BusinessMagazin

Tag: Dinu Patriciu

  • De ce a dat faliment Mic.ro

    Eduard Dinu, profesor doctor la Academia de Studii Economice din Bucureşti, analizează pentru Ziarul Financiar falimentul Mic.ro.

    Ceea ce trebuia demonstrat s-a întâmplat zilele acestea, un cunoscut întreprinzător român fiind nevoit să recunoască şi de jure, nu numai de facto, eşecul afacerii numite Mic.Ro. Personal am fost sceptic încă de când am auzit de planul de afaceri care prevedea pătrunderea pe o nişă a comerţului cu amănuntul, mizând pe proximitate şi produse autohtone, într-un sector dominat de giganţi. Aşa-numitele atuuri întrezărite de întreprinzătorii locali sunt în fapt simple himere. Răzvan Petrovici a cunoscut acelaşi eşec cu reţeaua Univers’all, ca de altfel şi Cornel Penescu cu lanţul Pic. Asta pe segmentul formatelor mari de magazine. Şi exemplele pot continua. Simpla consultare a datelor statistice publicate periodic arată că sectorul cu rata cea mai ridicată de faliment în România este comerţul cu amănuntul.

    Magazinele de formate mici supravieţuiesc cu greu în lumea modernă. Căci diferenţa uriaşă de talie conferă giganţilor adevăratele atuuri: putere de negociere net superioară în raport cu furnizorii de mărfuri (multe lanţuri europene deţin centrale unice de achiziţie a mărfurilor), costuri operaţionale minime pe metrul pătrat de suprafaţă comercială, sortimente diversificate de mărfuri etc.

    Cu toate eforturile organelor competente, cum ar fi Consiliul Concurenţei, de exemplu, giganţii valorifică în beneficiul propriu aceste atuuri inclusiv prin taxe de poziţionare, imputarea cheltuielilor de reclamă furnizorilor de mărfuri, stabilirea unilaterală a termenelor de plată către furnizorii de mărfuri etc. Acest lucru se întâmplă peste tot în lume. În acest context iluzia poziţionării pe nişa proximităţii nu are cum să se dovedească inspirată. Pentru că giganţii ocupă agresiv şi acest segment.

    Carrefour este cel mai adecvat exemplu pentru piaţa autohtonă: după ce în primă fază a penetrat piaţa cu hipermarketuri poziţionate marginal, lanţul francez a atacat ulterior şi zona de proximitate cu conceptul Carrefour Market. Asocierea recentă dintre acesta şi lanţul Angst este un mod agresiv de operaţionalizare a strategiei menţionate. Întreg teritoriul va fi ocupat de retailerii internaţionali care deţin resurse financiare importante, au formate de business validate de experienţă şi parteneriate dezvoltate la o scară cu totul alta cu marii producători: Unilever, Procter and Gamble, Coca-Cola etc. Imaginaţi-vă un ring de box în care intră un boxer de la categoria mijlocie-mică convins fiind că deţine secretul de a-l învinge pe unul de la supergrea.

    Întrebarea care se pune nu este cine va fi câştigătorul, ci în ce repriză va fi anunţat k.o.-ul?

    Cele mai eficiente formate de vânzări cu amănuntul sunt cele mari, după atestă şi datele de mai jos:

    Tabel 1 – Total vânzări
    mil. EURO
    Segment de piaţă
    2007
    2008
    2009
    Hipermarket-uri (>2.500 mp)
    2.435
    3.200
    3.550
    Cash & Carry (>5.000 mp)
    2.543
    2.492
    2.500
    Discountere (400 – 2.500 mp)
    573
    733
    960
    Supermarket-uri (400-2.500 mp)
    680
    753
    700
    Total comerţ modern
    6.231
    7.178
    7.710

    Indicator/segment de piaţă
    Suprafeţe totale – mp
    Vânzări euro/mp
    2008
    2009
    2008
    2009
    Hipermarket-uri (>2.500 mp)
    559.200
    632.700
    5.722
    5.611
    Cash & Carry (>5.000 mp)
    329.500
    337.500
    7.563
    7.407
    Discountere (400 – 2.500 mp)
    172.000
    232.800
    4.262
    4.124

    Sursa: ZF 16 aprilie 2010

    Imaginaţi-vă de asemenea ce volum de vânzări poate genera un magazin de câţiva zeci de metri pătraţi, cu o gamă restrânsă de mărfuri: presă scrisă (care oricum este pe cale de dispariţie pe mapamond), sucuri, biscuiţi, conserve, ţigări şi altele de genul acesta în comparaţie formatele de mai sus. Ponderea vânzărilor prin reţelele moderne de comerţ ajunsese în România la finele lui 2009 la cca. 55% comparativ cu numai 26% în anul 2005 potrivit datelor furnizate de către Consiliul Concurenţei iar dinamica indică un singur sens. Din punct de vedere strategic se poate afirma că atractivitatea sectorului de comerţ cu amănuntul pentru un competitor local este foarte scăzută, barierele la intrare fiind importante, nivelul de concurenţă ridicat iar puterea de negociere în raport cu furnizorii scăzută. Toţi aceşti factori înseamnă o probabilitate ridicată de faliment. Sigur, în cazul de faţă, întreprinzătorul nostru ar mai fi putut încerca o ultimă soluţie înainte de a cere insolvenţa propriei afaceri: conversia datoriilor în obligaţiuni şi ulterior a acestora în acţiuni. O singură problemă împiedică însă operaţionalizarea acestei scheme, brevetate în alt context: faptul că spre deosebire de Petromidia principalii creditori ai afacerii sunt privaţi.

  • Patriciu: Problema nu este când va “muri” euro, ci cât va costa asta

    “Dacă sunt un mare susţinător al UE, scriam în ’98 că adoptarea euro este cea mai mare greşeală pe care a făcut-o clasa politică din Europa. Problema nu este când va muri euro, ci cât va costa”, a spus Patriciu la un seminar. El a afirmat că România trebuie să se trezească din “visul euro” şi să îşi păstreze moneda naţională. “Iar dacă tot cerşim ceva, acesta să fie dolarul”, a adăugat Patriciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noile capele luminate ale lui Patriciu

    Drept urmare Dinu Patriciu şi-a întărit echipa de conducere şi a rescris planul de afaceri: restructurarea se face din mers, cu miză pe descentralizarea managementului şi pe educarea angajaţilor, pe dezvoltarea părţilor nevăzute ale businessului. Echipa de conducere a diviziei FMCG Retail din Mercadia Holland a fost completată cu Anca Vlad, fost manager al bauMax România, şi Vlad Şeitan, care ocupa o funcţie de conducere la OMV Refining & Marketing. Anca Vlad va fi de la 1 octombrie Head of Category Management and Purchasing, iar Şeitan va deveni de la aceeaşi dată Chief Operational Office şi Deputy CEO.

    Patriciu estimează pentru reţelele Mic.ro, Macro şi miniMax o cifră de afaceri de 225 de milioane de euro în acest an, iar anul viitor vânzările ar putea ajunge la 880 milioane de euro. Mercadia Holland are în prezent 830 de magazine Mic.ro, dintre care 720 fixe şi 110 mobile şi 58 de unităţi Macro şi miniMax. Planurile de dezvoltare prevăd un număr de 2.000 de unităţi Mic.ro şi 150 miniMax şi Mac.ro până la finele lui 2012. Valoarea totală a investiţiei este estimată la 250 de milioane de euro. Pentru 2013 Mercadia îşi propune să obţină afaceri de 1,5 miliarde de euro cu cele trei lanţuri de magazine.

    Chiar dacă planurile iniţiale presupuneau cooptarea de asociaţi în magazinele Mic.ro, doar 10% dintre unităţi funcţionează într-un astfel de sistem, în special din cauza lipsei de instruire a candidaţilor. “Ne întâlnim cu două categorii de români, oameni care au 7.000 de euro şi care vor să facă 70.000 de euro într-o lună şi oameni ce vor să aibă o afacere cinstită, din care să trăiască, dar nu au cei 7.000 de euro”, spune Dorin Gherman, membru în Executive Board. Cei 7.000 de euro reprezintă suma cu care un doritor intră în parteneriat cu Mercadia şi poate gestiona un magazin Mic.ro. Dar banii sunt numai o parte a înţelegerii, care cuprinde patru niveluri de selecţie. Pe de altă parte, vânzările din magazinele în care există asociaţi sunt cu 25% mai mari decât în celelalte, deoarece aceştia sunt direct interesaţi de creşterea eficienţei.

    Patriciu a vorbit şi despre preţurile practicate în reţeaua Mic.ro, care nu pot fi la fel de mici ca acelea din magazinele de tip discount. “Dacă omul vrea preţ de discounter, se duce la doi kilometri, nu la 100 de metri. Sigur că încercăm să reducem preţurile, aceasta este şi strategia. Preţurile vor fi comparabile, dar niciodată egale cu cele din magazinele de tip discount. Ceea ce stârpim noi este comerţul nefiscalizat”, adăugă Patriciu.

    Pentru dezvoltarea reţelelor de magazine Patriciu va investi cu 100 milioane euro mai mult faţă de cât îşi propusese iniţial, întrucât băncile nu sunt dispuse să finanţeze cu sume mari proiecte de investiţii. Planul iniţial era investirea a 250 de milioane de euro din care Mercadia să suporte 100 de milioane de euro din surse proprii, 100 de milioane de euro să fie credite bancare şi 50 de milioane de euro credit furnizor; firma a fost nevoită să îşi schimbe planurile şi să dubleze valoarea investiţiei proprii, pentru că băncile nu i-au acordat finanţare.

    “Sucursalele băncilor străine din România nu sunt dispuse să suporte credite de investiţii de o asemenea anvergură. Ne-am reorientat planul de afaceri către contribuţia firmei, dar vom face un efort dublu”, a spus omul de afaceri.Patriciu susţine că în ultimele luni sucursalele băncilor străine din România “trimit bani acasă” şi preferă să finanţeze Guvernul, nu sistemul privat. El crede că sistemul bancar românesc ar trebui restructurat “de la cap la coadă” şi să nu mai existe un singur nivel de bănci, ci mai multe, printre care şi bănci locale de economii, apoi unele regionale şi abia apoi actualele structuri naţionale.

    “Când ai 30 de miliarde credite ipotecare în România, care de fapt sunt neperformante toate, pentru că nivelul garanţiilor nu le mai acoperă, dar nu le declari neperformante, stai pe ouă până se strică”, a spus Patriciu. El a adăugat că un astfel de comportament al băncilor va duce la o lipsă de lichidităţi în sistemul privat, care a început deja să se simtă. Întrebat ce ar trebui să facă Guvernul în privinţa băncilor, Patriciu a răspuns: “Să stea deoparte”.

  • BNR: Dinu Patriciu face afirmaţii “după ureche” despre sistemul bancar din România

    1. Domnul Dinu Patriciu afirmă: ” Sistemul de creditare din România trebuie restructurat de la cap la coadă, pe paliere care să ţină cont de capacitatea financiară a firmelor care vor să acceseze împrumuturi”. În acelaşi context adaugă: “Ar trebui să existe mici bănci locale, case de economii, cum există în toată lumea civilizată. Apoi, să existe treapta instituţiilor financiare regionale şi apoi marile bănci aflate deasupra lor. Noi avem un singur nivel acum, normal că suferim”.

    “Reamintim că sistemul bancar din România, în care sunt integrate cele mai multe dintre instituţiile de credit, a fost într-adevăr restructurat de la cap la coadă. În urma acestor restructurări a rezultat un sistem bancar modern şi eficient, care la această oră are o solvabilitate de peste 14 la sută”, afirmă reprezentanţii BNR. “Cu peste 6 la sută peste normele internaţionale. În legislaţia românească nu există niciun fel de restricţii de ordin geografic sau cu privire la mărimea instituţiilor de credit. Aşa că, după încheierea procesului de restructurare, a rezultat un sistem de creditare diversificat: 39 de bănci sunt universale, cu o reţea de sucursale în toată ţara (marile bănci, de deasupra, cum notează domnul Patriciu); două bănci pentru locuinţe; 48 de cooperative de credit, plus o bancă centrală a cooperativelor; 206 instituţii financiare nebancare, care acordă credite; şi 2957 de case de ajutor reciproc. Astfel de instituţii se înfiinţează atunci când există iniţiativă, capital şi interese de afaceri, o cerinţă esenţială fiind respectarea criteriilor legale.”

    2. În opinia domnului Patriciu, “sectorul privat a început deja să se confrunte cu probleme financiare, pentru că băncile trimit în afara ţării banii cu care ar fi trebuit să împrumute companiile”. După care adaugă: “Sucursalele din România au început să trimită către grupurile din care fac parte tot mai mulţi bani. Problema este că în ţară rămân sume din ce în ce mai mici la dispoziţia firmelor, care au nevoie de finanţarea investiţiilor.”

    “Această afirmaţie, făcută “după ureche”, este în contrast total cu realitatea din sistemul bancar. “Problema este”, cum ar spune domnul Patriciu, că sucursalele din România primesc cu precădere bani de la grupurile din care fac parte. Subliniem: primesc, nu trimit. La 31 august 2011, în băncile româneşti se aflau 22 de miliarde de euro atrase din afara ţării, între care 20,2 miliarde euro erau de la băncile-mamă.”

    3. Mai spune domnul Patriciu: “Sucursalele din România ale băncilor străine preferă să finanţeze Guvernul, în detrimentul sectorului privat. Va fi o lipsă de lichiditate în sectorul privat şi se simt deja blocajele financiare.”

    “Aşa cum s-a subliniat şi în Raportul de Stabilitate pe 2011 al BNR, “poziţia de lichiditate a băncilor s-a menţinut la un nivel corespunzător”. Datele arată că nu plasamentele băncilor la Ministerul Finanţelor împiedică creditarea afacerilor. Băncile au lichiditate adecvată, de altfel creditarea economiei reale a trecut pe plus. Obstacolul real la această oră constă în aceea că majoritatea cererilor de creditare din mediul privat este nesolvabilă.”

    4. Domnul Patriciu mai menţionează: “Când ai 30 de miliarde în credite ipotecare în România, care sunt de fapt neperformante toate, atâta vreme cât preţul garanţiilor nu acoperă valoarea creditelor se cheamă că stai pe ouă până se strică”.

    “La 31 iulie 2011, creditele pentru locuinţe însumau într-adevăr 30,47 miliarde lei, dintr-un total de credite de 217,89 miliarde lei. Dacă toate creditele pentru locuinţe ar fi neperformante, ar însemna că ouăle care se pot strica ar reprezenta mai puţin de 14 la sută. Dar nu sunt toate neperformante. Adevărul este însă că cele mai multe dintre aceste credite sunt performante. În totalul creditelor mari (de peste 5000 de euro) restanţele însumează abia 4% din totalul creditelor. Cele mai multe restanţe sunt la creditele mici (sub 5000 de euro) unde restanţele au o pondere de 40 la sută din total. În momentul de faţă, creditele neperformante din sistemul bancar românesc sunt acoperite în proporţie de 96 la sută cu provizioane. Iar dacă luăm în calcul şi garanţiile colaterale, gradul de acoperire depăşeşte 100 la sută.”

    5. În concluzie, domnul Patriciu afirmă: “BNR nu poate să ţină în frâu nimic. Este absurd ca BNR, în acelaşi timp, să deţină controlul sistemului bancar şi să facă politica monetară. În aceste condiţii, normal că sunt luate decizii proaste, precum garanţiile materiale impuse băncilor în relaţiile cu clienţii”.

    “Sistemul pe care domul Patriciu îl consideră absurd este aplicat în multe ţări din Uniunea Europeană şi din lume. Este drept că în unele ţări s-a produs o separare a supravegherii de politica monetară. Dar, în ultima vreme, ţări care au separat supravegherea de banca centrală, în instituţii specializate, revin la sistemul unificat. România, prin lege, a menţinut supravegherea la Banca Centrală. Acest sistem este “scăpat din frâu” numai în concepţia domnului Patriciu. În realitate, dacă la această oră contribuabilul român nu este obligat să scoată din buzunar nici măcar un singur leu pentru a finanţa bănci aflate în dificultate, această performanţă arată că tocmai unificarea politicii monetare cu supravegherea, la Banca Centrală, asigură fluiditatea şi soliditatea sistemului bancar românesc”, precizează BNR.

  • Dinu Patriciu: Pretul benzinei ar putea ajunge la 7 – 8 lei pe litru

    “La peste 147 de dolari erau scenarii ca la pompa pretul ar
    putea ajunge la peste sapte lei, opt lei litru de benzina, din
    pacate este posibil.

    Cititi mai multe pe www.realitatea.net

  • Traian Basescu: “Cei cu bani au ajuns cu tupeul dincolo de limite care pot fi acceptate”

    “Exista o persoana fata de care am un resentiment puternic, desi
    un presedinte n-are voie sa aiba resentimente”, a declarat Basescu,
    referindu-se la exemplu negativ dat comunitatii de afaceri de catre
    Ioan Niculae, patronul Interagro, care a amenintat recent ca, din
    cauza incompetentei Guvernului si a faptului ca serviciile secrete
    hartuiesc oamenii de afaceri, isi va transfera businessul in
    Bulgaria, unde va avea de-a face cu o cota unica de 10%.

    “Trebuie sa ai un tupeu extraordinar sa pleci in Bulgaria, dupa
    ce ani de zile primesti gaze mai ieftin decat toata populatia. Nu
    ti-e rusine, sustii ca acolo o sa ai cota unica de 10%, dar o sa
    platesti 380 de dolari pe mia de metri cubi de gaz?”, i s-a adresat
    presedintele direct patronului Interagro.

    Aceleasi critici l-au vizat si pe Dinu Patriciu, care a
    recomandat zilele trecute, din nou, renuntarea la acordul cu FMI,
    pe motiv ca economistii Fondului nu inteleg economia Romaniei.
    “Cand a vandut Petromidia kazahilor cu tot cu datorii, n-a intrebat
    pe nimeni, nici macar pe prietenul lui Tariceanu, iar acum ne da
    lectii tot timpul”, a spus presedintele Basescu.

    El a precizat ca datoria restanta a Petromidia catre statul
    roman, de aproape 600 de milioane de euro, transferata KazMunaiGaz
    cand acestia au preluat compania si din care kazahii vor sa
    plateasca acum doar 100 de milioane, va fi recuperata acum prin
    executarea silita a KazMunaiGaz.

    Presedintele Traian Basescu l-a acuzat si pe Sorin Ovidiu Vantu,
    la care s-a referit cu apelativul “Nus”, vehiculat de presa ca
    fiind numele acestuia de informator al Securitatii. “Pentru asta
    (Vantu, n.red.) plateste FPS 100 de milioane de euro si CEC 300 de
    milioane de euro, iar el vine si da lectii”. Sloganurile populiste,
    contra Guvernului, ale televiziunilor lui Nus si Felix (Dan
    Voiculescu) au fost insusite si de omul obisnuit, “nu-ti vine sa
    crezi cand le auzi”, a comentat Basescu.

    “S-a depasit masura in tara asta din partea celor cu bani. Toti
    acesti magnati au ajuns cu tupeul dincolo de limitele care pot fi
    acceptate. Ei au stimulat mereu dezbinarea, neincrederea, au acuzat
    guvernul ca fura, presedintele ca fura, vor sa schimbe
    presedintele, au nevoie de o debandada ca la inceputul anilor ’90”,
    a mai declarat seful statului, in cadrul unei emisiuni la
    televiziunea publica.

  • Dinu Patriciu pluseaza si pe serviciile de zbor

    La inceputul anilor 2000, Alexis Grabar (foto) renunta la o
    functie de director regional de vanzari din cadrul producatorului
    de avioane Airbus. Si-a luat un an sabatic, a facut un MBA si s-a
    gandit cum sa o ia de la capat. A cunoscut un partener de afaceri,
    au pus la bataie 50.000 de lire pentru marketing, au deschis linii
    de credit si au deschis o firma de transport cu limuzine in Londra.
    Cum insa cererile clientilor erau in special pentru avioane
    private, actionarii au regandit strategia si au investit mai mult
    pentru a oferi atat avioane private, cat si limuzine, iahturi si
    elicoptere, in functie de cerintele clientilor. Firma s-a
    dezvoltat, a ajuns la afaceri de 4 miliarde de lire in 2007, si-a
    deschis birouri la Moscova si in Dubai, iar in 2009 a fuzionat cu
    Eurojet, compania detinuta de omul de afaceri roman Dinu
    Patriciu.

    Cele doua companii, Eurojet si Avolus, au format in octombrie
    2009 o singura entitate, punand la bataie intregul pachet de
    actiuni. |n prezent, principalul actionar al grupului Avolus Group
    Bv este DP Holdings, cu 70% din titluri, in timp ce restul de 30%
    sunt impartite intre fostii actionari ai Avolus Ltd., Alexis Grabar
    avand cel mai mare pachet minoritar, de 12,5%.

    “Este fundamental ca si ceea ce am dezvoltat la Londra (unul
    dintre birourile grupului – n.r.) timp de sase ani, expertiza
    pentru Avolus, sa fie adusa si in Romania. Trebuie sa ma ocup
    simultan de cele doua echipe pentru ca ele sa conlucreze”, a
    declarat pentru BUSINESS Magazin Alexis Grabar, CEO al Avolus Group
    si general manager pentru Eurojet, explicand motivul pentru care se
    afla la conducerea ambelor companii. Anul trecut, grupul a
    inregistrat o cifra de afaceri cumulata de 14 milioane de euro, in
    crestere cu circa 5% fata de 2008 si impartita aproximativ egal
    intre cele doua companii. Principala diferenta intre cele doua
    membre ale grupului este ca Eurojet detine active, in timp ce
    Avolus este de fapt un broker, care intermediaza vanzarile si
    achizitiile de aeronave.

    Eurojet si-a intampinat la finalul saptamanii trecute, pe
    Aeroportul Baneasa, noua achizitie, o aeronava Cessna Citation XLS,
    pentru care a platit 9,6 milioane de euro. Aceasta se va alatura
    celorlalte trei aeronave din flota Eurojet: un Challenger 604, un
    Cessna Citation Excel si un Cessna Citation Encore.

    Citation XLS are o configuratie VIP de 9 locuri pentru pasageri,
    in conformitate operationala cu toate normele EU, raza de zbor de
    1.800 de mile nautice, ecrane cu o latime de 26,42 centimetri,
    dotate cu harti skymap si DVD, sistem de telefonie mobila si
    posibilitate de folosire a laptop-ului in timpul zborului. O ora de
    zbor cu aceasta aeronava costa aproximativ 5.000 de euro.

    “Obiectivul nostru pentru 2010 este de crestere a cifrei de
    afaceri cu 30%. Pentru aceasta crestere, ne imbunatatim flota
    incepand cu achizitia noului XLS. Suntem, de asemenea, in negocieri
    de preluare a unui alt Challenger 604 pentru inchiriere
    operationala pana la sfarsitul verii”, a declarat Alexis
    Grabar.

    Mai mult, strategia pe termen mediu a Eurojet este de a-si
    extinde flota la 8 aeronave pana in 2013. “Un avion costa circa
    10-20 de milioane de euro, iar operatiunile de intretinere sunt o
    parte importanta din cheltuielile noastre. Spre exemplu, la o
    aeronava de 20 de milioane de euro, cheltuielile de mentenanta
    ajung la un milion de euro anual”, a spus Grabar. Grupul Avolus Bv
    si-a bugetat pentru urmatorii cinci ani investitii in
    infrastructura si aviatie de 25 de milioane de euro, dupa ce in
    2009, a investit 29 de milioane de euro in aeronave si active de
    aviatie.

  • Patriciu: Taierea egalitarista a lefurilor se intampla numai in comunism

    “Evident, cea mai proasta alegere ar fi fost aceea a cresterii
    TVA-ului si a impozitului direct pe venituri. O taiere egalitarista
    a tuturor lefurilor din sectorul bugetar, si a pensiilor si a
    ajutorului de somaj nu este o solutie. (…) Este un expedient,
    pentru ca o masura luata pe picior, taind de la toata lumea la fel,
    ceea ce se intampla numai in comunism. Aceste masuri sunt luate din
    disperare. Vin din obsesia inflatiei, pe care cei care au imaginat
    ideea o au”, a spus omul de afaceri, intr-o emisiune a PRO TV.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Exclusiv: El e urmasul lui Patriciu

    In martie 2010, se implinesc doi ani de cand Saduokhas
    Atashovich Meraliyev a venit in Romania. Este CEO al Rompetrol din
    iulie 2009, dar se afla la primul sau interviu, dupa luni intregi
    in care compania a comunicat extrem de putin, complet opus stilului
    de comunicare din vremea lui Dinu Patriciu. Abordarea lui Meraliyev
    este insa foarte importanta pentru modul cum vad kazahii
    dezvoltarea Rompetrol si este prima discutie oficiala despre
    strategia grupului de cand a fost integral cumparat de catre
    KazMunaiGaz.

    Fostul birou al lui Dinu Patriciu arata complet diferit. Au
    disparut machetele de vapoare de pe pervaz, tabloul cu Van Gogh si
    multitudinea de gadgeturi de pe masa. E mai putin colorat. E si mai
    multa lumina. Scaunul complicat pe care statea fondatorul Rompetrol
    a fost inlocuit cu un scaun directorial clasic. Si negru. Insa
    discursul e total schimbat. Dinu Patriciu vorbea greu si misterios.
    Folosea metafore si se indeparta rapid de subiect – mai ales cand
    subiectul era legat de cifrele sau strategia Rompetrol. Se referea
    la Rompetrol cu precautie, asa cum vorbesti despre ceva foarte
    personal, aproape intim.

    Saduokhas Atashovich Meraliyev vorbeste scurt si clar. Se simte
    din discurs ca Rompetrol e un mandat, o companie mare despre care
    Meraliyev trebuie sa demonstreze tarii sale ca a fost bine sa o
    cumpere. De aceea vorbeste despre ea aproape ca un chirurg.
    Foloseste termenii “optimizare”, “curatenie”, “sincer”, dar, mai
    ales, “parerea mea puternica” (my strong opinion). Exprimarea apare
    indeosebi cand CEO-ul Rompetrol incearca sa desparta parerea sa
    personala de planurile anterioare ale Rompetrol sau de modul cum
    dezvoltarea Rompetrol este gandita la Astana. “In Kazahstan sunt
    multe pareri despre achizitia Rompetrol. De aici insa, se vede
    altfel.”

    Inca de la prima strangere de mana, in atitudinea lui Saduokhas
    Atashovich Meraliyev se simte melanjul dintre scoala ruseasca,
    experienta americana si CEO-ul cu un buget de cateva miliarde.
    Meraliyev are un comportament egal, calm, si se insufleteste de
    vreo doua ori de-a lungul discutiei: o data cand vorbeste despre
    frumusetea limbii kazahe, pe care spera sa o vorbeasca fluent si
    copiii sai, si o data cand povesteste despre experienta lui de pe
    campul petrolier Tengizchevroil. Munca la Tengiz, cel mai mare
    zacamant in exploatare din Kazahstan, a reprezentat pentru
    Meraliyev cea mai importanta experienta din “viata reala”. Ii
    sclipesc ochii si acum, dupa mai bine de zece ani, cand intreaba
    retoric: “Va puteti imagina ca foram la cinci kilometri adancime si
    ca scoteam 11 milioane de tone de petrol?”.

  • Dinu Patriciu cauta banci de cumparat pe pietele emergente

    Liberty a platit 15 milioane de dolari pentru o participatie
    majoritara in cadrul Bancii Populare a Georgiei, al saptelea mare
    creditor al fostei republici sovietice, in luna septembrie.
    “Dispunem de suficiente lichiditati pentru alte cateva tranzactii
    de aceasta dimensiune”, a declarat Gurgenidze, fost prim-ministru
    al Georgiei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro