BusinessMagazin

Tag: de

  • Romania, mai aproape de boom-ul low-cost

    Operatorul low-cost Wizz Air a anuntat ca va lansa doua curse noi, catre Londra si Dortmund, ambele cu plecare din Targu-Mures. Cursele vor avea o frecventa de 3 zboruri pe saptamana, iar biletele se pot rezerva contra sumei de minimum 28 de euro, cu toate taxele incluse. Wizz Air zboara deja din Targu-Mures spre Budapesta, Roma si Barcelona. La inceputul anului 2008 compania aeriana va lansa si doua curse cu plecare din Bucuresti catre Parma si Venetia si planifica sa isi creasca numarul de curse pe celelalte rute operate din Romania.
    Estimarile Wizz Air indica in Romania un trafic de 500.000 de persoane in anul fiscal 2007 si tind catre 1 milion de pasageri in 2008. Potentialul urias de crestere pe care il are piata zborurilor low-cost face multe dintre companiile care activeaza in acest sector sa isi intensifice prezenta in Romania. Compania aeriana easyJet, liderul pietei europene de low-cost, estimeaza ca va transporta 255.000 de pasageri in primul an de prezenta pe piata locala. Traficul total low-cost este estimat in acest an la aproape doua milioane de pasageri, ceea ce ar reprezenta o triplare comparativ cu nivelul din 2006. Pe piata aeriana low-cost mai opereaza Blue-Air, Sky Europe, MyAir, Wizz Air, Germanwings, divizia low-cost a Lufthansa, precum si compania spaniola Clickair. Blue-Air este liderul pietei low-cost din Romania si a transportat anul trecut 443.500 de pasageri si estimeaza pentru 2007 circa 800.000 de pasageri. Romania ar putea experimenta boom-ul calatoriilor prin care au trecut si celelalte tari foste comuniste din Europa de Est si Centrala, ca Ungaria Polonia si statele baltice, atunci cand au aderat la Uniune, in 2004.

  • Venituri de cinci stele

    Pana la aproape 100 de milioane de euro au urcat veniturile celor sase hoteluri de cinci stele de pe piata romaneasca. Fata de aceeasi perioada a anului trecut, incasarile au crescut cu 8%. Anul trecut, cel mai cautat hotel de 5 stele a fost JW Marriott, care a avut singur o cifra de afaceri de 37 de milioane de euro, cu 6% mai mult fata de 2005. Profitul net consemnat de Marriott s-a ridicat la 14,7 milioane de euro, si pe fondul faptului ca este cel mai mare hotel de 5 stele din Bucuresti. JW Marriott dispune de aproape 380 de camere si 23 de apartamente, o galerie comerciala, spatii de conferinte si restaurante.
    AthŽnŽe Palace Hilton ocupa locul doi in clasamentul dupa cifra de afaceri, pe locul trei s-a situat Howard Johnson Grand Plaza, iar pe locul patru Crowne Plaza. AthŽnŽe Palace Hilton realizeaza peste 50% din venituri din contracte de acomodare incheiate cu unele dintre cele mai mari companii din Romania, precum Petrom, Coca-Cola sau Enel, care isi gazduiesc angajatii pe perioade care pot atinge si un an. Hotelul este aflat in portofoliul companiei Ana Hotels, controlata de omul de afaceri George Copos.
    Hotelul de cinci stele Howard Johnson Grand Plaza a avut o crestere de 12% a cifrei de afaceri pe primele sase luni ale anului, pana la 9 milioane de euro. Principalele motive care au stat la baza cresterii au fost cresterea cotatiei Bucurestiului ca destinatie in turismul de business si cresterea frecventei evenimentelor politice, economice sau sportive.

  • O chestiune de software

    Nu exista divorturi placute. Iar partajul poate fi cea mai amara “operatiune” a unei separari. Problema poate fi rezolvata insa de o aplicatie software care face ca divortul sa lase un gust mai putin amar, iar lucrurile sa fie impartite intr-un mod echitabil. Aplicatia software combina inteligenta artificiala, teoria jocului si un mediator electronic sau, in unele cazuri, uman, care are rolul de a ajuta cuplurile sa divorteze intr-un mod rational, drept si mai putin stresant.
    In 2004, Emilia Bellucci si John Zeleznikov de la Victoria University din Australia au produs “Familly Winner”, un software care ajuta cuplurile sa-si rezolve conflictele cauzate de impartirea bunurilor materiale, cu ajutorul compromisului.
    Spre exemplu, daca unul dintre fostii soti isi doreste masina de familie mai mult decat celalalt, ar putea accepta sa dea la schimb ceva poate chiar mai valoros decat masina numai ca sa ii revina lui/ei automobilul. Aplicatia software “Family Winner” seamana foarte mult cu un joc, la o prima vedere. Dar este cat se poate de real, chiar daca se bazeaza pe conceptele de teorie a jocului dezvoltate de matematicianul John Nash.
    Prin urmare, fostii soti sunt pusi sa acorde separat un punctaj pentru fiecare obiect disputat, punctaj ce reflecta importanta pe care acestia o acorda fiecarui produs. Si in urma acestui punctaj se poate stabili, tot prin intermediul aplicatiei software, cui ii revine un anumit bun material.

    Cine da mai mult
    Sa luam drept exemplu tot automobilul. Daca sotia acorda 30 de puncte masinii, in timp ce sotul acorda doar 20 aceluiasi obiect, inseamna ca ea este mai dornica de a pastra acest bun decat partenerul ei. Fiecare dintre soti poate evalua un produs cu maximum 100 de puncte. Software-ul, bazat pe acordarea punctelor, creeaza o “harta de schimb” initiala si incepe prin a rezolva cele mai usoare “schimburi”, adica acelea in care punctajele sunt impartite intr-un mod echitabil.
    “In timp ce ‘Family Winner’ intampina nevoile ambilor soti, nu se intampla la fel si in cazul tertelor persoane, precum copiii. Partajul nu va fi intotdeauna corect fata de acestia, si in general din acest motiv apar si cele mai mari discordante intr-un divort.”
    “La rezolvarea unei anumite dispute, rezultatul este reflectarea directa a prioritatilor stabilite de parteneri”, spune Bellucci. Astfel ca, in situatia din exemplu, sotia va primi masina, in timp ce partenerul care a pierdut disputa va primi punctaj suplimentar pe care il poate acorda obiectelor ramase de partajat. Harta de schimb este modificata (actualizata), iar software-ul rezolva mai departe urmatoarea cea mai usoara disputa, pana cand sunt partajate toate obiectele, spun autorii programului.

    Cea mai grea decizie
    Cand vine vorba de copii intr-un divort, decizia se poate dovedi extrem de dificila, comparativ cu partajarea bunurilor materiale. Dar acest lucru nu mai constituie o problema, pentru ca Bellucci si Zeleznikov au dezvoltat, pe langa Family Winner, o alta aplicatie software care sa tina cont si de dorintele copiilor implicati intr-un divort.
    “Family Mediator” se bazeaza pe un mediator, care poate fi ori un specialist in sistemul juridic si in legile care se aplica intr-o astfel de situatie, ori un sistem electronic de decizie, in functie de cerintele institutiei care va utiliza acest program. Astfel ca, cele mai grele decizii, privind custodia copiilor, vor lua in considerare cele mai bune variante pentru acestia, fara a fi necesar un proces in instanta intre soti.
    “Am aplicat deja pentru atestarea programului la o universitate si daca va fi acceptat, produsul se va transforma intr-un program de mediere comercial. Software-ul va putea fi atunci preluat de serviciile sociale profesionale. Si, nu in mod surprinzator, chiar unii avocati de familie s-au aratat deja interesati de acest produs”, spune Bellucci.

    Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete
    O alta utilitate pe care se pare ca o au anumite aplicatii software mai “neconventionale” este aceea de a ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imaginati-va ca raspundeti la telefon, iar la celalalt capat al firului planta dumneavoastra Hybiscus va spune ca ii este sete intr-un dialect un pic ciudat. Scenariul acesta nu este departe de realitate. Un grup de absolventi ai Universitatii din New York au dezvoltat un mod prin care plantele udate in exces sau uscate pot cere ajutor.
    Proiectul, care se numeste “Botanicalls”, foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei. Acesti senzori pot transmite un semnal, prin reteaua wireless, catre aplicatia software care va va apela dupa aceea pentru a va spune intr-un mesaj standard care este situatia plantei si daca are nevoie de apa sau de ingrijire suplimentara.

    Multumesc ca m-ai udat
    Plantele au atribuite mesaje vocale cu insusirile biologice care ii dau fiecarei plante un farmec aparte si o personalitate proprie. Rebecca Bray, care a dezvoltat conceptul cu inca trei colegi de-ai sai, spune ca nu tehnologia este noua, ci modul in care plantele comunica prin vocea inregistrata si plusul de personalitate al plantelor. “Acestea pot suna si pot spune ca le este sete si ca au nevoie de apa. In plus, ele sunt foarte politicoase”, spune Bray. “Am vrut sa fim siguri ca oamenii nu vor primi un telefon sec, in care sa auzi decat ce nevoie are planta respectiva. Le-am facut sa spuna ‘multumesc ca m-ai udat’ dupa ce au primit ajutor in urma unui telefon.”
    Spre exemplu, planta Scot Moss are un accent scotian ca sa para ca e originara din Scotia. Sau o planta tip paianjen are o voce prietenoasa si foarte vesela. “Practic, ideea noastra a fost sa cream un sistem prin care sa ajutam plantele sa supravietuiasca, comunicand cu oamenii”, adauga Bray.
    Se pare ca acest sistem a fost foarte bine primit. Multi oameni au cerut acest produs pentru casele si businessurile lor, insa, deocamdata, sistemul nu este comercial si nici nu va fi in urmatoarele sase luni. “Speram ca aceasta aplicatie software va invata oamenii cum sa aiba mai bine grija de plante si in timp sa nu mai aiba nevoie de telefoane din partea florilor”, conchide Bray.

    Ce spune planta la telefon?

    Buna! Sunt planta Cuban Oregano, identificata cu numarul 009. Am nevoie de apa. Ai putea sa ma uzi astfel incat pamantul meu sa fie destul de moale?

    Buna, aici este planta Spider. Numarul 3. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a ingrijit foarte bine si nu voiam decat sa-ti multumesc. Ma simt foarte bine. Multumesc. Pa.

    Buna! Aici este planta Chives, numarul 007. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a udat. Nu a fost chiar de ajuns. Poti sa imi mai pui apa pana cand pamantul meu devine foarte moale?

    Buna. Sunt planta Prayer, numarul 004. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai mi-a pus apa. Chiar nu am nevoie si sunt un pic ingrijorata ca am prea multa apa. Poti sa te uiti in farfurioara mea si sa iei surplusul de apa. Multumesc foarte mult.

    Buna. Sunt Basil, planta numarul 8. Am nevoie disperata de apa. Ma simt foarte rau si probabil ca arat foarte deshidrata. Poti sa ma uzi pana cand pamantul meu arata moale? Multumesc foarte mult.

  • Sibiul atrage un proiect de 15 mil. euro

    Un ansamblu rezidential cu 150 de apartamente va fi ridicat in Sibiu de catre Tiriac Imobiliare si firma germana LBBW Immobilien, valoarea de piata a proiectului fiind estimata la 15 milioane de euro. Proiectul, amplasat la iesirea din Sibiu, cuprinde noua cladiri cu patru si cinci etaje, totalizand 150 de apartamente. Din punct de vedere al preturilor, apartamentele se adreseaza clientilor cu venituri medii. Cele doua firme vor finanta in mod egal proiectul. Capitala Culturala Europeana devine tot mai atragatoare pentru dezvoltatorii de complexuri rezidentiale. Recent, compania Imoinvest, membra a grupului Imofinance din Cluj-Napoca, a investit 12 milioane de euro intr-un asemenea proiect, denumit Dumbrava si situat pe Intrarea Siretului din Sibiu. Complexul Dumbrava cuprinde sapte imobile cu 160 de apartamente, cu suprafete cuprinse intre 58 si 82 mp, si pot fi achizitionate prin leasing sau credit ipotecar. Tiriac Imobiliare, parte a grupului de firme detinut de omul de afaceri Ion Tiriac, a anuntat la inceputul lunii iulie ca va incepe lucrarile la patru proiecte imobiliare, cu o valoare de piata estimata la peste 300 de mil. euro. Ion Tiriac a declarat, la sfarsitul anului trecut, ca proiectele imobiliare ale grupului vor atinge in 2007 un nivel de un miliard de euro.

  • Plan de milioane

    Calin Fusu, fondatorul Neogen, si-a vandut o parte din actiuni fondului Tiger Global Management pentru mai multe milioane de euro. Ce va face cu banii prospat virati in cont? Deocamdata, fondatorul companiei care detine site-ul bestjobs.ro a cumparat un Hummer pentru angajatii sai. Cel care este desemnat angajatul lunii primeste cheile de la masina pentru o saptamana. Pentru el insusi, Fusu nu are in plan nici masina cu multi cai putere, nici vila in Corbeanca. In schimb, vrea sa calatoreasca prin mai multe orase ca Varsovia, St. Petersburg, Moscova si in tarile baltice, dar tot in interes de afaceri, pentru a vizita marii jucatori de pe piata Internetului. Calin Fusu considera ca se poate si mai sus si ca se va considera cu adevarat milionar in euro, in momentul in care isi va conduce propriul avion privat. Pana una alta are doar bani de cursuri de zbor.

  • Cariera de rezerva

    Gregg Rapp nu merge la restaurante pentru a savura mancarea, ci pentru a analiza meniurile. De 25 de ani Rapp calatoreste de-a lungul si de-a latul lumii pentru a veni in ajutorul unor mari nume, ca Spago sau Marriott, si al altor clienti la fel de renumiti. Sarcina sa este de al descoperi ce formulare, design dar mai ales ce feluri de mancare trebuie incluse in meniu pentru a ispiti clientii si pentru a ingrasa profiturile restaurantului.

    Expertiza lui Rapp incepe cu sapaturi in ceea ce priveste finantele, obiectivele de vanzari si profilul clientelei localului. Apoi el identifica felurile de mancare-vedeta ale restaurantului, cele care inregistreaza atat un maxim de profit dar si de popularitate, cum sunt de obicei felurile de mancare pe baza de crab sau filet mignon pe care le scoate in fata.

    Un alt truc folosit de Rapp este listarea pretului la sfarsitul prezentarii detaliate a felului de mancare si nu pe o coloana separata, asa cum este adesea intalnit. Logica acestui artificiu? Dupa ce a parcurs toate ingredientele care compun felurile elaborate, pretul pare mai putin piperat. In plus, o regula de baza spune ca locatia este totul, asa ca cele mai scumpe antreuri trebuie sa fie intotdeauna plasate acolo unde poposeste cel mai mult ochiul cumparatorului: in partea de sus-dreapta a unui meniu de doua pagini. “Cu cativa ani in urma, atunci cand pretul carnii era foarte ridicat la noi, eu am ales sa pun specialitatile pe baza de fructe de mare in partea de sus-dreapta a meniului”, spune Rapp.

    Primul meniu restructurat de Rapp dateaza din 1980, cand isi pregatea licenta in administrarea hoteliera la Universitatea din Washington. Intamplarea a facut ca in acelasi an, o cunostinta care se pregatea sa-si inchida restaurantul mexican, l-a intrebat daca are vreo idee care sa-i salveze afacerea de la faliment. Rapp a creat un calendar de promotii, a eliminat o parte din furnizori si a rescris cartea de capatai a restaurantului – meniul. “Atunci mi-am dat seama de puterea si importanta meniului ca instrument de vanzare”, spune Rapp. “Multi nu-si dau seama, dar in industria restaurantelor poti vinde de milioane de dolari doar datorita acestei bucati de hartie.”

    Dupa o serie de cateva contracte mai mici la cateva hoteluri si baruri din Washington, Rapp s-a angajat la o firma de imprimari, deoarece a crezut ca aceasta profesie il va aduce mai aproape de ingineria meniurilor. Insa si-a dat seama in scurt timp ca s-a inselat. “Nu a durat prea mult timp pana mi-am dat seama ca voiam sa fac mai mult decat imprimari.” Asa ca a intrat in afaceri ca freelancer si a pus mana pe un contract de consultanta pentru un lant de restaurante din Denver. “In acea perioada am invatat aproape tot ce stiu despre importanta copywriting-ului si a meniului ca instrument de marketing in domeniul restaurantelor”, spune el. Astazi Rapp lucreaza la patru-cinci proiecte pe luna, toate acestea obtinandu-le pe baza de referinte. Astazi Rapp se poate lauda ca a rescris meniurile celor de la Disneyland, California Pizza Kitchen, Caesars Palace si altii.

    Onorariul de baza al lui Rapp este de 3.000 de dolari pentru restaurantele independente si de 5.000 de dolari pentru lanturi, cu garantia returnarii acestuia in cazul in care profitul nu creste cu cel putin 1.000 de dolari in prima luna. In cei 15 ani de cand ofera aceasta garantie Rapp nu a fost niciodata nevoit sa dea nici macar un cent inapoi.

    O pagina din agenda lui Rapp

    Ziua intai
    7:30 p.m. – Dupa ce avionul lui aterizeaza in orasul in care se afla restaurantul pe care il consiliaza, prima indatorire de serviciu a lui Rapp este sa ia cina.

    Ziua a doua
    9:30 a.m. Rapp ajunge la sediul restaurantului.
    10:00 a.m. Organizeaza sedinta “Starea Meniului” la care participa presedintele companiei, directorul de operatiuni si directorul de marketing.
    12:00 p.m. Viziteaza restaurantele impreuna cu directorul de marketing si face turul bucatariilor si al depozitelor.
    7:30 p.m. Petrece intreaga dupa-amiaza la restaurant, shadowing servers si studiind clientii.

    Ziua a treia
    9:30 a.m. Sustine o prezentare PowerPoint de 90 de minute cu titlul “Meniul: O abordare din punctul de vedere al profitului”.
    11:00 a.m. Prezinta recomandarile sale pentru imbunatatirea meniului curent.
    2:00 p.m. Zboara inapoi spre casa.

    Numele: Inginer de meniu.
    Companii care angajeaza: Toate marile restaurante din lume.
    Unde sa cauti posturi libere: Cea mai sigura cale de a “pescui” un contract este prin intermediul marilor firme de consultanta in domeniu, asa cum sunt H.V.S. International sau Technomic, sau lansarea propriei companii de consultanta in HoReCa.
    Nivel salarial: incepand de la 200.000 de dolari pe an sau si mai mult pentru cei care lucreaza pe cont propriu.
    Abilitati necesare: O diploma in administrarea hoteliera. Cunostintele sau experienta in finante, contabilitate, property management si marketing sunt de asemenea obligatorii.
    Numarul de posturi similare in Statele Unite: Rapp pare sa fie singurul inginer de meniu de profesie din Statele Unite, insa firmele de consultanta din industria hoteliera dispun de consultanti care pot oferi servicii similare la cerere.

    Cand spui scafandru profesionist, imaginatia te transporta fara sa te consulte spre peisaje caraibiene si recifuri de corali. Insa asemenea peisaje exotice nu au nimic in comun cu ceea ce face Dale Lahodik de luni pana vineri. In ultimii 35 de ani apele in care se scufunda zilnic sunt cele intunecate si poluate de pe terenurile de golf ale Asociatiei Profesioniste de Golf din Statele Unite, de unde strange cateva mii din cele 2,5 miliarde de mingi de golf pierdute in fiecare an de jucatorii din America.

    Pentru terenurile de lux ca acelea de la Boca Raton Resort sau P.G.A. National Resort, din Palm Beach Gardens, Florida, mingile de golf pierdute de jucatori in iazurile lor nu inseamna mai mult decat niste gunoi in plus. Insa pentru o mana de firme care se ocupa cu recuperarea acestor mingi ele reprezinta un business de 20 de milioane de dolari pe an.

    Marile companii care revand mingile de golf, cum sunt PG Professional Golf din Austin sau Nitro Golf din Stuart, Florida, cumpara aceste mingi de la scafandrii care le recupereaza cu miile si apoi le curata si le re-ambaleaza pentru a fi vandute in magazine de tip discount ca Wal-Mart si Kmart. Companiile de mai mici dimensiuni vand aceste mingi second-hand prin eBay sau en-gros in Europa. La nivel local, scafandrii mai pot vinde mingile recuperate terenului de unde le-au pescuit. Resellerii sunt insa cei mai mari angajatori, acestea bazandu-se pe un numar mare de scafandri freelanceri care calatoresc in cautarea mingilor pierdute oriude ii poarta anotimpul cald sau capriciile personale.

    Totusi, lui Lahodik ii place sa stea cat mai aproape de casa sa din Dania Beach, Florida. Pana acum a adunat mingi pentru East Coast Golf Ball si alti reselleri din imprejurimi. In medie Lahodik strange circa 2.500 de mingi in sase ore si face scufundari cinci sau sase zile pe saptamana. Lahodik este platit la minge, primind 8 sau 9 centi pentru fiecare minge pe care o preda angajatorului sau din ziua respectiva, ceea ce il duce la un salariu anual de circa 46.000 de dolari.

    Fratele sau mai mic este insa un scufundator in valoare de 80.000 de dolari pe an: Joey Lahodik strange intre 4.500 si 6.000 de mingi pe zi si lucreaza in locatii din intreaga America. Ceea ce nu inseamna ca poate pastra toti banii pe care ii castiga deoarece scafandrii trebuie sa isi acopere singuri cheltuielile de transport si de cazare, ceea ce inseamna in medie cam 30.000 de dolari pe an dupa estimarile lui Dale.

    Pentru scafandri, nici macar calatoriile catre terenurile exotice nu inseamna impletirea muncii cu vacanta. Asta deoarece, in timp ce green-ul este perfect aranjat si cosmetizat, iazurile sunt pline de plante incurcate, crengi ascutite si scurgeri de pesticide. In apele intunecoase – chiar si cele putin adanci – scufundatorii se pot trezi coplesiti de intuneric, incapabili sa-si verifice nivelul de oxigen ramas in rezervor.

    Lahodik spune ca aude in fiecare an de macar unul sau doua accidente fatale in randurile scafandrilor care recupereaza mingi de golf. Si a avut si el partea sa de experiente la limita: cu cinci ani in urma, cand strangea mingile de pe fundul unui helesteu, un aligator de 3 metri s-a urcat pe spatele lui. Lahodik spune ca a fost suficient de norocos ca apa sa fie putin adanca, astfel incat s-a putut ridica in picioare pentru a scapa, insa nu este ceva neobisnuit ca scafandrii sa fie muscati de crocodili. Cu alta ocazie Lahodik s-a trezit incurcat in plantele de pe fundul unui iaz si a ramas fara oxigen in timp ce se zbatea sa se elibereze.

    Insa pericolul nu l-a descurajat niciodata. “Am stiut intotdeauna ca pontajul si munca de birou nu sunt pentru mine”, spune el. Lahodik a invatat sa faca scufundari la 13 ani in timp ce lucra verile la Lake Geneva in Wisconsin, fostul Playboy Club si actualul Grand Geneva Resort and Spa. L-a invatat un scafandru de ocazie care inchiriase casa de langa cea a parintilor lui, iar cand a implinit 18 ani Lahodik s-a mutat in Florida si a inceput sa faca scufundari pe terenurile de golf full-time. “Esti sub apa si nimeni nu te deranjeaza. Imi place linistea de acolo, probabil. Si imi place libertatea care vine cu aceasta meserie”, spune el. “De aceea sunt convins ca voi face acelasi lucru pana cand voi muri.”

    O zi tipica de recuperare

    de la 7 la 9:30 a.m. – Trezirea. Fa-ti de lucru prin casa in timp ce astepti sa se termine ora de varf. Plimba cainele.
    de la 9:30 la 10:30 a.m. – Drumul pana la terenul de golf.
    de la 10:30 a.m. la 12:30 p.m. – Scufundari (doua oxygen tanks sunt de obicei suficiente pentru a acoperi un teren tipic de noua gauri insa deeper traps necesita mai mult timp pentru scufundari si deci mai mult oxigen).
    de la 12:30 la 1 p.m. – Pauza de masa. De obicei pachetul de acasa cuprinde un sandvici si cateva fructe.
    de la 1 la 4:30 p.m. – Inapoi in apa.
    de la 4:30 la 5:30 p.m. – Prezentand extrem de putin interes pentru jocul de golf in sine Lahodik se indreapta spre casa.

    Numele postului: Recuperator de mingi de golf.
    Companii care angajeaza: Terenurile de golf, resellerii de mingi de golf.
    Unde sa cauti posturi libere: Cei interesati se pot adresa de obicei terenurilor de golf sau companiilor care re-vand mingile recuperate.
    Nivel salarial: intre 30.000 si 100.000 de dolari pe an, in functie de perioada petrecuta sub apa. Pretul standard al unei mingi recuperate este de 9 centi, iar scafandrii pot strange intre 2.500 si 5.000 de mingi pe zi.
    Abilitati necesare: Experienta in domeniul scufundarilor si o certificare scuba.
    Numarul de posturi similare in Statele Unite: Cateva sute de scafandri profeseaza recuperarea mingilor de golf in mod profesionist. in timp ce alte cateva sute practica acest job ocazional sau pe perioada verii, conform estimarilor catorva companii din domeniu.

  • Un hotel cu atitudine de 20 mil. euro

    Hotelurile de tip boutique, denumite si “hoteluri cu atitudine” impanzesc capitala. Lantul austriac K+K Hotels a anuntat ca va investi 20 de milioane de euro intr-un nou hotel boutique din Bucuresti, dupa ce grupul a mai deschis o locatie in zona Elisabeta, in 2006. Al doilea hotel K+K va fi amplasat in zona Pietei Universitatii si, pana la inchiderea editiei, austriecii nu hotarasera inca daca vor face o investitie greenfield sau vor renova o cladire deja existenta.
    Hotelul K+K Elisabeta dispune de 70 de camere, mai multe sali de conferinta, un business lounge si o baie turceasca. Hotelurile de tip boutique, sau hotelurile cu atitudine, incep sa devina foarte apreciate in peisajul hotelier din Romania, pentru ca ofera servicii personalizate clientilor.
    “Reprezentantii companiilor austriece care desfasoara operatiuni in Romania sunt principalii clienti ai hotelului K+K. Fiecare oaspete din hotel beneficiaza de tratament individualizat, ceea ce determina majoritatea clientilor sa devina ‘de-ai casei’ si sa se cazeze mereu la noi”, a declarat pentru TARGET Anamaria Dunca, Resident Manager al K+K Elisabeta.
    Grupul K+K este detinut de familia austriaca Koller si cuprinde 9 hoteluri boutique cu un total de 1.150 de camere si un restaurant, in Salzburg, orasul care gazduieste sediul companiei. Lantul austriac, care opereaza hoteluri in Budapesta, Praga, Londra, Paris, M?nchen si Viena a inregistrat anul trecut vanzari de 40 de milioane de euro. In Bucuresti opereaza hoteluri boutique precum Rembrandt din strada Smardan si Le Boutique Hotel Moxa, aproape de Calea Victoriei, care mizeaza pe servicii personalizate si high-end adresate clientelei de business.

  • Voi face sandwich-uri de 1 milion de euro

    De la retail de echipamente IT si distributie de jocuri video si pana la un business in industria fast-food nu este decat un pas. Omul de afaceri Teo Paduraru, care a fondat si ulterior a vandut Best Computers si Best Distribution catre grupul RTC, isi extinde afacerea cu mancare ready-to-go, demarata in luna decembrie a anului trecut. Kingwich International, brandul sub care au fost lansate pe piata gamele de sandwich-uri si salate se gaseste acum in retelele de supermarketuri Mega Image, Kaufland si in benzinariile Agip, dar si in cele doua cafenele Starbucks din Bucuresti, sub forma de furnizor exclusiv de mancare proaspata. “De la 58 de sandwich-uri in prima zi de activitate, am ajuns sa producem peste 2.000 de unitati zilnic, in iunie, si ne dorim cresterea capacitatii de productie pana la un nivel de 3.000 de unitati zilnic”, a declarat pentru TARGET Paduraru. Kingwich International are in portofoliu 35 de produse si urmeaza sa lanseze si sortimente de pizza sub brand propriu. Antreprenorul Teo Paduraru estimeaza o cifra de afaceri de aproximativ 1 milion de euro pana la sfarsitul anului, in conditiile mentinerii ritmului de crestere actual. “Am crescut personalul direct productiv pana la 20 de angajati si vizez achizitionarea unui teren pentru a extinde facilitatile de productie detinute in zona Stefanesti, dar nu ma opresc aici cu investitiile”, a mai explicat Paduraru. Intre timp, fondatorii Best, Teo Paduraru si Robert Coman, si-au vandut si participatia de 15% pe care o mai detineau in cadrul Diverta, in urma tranzactiei de vanzare a grupului Best catre RTC, care a avut o componenta cash si o componenta cu actiuni.

  • Reteta de phar(ma)nagement

    Dupa 6 ani de studii de medicina si 2 ani de stagiatura la un spital din Bucuresti, Panu se hotarase ca este momentul sa faca altceva. Asa se face ca Panu si-a deschis o firma de comert la care a renuntat numai dupa un an de zile. “Firma pe care am avut-o s-a dovedit a fi un esec. Dar daca as fi avut experienta de acum, sigur nu am fi dat gres pentru ca acum imi dau seama ce nu a mers”, spune Panu. Dar destinul l-a purtat pe Panu tot in domeniul sanatatii si in 1995 acesta a intrat in grupul german producator de medicamente, Shering-Plough (SP), pe postul de reprezentant de vanzari in Bucuresti. De atunci, Panu a urcat treapta cu treapta spre varful piramidei profesionale si a ajuns general manager la SP Romania in februarie 2006.

    Manager sau medic

    Desi are studii in medicina, Tudor Panu nu crede ca, pentru a conduce o companie din domeniul medical, trebuie sa fi studiat si medicina in prealabil. “Din contra as putea spune. Managerul general al unei companii din acest domeniu trebuie sa aiba neaparat studii economice si sa fie un bun antreprenor. Faptul ca o generatie intreaga de absolventi de medicina s-a orientat, la inceputul anilor ’90, pe acest domeniu a fost probabil din cauze istorice, as putea spune, intr-o societate trecuta in care oamenii isi gaseau cu greu un drum profesional sau optiunile erau prea putine”, este de parere managerul SP.

    Mai mult, Panu nu regreta ca nu mai poate profesa ca medic si spune ca nu s-ar mai vedea in postura de a-si imparti viata intre un spital sau un cabinet si casa. “In momentul in care am intrat in aceasta industrie, desi nu stiam foarte mult, mi s-a parut foarte interesant, un domeniu in continua miscare, iar astazi mi-ar fi greu sa-mi imaginez cum ar fi fost viata mea daca as fi profesat inca medicina”, spune Panu. “Cred ca este o imbinare foarte buna intre cele doua lucruri care m-au interesat dintotdeauna – sanatatea umana si partea de dezvoltare si de business”, completeaza managerul general al SP.

    Real estate la moda

    Desi prima afacere nu a avut succesul pe care Panu l-a scontat, acesta nu exclude ideea de a mai incerca sa-si deschida propriul business. “Cand mi-am deschis acea firma de comert, nu aveam deloc experienta sau know-how-ul pentru asa ceva. Din acest punct de vedere sunt constient ca firma respectiva nu ar fi avut cum sa traiasca. In ultimii ani am invatat foarte mult despre cum poti sa faci o afacere sa mearga si daca m-as hotari, la un moment dat, sa fac ceva pe cont propriu, cred ca as sti cum sa procedez.”

    Managerul general al SP Romania spune ca ar investi tot in domeniul in care lucreaza de peste un deceniu, pentru ca este un domeniu foarte incitant care evolueaza cu o viteza ametitoare. “Eu cred in industria farmaceutica atat pe plan mondial, cat si in Romania, pentru ca aici activeaza corporatii care aduc niste produse inovatoare si cred ca acest trend va continua. Nu vad niciun motiv sa fie altfel”, marturiseste Panu care mai spune ca ar investi si in imobiliare. “Se pare ca este un domeniu la moda si foarte profitabil.”

    Nomad prin lume

    Primul job al sau a fost acela de medic stagiar la Spitalul Colentina din Bucuresti. Panu a lucrat acolo doi ani de zile, iar cea mai mare investitie pe care a facut-o cu banii castigati a fost o masina. “Era o masina relativ veche si foarte ieftina”, isi aminteste amuzat. La Shering, Panu lucreaza de peste 10 ani si a trecut prin 7 functii pana sa conduca SP Romania. In toti acesti ani, Panu a fost un fel de nomad, pentru ca a trebuit sa se mute de mai multe ori in alta tara prin compania la care lucreaza.

    “Am stat un an in Croatia, la Zagreb, un an si jumatate in Italia, la Milano, iar in ultimii doi ani si jumatate am locuit in Elvetia si am fost peste tot in Europa Centrala si de Est.” Panu spune ca cel mai mult i-a placut in Italia, dar daca ar trebui sa mai plece, Panu spune ca ar fi deschis la orice propunere. “Nu stiu daca exista un loc in care sa vreau neaparat sa locuiesc. Nu refuz in niciun caz ideea de a locui si a lucra in alta parte; de altfel am facut-o de mai multe ori”, explica acesta care spune ca ar dori sa viziteze, in scop personal, America Latina, Africa si Japonia. “Nu caut neaparat locuri exotice, ci locuri care difera ca si cultura, oameni, obiceiuri.”

    12 ore de lucru

    Tudor Panu are o zi de lucru foarte incarcata. In cele 10-12 ore de lucru, el incearca sa cuprinda toate sarcinile trecute in agenda si sa-si stabileasca intalnirile pentru ziua urmatoare. “Incerc sa fiu cu agenda la zi, dar nu este intotdeauna usor intr-o piata in continua schimbare si intr-o firma cu ambitii mari.” Ziua de lucru incepe inainte de 8:30 dimineata. “In cazul in care nu sunt plecat din tara, ziua mea de lucru se desfasoara la birou, unde ajung inainte de 8:30. Primul lucru pe care il fac, ce a devenit deja un gest reflex, este deschiderea calculatorului pentru a ma conecta la Intranet. Oricum eu stiu in permanenta ce se intampla in firma. pentru ca folosesc un palmtop care ma tine updatat 24 de ore din 24. Dupa ce imi citesc e-mail-urile, imi iau cele cinci minute necesare pentru a-mi pune agenda la punct pentru ziua respectiva si pentru a-mi bea cafeaua”, povesteste managerul care a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 27 de milioane de euro.

    Plecare cu greutate

    Cel mai greu moment pentru Panu, de cand este la Shering, a fost prima plecare intr-o alta tara. “In 2001 am plecat in Croatia si a fost greu pentru ca in momentul in care trebuie sa te pui in pozitia de a locui, trai si lucra in alta tara tot ce ti se pare dificil devine usor – si aici ma refer la viza, la locul unde vei sta -, iar tot ceea ce nu-ti pui problema devine greu – de la schimbarea unui bec la limba de acolo, cultura, felul in care te raportezi la ceilalti, iar ceilalti la tine”, explica acesta.

    Panu mai spune ca nu ar renunta la ceea ce face acum sau la domeniul acesta. Nu stie unde va fi in 10 ani, in ce corporatie sau pe ce post, dar este sigur ca va lucra tot in industria farmaceutica. “Cred ca domeniul acesta ma reprezinta. Cred ca orice om se gandeste la un moment dat ca trebuie sa schimbe ceva sau sa renunte, dar trebuie sa iti urmezi planul propus si pana la urma sa ai mandria sa te uiti inapoi si sa te bucuri ca ai mai trecut peste o greutate.”

    Tudor Panu are un baiat de 7 ani pe care l-a luat in calatoriile de serviciu de la numai doi ani. “Cred ca el are o sansa fantastica in viata si mult mai multe optiuni decat am avut noi. In plus a avut sansa de vedea multe locuri pana acum si cred ca lucrul acesta ii da o atitudine pe care nu stiu daca eu o aveam la varsta lui sau alti copii o au in acest moment”, este de parere Panu care nu exclude posibilitatea ca fiul sa studieze in strainatate. “Cel putin, asa cum arata lucrurile astazi, probabil ca ai mai multe sanse in viata daca inchei niste studii la un anumit institut, la o anumita facultate. Evident ca exista un top al universitatilor din lumea asta si cred ca este o oportunitate buna sa studiezi la o facultate renumita”, explica acesta. “De altfel, cred ca Romania este un judet dintr-o tara mai mare numita Europa si nu vad de ce nu te-ai muta dintr-un oras in altul pentru studii”, conchide managerul.

  • 18 milioane pentru 70.000 de oameni

    Un fost pilot de Formula 1 a fost cauza unui eveniment care a blocat traficul in Capitala in perioada 18-20 mai. Harmut Beyer, unul dintre cei mai cunoscuti organizatori de evenimente automobilistice din lume si un personaj de exceptie in lumea raliurilor, a dat startul primului circuit de viteza din Bucuresti si primei competitii FIA GT organizate pe un circuit stradal din ultimii zece ani.
    Pentru amenajarea circuitului Bucharest Ring din jurul Casei Poporului din Bucuresti, compania detinuta de fostul pilot de raliuri a investit o suma ce s-a ridicat pana la 18 milioane de euro, conform declaratiilor oficiale. Banii, provenind in totalitate din surse private, au fost folositi pentru ridicarea tribunelor cu o capacitate de 70.000 de locuri, precum si pentru decopertarea si asfaltarea conform normelor impuse de FIA GT a unei suprafete de drum cu o lungime de 3,2 kilometri si pentru instalarea unor parapeti de beton pe ambele laturi ale pistei. Beyer, care a mai dezvoltat, prin intermediul Beyer Industrial Consulting, circuitul de Formula 1 de la Bahrain, a incheiat cu Federatia Internationala de Automobilism un contract cu durata de 10 ani care exclude mutarea circuitului intr-o alta locatie din tara.
    Prin urmare, cei care nu au asistat la evenimentul dedicat vitezei din luna mai din Bucuresti vor mai avea ocazia sa participe la cursele de Formula 3 si FIA GT si anul viitor.