BusinessMagazin

Tag: democratie

  • De ce a pus ISIS recompensa de 1 milion de dolari pe capul acestei studente de 23 de ani

    Joanna, cu origini iraniane- kurde, s-a născut într-o tabără de refugiaţi din Ramadi, Irak, în urma primului război din Golf. Tânăra a tras prima dată cu arma la vârsta de nouă ani şi era o adolescentă când, în 2014, a renunţat la facultate şi a plecat din Copenhaga către Siria. „M-am simţit inspirată de lupta pentru drepturile femeilor, pentru democraţie; pentru valorile europene am şi studiat ca o daneză”, declara aceasta pe Facebook.  

    Aşadar, s-a alăturat revoltei în curs împotriva guvernului sirian. A luptat mai întâi împotriva regimului Assad  şi apoi împotriva ISIS. Luptele s-au dus în oraşul sirian Koban, la graniţa cu Turcia, în timp ce lupta cu unităţile de protecţie ale poporului kurzilor (YPG). A ajutat, de asemenea, la eliberarea fetelor Yazidi care au erau reţinute ca sclave sexuale în timp ce lupta alături de forţele Peshmerga din Irak .

    Acţiunile ei au intrat în atenţia autorităţilor daneze care i-au interzis să mai călătorească în regiune. De asemenea, a fost apoi închisă în Vestre Fængsel, cea mai mare închisoare Danemarca, când s-a fost descoperit că a încălct interdicţia de a călători în Qatar. Ulterior, a petrecut trei săptămâni după gratii şi de atunci are paşaportul confiscat. Ea crede că este văzută ca o teroristă în propria ei ţară şi trăieşte ascunzând-se continuu şi schimbându-şi locuinţa în mod constant. „Îmi pare rău că încalc legea, dar la momentul respectiv am considerat că nu am  de ales” , a spus ea. „Cei pentru care mi-am riscat viaţa mă privează acum de libertatea. Nu mă aşteptam să pierd aproape totul luptând pentru libertatea şi siguranţa noastră”, a adăugat tânăra. 

  • Eugen Simion, despre apelul academicienilor: „Există o schizofrenie în statul român. Unii nu mai vor să respecte democraţia”

    Semnatarii apelului se declară „îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate ‘corectitudini politice’, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva statului şi poporului român”.Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop, susţine că acest apel “a fost conceput treptat” şi lansat pe 8 februarie, când a fost gata, menţionând că “s-a potrivit şi cu această sfâşiere în societatea românească”, în faţa căreia “Academia nu poate rămâne pasivă”.

    “Se leagă de proteste, se leagă de lipsa de colaborare a unor instituţii ale statului. Instituţiile statului trebuie să fie puse în slujba cetăţeanului şi să lucreze pentru binele public. Or, în ultima vreme, în societate văd multe orgolii şi individuale, mai ales, decât de grup”, a detaliat Ioan-Aurel Pop.

    În schimb, academicianul Eugen Simion, afirmă că “punctul real de plecare” al apelului a fost apariţia în Monitorul Oficial a cererii de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Simion a invocat existenţa unei „schizofrenii” la nivelul statului român “începând cu ortografia” şi continuând cu “disensiunile din sfera politică care sunt mari de tot”. “Există o prăpastie în momentul de faţă în viaţa noastră publică. Impresia mea este că oamenii politici români, ultimul lucru la care se gândesc ei când vorbesc şi acţionează este România”, a declarat Simion, subliniind faptul că politicienii ar trebui să înceapă un dialog politic şi trebuie “să nu mai fie atât de aroganţi faţă de poporul ăsta”. După publicarea apelului, fostul minstru al Educaţiei, Mircea Dumitru, care figurează printre semnatari, s-a delimitat de demers. susţinând că nu se regăseşte „nici în stilistica, nici în retorica şi nici în multe dintre ideile susţinute în această scrisoare”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: Democraţia în ghilimele şi noul contract social

    Ani de zile, editorii publicaţiei au fost convinşi că regimul comunist din fosta Republică Democrată Germană va cădea, şi de aceea au pus inţialele RDG în ghilimele. La un moment dat, în vara anului 1989, editorii Die Welt au renunţat la ghilimele, obosiţi să tot aştepte o cădere de regim care nu mai venea; comuniştii fuseseră mult prea mult timp la putere în RDG şi păreau încă şi mai bine ancoraţi.

    La 2 august 1989, reporterii Die Welt au fost înştiinţaţi că publicaţia renunţă la ghilimelele infame.

    Trei luni mai târziu, Zidul Berlinului cădea, iar pe 3 octombrie 1990 RDG îşi înceta existenţa.

    Am luat această istorie dintr-un articol al sociologului Roberto Foa şi al profesorului universitar Yascha Mounk de la Harvard, care sunt preocupaţi de ceea ce ei numesc deconectarea de la democraţie. Ei spun că editorii de la Die Welt au refuzat să interpreteze corect semnalele primite şi că au abandonat exact în momentul în care ar fi trebuit să fie convinşi că ideea care i-a condus atâta vreme va izbândi. Şi că, de fapt, colective întregi de specialişti în ştiinţe sociale şi în politică sau de jurnalişti ar trebui să renunţe la ideea că trecutul apropiat prezice viitorul şi că anumite evenimente nu se pot petrece.

    În prezent, democraţia trece printr-un proces asemănător cu comunismul din RDG, spun Foa şi Mounk, şi, pentru a-şi susţine ideea, cei doi invocă o serie de studii făcute pe plan mondial. Astfel, pentru mai mult de 70% dintre americanii şi pentru mai mult de 50% dintre europenii născuţi în anii ʼ30 era esenţial să trăiască într-o ţară democratică. Tendinţa a fost, de-a lungul decilelor, de scădere abruptă, astfel încât pentru generaţia născută în anii ʼ80 trăitul într-o ţară democratică mai este important pentru doar trei americani şi patru europeni din zece.

    Mai mult, un american din patru şi doi europeni din zece cred că un sistem politic bazat pe democraţie este rău sau foarte rău pentru a conduce o ţară. De aici puteţi continua ideile şi singuri – negarea valorilor democratice, ascensiunea ideologiilor populiste sau extremiste, impunerea unor anume lideri, nu insist.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Google, democraţia şi adevărul despre căutarea informaţiilor pe internet

    Google poate fi un instrument formidabil în mâna celor care-i înţeleg algoritmii de funcţionare. Cu ajutorul Google, extremişti de dreapta pricepuţi la tehnologie au construit o realitate în care Hitler este băiat bun, evreii sunt răul pe pământ şi Donald Trump devine preşedinte.

    Carole Cadwalladr, scriitoare şi colaboratoare pentru diverse publicaţii mari britanice, a făcut o incursiune în subteranele acestei realităţi alternative care influenţează tot mai mult percepţia oamenilor despre lumea în care trăim. Ce a descoperit ea este valabil nu doar pentru Marea Britanie sau SUA, ci şi pentru România. Carole Cadwalladr şi-a publicat descoperirile în The Observer: Iată ce nu ai vrea să faci duminică noaptea. N-ai vrea să scrii aceste litere în bara de căutare a Google. Dar eu am făcut-o. Şi doar atât am făcut. Am scris: „s-u-n-t”. Apoi „e-v-r-e-i-i”. Din 2008, Google încearcă să prezică ce întrebare vrei să pui şi să-ţi ofere o alegere. Acest lucru l-a făcut Google şi pentru mine. Mi-a oferit o sumă de întrebări posibile, intuite pe baza primelor cuvinte scrise de mine:  „sunt evreii o rasă?”, „sunt evreii albi?”, „sunt evreii creştini?” şi în final „sunt evreii răi?” (şi la căutările în română este oferită această ultimă variantă).

    Sunt evreii răi? Nici nu m-aş fi gândit să pun această întrebare, dar ea mi-a fost sugerată. Am dat enter şi a apărut pagina cu rezultatele căutării. Şi iată răspunsul oferit de Google: evreii sunt răi. Nouă din zece rezultate mi-au confirmat acest lucru. Rezultatul plasat cel mai sus, venit de la un site denumit Listovative, are titlul „Primele 10 motive majore pentru care oamenii îi urăsc pe evrei”. Am accesat site-ul şi am aflat că „evreii de azi domină în marketing, în miliţii, în medicină, tehnologie, media, industria cinematografică şi continuă să atragă invidia lumii cu poveşti de succes inexplicabile având în vedere trecutul lipsit de glorie şi chinuri precum represiunea de peste tot în Europa”.

    Google înseamnă căutare. Când vrem să aflăm ceva, căutăm pe Google. Site-ul gestionează 63.000 de căutări pe secundă, 5,5 miliarde de căutări pe zi. Misiunea companiei, aşa cum este descrisă pe site-ul ei, este de a „organiza informaţia lumii şi de a o face accesibilă şi utilă pentru toţi”. Motorul de căutare încearcă să ofere cele mai relevante rezultate. În cazul meu, al treilea cel mai relevant rezultat al căutării după întrebarea „sunt evreii…” este un link către un articol al stormfront.org, un website neonazist. Al cincilea rezultat este o trimitere la un clip de pe YouTube: „De ce evreii sunt răi. De ce suntem cu toţii împotriva lor”. Al şaselea te trimite la Yahoo Answers: „De ce evreii sunt atât de răi”. Al şaptelea rezultat este: „Evreii sunt suflete demonice dintr-o altă lume”. Iar al 10-lea este de pe jesus-is-saviour.com (Isus este salvatorul meu): „Iudaismul este satanic”. Un singur rezultat din cele 10 oferă un alt punct de vedere. Este un link către o recenzie stufoasă pentru o carte publicată pe thetabletmag.com cu un titlu nefericit în acest context: „De ce literalmente toată lumea urăşte evreii”. Mă simt ca şi cum aş fi alunecat printr-o gaură de vierme într-un univers paralel în care negrul este alb, iar binele este rău. Mai târziu am înţeles că doar am zgâriat un strat superficial de pe suprafaţa anului 2016 că am şi găsit unul din izvoarele subterane care hrănesc acest univers.

    A fost acolo tot timpul, la doar câteva taste departare, pe calculatoarele noastre, pe tablete, pe telefoane. Nu este vorba de o celulă nazistă secretă care pândeşte în întuneric. Se ascunde în văzul lumii.

    Poveştile despre ştiri false domină în anumite secţiuni ale presei după alegerile prezidenţiale din SUA, însă ce am descoperit mi se pare mult mai puternic, mult mai perfid.

    Frank Pasquale, profesor de drept la Universitatea Maryland şi unul dintre principalele personaje din lumea academică ce cere companiilor de tehnologie să fie mai deschise şi mai transparente, descrie rezultatele ca fiind „foarte profunde, foarte îngrijorătoare”.

  • Iohannis va fi premiat în Germania pentru lupta împotriva corupţiei

    ”Preşedintele României se va afla la Kiel, în Germania. Motivul prezenţei este faptul că va primi premiul Herman Ehlers 2016. Este un premiu care este acordat domnului preşedinte din partea fundaţiei cu acelaşi nume pentru merite deosebite în sprijinirea statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei. Este un premiu prestigios, unul dintre cele mai importante premii germane”, a anunţat purtătorul de cuvânt la preşedintelui, Mădălina Dobrovolschi.

    Ea a precizat că fundaţia care oferă premiul poartă numele fostului preşedinte al Parlamentului german între 1950-1954, iar distincţia a mai fost oferită de-a lungul timpului ”multor personalităţi de vârf din politică tocmai pentru că au promovat valorile libertăţii şi democraţiei”, printre care fostul cancelar german Helmut Kohl şi actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jean Claude Junker. ”Este o fundaţie care promovează educaţia civică în spiritul libertăţii şi democraţiei”, a mai adăugat Dobrovolschi.

  • Cea mai îndrăzneaţă decizie a Turciei. Decizia care pune sub semnul întrebării vieţile a zeci de mii de oameni

    Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a dispus miercuri seară instituirea stării de urgenţă în Turcia, la nivel naţional, timp de cel puţin trei luni, în cadrul măsurilor luate după tentativa de lovitură de stat. “Obiectivul instaurării stării de urgenţă este de a lua în mod rapid şi eficient măsurile necesare pentru a elimina ameninţările la adresa democraţiei în ţara noastră, la adresa statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor turci”, a declarat Recep Erdogan.

    Ce a făcut Erdogan. Acestă decizie pune sub semnul întrebării vieţile a zeci de mii de oameni 

     

  • Cine este noul ministru delegat pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, Maria Ligor

    Noua propunere pentru preluarea portofoliului de ministru delegat pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, Maria Ligor, este diplomat de carieră din 1996, fiind în prezent ambasador al României în Canada.

    Ea a preluat postul de la Ottawa la sfârşitul lunii mai 2013. Tot din 2013 este reprezentant permanent al României la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. Din ianuarie 2012 până în mai 2013 a fost ambasador cu însărcinări speciale – reprezentant special pentru promovarea democraţiei. Din noiembrie 2012 este reprezentant al României în Consiliul Guvernatorilor şi membru ales al Comitetului Executiv al Fondului European pentru Democraţie (European Endowment for Democracy).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cehul Martin Zmelik răspunde de 1,4 milioane de consumatori din România şi de cel mai mare parc eolian terestru din Europa

    “Sunt prea tânăr ca să dau zece sfaturi despre carieră“, glumeşte Martin Zmelik, cehul de 41 de ani care con-duce de mai puţin de un an operaţiunile de pe piaţa locală ale companiei energetice CEZ. Prea tânăr, prea democrat şi prea protector sunt atributele cu care s-a autocaracterizat Martin Zmelik la evenimentul „Meet the CEO“, la care a participat săptămâna trecută şi la care a povestit despre provocările de a conduce un busi-ness de aproape jumătate de miliard de euro, a cărui strategie, cel puţin pe termen mediu, se axează pe con-solidare şi pe calitatea serviciilor şi nu pe investiţii sau pe creştere agresivă.

    Cu toate că e tânăr, Martin Zmelik a enumerat cele zece sfaturi, în care a vorbit despre strategia carierei, despre importanţa experienţei oamenilor de la care înveţi, despre respect, despre importanţa dezvoltării personale şi a echilibrului între muncă, familie şi priorităţile personale, despre cum să îţi construieşti o echipă puternică şi, nu în ultimul rând, despre cum să nu devii îngâmfat şi să rămâi cu picioarele pe pământ. 

    Povestea CEZ pe piaţa locală a început în 2005, acelaşi an când Martin Zmelik, un tânăr manager de 31 de ani, primea responsabilitatea de a coordona businessul internaţional al CEZ, cea mai mare companie de servicii energetice din Europa Centrală şi de Est. „Sunt în această companie de zece ani, am început ca manager al portofoliului internaţional al CEZ, deci la momentul achiziţiei din România (în 2004-2005) eram responsabil de punerea bazelor companiei şi de administrarea a 15 pieţe şi 50 de companii ale grupului în regiune“, povesteşte Martin Zmelik despre începuturile sale la CEZ şi despre cum s-a împrietenit cu industria energetică, un domeniu din care înţelegea, în primă fază, doar cifrele: „Eu vin dintr-un business plictisitor. Backgroundul meu este în finanţe. Pentru mine, faptul că am ajuns în energie a fost legat de experienţa pe care o aveam în transformarea companiilor mari şi pentru că aveam un background financiar solid“.

    Înainte de a veni la CEZ, Zmelik a lucrat în domeniul financiar, IT şi management de proiect la Komercni Banka şi la Ceska Pojistovna (Komercni Banka este membră a Société Générale, iar Ceska Pojistovna este una dintre cele mai mari companii de asigurări din Republica Cehă). Din primii săi ani de muncă apreciază cel mai mult faptul că a lucrat cu oameni care au avut încredere în el: „M-a impulsionat mult în carieră directorul de la Ko-mercni Banka: la acea vreme aveam 23-24 de ani şi m-a promovat ca head of controlling. Era o perioadă complicată pentru instituţie, când banca a fost salvată de la faliment şi a fost pusă pe baze noi pentru a fi pri-vatizată, ceea ce s-a şi întâmplat. E important să ai încredere în oameni şi faptul că am nimerit în mijlocul unei perioade turbulente a fost spre bine, pentru că am avut şansa să lucrez în restructurare şi în turnaround man-agement, lucruri esenţiale pentru cariera mea viitoare. A fost parte dintr-o combinaţie unică de ţară în dezvoltare, schimbarea unei companii şi procesul de vânzare a băncii, iar ulterior şi cel de preluare – am lucrat şi de partea cealaltă a baricadei, după vânzare“. CEO-ul CEZ descrie jobul perfect ca având trei laturi: „conţinutul jobului („să îţi construieşti cariera prin ceea ce faci“), calitatea superiorului direct (“trebuie să împărtăşiţi vizi-unea“) şi salariul („trebuie să te motiveze şi să îţi arate că eşti un asset pentru companie“). Povesteşte că în CEZ a avut până acum trei şefi şi că întotdeauna a considerat important să poată avea o discuţie bazată pe argumente cu orice coleg de la orice nivel din companie.

  • La mulţi ani, România! Imagini şi documente ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 (FOTO, VIDEO)

    La 1 Decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, iar lucrările ei s-au finalizat cu hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea.

     

    Iată un scurt istoric al drumului spre Marea Unire, însoţit de mărturii ale veteranilor, surprinse într-un documentar din 2008:

    Proclamaţia (rezoluţiunea) Marii Uniri a fost rostită la 1 Decembrie 1918 la Adunarea Naţională Alba Iulia de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu (1885-1970).

    Iată evocarea momentului 1918 de către Iuliu Hossu într-o înregistrare din 1970, pe când acesta se afla în regim de domiciliu obligatoriu la mănăstirea Căldăruşani:

    Textul Rezoluţiunii Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918:

    “I. Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 Noemvrie (1 Decemvrie) 1918, decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Murăş, Tisa şi Dunăre.

    II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor susindicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

    III. În legătură cu aceasta ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român adunarea naţională proclamă următoarele:
    1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuesc.
    2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.
    3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
    4. Desăvârşita libertate de presă, asociare şi întrunire; libera propagandă a tuturor gândirilor omeneşti.
    5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşoră după trebuinţă latifundiile, i-se va face posibil ţăranului să-şi creieze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât, cât să o poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de-o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
    6. Muncitorimei industriale i-se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, cari sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.

    IV. Adunarea naţională dă espresiune dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimineze răsboiul, ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.

    V. Românii adunaţi în această adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din jugul monarhiei Austro-Ungare şi uniţi cu ţara mamă România.

    VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monarhia Austro-Ungară, anume naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugo-slavă, polonă şi ruteană şi hotăreşte, ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acelor naţiuni.

    VII. Adunarea naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi Români, cari în acest răsboiu şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunei române.

    VIII. Adunarea naţională dă expresiune mulţumitei şi admiraţiunei sale tuturor puterilor aliate, cari prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru răsboiu au scăpat civilizaţiunea din ghiarele barbariei.

    IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească adunarea naţională hotăreşte instituirea unui Mare Stat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile, pe cari le va află necesare în interesul naţiunei.”

    Vezi şi:

    Poza zilei: ce însemna să fii român sub ocupaţie străină

    Melodia zilei: “Cântecul Unirii” de Alexandru Flechtenmacher

  • GHIDUL ALEGĂTORULUI. Cine sunt observatorii alegerilor şi ce drepturi au ei

    Printre ONG-urile acreditate – asociaţii şi fundaţii – sunt unele deja cunoscute în România (Asociaţia Pro Democraţia, Fundaţia Mişcarea Populară, Asociaţia Iniţiativa România Liberală, Asociaţia Noua Republică), în timp ce numele altora sună amuzant sau doar neobişnuit (Asociaţia Sunetul Distracţiei Civilizate, Asociaţia România Zâmbeşte, Asociaţia Funky Citizens, Asociaţia România Fără Ei, Asociaţia Lupta împotriva Corupţiei, Crimei Organizate şi Terorismului Intern şi Internaţional).

    Conform legii, pot fi acreditaţi ca observatori interni ai alegerilor reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care au în obiectul de activitate apărarea democraţiei şi a drepturilor omului sau observarea alegerilor, care sunt legal constituite cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor.

    Persoanele desemnate de aceste organizaţii ca observatori interni nu pot avea apartenenţă politică.

    Acreditarea observatorilor interni se face de către birourile electorale judeţene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, pentru toate secţiile de votare din raza de competenţă a acestora, la cererea scrisă a conducerii organizaţiilor neguvernamentale sau a instituţiilor mass-media din România, făcută cu cel puţin 5 zile înaintea datei alegerilor.

    Pot fi acreditate ca observatori interni doar persoanele propuse de acele organizaţii neguvernamentale care prezintă o adeverinţă privind îndeplinirea condiţiilor eliberată de Autoritatea Electorală Permanentă. Adeverinţa poate fi solicitată până cel mai târziu cu 10 zile înaintea datei alegerilor.

    Acreditarea observatorilor externi şi a reprezentanţilor externi ai mass-media se face de Autoritatea Electorală Permanentă, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, pentru toate birourile electorale.

    Observatorii pot asista la operaţiunile electorale în ziua votării, începând cu ora 6,00 şi terminând cu momentul încheierii şi al semnării de către membrii biroului electoral al secţiei de votare a procesului-verbal de constatare a rezultatelor votării în secţia respectivă, numai dacă prezintă actul de acreditare, care este valabil şi în copie.

    Observatorii au dreptul să sesizeze în scris preşedintele biroului electoral în cazul constatării unei neregularităţi. Ei nu pot interveni însă în niciun mod în organizarea şi desfăşurarea alegerilor.

    Orice act de propagandă electorală, precum şi încălcarea în orice mod a actului de acreditare atrag aplicarea sancţiunilor legale, suspendarea acreditării de către biroul electoral care a constatat abaterea, iar în ziua votării, îndepărtarea imediată a persoanei respective din incinta secţiei de votare.