Antropologii şi geneticienii au încercat în ultimii ani să dateze divergenţele privind evoluţia omului de la neanderthalieni la maimuţe şi alte primate. Problema principală a fost reprezentată de faptul că diferenţele rezultate din cele două metode erau mari.
În cadrul unei estimări, oamenii s-au separat de neanderthalieni acum 300.000 de ani. Însă în urma altor cercetări, experţii au găsit marele răspuns pe care îl căutau de ani de zile.
Există o diferenţa între ouăle de culoarea maro şi cele albe care să se regăsească nu doar la nivelul culorii?
Cei de la Today I Found Out au încercat să explice acest lucru şi, mai mult, să evidenţieze care sunt diferenţele clare, care depăşesc spectrul cromatic, între ouăle de culoarea maro şi cele albe. Mulţi sunt de părere că ouăle maro conţin mai mulţi nutrienţi decât cele albe, dar şi că ouăle albe sunt bune pentru gătitul prăjiturilor. Însă, adevărul este altul.
Vezi aici care sunt cele mai bune? Ouăle maro sau cele albe? Mulţi habar nu avem ce cumpărăm
La interviul acordat revistei Business Magazin, britanicul Robin Spencer se află la a patra sa vizită într-o ţară străină în ultimele două săptămâni: a ajuns în România după Cehia, Grecia, Turcia, de unde a plecat chiar înainte de atacul terorist de pe aeroportul Atatürk. „Te plictiseşti de aeroporturi, de avioane, dar mă bucur de diversitatea de a lucra cu 12 directori generali din 12 ţări cu diferite culturi, e fascinant“, descrie Spencer, care vorbeşte cu un pronunţat accent britanic, despre responsabilităţile sale actuale în cadrul grupului olandez NN. A devenit membru al consiliului director al grupului NN în august 2014, iar după o lună a fost numit CEO pe segmentul International Insurance al grupului olandez. Din această funcţie coordonează activitatea International Insurance a grupului pentru Europa, segmentul asigurărilor de viaţă din Japonia (Japan Live şi segmentul de business Closed Block VA din Japonia) şi afacerile NN Reinsurance. „Trebuie să mă asigur că toate afacerile pe care le avem au parte de susţinerea necesară, de investiţiile de care au nevoie şi că se află pe drumul cel bun în atingerea planurilor lor – acesta este jobul meu“, îşi sumarizează el responsabilităţile. Executivul lucrează în industria asigurărilor de mai bine de două decenii. Anterior, a fost director executiv al Aviva în Regatul Unit şi Irlanda pe segmentul asigurărilor generale, CEO şi CFO al Aviva Canada şi între 2010 şi 2012, chief risk officer al grupului Aviva. Spune că au existat multe momente bune în activitatea sa, dar, de fapt, amintirile cele mai puternice ale sale se leagă de lucrurile care au mers prost din senin: criza financiară din 2008 şi criza europeană a creditelor din 2010, când era chief risk officer al Aviva. „Acelea sunt momente în care nu ai ce să faci altceva decât să te uiţi la pieţele financiare şi încerci să înţelegi cât de mult va fi afectată afacerea ta.“ S-a alăturat NN după listarea companiei la bursă şi desprinderea de ING: „În acel punct al carierei m-am desprins de trecut şi am început o nouă etapă din perspectivă de leadership şi învăţare.“ Descrie piaţa locală drept una de importanţă strategică pentru grup, motiv pentru care şi ajunge aici de trei-patru ori pe an: „Avem un potenţial de creştere pe termen lung şi aici suntem clar lideri, aşa că avem responsabilitatea să credem în această piaţă şi să inovăm în ea“. Dacă este mulţumit de businessul local al NN? „La modul general, da, afacerea continuă să crească, avem oameni excelenţi, zona în care aş vrea să văd mai multă efervescenţă este însă Pilonul III de pensii“, descrie el rezultatele de pe piaţa locală. NN Asigurări de Viaţă, cea mai mare companie de asigurări de viaţă din piaţa locală, a vândut asigurări în valoare de 320 milioane de lei în intervalul ianuarie-iunie a acestui an, în creştere cu 3,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor transmise de asigurător. Profitul brut de la jumătatea anului s-a situat la 8,6 milioane de lei (circa 2 milioane de euro), în creştere cu circa 23% faţă de prima jumătate din 2015. Pe segmentul pensiilor facultative, NN a administrat în beneficiul celor 170.838 de participanţi, active în valoare de 677,5 milioane de lei, cu 21,3% mai mari faţă de primele şase luni din 2015. Totodată, pe segmentul pensiilor private obligatorii, NN a înregistrat un avans de 26,3% al activelor nete administrate pentru aproximativ 1,9 milioane de participanţi la Pilonul II, până la 10,1 miliarde de lei, generând o performanţă anualizată de 9,99% de la lansare şi până în luna iunie 2016. „Dacă pe partea de asigurări de viaţă continuă să ne fie foarte foarte bine, pe partea de pensii private Pilonul III nu creştem atât de rapid pe cât speram eu. Avem un Pilon II puternic, dar mi-ar plăcea ca românii să fie mai responsabili în ce priveşte economiile pe termen lung şi provizioanele pensiilor lor; rata de înlocuire a salariului (raportul dintre pensia medie şi salariul mediu net – n.r.) este de aproximativ 38%, unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa; oamenii vor fi probabil strâmtoraţi la pensie, aşa că aş vrea să văd oamenii devenind mai responsabili în ce priveşte economisirea pensiilor lor.“ Executivul explică şi motivele pentru care Pilonul III reprezintă, din perspectiva sa, o variantă ideală de economisire. „Ca investitori pe termen lung, dacă cineva ne dă bani pentru pensia lor putem să găsim investiţii care să ne aducă un return of investment de 5-6%; în timp ce dacă oamenii se gândesc doar pe termen scurt şi pun doar în bancă banii, aceste economii vor genera mai puţin de 1% dobândă. Este o oportunitate reală pentru clienţi. Este o oportunitate bună şi pentru noi să ne putem gândi cu adevărat cum investim aceşti bani: în proiecte pe termen lung, fie că vorbim de proiecte infrastructură, şcoli, spitale, acestea sunt proiecte pe termen lung sponsorizate fie public, fie privat“, explică Spencer. Ambiţiile sale legate de Pilonul III de pensii se leagă de asigurarea unei mai bune educaţii financiare: „Nu putem face acest lucru singuri, trebuie să facem asta cu guvernul, cu principalele părţi interesate – fie că e vorba de autorităţile de reglementare sau guvern“. De folos ar fi şi facilitarea accesului la Pilonul III de pensii: „Să muncim la acest capitol nu doar cu angajaţii noştri, dar şi prin alte forme de distribuţie“; de asemenea, consideră că este nevoie de oferirea de stimulente fiscale în favoarea economisirii în această variantă. Robin Spencer consideră că slaba orientare a românilor spre economisire ţine mai degrabă de istoria lor. „Cultura românilor este încă una socialistă, cu un background comunist; exista un standard pentru orice. Chiar dacă acest regim s-a sfârşit, destul de mulţi oameni sunt încă socialişti în gândire şi probabil că nu au înţeles exact importanţa nevoii de a avea ei înşişi grijă de ei, din perspectiva sănătăţii, din perspectiva pensiilor etc. Lucrurile se schimbă, iar aceste schimbări nu se petrec rapid.“ Robin Spencer consideră că, într-adevăr, şi sărăcia îi împiedică pe oameni să se gândească la economisire, dar crede că este vorba şi despre alegerile pe care le fac mulţi dintre ei: „Câţi dintre acei oameni vor avea un telefon mobil, vor merge la Starbucks şi vor bea o cafea în fiecare zi, sau o dată la două zile? Viaţa e despre alegeri şi cred că toată lumea poate începe să pună ceva bani de o parte: e nevoie de puţini bani puşi pus de-o parte acum, care în 30 de ani vor face o diferenţă mare.“
Dacă în esenţă responsabilităţile sale sunt legate de susţinerea companiilor din perspectiva investiţiilor, Robin Spencer spune că şi-a propus ca pe toate pieţele de care este responsabil să încerce să identifice „diamantul ascuns“: „Vreau să identific o idee foarte bună dintr-o piaţă, care, după ce este implementată, să fie răspândită pe celelalte pieţe pe care este prezentă compania“. „Diamantul ascuns“ din România este asigurarea de sănătate a NN: „La şase luni după prima mea vizită aici, Marius Popescu (directorul executiv al NN Asigurări de Viaţă) mi-a povestit despre potenţialul pieţei de asigurări de sănătate şi despre cum crede el că putem face acest tip de asigurare accesibilă; abia după câteva vizite am înţeles cât de mult le-ar folosi românilor un sistem privat de sănătate puternice, care să fie complementar celui public.“
În Africa de Sud diferenţele dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre albi şi negri sunt mai evidente ca oriunde în lume, iar imaginile surprinse de o dronă dovedeşte acest lucru extrem de clar.
Politica apartheidului – termen tradus prin “evoluţie separată” – a luat o formă juridică după victoria Partidului Naţionalist în alegerile din 1948.
Imaginea care va rămâne întipărită este fără nicio îndoială cea a locurilor rezervate populaţiei albe în restaurante, la ghişeele poştale, la toalete, în băncile publice sau pe plaje.
Însă ţara se angajase să separe rasele cu mult mai înainte, şi anume din secolul XVII, când primii colonişti olandezi au plantat un gard viu de migdali pentru a proteja o instituţie din Cape Town de indigeni.
Fotograful Johnny Miller a vrut să surprindă această “arhitectură a apartheidului” de sus prin intermediul dronei sale.
În Africa de Sud diferenţele dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre albi şi negri sunt mai evidente ca oriunde în lume, iar imaginile surprinse de o dronă dovedeşte acest lucru extrem de clar.
Politica apartheidului – termen tradus prin “evoluţie separată” – a luat o formă juridică după victoria Partidului Naţionalist în alegerile din 1948.
Imaginea care va rămâne întipărită este fără nicio îndoială cea a locurilor rezervate populaţiei albe în restaurante, la ghişeele poştale, la toalete, în băncile publice sau pe plaje.
Însă ţara se angajase să separe rasele cu mult mai înainte, şi anume din secolul XVII, când primii colonişti olandezi au plantat un gard viu de migdali pentru a proteja o instituţie din Cape Town de indigeni.
Fotograful Johnny Miller a vrut să surprindă această “arhitectură a apartheidului” de sus prin intermediul dronei sale.
Cum te-ai simţi să porneşti într-o „călătorie” care să se bazeze pe informaţiile date de ADN-ul tau? 67 de oameni au fost întrebaţi ce cred despre strămoşii lor, despre istoria familiilor lor. Apoi, ei au pornit într-o „călătorie” altfel.
Mulţi dintre cei chestionaţi au fost foarte categorici atunci când s-au prezentat din punctul de vedere al naţionalităţii lor, considerându-se cei mai buni. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi atunci când au primit întrebarea referitoare la popoarele pe care nu le au la suflet, când nu s-au dat în lături de la a spune că nemţii sau turcii nu sunt printre cei mai puţin agreaţi. Totuşi, aceste convingeri îşi au izvorul mai degrabă în simţul dezvoltat al identităţii, precum şi în credinţele politice şi sistemul în care au crescut.