Tag: detectare

  • Povestea liceenilor care au creat un dispozitiv ce le permite nevăzătorilor să se deplaseze în siguranţă

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Povestea liceenilor care au creat un dispozitiv ce le permite nevăzătorilor să se deplaseze în siguranţă

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Puştiul de 13 ani care a venit cu o idee genială pentru a opri oamenii să se mai urce bauţi la volan

    Peste 10.000 de americani au murit în accidente de maşină cauzate de şoferi intoxicaţi în 2013. Krishna Reddy, un copil de 13 ani din Texas, vrea să schimbe acest lucru şi a inventat un dispozitiv care poate determina dacă un şofer a consumat alcool sau alte droguri, informează Business Insider.

    Pentru a realiza acest lucru dispozitivul scanează pupilele individului.

    În mod natural, pupilele se contractă în lumină şi se dilatează când este întuneric. Însă alcoolul şi anumite droguri pot face ca pupila să se contracte, pe când altele dilatează pupila, indiferent de nivelul lumină la care ochiul este expus.

    Reddy s-a folosit de acest lucru pentru a-şi dezvolta dispozitivul care este compus din trei lucruri: o cameră digitală, o lanternă şi o rolă de hârtie igienică.

    Cum funcţionează? Lanterna luminează ochiul, iar rola de hârtie igienică direcţionează lumina în pupilă, apoi camera digitală înregistrează modul cum se contractă pupila. Folosind programul scris de Reddy, dispozitivul poate determina dacă şoferul a consumat alcool sau dacă a folosit anumite tipuri de droguri (marijuana, amfetamină etc)

  • Puştiul de 13 ani care a venit cu o idee genială pentru a opri oamenii să se mai urce bauţi la volan

    Peste 10.000 de americani au murit în accidente de maşină cauzate de şoferi intoxicaţi în 2013. Krishna Reddy, un copil de 13 ani din Texas, vrea să schimbe acest lucru şi a inventat un dispozitiv care poate determina dacă un şofer a consumat alcool sau alte droguri, informează Business Insider.

    Pentru a realiza acest lucru dispozitivul scanează pupilele individului.

    În mod natural, pupilele se contractă în lumină şi se dilatează când este întuneric. Însă alcoolul şi anumite droguri pot face ca pupila să se contracte, pe când altele dilatează pupila, indiferent de nivelul lumină la care ochiul este expus.

    Reddy s-a folosit de acest lucru pentru a-şi dezvolta dispozitivul care este compus din trei lucruri: o cameră digitală, o lanternă şi o rolă de hârtie igienică.

    Cum funcţionează? Lanterna luminează ochiul, iar rola de hârtie igienică direcţionează lumina în pupilă, apoi camera digitală înregistrează modul cum se contractă pupila. Folosind programul scris de Reddy, dispozitivul poate determina dacă şoferul a consumat alcool sau dacă a folosit anumite tipuri de droguri (marijuana, amfetamină etc)

  • Povestea pisicilor războinice: ce rol au jucat felinele în timpul războaielor – GALERIE FOTO

    Am auzit deseori despre câini ce au luptat, alături de soldaţi, în războaie; nu puţine sunt însă şi poveştile pisicilor care au avut roluri importante în timpul campaniilor militare.

    Persanii, spre exemplu, au profitat de faptul că egiptenii considerau pisicile animale sfânte şi le-au folosit drept scut; în timpul primului Război Mondial, ele erau ţinute în tranşee pentru a avertiza în cazul unui atac cu subtanţe letale; în cel de-al doilea Război Mondial, pisicile erau luate pe submarine pentru a detecta calitatea aerului.

  • Povestea pisicilor războinice: ce rol au jucat felinele în timpul războaielor – GALERIE FOTO

    Am auzit deseori despre câini ce au luptat, alături de soldaţi, în războaie; nu puţine sunt însă şi poveştile pisicilor care au avut roluri importante în timpul campaniilor militare.

    Persanii, spre exemplu, au profitat de faptul că egiptenii considerau pisicile animale sfânte şi le-au folosit drept scut; în timpul primului Război Mondial, ele erau ţinute în tranşee pentru a avertiza în cazul unui atac cu subtanţe letale; în cel de-al doilea Război Mondial, pisicile erau luate pe submarine pentru a detecta calitatea aerului.

  • Doi tineri români au creat un sistem prin care o locuinţă se poate închide pe Internet

    n sistem de introducere a datelor în computer utilizând un panou cu senzori ce detectează mişcarea mâinii şi un alt sistem compus din senzori prin care temperatura dintr-o locuinţă se reglează automat, iar uşa se închide prin Internet, printre proiectele câştigătoare EMECS-thon.

    EMECS-thon, un maraton de sisteme incorporate, a avut loc de vineri până duminică în laboratoarele Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara, maratoane similare desfăşurându-se în paralel în alte cinci universităţi din Europa, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    La EMECS-thonul din Timişoara au participat şapte echipe, care au avut 48 de ore pentru a implementa de la zero un proiect.

    Duminică seara, juriul a desemnat echipele câştigătoare la trei categorii: “Cea mai bună idee tehnică”, “Cea mai bună idee de afacere” şi “Premiul de popularitate”.

    Premiul “Cea mai bună idee tehnică” a fost adjudecat de echipa IgnisReloaded – formată din studenţii Petra Csereoka, Denisa Greconici, Emanuel Vintilă – cu proiectul “3D tracking system”, un sistem de introducere a datelor în computer utilizând un panou cu senzori ce detectează mişcarea mâinii.

    Premiul pentru “Cea mai bună idee de afacere” a fost câştigat de echipa xTeam – formată din studenţii Aniţei Denis, Boitor Alexandru, Marian Iacob – care a prezentat proiectul “Smart house” – un sistem compus din mai mulţi senzori care automatizează o casă şi reglează automat temperatura ambientală, diminuează luminile şi permite încuierea uşii prin Internet.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Şosetele inteligente care ştiu când ai adormit şi pun pe pauză show-ul pe care-l urmăreai

    Mulţi dintre noi urmărim seriale sau filme înainte de culcare şi de multe ori adormim înainte ca show-ul să se termine.

    Cineva s-a gândit la această problemă şi a propus o soluţie. Netflix, , a dezvoltat o pereche de şosete inteligente care “citesc” corpul individului şi ştiu când acesta a adormit, apoi opresc serialul sau filmul pe care-l urmărea, scrie Business Insider.

    Cum funcţionează?

    Şosetele Netflix utilizează un accelerometru care detectează mişcarea, iar atunci când piciorul nu s-a mişcat de ceva timp Netflix se opreşte. De asemenea, şosetele au un led care se aprinde pentru a te înştiinţa că programul o să fie pus pe pauză, însă dacă utilizatorul se mişcă numerotarea inversă se opreşte.

    Sistemul nu este perfect, dar, trebuie să recunoaşteţi, este un produs interesant.

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.

     

  • Infractorii folosesc dispozitive cu termoviziune pentru a afla codul PIN al cardurilor celor care plătesc în magazine

    Cei de la themindunleashed.org au demonstrat cât de uşor se poate fura codul PIN introdus de o altă persoană. Experimentul foloseşte imaginile în infraroşu pentru a detecta amprenta termică lăsate asupra dispozitivelor.

    Dispozitivele care “văd” în infroroşu se găsesc acum pe piaţă la preţuri de doar 200 de dolari, mult mai ieftine decât cele disponibile în urmă cu 7-8 ani. Autorii demonstrează cât de simplu este să ataşezi un astfel de dispozitiv unui smartphone, iar ceea ce rămâne de făcut este pur şi simplu o poză a cititorului de PIN.

    Butoanele de plastic reţin amprenta termică, iar în funcţie de intensitate e uşor de determinat care a fost primul buton apăsat şi care ultimul. Astfel, rămând doar două variante posibile pentru codul PIN.