BusinessMagazin

Tag: esuat

  • Însângeraţi, încătuşaţi şi forţaţi să stea în genunchi: Cum sunt torturaţi cei care ar fi participat la lovitura de stat eşuată din Turcia

    Încătuşaţi, cu sânge pe faţă şi pe trup, forţaţi să stea în genunchi sau culcaţi pe direct pe caldarâm, de multe ori doar în lenjerie intimă. Aşa apar cei mai mulţi deţinuţi prezentaţi de mass-media turce ca fiind participanţi la lovitura de stat eşuată. Sunt imagini degradante despre modul în care sunt trataţi şi cel mai probabil torturaţi, în arest preventiv, liderii din armată care ar fi pus la cale puciul menit să îl dea jos pe preşedintele Recep Tayyip Erdogan.

    Potrivit Daily Mail, imaginile video au fost difuzate de televiziunile  pro-guvernamentale şi par a fi dovada epurării pe care o practică preşedintele turc. 

    “Avem informaţii că au fost ţinuţi în detenţie cu cătuşe, abuzaţi, bătuţi cu bestialitate. Nivelul de violenţă depăşeşte câteva lovituri aplicate”, a declarat Andrew Gardner, oficial Amnesty Internaţional.

    Citiţi continuarea pe Mediafax 

  • Stare de PANICĂ în Turcia! Erdogan va aproba pedeapsa cu moartea pentru cei implicaţi în lovitura de stat eşuată

    Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a declarat luni seară, pentru CNN, va aproba orice decizie cu privire la pedeapsa capitală adoptată de parlament, întrucât “poporul turc doreşte pedeapsa cu moartea”. Pe de altă parte el a subliniat că va cere Statelor Unite, în mod oficial, să îl extrădeze pe liderului religios Fethullah Gulen, considerat vinovat de organizarea loviturii de stat.

     CNN a difuzat un fragment din interviul realizat cu preşedinte turc, în care Erdogan a caracterizat lovitura de stat drept o “crimă de trădare clară.”

    “Liderii se vor aduna şi vor discuta dacă acceptă, dacă vor pune în discuţie, iar eu, ca preşedinte voi aproba orice decizie va ieşi din Parlament”, a declarat Erdogan, cu privire la propunerea privind reintroducerea pedepsei cu moartea. Turcia a abolit pedeapsa cu moartea în 2002, urmată de o interzicere totală în 2004 ca parte a introducerii unor reforme privind drepturile omului întreprinse pentru a obţine statutul de membru al UE.

    “Oamenii din stradă au formulat această cerere. Oamenii sunt de părere că aceşti terorişti trebuie ucişi… De ce să-i ţin şi să le dau de mâncare în închisori, ani la rând, asta spun oamenii”, a declarat Recep Tayyip Erdogan. “Ei vor un final rapid pentru că oamenii şi-au pierdut rude, vechini, copiii…ei suferă, deci oamenii sunt foarte sensibili şi vor să acţionăm judicios şi cu grijă în acest caz”, a adăugat preşedintele turc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Săraca ţară bogată. Cum a ajuns o intreagă ţară în faliment

    O ţara în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?

    70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.

    Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.

    Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.

    În 2016, conform proiecţiilor FMI, Venezuela va rămâne în depresie accentuată şi nesiguranţă politică, actuala tendinţa de scădere a preţului petrolului va mări dezechilibrul macro-economic, iar inflaţia, acum de 400%, va depăşi 500% până la sfârşitul anului.

    Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată.

    Venezuela a devenit un stat eşuat.
    Ce s-a întâmplat cu Venezuala?

    Cu rezerve de petrol brut de 297.7 miliarde de barili, Venezuela este extrem de dependentă de veniturile din petrol, care reprezintă aproximativ 96% din exporturi.

    În condiţiile în care economia nu este deloc diversificată, ţara nu produce aproape nimic altceva decât petrol, Venezuela a depins doar de importuri pentru a hrăni populaţia. Începută în 2014, prăbuşirea preţurilor petrolului de la 88 de dolari pe baril la 35 de dolari, în mai 2016, a zdrobit economia ţării şi a tăiat finanţarea generoaselor programe sociale ale guvernului.

    „Am un fiu de doi ani. Nu are scutece. Nu are lapte, nu are mâncare. Singura mâncare pe care pot să i-o dau, din când în când, e o bucată de carne de pui, pentru că salariul meu ajunge doar pentru a cumpăra trei pui lunar” – mărturia acestei mame spune totul despre traiul zilnic din Venezuela.
     

    Cititi mai multe pe www.stiriletvr.ro

  • Săraca ţară bogată. Cum a ajuns o intreagă ţară în faliment

    O ţara în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?

    70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.

    Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.

    Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.

    În 2016, conform proiecţiilor FMI, Venezuela va rămâne în depresie accentuată şi nesiguranţă politică, actuala tendinţa de scădere a preţului petrolului va mări dezechilibrul macro-economic, iar inflaţia, acum de 400%, va depăşi 500% până la sfârşitul anului.

    Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată.

    Venezuela a devenit un stat eşuat.
    Ce s-a întâmplat cu Venezuala?

    Cu rezerve de petrol brut de 297.7 miliarde de barili, Venezuela este extrem de dependentă de veniturile din petrol, care reprezintă aproximativ 96% din exporturi.

    În condiţiile în care economia nu este deloc diversificată, ţara nu produce aproape nimic altceva decât petrol, Venezuela a depins doar de importuri pentru a hrăni populaţia. Începută în 2014, prăbuşirea preţurilor petrolului de la 88 de dolari pe baril la 35 de dolari, în mai 2016, a zdrobit economia ţării şi a tăiat finanţarea generoaselor programe sociale ale guvernului.

    „Am un fiu de doi ani. Nu are scutece. Nu are lapte, nu are mâncare. Singura mâncare pe care pot să i-o dau, din când în când, e o bucată de carne de pui, pentru că salariul meu ajunge doar pentru a cumpăra trei pui lunar” – mărturia acestei mame spune totul despre traiul zilnic din Venezuela.
     

    Cititi mai multe pe www.stiriletvr.ro

  • Anunţul făcut de Ţiriac: Afacerea a eşuat

    „Grupul Tiriac prospectează şi evaluează constant noi oportunităţi de business şi investiţii în diverse sectoare de activitate“, spune Dragos Dinu, CEO Ţiriac Holdings.

    Cele două părţi implicate nu au ajuns la un acord. Pentru achiziţia pachetului de 36% din acţiuni controlat de fondul de investiţii Value4Capital s-au înscris în cursă atât fonduri de investiţii şi de private equity, cât şi investitori privaţi, cum este cazul lui Ion Ţiriac.

    În ceea ce priveşte planul grupului Ţiriac de a-şi extinde aria de acoperire, aceste intenţii vin în contextul în care antreprenorul Ion Ţiriac a făcut în ultimul an şi jumătate două exituri importante din care a încasat circa 800 mil. euro cumulat, potrivit estimărilor ZF. El a vândut atât pachetul de 15% deţinut în cadrul Metro Cash&Carry România, dar şi participaţia de 45% în cadrul UniCredit Ţiriac Bank.

    Vedeţi aici afacerea care i-a eşuat lui Ţiriac

  • În tinereţe nu a putut obţine nici măcar rolul lui Goofy la Disney World, iar acum conduce o afacere de peste 1 miliard de dolari

    Înainte de a deveni miliardară, fondatoarea Spanx, Sara Blakely, a eşuat de mai multe ori. A încercat, iniţial, să devină actriţă de comedie. A vrut apoi să devină avocat, dar a căzut la examenul de admitere de două ori. A participat chiar la o audiţie pentru rolul lui Goofy la Disney World, dar nu avea înălţimea potrivită pentru a-l interpreta.

    A petrecut următorii şapte ani vânzând faxuri, confruntându-se în fiecare zi cu refuzuri. “A fost o lecţie de viaţă nepreţuită”, povesteşte Blakely. “Am învăţat să fiu concisă şi să explic oamenilor ce se află în faţa lor.”

    Ideea companiei Spanx a pornit de la dresurile pe care Sara era nevoită să le poarte atunci când lucra ca agent de vânzări de faxuri pentru compania Danka. Pe o parte, ciorapii modelatori o stânjeneau, iar pe de-o altă parte o făceau să arate mai atractivă, subţiindu-i corpul. La 25 de ani, Blakely s-a decis astfel că vrea să aibă propriul produs şi a început să se documenteze. La scurt timp a scris ea însăşi patentul, a ales materialele şi a găsit o fabrică de textile din statul american Carolina de Nord, dispusă să îi producă dresurile modelatoare.

    Atunci când a început să lucreze la proiectul Spanx, a bătut la uşile multor fabrici din North Carolina, încercând să explice potenţialul produselor sale. Un singur producător a ascultat-o şi a acceptat să o susţină; Blakely a prezentat prototipul retailerului Neiman-Marcus într-o manieră neconvenţională: a arătat beneficiile produsului printr-o demonstraţie care a avut loc la toaleta doamnelor. La numai trei săptămâni, produsul ei era comercializat de retailerul Neiman-Marcus iar vânzările au depăşit aşteptările.

    Sara s-a ocupat de toate aspectele afacerii sale, de la marketing la logistică şi deşi nu a investit bani în publicitate, dresurile ei au devenit rapid cunoscute, prin intermediul vedetelor care le-au promovat. Realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey  a spus că Spanx este produsul ei preferat. Spanx a ajuns şi pe paginile revistelor Forbes, Fortune, Entrepreneur, In Style, The New York Times, USA Today, Glamour sau Vogue.

    În urmă cu 20 de ani Sara Blakely a pus bazele unei companii producătoare de ciorapi modelatori cu o cifră de afaceri în prezent de 250 de milioane de dolari. În vârstă de 42 de ani, Blakely a fost numită în martie 2012 cea mai tânără miliardară din Statele Unite de către revista Forbes, cu o avere estimată în septembrie 2013 la un miliard de euro.

  • Dacă nimic nu se va schimba, capitalismul va înfometa omenirea până în 2050

    Capitalismul a generat multă bogăţie pentru unii oameni, dar, în acelaşi timp, a devastat planeta şi a eşuat în a îmbunătăţii omenirea, scrie Forbes.

    Anumite specii de plante şi animale o să dispară de pe pământ, la o rată de 1000 de ori mai mare decât în trecut.

    Din 2000 până în prezent, şase milioane de hectare de pădure au fost pierdute în fiecare an, adică 14.826.322 de acri de pădure.

    În Statele Unite 15% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. În cazul minorilor acest procent creşte la 20%.

    Populaţia planetei va creşte într-un ritm susţinut, iar în 2050 numărul de oameni de pe pământ va ajunge la 10 miliarde.

    Cum putem hrăni atât de mulţi oameni când epuizăm resursele rămase?

    Agricultura comercială, exploatarea lemnului şi dezvoltarea infrastructurii cauzează distrugerea de habitaturi, iar dependenţa de combustibili fosili contribuie major la schimbările climatice, încălzirea globală.

    Justin Farrell, sociolog Yale, a studiat timp de 20 de ani felul în care companiile se finanţează şi a descoperit faptul că „corporaţiile şi-au folosit bogăţia pentru a amplifica puncte de vedere contradictorii legate de schimbările climatice şi au creat impresia că există o mare incertitudine ştiinţifică legată de schimbările climatice”

    Capitalismul corporatist este angajat în urmărirea unei creşteri neîncetate, chiar dacă asta înseamnă distrugerea planetei şi a sănătăţii oamenilor. Avem nevoie să creăm un nou sistem: unul în care se va echilibra creşterea economică cu sustenabilitatea şi dezvoltarea umanităţii.

    Creşterea importanţiei proprietăţii distribuite

    Start-up-urile au început să împartă acţiunile companiei în rândul angajaţiilor. Se aplează la această metodă fie pentru a face faţă companiilor care oferă salarii mult mai mari, fie ca un stimulent financiar pentru a-şi motiva angajaţii să creeze o companie de succes.

    Potrivit The Economist: „Diferenţa principală dintre companiile publice şi start-up-uri este aceea că nimeni nu ştie exact cine deţine o companie, pe când în cazul unui start-up şe ştie de la început cine sunt fondatorii şi primii recruţi.”

    Companiile de succes ale viitorului se încadrează în această formă emergentă de capitalism. Vor avea structuri de proprietate mai puţin rigide, o structură egalitaristă. Companiile nu vor beneficia numai din punct de vedere financiar ci şi din punct de vedere al comunităţii.
    Acest tip de proprietate la comun va duce la un management colaborativ.

    Companiile noi experimentează cu modele de management alternativ. Una dintre abordările noi este „holacracy”, un sistem de organizare în care autoritatea şi deciziile sunt împărţite în rândul mai multor echipe, iar fiecare dintre aceste echipe lucrează autonom, fără un şef pisălog care să administreze singur fiecare detaliu. Companii precum Medium sau Zappos au implementat sisteme similare. Mai mult, Valve Software, compania de jocuri şi cea care deţine platforma Steam, le permite angajaţiilor să-şi aleagă singuri proiectele la care vor să lucreze.

    Sunt paşi mici către un sistem care pune mai mult accent pe angajat decât pe ceea ce poate produce angajatul. Permiţându-le angajaţilor să participe la luarea deciziilor, corporaţiile vor face alegeri care să asigure un viitor al planetei şi al locuitorilor acesteia.

     

     

  • Inventatorul care a dat greş de peste 5.000 de ori înainte să dezvolte obiectul care acum este în aproape fiecare casă din lume

    James Dyson este creatorul aspiratoarelor fără sac, care se vând în peste 50 de ţări. Trebuie ştiut însă că până la un aspirator funcţional, a creat 5.127 de prototipuri care au eşuat.

    Brandul Dyson vine dintr-o ţară a “cultului majordomilor”, iar un număr de 5.000 de patente aplicate pentru dezvoltarea de noi produse – la fel de multe cât cele ale unui Rolls-Royce – nu este ceva ieşit din comun când vorbim despre revoluţii industriale, cum îşi doreşte britanicul James Dyson. Cercetătorul cu titlu de “Sir” a fondat compania responsabilă pentru primul aspirator fără sac din lume, iar numele acesteia s-a făcut cunoscut în SUA, Japonia, Germania, Australia sau China.

    James Dyson a început să lucreeze la această idee în 1978 pentru că era frustrat de aspiratorul său care-şi pierduse puterea de aspirare. După 5 ani de încercări, Dyson a lansat în 1983 aspiratorul G-Force, însă niciun producător sau distribuitor din Marea Britanie nu a vrut să-i vândă produsul, deoarece piaţa sacilor de aspiratoare era prea importantă.

    Inventatorul s-a reorientat spre Japonia, unde a reuşit să vândă mai multe aspiratoare, în valoare de 2.000 de lire sterline, iar în 1991 a câştigat premiul târgului de Design Internaţional din Japonia.
    Pentru că niciun producător nu voia să producă aspiratorul lui Dyson, acesta şi-a înfiinţat propria firmă de producţie, Dyson Ltd. Într-un final, la 10 ani distanţă, aspiratorul fără sac a intrat pe piaţa din Marea Britanie. La acel moment, piaţa sacilor de aspirator era evaluată la 100 de milioane de lire. Aspiratorul Dyson Dual Cyclone a devenit aspiratorul cel mai bine vândut în Marea Britanie şi market leader în Statele Unite (în funcţie de valoare, nu volum).

    De asemenea, James Dyson a inventat o maşină de spălat vase, dar care nu s-a dovedit a fi un succes comercial şi a fost retras de pe piaţă. Iar în 2006 a lansat Dyson Airblade, uscătorul de mâini, care în loc să folosească un jet de aer cald, utilizează un strat de aer care este suflat de maşinărie cu 640 km pe oră, astfel Dyson Airblade îndepărtează apa de pe mâini, nu o evaporă.

    “50% din deciziile pe care le vei lua sunt greşite. Învaţă din acest greşeli”, este sfatul lui Dyson pentru viitorii antreprenori.

    James Dyson are o avere estimată la 4.9 miliarde de dolari.

     

     

  • Turcul mecanic

    Două faţete ale fotografiei: gigantul Kodak era în 1988 pe val şi avea 145.000 de angajaţi. Un sfert de veac mai târziu, în 2012, Kodak era în faliment. Compania momentului pentru fotografie era, în anul în care fostul gigant a falimentat, Instagram, care avea 13 angajaţi şi deservea 30 de milioane de clienţi. Şi acesta nu este nici pe departe un caz rar – în cazul WhatsApp, cumpărată de Facebook cu 19 miliarde de dolari anul trecut, 55 de angajaţi se ocupau de 450 de milioane de clienţi.

    Este acesta doar un aspect al schimbărilor aşa de profunde încât se fac greu remarcate şi care au loc în lume. O analiză recentă din Financial Times evidenţia sfârşitul erei carierelor de zeci de ani la o singură companie şi al relativei securităţi oferite de o astfel de abordare şi trecerea pieţei muncii spre o zonă mai entuziastă dar mult mai nesigură a insului cu aptitudini antreprenoriale şi cu abilităţi comerciale, care se vinde temporar sau ca freelancer. Sigur că abordarea “o carieră – o companie” este încă puternic prezentă, dar viitorul pare a fi mult mai zglobiu din acest punct de vedere – o economie flexibilă, un program flexibil, o viaţă maleabilă. Sună interesant, nu? În stilul evangheliştilor erei tehnologice în care intrăm, evanghelişti care cred că procesorul şi mobilitatea şi softurile vor rezolva toate problemele omenirii.

    Chestia este că dincolo de lejeritatea unui astfel de mod de viaţă se află un număr de necunoscute: devenit cost variabil, insul comun, aflat la temelia consumului, a producţiei şi a PIB-ului, va mai rămâne la fel de temeinic, îşi va mai permite credite, casă, familie, vacanţe sau o viaţă?

    Cu ceva vreme în urmă Amazon a lansat Mechanical Turk, o platformă pentru microslujbe la care au aderat în jur de un milion de oameni. Mechanical Turk, numită aşa după un automat faimos din secolul XVIII, care juca şah şi era îmbrăcat ca un turc, a fost folosită în mai multe cazuri extrem de interesante: 50.000 de oameni l-au căutat în fotografii realizate de sateliţi pe Steve Fosset, milionarul pornit într-o călătorie cu balonul în jurul lumii şi care s-a prăbuşit; alţii au tradus Moby Dick în japoneză, iar alţii au programat, în grup, un robot să lucreze cu expresorul de cafea. Nu-i minunat? Nu prea, pentru că acestea sunt sarcinile cele mai grozave în ani întregi: cele mai multe sunt chestii de rutină, să scrii o descriere de produs pentru 3 dolari, să alegi nişte fotografii, pentru 30 de cenţi, sau să descifrezi ceva scris de mână pentru 50 de cenţi. Amazon ia un procent bun din fiecare tranzacţie.

    Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii au rămas undeva în urmă. Confirmarea este chiar în statisticile recente, care arată că 1% din cei mai bogaţi oameni ai planetei vor ajunge în scurt timp să deţină mai mult de jumătate din averea mondială – de la 44% în 2009 au ajuns să deţină 48% în 2014. Echilibrele sociale ale lumii sunt fragile, şi aceasta este raţiunea scrierii mele, că fără standarde totul se poate nărui.

    Ilustrez cu „Nava cu sclavi” a lui Turner, pictat în 1840.

  • România lucrurilor 
încă nefăcute

    Semnată de 109 deputaţi PNL, PND (fost PPDD), PMP şi neafiliaţi, moţiunea n-a fost votată nici măcar de toţi semnatarii, bilanţul la urnă fiind 96 de voturi şi 184 de voturi contra. PNL n-a avut succes nici la votul în Cameră asupra încuviinţării cererii DNA de urmărire penală a lui Laszlo Borbely de la UDMR, unde 125 de deputaţi au votat pentru şi 154 contra, în condiţiile în care PNL şi-a pus deputaţii să voteze la vedere, ca să nu fie suspectaţi că se opun justiţiei.

    Următorul test, unul decisiv, ar fi posibila moţiune de cenzură care ar urma să fie depusă de PNL dacă guvernul Ponta insistă să treacă noul Cod fiscal prin asumarea răspunderii în parlament în loc să-l propună spre dezbatere. După ce şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a trimis o scrisoare deschisă foştilor colegi din PNL, propunându-le un armistiţiu pe tema Codului fiscal, cu argumentul că acesta este „cea mai liberală reformă fiscală din 2004, de la introducerea cotei unice“, PNL l-a in-vitat în parlament pe ministrul finanţelor, Darius Vâlcov, ca să le explice cum vrea guvernul să com-penseze pierderile de venituri rezultate din aplicarea facilităţilor fiscale incluse în Cod, întâlnirea ur-mând să aibă loc la 17 martie.

    Premierul Victor Ponta a declarat că guvernul îşi va asuma răspunderea în parlament pentru proiec-tul Codului fiscal, care va fi gata în jur de 18-20 martie, numai dacă liberalii blochează adoptarea acestuia, adăugând că apreciază faptul că acestora le-a venit „mintea de pe urmă“ şi nu mai combat propunerile PSD în materie fiscală.

    În lipsa unei perspective clare de dărâmare rapidă a guvernului, liberalii încep încet-încet să se re-orienteze spre gherila normală pentru un partid de opoziţie care vrea pur şi simplu să cucerească simpatiile electoratului: copreşedinta Alina Gorghiu a anunţat că PNL va propune până la finele lui martie un proiect legislativ pentru votul în diaspora, incluzând mărirea numărului de parlamentari pentru diaspora, „ca rezultat al consultărilor cu societatea civilă“.

    Aceasta intervine însă după ce PSD şi PNL s-au înţeles în Comisia de cod electoral ca românii din străinătate să fie reprezentaţi de 2 senatori şi 5 deputaţi la viitoarele alegeri, singurul protest ulterior venind din partea PMP, care a cerut 10 deputaţi şi 5 senatori pentru diaspora. Cât despre programul de guvernare al PNL, potenţialul premier din umbră Cătălin Predoiu a explicat că documentul a început să fie dezbătut în grupurile parlamentare ale partidului şi că va fi definitivat până la sfârşitul lunii, urmând ca pe baza lui PNL să-i cheme la luptă contra guvernului pe toţi parlamentarii „care vor să facem România lucrurilor bine făcute“.