În timp ce combustibilii clasici precum petrolul poluează prin ardere, sursele de energie regenerabilă generează la rândul lor deşeuri care trebuie colectate, sortate şi procesate pentru a realiza într-adevăr o tranziţie energetică curată. Spre exemplu, în producţia panourilor solare şi a turbinelor eoliene sunt necesare resurse naturale precum minerale rare, care trebuie extrase din sol. Potrivit datelor organizaţiei Clear Energy Alliance, China deţine 95% din piaţa extracţiei de minerale rare necesare în producţia acestor elemente, iar modul în care operează chinezii generază lacuri întregi de lichid toxic sau chiar radioactiv.
În acelaşi timp, fermele eoliene afectează ecosistemul, care nu este obişnuit cu prezenţa turbinelor gigant. Doar turbinele eoliene omoară circa 600.000 de păsări pe an şi aproximativ un milion de lilieci – care sunt esenţiali în ecosistem pentru că sunt necesari în procesul de polenizare. Mai mult, sursele de energie regenerabilă ocupă mai mult teren. Informaţiile publicate de Administraţia pentru Informaţii din Energie, un braţ al biroului de statistică din SUA, arată că gazul şi cărbunele au nevoie de 5 hectare per MW produs, în timp ce pentru energia solară este nevoie de 20 de hectare per MW produs, sau chiar 30 de hectare per MW produs în cazul energiei eoliene.
Cu siguranţă, sursele de energie regenerabilă poluează mai puţin decât combustibilii fosili, însă recunoaşterea impactului real pe care îl au acestea pentru mediu va face ca dialogul public să fie mai eficient şi mai aplicat pe realitatea pieţei.
România şi-a luat angajamentul că se vor instala în ţară capacităţi adiţionale de producere de energie din surse regenerabile de 6,9 GW până în 2030, ceea ce aduce mai multe oportunităţi economice pentru companiile din piaţă. Pentru un exemplu al deşeurilor periculoase generate de energia regenerabilă, compania românească de consultanţă de mediu Blumenfield menţionează un parc eolian pe care l-a observat şi analizat. „Un studiu de caz pe care îl avem este un parc eolian cu o capacitate de 84 MW, generată de aproximativ 100 de turbine eoliene. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste turbine sunt echipamente care necesită mentenanţă.
Din aceste activităţi de mentenanţă sunt generate aproximativ 1.400 de tone de deşeuri periculoase pe parcursul unui an de funcţionare, în mare parte uleiuri şi antigel. Nu am dat întâmplător acest exemplu. În România la această oră avem undeva la 3.000 MW putere instalată în centrale eoliene, iar dacă multiplicăm exemplul pe întreaga putere vedem ce cantităţi de deşeuri pot fi generate de aceste parcuri”, a povestit Gabriela Stanciu, director general al companiei Blumenfield. Compania a realizat un studiu de caz şi asupra unei sonde de explorare din Marea Neagră, analizând deşeurile generate de aceasta şi potenţiala reutilizare a acestora.
„Un studiu de caz îl avem dintr-o sondă de exploare de gaze din Marea Neagră. Este un proiect care s-a desfăşurat pe o perioadă de 50 de zile. Doar din activitatea aceasta de foraj, de explorare, au fost generate aproximativ 420 de tone de deşeuri, din care 84% sunt deşeuri periculoase – nămol de foraj, noroaie de foraj cu conţinut de hidrocarburi. Pe baza caracterizării acestor deşeuri am reuşit să găsim soluţii pentru valorificarea acestora. Una dintre soluţii o reprezintă chiar industria materialelor de construcţii”, a explicat reprezentanta Blumenfield. Ea a dat ca exemplu fabricile de ciment în care se produce clincherul (n.red.: produs obţinut la fabricarea cimentului prin încălzirea materiei prime şi prin transformarea ei într-o masă compactă şi dură). „Aceste soluţii chiar există în România. În Constanţa avem o astfel de instalaţie de producere a cimentului şi în ţară mai sunt câteva.”
Blumenfield atrage atenţia asupra importanţei pe care o are analiza deşeurilor pentru a putea identifica oportunităţile economice care reies din această piaţă. „A şti exact ce tip de deşeu generezi în activitate este un lucru care ţine de responsabilitatea fiecăruia, pentru că până la urmă trebuie să ne gândim la un management performant pentru ce înseamnă gestionarea deşeurilor. Cunoscând exact categoria de deşeu pe care o generezi, poţi găsi soluţii optime pentru tratarea acestuia, pentru valorificarea sa mai departe”, spune ea.
Dar şi odată identificate soluţiile, mai există o problemă, apetitul relativ mic pentru a investi în scoaterea acestora din laborator şi integrarea în procese de masă. „Cel mai dificil aspect este transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Poţi să identifici soluţii în laborator, dar să nu găseşti investitorul care să ducă soluţia mai departe în zona economică şi spre beneficiul companiilor din sectorul energetic”, a mai spus Gabriela Stanciu. Blumenfield, companie cu capital 100% românesc, susţine că în România există astăzi peste 200 de situri contaminate şi circa 1.100 de situri potenţial contaminate cu deşeuri ca rezultat al activităţii industriale.
Potrivit specialiştilor citaţi, statul român poate realiza o hartă la nivel naţional a siturilor contaminate, care să ia în calcul de la început conţinutul deşeurilor pe care fiecare industrie le generează şi modul în care acestea pot fi valorificate. Eforturile de a îndrepta economia spre neutralitatea climatică trebuie încurajate printr-un astfel de cadru. În prezent, autorităţile dezvoltă un astfel de proiect care se poate concretiza într-o hartă a deşeurilor din piaţa locală.
„Acum se desfăşoară o acţiune a Ministerului Mediului privind tot ce înseamnă agenţii economici care desfăşoară activităţi cu potenţial impact. Scopul este ca aceştia să-şi facă o caracterizare a deşeurilor generate din activitate. Indiferent că vorbim despre industria extractivă de resurse minerale sau chiar industria energetică, toate aceste companii trebuie să îşi caracterizeze foarte clar deşeurile pentru a face această hartă.” În prezent, proiectul Green Deal – pactul european care promite neutralitate climatică până în 2050 – este pus astăzi în dezbatere publică. Politicile europene impun României un anumit nivel de emisii, însă specialiştii din piaţa locală atrag atenţia că emisiile României sunt sub media europeană.
„Nu se vorbeşte deloc despre acest lucru. România este o ţară care produce 3,8 tone de emisii de CO2 per capita, în timp ce media europeană este de 4,8 tone. Germania produce aproape de nivelul de 10 tone, Marea Britanie aproape 9 tone, iar Ungaria 5,5 tone per capita. Deci România este în momentul de faţă printre ţările care contribuie la scăderea mediei globale de emisii de CO2”, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală, responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice. Nicolescu, fost ministru al energiei în guvernul Ponta, a spus că România este printre ţările care nu şi-au încălcat până acum niciun angajament internaţional în ceea ce priveşte schimbările climatice, în timp ce alte economii dezvoltate rămân în urmă pe ţintele pentru 2020.
„România este printre ţările care îşi vor respecta ţintele Uniunii Europene pentru 2020. Pare un lucru simplu, dar dacă vreţi exemplu de o ţară care nu şi le va respecta avem Olanda – ţara morilor de vânt – care nu îşi poate respecta ţinta privind promovarea energiei regenerabile pentru anul acesta. Acestea sunt realităţi, sunt date care nu pot fi puse sub semnul întrebării şi care ne arată unde nea poziţionăm la nivel internaţional. Nu suntem noi cei mai prietenoşi cu mediul, dar din punctul de vedere al emisiilor contribuim la scăderea mediei internaţionale şi nu la creşterea ei”, a declarat Nicolescu.
Petrolul, încă principala sursă de energie din lume
Combustibilii fosili conduc lumea în continuare încă de la ultima revoluţie industrială. Cu un procent de 37%, petrolul reprezintă încă cea mai utilizată sursă de energie la nivel global, potrivit datelor agregate la finalul anului 2019 de Clear Energy Alliance. Gazul natural reprezintă un procent de 29%, în timp ce cărbunele are 15%, energia nucleară 9%, iar sursele de energie regenerabilă 10% – dintre care circa 7,4% reprezintă energie hidro, biomasă şi geotermală, iar energia solară şi eoliană contribuie cu 2,6%.