de Urgenţă le-au primit din partea „celor mai autorizate voci” din Justiţie – Parchetul General, DNA,  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile.

    Aceste instituţii şi-au arătat, potrivit şefului statului, dezaprobarea faţă de respectivele măsuri, iar preşedintele consideră că aceste reacţii sunt argumente suficiente pentru a determina Guvernul să retragă Ordonanţele de Urgenţă cu pricina. 

    „Proiectele de Ordonanţe de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie, o spun cele mai autorizate voci din Justiţie. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile s-au pronunţat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupţie, abuz în serviciu şi integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanţe de Urgenţă”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

    Ultimele sondaje înainte de alegeri confirmă PSD ca favorit al parlamentarelor de duminică, la mare distanţă de ceilalţi competitori electorali. El este urmat la mare distanţă de PNL şi USR, partide care ar obţine scoruri insuficiente pentru a putea forma o majoritate parlamentară, capabilă să susţină guvernarea.  

    În ceea ce priveşte prezenţa la vot, 42% dintre cei chestionaţi au declarat că sigur vor vota, 28% că probabil vor vota, 21% că nu vor vota cu siguranţă, iar 6% că probabil nu vor vota. 

    Vezi aici ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

  • ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

    Astfel, potrivit unui sondaj IRES, efectuat în perioada 6-7 decembrie, Partidul Social Democrat este cotat cu 44% în intenţiile de vot, urmat la mare distanţă de PNL cu 23% şi USR cu 7%. ALDE şi PMP au fost preferate de 6% dintre cei intervievaţi, UDMR de 5%, iar PRU de 4%. 3% dintre respondenţi au declarat că vor vota cu un independent, iar 2% cu alte partide.

    În ceea ce priveşte prezenţa la vot, 42% dintre cei chestionaţi au declarat că sigur vor vota, 28% că probabil vor vota, 21% că nu vor vota cu siguranţă, iar 6% că probabil nu vor vota, scrie Gândul.

    Sondajul IRES, efectuat telefonic în perioada 6-7 decembrie, la comanda Digi 24, pe un eşantion de 1,100 de persoane, şi are o marjă de eroare de +/- 2,9%.