BusinessMagazin

Tag: Cursuri

  • Peste 80% dintre angajaţi consideră foarte importantă pentru ei finanţarea cursurilor de către companie

    ♦ Primele trei criterii pe baza cărora angajaţii români decid să rămână pe termen lung în companii sunt stabilitatea locului de muncă, sentimentul că sunt apreciaţi şi o relaţie foarte bună cu şeful direct. ♦ Pe locul patru se află oportunitatea de a accesa programe de training şi specializare finanţate de angajator. ♦ În 2022, companiile ar trebui să includă în strategia de retenţie a angajaţilor programul flexibil şi munca la distanţă.

    Accesul la cursuri şi programe de dezvoltare finanţate de către angajator reprezintă un aspect important pentru cei mai mulţi dintre angajaţii români, iar angajatorii ar trebui să ia acest lucru în considerare în strategia de retenţie a angajaţilor pentru 2022.

    Datele unui sondaj realizat de EXEC-EDU, liderul pieţei de executive education, arată că peste 80% dintre angajaţi consideră foarte importantă finanţarea cursurilor de către companie.

    „Momentul economic şi social pe care îl traversăm îi determină pe angajaţi să aprecieze mai mult stabilitatea, dar evidenţiază şi nevoia de dezvoltare. Noul context presupune noi tipuri de competenţe, mai ales în rândul managerilor, având în vedere schimbarea modelelor de business, a comportamentului de consum şi digitalizarea accelerată. Pe de altă parte, studiul readuce în prim plan nevoia de apreciere şi de conectare la locul de muncă şi importanţa bunelor relaţii. Apoi, se spune că oamenii nu îşi părăsesc locul de muncă, ci şefii, ceea ce explică de ce aproape jumătate din respondenţi pun relaţia cu şeful direct pe primul plan”, declară Oana Scarlat, CEO EXEC-EDU.

    Acelaşi sondaj arată că primele trei criterii pe baza cărora angajaţii români decid să rămână pe termen lung în companii sunt stabilitatea locului de muncă, sentimentul că sunt apreciaţi şi o relaţie foarte bună cu şeful direct.

    Oportunitatea de a accesa programe de training şi specializare finanţate de angajator se află pe locul patru, conform răspunsurilor primite de la angajaţi.

    Astfel, 61% dintre angajaţi îşi doresc un loc de muncă sigur şi stabil, 53% vor să le fie recunoscute şi apreciate performanţele, 46% îşi doresc să aibă o relaţie profesională foarte bună cu şeful direct, iar 30% declară că au rămas în companie datorită accesului la cursuri, oferit de angajator.

    În privinţa strategiilor pe care trebuie să le adopte companiile în 2022 pentru a-şi păstra angajaţii, programul flexibil care să includă şi munca la distanţă este menţionat de 78% dintre angajaţi, în timp ce majorarea salariilor după criterii clare este considerată importantă de 67% dintre angajaţi.

    Totuşi, un salariu mai mare i-ar determina să îşi schimbe locul de muncă pe 75% dintre angajaţi, urmat, în topul dorinţelor acestora, de un pachet de beneficii mai generos (52%) şi de un pachet de cursuri de specializare mai generos (52%).

    Din sondaj reiese, de asemenea, că 49% respondenţi şi-ar schimba job-ul pentru un program de lucru foarte flexibil, iar 27% s-ar muta într-o companie care le-ar oferi un program MBA.

    La sondajul EXEC-EDU, realizat în luna mai a acestui an, au răspuns manageri din industrii ca retail, IT, petrol şi gaze, jocuri de noroc, educaţie, FMCG, banking, agribusiness, curierat, transporturi, consultanţă. Respondenţii ocupă poziţii de middle management (37%), top management (17%), iar restul sunt angajaţi.

    Un procent de 59% dintre intervievaţi lucrează în companii cu cifre de afaceri de peste 10 milioane de euro, 17% activează în companii cu cifre de afaceri de 5-10 mil euro, iar 24% sunt în companii cu cifre de afaceri sub 5 milioane de euro.

     

  • Afacerea care redefineşte modul în care învaţă elevii din România. Cum pot avea acces acum copiii la profesori la care înaninte nu puteau ajunge

    Migrarea procesului educaţional pe internet nu aduce doar provocări, ci şi oportunităţi, pentru că le oferă elevilor şansa de a avea acces la profesori la care în condiţii obişnuite nu ar putea ajunge. Aceasta este ideea de la care a pornit platforma Tootor.ro, lansată recent pe piaţă de Edus, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software pentru digitalizarea procesului de învăţare.

    Proiectul Tootor vine  de altfel în completarea ofertei companiei, aceasta având deja dezvoltată o platformă dedicată sistemului public de învăţământ – Edus Platform, care este folosită în prezent în circa 600 de şcoli din România. „Ideea a apărut în 2019. Având un contact destul de constant cu mediul şcolar – cu profesori, cu elevi, cu părinţi –  am identificat această nevoie mai ales în rândul profesorilor şi al părinţilor, de a avea un produs care să deservească această nevoie de meditaţii la distanţă.

    Conceptul din spatele acestui produs este bazat în primul rând pe o redefinire a ceea ce înseamnă educaţia care nu se întâmplă neapărat în şcoală. Este educaţia extraşcolară, cursuri care se fac în afara şcolii sau cum le numim noi meditaţii”, a relatat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Costina Papari, product manager pentru soluţia Tootor în cadrul companiei Edus.

    Ea a adăugat că momentul în care s-a declanşat pandemia în martie 2020 a fost cel în care echipa Edus a decis să se concentreze mai mult pe această idee de produs. „Am cercetat ideea tot anul 2020, un an tumultuos din foarte multe puncte de vedere şi mai ales din punct de vedere educaţional unde s-au întâmplat extraordinar de multe lucruri. Implementarea propriu-zisă a fost realizată pe tot parcursul acestui an, practic în primele zece luni ale anului acesta ne-am ocupat de implementarea acestui produs.”

    În varianta actuală de MVP (minimum viable product), platforma Tootor dispune de funcţionalităţile de bază pentru ca o meditaţie să poată fi făcută online. Mai exact, profesorii îşi pot configura cursuri în platformă şi, în comun acord cu elevii interesaţi, aceştia stabilesc şi data şi ora la care va avea loc meditaţia online.

    „Este foarte important de menţionat că beneficiul cel mai important pe care platforma noastră îl are şi pe care îl promovăm atât în rândul elevilor, cât şi în rândul profesorilor este faptul că îndepărtăm tot ceea ce înseamnă bariere teritoriale. De obicei, pentru o meditaţie elevii apelau la un profesor din vecinătate, din propriul oraş sau poate din propria regiune. Acum, elevii şi profesorii se pot întâlni însă online. Nu contează unde sunt situaţi aceştia. De asemenea, platforma fluidizează foarte mult tot ceea ce înseamnă resurse materiale educaţionale şi bineînţeles face şi primii paşi în ceea ce priveşte o transparentizare şi o claritate a proceselor de plată, plăţile realizându-se online pe platformă şi fiind foarte accesibil”, a subliniat Costina Papari. Platforma Tootor.ro, dezvoltată cu o investiţie iniţială de 125.000 euro, a fost bine primită pe piaţă încă din prima zi de lansare, când şi-au creat un cont circa 200 de profesori.

    „Platforma a fost primită bine încă de la lansare şi estimăm că vom încheia anul acesta cu circa 400-500 de profesori înscrişi în platformă care să aibă cel puţin un curs activ pe Tootor.ro. Este o piaţă cu o sezonalitate evidentă – vine vacanţa de Crăciun şi deja de la mijlocul lunii decembrie meditaţiile şi cursurile extraşcolare nu mai sunt în prim-plan. Activitatea şcolară se va relua însă devreme în ianuare, aşa că ne dorim să încheiem anul 2022 cu aproximativ 1.300 de profesori pe platforma Tootor. Ca procent din totalul profesorilor din România este puţin, circa 1%, dar important este că aceşti aproximativ 1.250 – 1.300 de profesori interacţionează în medie în decurs de un an cu aproximativ 10.000 – 12.000 de părinţi, au cam opt ore pe săptămână acordate acestei activităţi de meditaţii, iar costul mediu pe o meditaţie se situează la circa 100 de lei. Deci, având toate aceste lucruri foarte clare şi bine ştiute, veniturile care se vor înregistra pe Tootor la sfârşitul anului 2022 vor fi în valoare de aproximativ 700.000 de euro”, a precizat ea. „Noi ne cunoaştem foarte bine targetul. Cunoaştem profilul profesorului din România şi îl cunoaştem şi din punct de vedere social şi economic, dar şi cultural. Ştim care sunt profesorii care sunt în targetul nostru şi sunt acei profesori care practic vor să redefinească tot ce înseamnă educaţia, care vor să deschidă nişte orizonturi pe partea de activităţi extraşcoală, care îmbrăţişează inovaţia, care îmbrăţişează tehnologia şi bineînţeles ţinând cont de toate aceste criterii, targetul nostru devine mai restrâns. Din cei aproximativ 180.000 de profesori pe care îi are România în momentul de faţă, bineînţeles, nu toţi vor dori să adopte acest produs, cunoaştem acest lucru şi pe de altă parte cunoaştem foarte bine şi care sunt profesorii care sunt deschişi să folosească platforma”, a punctat Costina Papari.

     

    În perioada următoare, echipa Tootor se va axa în primul rând pe dezvoltarea şi implementarea de noi funcţionalităţi în platformă, iar ulterior pe extinderea gamei de cursuri – introducerea cursurilor pentru adulţi, precum şi extinderea în afara României.

    „Ne gândim şi la o extindere pentru viitor care vizează regiunea est-europeană, regiunea formată din ţările noastre vecine. Aceste state au un model apropiat cu cel al României în ceea ce priveşte mediul economic şi cultural şi poate şi politico-social, aşa că ne-ar fi mai uşor să facem o astfel de implementare pe pieţele respective. Dacă ne gândim la Bulgaria sau la Republica Moldova, produsul aşa cum este acum, chiar şi în varianta MVP, îl putem implementa cu mare uşurinţă.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    1. Invitaţi: Marius Pascu şi Rareş Mară, fondatori, CleverEat

    Ce fac? Dezvoltă o platformă digitală care să combată risipa alimentară.

    Rareş Mară: „CleverEat o să devină o platformă digitală. În prezent activăm pe grupul nostru de Facebook care se numeşte ClerverEat Start-up Local şi în care postăm în fiecare zi ofertele partenerilor noştri. În descrierea ofertei postăm un interval orar în care clienţii pot merge către local, iar apoi se face pick-up din locaţie. Anunţăm numărul de meniuri surpriză şi preţul acestora. Pe scurt, localurile trebuie doar să anunţe numărul de meniuri, preţul acestora şi intervalul orar de ridicare. Preţul are de obicei 50% discount şi meniurile sunt în număr limitat fiind vorba de evitarea risipei alimentare. În curând urmează lansarea aplicaţiei, unde totul o să devină automatizat şi mai uşor atât pentru restaurante, cât şi pentru clienţi.”

    Marius Pascu: „Din calculele noastre, din costurile pe care le-am aproximat, avem nevoie de o sumă de circa 200.000 euro ca să ne extindem în toată ţara. În acest momentul ne orientăm spre extindere şi am început deja cu un orăşel de lângă Timişoara, cu Sânnicolau Mare. Ne uităm şi către Arad şi către alte locuri aproape de Timişoara. Până la finalul anului vrem să ne extindem şi în restul ţării în câteva oraşe mai mari cum ar fi Braşov.”

    2. Invitat: Costina Papari, product manager pentru soluţia Tootor în cadrul companiei Edus.

    Ce face? Compania a dezvoltat platformă de meditaţii online numită Tootor.ro în urma unei investiţii iniţiale de
    125.000 euro.

    3. Invitat:  Ionuţ Botorogeanu, CEO şi fondator, iDava Solutions.

    Ce face? Compania locală a dezvoltat un portofoliu complex de soluţii software dedicate clinicilor stomatologice în care a investit per total de-a lungul timpului peste 600.000 euro. Portofoliul său cuprinde soluţiile iStoma – pentru cabinetele stomatologice, iClinic – pentru clinici medicale, iStoma LTD – pentru laboratoare de tehnică dentară şi două portaluri – Piaţa Stomatologică şi Caut Dentist Bun.

    „Am început să dezvolt iStoma în 2012, când nu erau atât de multe oportunităţi, nu existau business angels, campanii de crowdfunding sau SeedBlink, iar principala investiţie a fost timpul meu şi cunoştinţele. După aproape 10 ani de activitate am dezvoltat un portofoliu de soluţii complexe folosite de peste 400 de clienţi, inclusiv din străinătate. Anul trecut am înregistrat afaceri de circa 180.000 de euro, plus 3% faţă de anul 2019, iar pentru anul în curs estimăm o creştere de 40%. În prezent, suntem la 33% creştere şi mai avem timp.“

    4. Invitat:  Madis Alesmaa, cofondator & CEO, Alpha AR.

    Ce face? Start-up-ul estonian dezvoltă o soluţie deep tech de creare de conţinut 3D cu ajutorul inteligenţei artificiale (AI). Proiectul a câştigat marele premiu al compeţiei Spotlight de anul acesta organizată de How To Web.

    „La ce visăm? Există o cerere uriaşă pentru generarea de conţinut. În acest moment, ceea ce vedem este că ne-am dori să fim liderii, adică cei care vor coborî bariera de intrare pentru realitatea augmentată, platformele cu conţinut extins sau, în general, în metavers. Aşa că am dori să fim forţa motrice din spatele acestui lucru. Şi cu siguranţă dacă vorbim de vise, atunci am dori să dominăm piaţa în ceea ce priveşte generarea automată de conţinut”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Madis Alesmaa, cofondator şi CEO, Alpha AR. Generarea unui asemenea model 3D cu ajutorul start-up-ului costă câteva zeci de euro.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • ​Business la clasa I. La propriu

    Durata medie de viaţă a unei companii este de zece ani, iar statisticile arată că nivelul de alfabetizare financiară al populaţiei ţării este printre cele mai scăzute din Europa, mai redus decât în Moldova sau Bulgaria. Cu aceste observaţii în minte, Nicoleta Munteanu, antreprenoare cu experienţă în domeniul insolvenţelor, s-a gândit să pună bazele unui proiect care să rezolve problemele celor mai multe dintre companiile din România: lipsa educaţiei antreprenoriale în rândul elevilor.

     

    Nu putem vorbi de o societate prosperă fără antreprenori, de aceea, cred cu tărie că educaţia antreprenorială joacă un rol esenţial în schimbarea mentalităţilor şi creşterea sustenabilă a economiei româneşti. Aceasta poate începe încă din şcoala primară, prin iniţierea copiilor în concepte simple de afaceri, iar ulterior poate continua la un nivel mai complex la gimnaziu şi liceu”, spune Nicoleta Munteanu, fondator al Kids in Business. Ea a pus bazele acestui proiect în anul 2012, având în vedere construirea unui hub de educaţie antreprenorială pentru copii. De atunci, a continuat să dezvolte proiectul, iar în 2015 a început să schiţeze şi un manual de educaţie antreprenorială interactiv. Proiectul a devenit efectiv un business în anul 2020, după semnarea „Pactului pentru educaţie antreprenorială” de către Ministerul Educaţiei, CONAF (Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin) şi FPPG (Federaţia Patronală de Petrol şi Gaze). Programul a început să fie predat în şcoli private şi de stat, cu accent pe şcoala primară. 

    Kids in Business se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani şi are ca scop dezvoltarea în rândul copiilor a unui set de abilităţi şi aptitudini antreprenoriale cum ar fi creativitatea, spiritul de iniţiativă, creşterea încrederii în sine, curajul de a prezenta propriile idei de afaceri, abilitatea de a lucra atât individual, cât şi în echipă, identificarea unui sistem de valori, precum şi antrenarea capacităţii de a gestiona un eşec.

    Proiectul cuprinde, în primul rând, cursurile de educaţie antreprenorială Kids in Business, predate de antreprenori reali, care îi iniţiază pe cei mici în tainele mediului de afaceri. Copiii  învaţă, prin metode interactive, nonformale, despre bani, buget, cum se înfiinţează un SRL virtual, care sunt tipurile de afaceri, ce este şi cum se realizează un plan de afaceri, comunicarea, negocierea, medierea şi atitudinea în afaceri, crearea produsului sau serviciului dorit,  stabilirea preţului corect, crearea mărcii, marketing, manierele elegante în afaceri, leadership şi echipă, precum şi importanţa echilibrului, filantropiei şi a networkingului. Programul se adresează şcolilor care doresc să includă în programă educaţia antreprenorială sub diferite forme (cursuri opţionale, cluburi, şcoli de vară, Şcoala Altfel etc.), copiilor care vor să urmeze cursuri individuale, desfăşurate la hubul lor educaţional, precum şi companiilor care doresc să contribuie prin proiecte de CSR la educaţia antreprenorială în medii mai puţin favorizate. La finalul cursurilor, în cadrul unui târg naţional, copiii-antreprenori au ocazia să îşi pună în practică propriile idei de afaceri, să vândă produsele create de ei, să comercializeze anumite bunuri sau să presteze diverse servicii. Programul include, de asemenea, trei vizite la companii partenere din industrii diferite (producţie, retail şi servicii). Anul acesta, peste 1.500 de elevi de ciclu primar au participat la cursurile Kids in Business, în cadrul proiectelor Summer School, Alternative School sau în cadrul cluburilor opţionale din şcoli.

    „Kids in Business le oferă copiilor cu ambiţii antreprenoriale ocazia să înţeleagă mai bine secretele antreprenoriatului, să pună în practică idei creative, generatoare de valoare şi să îşi asume responsabilităţile unui antreprenor real. Fiind introduşi de mici în această lume, le va fi mult mai uşor să îşi materializeze ideile, pasiunile şi talentele într-o afacere, la maturitate”, crede Nicoleta Munteanu. În egală măsură, ea este de părere că educaţia antreprenorială este o disciplină care dezvoltă un set de abilităţi sociale, emoţionale, cognitive, comportamentale necesare în toate domeniile vieţii. Mai mult, observă că un angajat cu competenţe antreprenoriale este foarte valoros într-o companie şi îşi desfăşoară activitatea la un nivel mult mai ridicat decât un angajat care deţine destul de multe cunoştinţe şi competenţe, dar nu şi pe cele antreprenoriale.

    Investiţia iniţială în proiect, pe care antreprenoarea previonează să o recupereze până în 2023, a fost de aproximativ 200.000 de euro.

    Nicoleta Munteanu nu a ajuns să dezvolte întâmplător proiectul Kids in Business, având în vedere experienţa sa legată de companii aflate în dificultate: în anul 2003, a fondat EuroInsol, o companie care activează pe piaţa de insolvenţă din România şi care în prezent se află în top 3 cele mai mari companii de insolvenţă din ţară.

    Visul său din copilărie a fost să devină procuror, iar după ce a absolvit un liceu comercial, a urmat cursurile facultăţii de drept. În ultimul an de facultate, la una din orele de practică, a întâlnit un avocat care, printr-o singură pledoarie a convins-o să devină şi ea avocat. „Siguranţa şi încrederea cu care a pledat, precum şi succesul său m-a determinat să realizez că nu-mi place rutina, ideea de a avea un şef şi un program fix.” Prin urmare, a decis să devin avocat de business. S-a specializat în drept societar şi insolvenţă, iar apoi a fondat compania din domeniul insolvenţelor.

    În anul 2010, Comisia Europeană a numit-o ambasador al antreprenoriatului feminin, iar în anul 2011 a primit titlul de mentor. De peste 10 ani face voluntariat în antreprenoriat şi consiliază tineri aflaţi la început de drum:  „Această experienţă m-a motivat să promovez şi să susţin educaţia antreprenorială la un alt nivel. Cred că implicarea antreprenorilor în educaţia de business este esenţială, deoarece aceştia pot vorbi tinerilor despre dificultăţi, eşecuri şi reuşite în afaceri din proprie experienţă, conectând partea de teorie cu practica.” 

    Ea consideră că noul rol, în educaţie, este o completare firească a dezvoltării sale atât profesionale, pe latura antreprenorială, dar şi personale: „Nu este întotdeauna uşor să îmbin cele două roluri, însă totul depinde de cât de eficient reuşeşti să îţi organizezi timpul pentru a-ţi îndeplini obiectivele propuse, acesta fiind unul dintre atuurile esenţiale ale unui antreprenor”.

    Având în vedere experienţa din domeniul insolvenţelor, am întrebat-o şi care sunt principalele greşeli pe care le fac antreprenorii din România, în contextul în care durata medie de viaţă a unei companii de pe piaţa locală este 10 ani. „Cred că prima greşeală care ar trebui evitată de un fondator de start-up este aceea de a porni pe drumul antreprenoriatului fără să cunoască regulile de bază în afaceri. Acesta este principalul motiv pentru care multe business-uri îşi întrerup activitatea în primii cinci ani”, spune ea. O altă greşeală frecventă este frica de eşec, aceasta reprezentând o piedică în calea inovării: „Foarte mulţi tineri eşuează şi cred că aceştia trebuie încurajaţi şi să înţeleagă că eşecul face parte din viaţa de zi cu zi şi nu este o ruşine. Poate că ideea businessului nu a fost cea mai bună, poate că planul de marketing nu a fost unul potrivit sau nu au analizat suficient de bine piaţa. Oricare ar fi motivul, o astfel de experienţă este o oportunitate, o lecţie de viaţă, şi ne ajută să o luăm de la capăt cu mai multă cunoaştere şi determinare”.

    Planurile de dezvoltare a acestui proiect în continuarea vizează digitalizarea, precum şi introducerea de noi instrumente şi aplicaţii digitale în procesul de educaţie, cu scopul de a trezi şi mai mult interesul elevilor pentru acest domeniu şi a le uşura procesul de învăţare. Vor lansa un manual digital şi, în afară de acesta, au iniţiat şi un proiect inovator în zona de VR (realitate virtuală)”.

    Pe termen lung însă, obiectivul pe care şi l-a propus este să contribuie la crearea unui ecosistem naţional de educaţie antreprenorială: „Îmi doresc să avem cât mai mulţi lideri întreprinzători, creativi, cu spirit de iniţiativă, capabili să dezvolte afaceri de succes, care să genereze mai multe locuri de muncă. Cred că acest rezultat poate fi obţinut doar printr-o colaborare susţinută între mediul de afaceri, mediul academic, comunitatea ONG-urilor şi a fundaţiilor pentru organizarea programelor şi acţiunilor de antreprenoriat”.

  • La vârsta la care alţii habar nu au ce sa facă în viaţă, doi tineri români au deja propria lor afacere şi fac mii de euro

    Pe la 20 de ani, cei mai mulţi au făcut cunoştinţă cu facultatea sau au intrat deja în câmpul muncii. Sau le-au făcut pe ambele, dar într-un mod cu totul personal. Este şi cazul lui Dinu-Cristian Roşca şi Iustin Marian Mitrea care, la 18, respectiv 20 de ani, au decis să devină propriii lor profesori de afaceri luând calea antreprenoriatului. Au început cu Mr. Smuti, un concept conturat în jurul ideii de smoothie bowl, pentru aceia care au nevoie de gustări la îndemână şi gata în doi timpi şi trei mişcări.

    Mr. Smuti a fost fondat încă de la început pe ideea de a oferi produse sănătoase şi gustoase în regim «fast food», adică foarte rapid şi foarte uşor de preparat. Produsul-vedetă şi cel cu care am început totul a fost smoothie bowlul, un preparat din fructe congelate şi proaspete, combinat cu granola, un mix de seminţe şi nuci”, povesteşte Dinu Roşca.

    Poate părea ceva sofisticat, dar cei doi tineri din Bucureşti au vrut să-şi transforme ideea într-un concept simplificat, pe înţelesul tuturor, aşa că folosesc ingrediente cu care aproape oricine este familiar – căpşuni, zmeură, mango, caju, alune de pădure. Reţetele au fost concepute chiar de ei, de la zero, după numeroase încercări, unele reuşite, altele… nu.

    „Pe lângă conceptul de «healthy lifestyle», pentru noi a fost şi o dorinţă de a încerca, în primul rând, să fim antreprenori de la o vârstă fragedă. Ne dorim să inspirăm şi alţi tineri să se informeze mai mult cu privire la antreprenoriat şi apoi chiar să aibă curajul să-şi pună ideile şi visurile în practică.”

    Dinu este elev în clasa a douăsprezecea la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu din Bucureşti şi a urmat până acum câteva cursuri de business. Spune că are în vizor mulţi antreprenori pe care îi urmăreşte şi de la care se inspiră. Iustin, la rândul său, este student la Universitatea din Bucureşti, unde învaţă despre administrarea afacerilor. Cu atât de mult entuziasm la purtător, obiectivele celor doi tineri sunt mari.

    Preţurile sunt cuprinse între 19 lei – budinca de chia, şi 30 de lei – smoothie bowlul cu proteină vegană.

    „Planurile noastre pentru anul viitor sunt pentru dezvoltarea afacerii în noi direcţii. Vrem ca brandul Mr. Smuti să fie prezent în cât mai multe locuri. De asemenea, ne orientăm astfel încât să creăm noi legături şi colaborări.”

    Brandul Mr. Smuti stă în prezent pe un spaţiu aflat pe bulevardul Ficusului din Bucureşti, în clădirea INAV din zona Băneasa. Acolo sunt produse şi vândute smoothie-urile cu care Dinu-Cristian Roşca şi Iustin Marian Mitrea şi-au propus să atingă o cifră de afaceri de 40.000 de euro până la finalul acestui an.

    „Produsele pe care le avem acum sunt smoothie bowls, budinca de chia şi recent am introdus şi pachete detox, care conţin, la rândul lor, smoothie-uri. Preţurile sunt cuprinse între 19 lei – budinca de chia, şi 30 de lei – smoothie bowlul cu proteină vegană.”

    Pe la Mr. Smuti trec în general oamenii care apreciază mâncarea sănătoasă şi care vor să alterneze gustările clasice cu unele ceva mai altfel. Din gama de bowls, au de ales între choco bowl (cu alune, cacao, banană), sunrise bowl (mango, banană, miere), green bowl (spanac, ananas, avocado), acai bowl (căpşuni, zmeură, banană, pudră de acai), avo bowl (avocado, ananas, banană), dream bowl (ananas, mango, banană) sau kiss bowl (căpşuni, zmeură, banană).

    Dinu este elev în clasa a douăsprezecea la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu din Bucureşti şi a urmat până acum câteva cursuri de business. Iustin, la rândul său, este student la Universitatea din Bucureşti, unde învaţă despre administrarea afacerilor.

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Crearium – brand de terarii (jud. Cluj)

    Fondatoare: Alexandra Damian

    Investiţie iniţială: 3.000 de euro

    Prezenţă: online

    Mara and Tom – site de jucării (Bucureşti)

    Fondatoare: Iulia Mizgan

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: online

    Develo Consult – companie de consultanţă (jud. Harghita)

    Fondatori: Simó Csaba, Haider Csaba, Fleisz Zoltán, Ilyés Ferenc şi Orbán Árpád

    Cloud Nine Factory – fabrică de extracte pentru prăjituri (Bucureşti)

    Fondatori: Cristian şi Mihaela Andronie

    Investiţii: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 250.000 de lei (51.000 de euro)

    Prezenţă: online, cafeneaua Grain Trip din Bucureşti, Dacia Plant

    Wizz for Kids – şcoală şi grădiniţă private (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Andra Ciorbă şi Cristina Bajdechi

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • O întrebare la care nimeni nu răspunde: De ce şcolile private îşi continuă cursurile, iar cele de stat nu?

    Elevii şi preşcolarii din şcolile de stat intră în o vacanţă de două săptămâni începând de luni, din cauza creşterii numărului de cazuri de COVID-19 în România, după cum a hoţărât  Comitetul Naţional pentru Situaţîi de Urgenţă în şedinţa de vineri.

    Cu toate acestea, şcolile şi grădiniţele private pot rămâne deschise pentru că Ministerul Educaţiei nu are temeiul legal pentru a reglementa acest lucru, după cum spune ministrul educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

    Cîmpeanu spune că articolul din decizia CNSU referitor la suspendarea cursurilor faţă în faţă din şcolile private, inclusiv în cele 21 de şcoli care funcţionează după programa altor state, nu a fost preluat în Hoţărârea de Guvern în care sunt prevăzute restricţiile ce intră în vigoare de luni.

    ”Ministerul Educaţiei nu are niciun temei legal pentru a reglementa vacanţa în şcolile şi grădiniţele private! Doar Guvernul poate face asta. Activitatea unităţilor de învăţământ privat (inclusiv cele cuprinse în Registrul Special), precum şi activitatea de tip after-school, fac obiectul prevederilor articolului 8 din Hotărârea CNSU nr. 91, fără implicarea Ministerului Educaţiei. Articolul 8.2 care reglementează funcţionarea unităţilor de tip afterschool a fost preluat în HG, dar Art. 8.1 care reglementează suspendare prezenţei fizice în şcoli şi grădiniţe private nu a fost preluat în HG”, a explicat Sorin Cîmpeanu, duminică, pe un grup dedicat jurnaliştilor acreditaţi la Ministerul Educaţiei.

    Guvernul poate reglementa activitatea şcolilor privat  doar prin excepţie, din motive pandemice, adaugă Cîmpeanu.

    ”Şi când spun şcoli private mă refer şi la cele care funcţionează după curriculum  româneasc, aprobat de Ministerul Educaţiei, şi pentru celelalte şcoli din Registrul Special, care funcţionează pe curriculum-ul altor state”, spune el.

  • Delicii fără suplicii

    Anca Boeroiu este bucătar-şef, om de vânzări, responsabil cu achiziţiile, omul de la facturare, de la ambalare şi o mulţime de alte „departamente” din bucătăria unei afaceri mici, de la zero. „Bucătăria” ei se numeşte Seed Cuisine şi înseamnă un concept de mâncare vegană gătită cu pasiune şi livrată pofticioşilor. Momentan, doar livrată, dar în curând ea va putea fi savurată şi într-un spaţiu fizic pe care Anca are în plan să-l deschidă.

     

    Anca a finalizat şase ani de studiu la Universitatea de Medicină din Iaşi, a lucrat mai bine de zece ani în vânzări în domeniul medical, iar în perioada de maternitate care a urmat a avut timp să reflecteze asupra a ceea ce poate face mai departe. A observat că în jurul ei există multe mame cu copii care au diverse alergii, părinţi care îşi doresc o alimentaţie mai curată pentru cei mici, adulţi dornici să-şi schimbe stilul alimentar într-unul mai conştient. „Eu aveam o alimentaţie vegetariană de ani buni, îmi plăcea să testez continuu combinaţii de ingrediente şi rezultatul era foarte des apreciat de prieteni şi familie. Mi-am dorit apoi să învăţ mai mult despre ingredientele vegetale şi tehnicile de gătit vegane, aşa că am urmat cursurile de bucătar şi bucătar vegan şi am simţit că pot să ofer şi altora din ceea ce am învăţat. Şi aşa a luat naştere Seed.”

    Alături de Anca Boeroiu, sprijin este familia, în frunte cu soţul ei, fără de care, spune ea, zilele ar fi fost mult mai grele în creşterea acestui business.

    Seed Cuisine a pornit din curiozitate şi din dorinţa de explorare a combinaţiilor de ingrediente, a curiozităţii oamenilor, a unui segment de bucătărie vag abordat până acum în România – mâncarea vegană gătită.

    „Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.”

    Un mic dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    După lungi căutări, a rezonat cu spaţiul în care găteşte de aproape un an deja şi a pus la dospit încet-încet brandul Seed Cuisine. „Pot spune că Seed este o afacere personală, în sensul că, atunci când eşti curios să încerci ceea ce gătesc, vreau să ştiu despre tine ce îţi place, ce nu îţi place, dacă ai vreo alergie sau intoleranţă de care să ţin cont atunci când îţi pregătesc pachetul.” Drumul Ancăi Boeroiu în antreprenoriat a început cu dorinţa de a deschide un mic restaurant, dar pandemia a făcut-o să regândească planul şi să înceapă mai precaut. Astfel, Seed funcţionează de un an ca restaurant pentru livrare sau cu posibilitatea de ridicare a comenzii. Renovarea spaţiului de pe Bulevardul Dacia din zona Pieţei Romane din Bucureşti, utilarea bucătăriei şi partea de branding au costat-o toate economiile familiei, adică aproximativ 25.000 de euro. În curând ar urma să-şi deschidă uşile un spaţiu nou Seed Cuisine, unde se va putea şi mânca la masă, tot aproape de Piaţa Romană, mai exact în zona Icoanei.„În spaţiul nou vom putea face şi plating, se va putea servi masa atât în interior, cât şi în grădina intimă din spatele casei. Vom amenaja şi un spaţiu dedicat copiilor, să se poată distra şi ei când ies la restaurant. Pe lângă meniul săptămânal foarte variat, clienţii se vor putea bucura aici mereu de preparatele care vor fi înglobate în meniul à la carte, pe care îl vom actualiza în funcţie de sezon.”

    Cel târziu la începutul anului 2022, Anca îşi doreşte să poată susţine şi cursuri de gătit numai cu plante, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Seed funcţionează astăzi susţinut de colaborări, o metodă pe care antreprenoarea a identificat-o ca fiind cea mai eficientă, după ce, la început, businessul număra trei angajaţi permanenţi. Acum, totul este pe bază de parteneriate, pentru livrare, social media, fotografii, contabilitate, aspecte juridice, IT, marketing.

    Anca Boeroiu, fondatoare Seed Cuisine: Am început să gătesc pentru familie, apoi pentru prieteni. Apoi prietenii prietenilor au fost încântaţi după ce au încercat şi, la un moment dat, bucătăria apartamentului în care locuiam devenise neîncăpătoare pentru toţi cei dornici să mănânce bunătăţi vegane. Astfel, m-am gândit la un spaţiu special pentru gătit.

    Clienţii Seed sunt, evident, persoane care mănâncă vegan, care vor să consume mai multe legume, oameni curioşi şi deschişi la ideea de a încerca meniuri ce se schimbă de la o săptămână la alta, persoane cu diverse alergii sau intoleranţe, mame care vor torturi fără îndulcitori pentru copiii lor sau chiar pentru ele.

    „Preţurile preparatelor sunt mereu aceleaşi, chiar dacă lucrăm săptămână de săptămână la un meniu nou, care să înglobeze cât se poate de multe legume şi fructe. Avem în meniu supe, mic dejunuri delicioase, tot felul de smoothie-uri şi multe feluri principale consistente.” Astfel, un mic-dejun costă 15 lei, o gustare sau o supă – 12 lei, felul principal – 25 de lei, desertul – 15 lei şi cina – 25 de lei.

    Anca Boeroiu spune că pandemia a fost, paradoxal, în folosul unei afaceri precum cea pe care o deţine, pentru că i-a orientat pe mulţi consumatori către serviciile de comandă a mâncării acasă. Oamenii aleg frecvent să solicite mâncarea la domiciliu, fie direct de la Seed Cuisine, fie prin intermediul aplicaţiilor ca Bolt, foodpanda sau Takeaway. Mai sunt şi aceia care, când au drum prin centru, trec pe la Seed şi îşi iau mâncarea proaspătă.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Office Vision – distribuţie de produse de papetărie şi jucării (Braşov)

    Fondator: Adrian Stoican

    Cifră de afaceri anuală: 200.000 de euro

    Prezenţă: Braşov şi online

    Delirs – brand de dulceaţă, zacuscă şi compot (Petrila, jud. Hunedoara)

    Fondatori: Cătălin Tănase, Miruna Andronache şi Adrian Andronache

    Investiţii: circa 100.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 16.000 de euro

    Prezenţă: în România şi în străinătate

    Ferma din curte – microfermă (jud. Prahova)

    Fondatori: Ligia şi Daniel Pavel

    Cifră de afaceri în 2020: 1 mil. lei (circa 204.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    Cu Pasiune – business cu miere de albine şi cafea (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Bogdan şi Marta Moldoveanu

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu, în marketplace-uri şi în cinci magazine din Cluj-Napoca

    Stefara Decor – aranjamente florale (Paşcani, jud. Iaşi)

    Fondatoare: Diana Deaconu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: online şi în magazinul din Paşcani

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • CSR 2021. Compania care a găsit o modalitate de a-i ajuta pe elevi să recupereze materia pierdută în perioada pandemiei

    Motivaţie: Potrivit datelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, anul trecut, 259.000 de copii nu au avut acces la cursurile online, din cauza lipsei tehnologiei necesare, a conectivităţii sau chiar a curentului electric. Dacă materia pierdută de aceştia în pandemie nu este recuperată de urgenţă, decalajul sever între nivelurile de pregătire ale elevilor riscă să creeze o situaţie critică, cu efect social de domino: ridicarea procentului analfabetismului funcţional în România (care este deja de 44%, conform testelor PISA) şi creşterea numărului celor care abandonează şcoala.

     

    Descrierea proiectului: Preocupată de nivelul de educaţie şi de calitatea actului educaţional din România, cora s-a alăturat ONG-ului Narada ca partener principal al NaradiX, o platformă digitală de educaţie remedială pusă la dispoziţia elevilor şi profesorilor gratuit, cu scopul de a recupera materia pierdută în anul şcolar trecut. NaradiX este un program fără precedent, care permite accesul a 100.000 de copii, din orice colţ al ţării, la cursuri şi testări pe perioada anului de implementare 2021-2022. Platforma NaradiX conţine curriculum şcolar digitalizat pentru clasele 0-8, la materiile română, matematică, istorie şi geografie. Printr-o mobilizare impresionantă, pe parcursul a doar trei luni, Narada a lucrat pentru pregătirea platformei NaradiX, proiect la care au participat peste 40 de profesori şi 80 de voluntari. Acest lucru a presupus digitalizarea curriculumului şcolar pentru clasele 0 – 8, la materiile amintite. Bugetul proiectului a fost de 1,2 milioane de lei, iar resursele umane implicate au ţinut de mai multe domenii (trei developeri, o agenţie de UX design, o agenţie de grafică şi design, o agenţie de PR, o agenţie de performance marketing, echipa de membri Narada, 80 de profesori voluntari, 40 de voluntari pentru suport pe platformă).

     

    Rezultate:

    • 15.000 de copii au învăţat pe NaradiX în timpul verii;

    • 863 profesori au predat cursuri sau au susţinut webinarii pe NaradiX;

    • 7525 de copii au participat la webinariile NaradiX;

    • peste 400 de premii drept răsplată pentru copiii cu rezultate excepţionale la învăţătură înscrişi pe NaradiX;

    • 60% dintre elevi au spus într-un sondaj realizat de Narada că învăţarea pe NaradiX le creşte motivaţia pentru a recupera materia pierdută în pandemie;

    • 90% dintre copii au declarat că au pierdut mai mult de jumătate din materia anului şcolar trecut, dar au reuşit să o recupereze vara asta cu NaradiX.

     

     

  • Business cu alfabetul programatorilor

    Fondată în Bulgaria, reţeaua internaţională de şcoli de programare pentru copii şi adolescenţi MindHub şi-a făcut loc, anul trecut, şi în România, ajungând rapid a doua ţară ca importanţă din portofoliul de 12 pieţe al companiei. Ce planuri au reprezentanţii businessului care îi învaţă pe copii singura limbă comună, probabil, în toate ţările lumii?

    Bazele MindHub au fost puse în 2015 când, proaspăt întoarsă din SUA, Polly Yankova, cofondator şi CEO al businessului, a observat şi analizat, împreună cu partenerul său de business, diferenţa dintre şcolile de stat şi cele private, când vine vorba despre educaţia software pentru copii şi adolescenţi. „În acea perioadă nu existau alte academii precum MindHub pe piaţa din Bulgaria şi, în câteva luni, s-a născut primul centru de programare pentru tineri. După aproximativ un an, datorită interesului foarte mare din partea părinţilor, am lansat alte locaţii în diferite oraşe şi ţări. Brandul a devenit destul de repede cunoscut în ceea ce priveşte educaţia STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică) pentru copii între 6 şi 18 ani şi am început să ne extindem la nivel internaţional.”

    Pe parcursul a şase ani de la deschiderea MindHub, au investit peste 500.000 de euro pentru dezvoltarea curriculumului, crearea software-urilor şi a LMS – learning management system (sistemul de gestionare a învăţării) utilizate de francize, precum şi pe testarea modelului de lucru al centrelor MindHub.

    În 2017, compania a început să opereze ca franciză, fiind prezentă acum în 9 ţări, cu peste 40 de sucursale deschise, urmând ca peste o lună să intre pe o nouă piaţă. Potrivit cofondatoarei, principalul avantaj al unei francize se traduce prin faptul că aceasta îţi permite să faci parte dintr-o reţea bine stabilită de parteneri, ceea ce înseamnă că nu testezi şi nu eşuezi pe cont propriu. „De obicei, este nevoie de mult mai mult timp, bani şi resurse pentru a dezvolta o afacere de la zero, faţă de a deveni proprietar de franciză. În calitate de reprezentanţi MindHub, partenerii noştri se alătură unei reţele de peste 40 de şcoli, cu peste 5 ani de activitate.” Printre alte avantaje, antreprenoarea menţionează amortizarea rapidă a investiţiei (de obicei, între a 10-a şi a 12-a lună), cunoştinţele oferite de francizori în domeniul afacerilor şi al marketingului şi o cantitate semnificativă de informaţii, care sunt extrem de utile pentru previziunile şi calculele iniţiale.

    Legat de veniturile la nivel internaţional, Polly Yankova spune că, deşi nu poate vorbi despre cifre specifice, se aşteaptă anul acesta la o creştere de aproximativ 30 – 35% a cifrei de afaceri, generată de evoluţia numărului de clienţi din centrele actuale ale companiei, cât şi datorită deschiderii de centre noi. „Planificăm să ajungem la 120 de locaţii până la sfârşitul anului 2022, crescând mai ales în Europa (Centrală şi de Est), precum şi în Asia şi Africa. Recent am deschis în Kenya şi Croaţia şi suntem foarte încântaţi!”

    Executiva susţine că decizia de a extinde businessul şi în România a fost luată datorită asemănărilor dintre piaţa locală şi Bulgaria în ceea ce priveşte industria IT în continuă creştere. „Ne confruntăm cu o mulţime de avantaje şi dezavantaje comune în ceea ce priveşte educaţia de stat, piaţa muncii şi specificul geografic. Pe ambele pieţe, importanţa educaţiei software în rândul adulţilor şi copiilor este deja bine-cunoscută şi cererea pentru astfel de cursuri creşte constant.”

    Pentru deschiderea francizei MindHub în piaţa locală, Marius-Ciprian Tismonariu, manager şi mentor al centrului MindHub Craiova, spune că un prim pas a fost efectuarea unei cercetări de piaţă pentru a identifica nevoile pieţei locale din acest segment (educaţie informală şi complementară pentru copii). „După aceea, am încercat să găsim acel model de afaceri care poate fi implementat în mod fezabil pentru a acoperi nevoile pieţei locale. După ce am analizat multiple oportunităţi, am decis că franciza MindHub este modelul de afaceri potrivit pentru noi şi am început procesul de negociere. Procesul a continuat cu stabilirea detaliilor planului de afaceri şi semnarea acordului de franciză.” Următorul pas, adaugă el, a fost etapa de „inducţie”, care constă în pregătirea livrată de francizor, pentru a înţelege mecanismele şi instrumentele utilizate în modelul lor de afaceri. Investiţia iniţială în lansare a fost cuprinsă între 20.000 şi 25.000 de euro, primul centru fiind deschis la Craiova, în octombrie 2020, „aşa că nu am fost obligaţi să suspendăm cursurile din clasă şi să trecem doar la cursurile online”. Respectarea tuturor restricţiilor privind numărul de participanţi, reglementările sanitare şi alte reglementări a fost o prioritate, spune Tismonariu, astfel încât impactul negativ al situaţiei pandemice asupra activităţii zilnice a fost minim.

    Din toamna anului trecut, unitatea din Craiova a avut aproximativ 80 de studenţi din familii foarte diverse. „Nu aş spune că există un anumit profil al familiilor care îşi înscriu copiii la cursurile noastre în ceea ce priveşte ocupaţia, veniturile sau mediul de origine, ci, mai degrabă, există o dorinţă de a asigura o educaţie de calitate pentru copiii lor, complementară educaţiei pe care o primesc în şcoli.”

    MindHub le oferă cursanţilor patru produse diferite: cursuri care au loc pe tot parcursul anului şcolar, tabere de vară, ateliere punctuale de programare şi lecţii demonstrative. Cursurile şi lecţiile principale au loc din septembrie până în mai sau iunie, în funcţie de grupele de vârstă sau de data de începere a acestora. Aceste activităţi sunt împărţite în cinci segmente de vârstă: 6-7 ani, 8-9 ani, 10-11 ani, 12-13 ani şi 14-15 ani, un element specific acestor cursuri fiind că toţi copiii participă la lecţii o dată pe săptămână, pe o durată de 120 de minute. „Ei aleg să participe la un anumit grup, care îşi desfăşoară activităţile sâmbătă, duminică sau în zilele de lucru, în funcţie de programul şcolilor.” Fiecare dintre aceste segmente de vârstă are propriile cursuri obligatorii şi suplimentare. Cursurile obligatorii sunt cele care trebuie finalizate, astfel încât copilul să se înscrie la cursurile suplimentare (specifice). „Ceea ce garantăm este că, pe parcursul cursurilor obligatorii, dezvoltăm gândirea logică şi analitică la copii. În timpul acestor cursuri îi învăţăm bazele programării printr-un limbaj vizual numit Blockly – numele provenind de la ideea de a programa în blocuri. Blocurile pe care le vedem în Scratch, Hopscotch, Tynker, Dash & Dot sunt toate programări vizuale. În cursurilor obligatorii, ne bazăm pe programarea vizuală, astfel încât să putem transmite copiilor conceptele de bază ale programării în cel mai simplu şi accesibil mod”, explică cofondatoarea companiei.

    Odată ce copiii au trecut deja prin cursurile obligatorii, au acumulat toate elementele de bază în programare şi ştiu cum funcţionează logica în crearea programelor, pot participa apoi la alte programe specializate sau la aşa-numitele cursuri suplimentare. „În cazul nostru, aceste cursuri sunt dedicate studierii limbajului de programare Python, creării de aplicaţii web, pagini web, aplicaţii mobile şi jocuri. Fiecare copil poate alege un astfel de curs pe baza intereselor sale.”

    Tabăra de vară are un concept diferit faţă de cursurile standard, din timpul anului şcolar. „În timpul taberei de vară trebuie să echilibrăm dobândirea şi păstrarea noilor cunoştinţe cu distracţia pentru copii. Tabăra are loc în timpul săptămânii (luni – vineri). Ce ne dorim, în fiecare an, pentru tabere de vară este să putem muta cursurile pe programul părinţilor, copiii să fie încântaţi de ceea ce fac, iar activităţile să fie educaţionale pentru copii şi să aibă sens pentru părinţi.”

     Programul pe care compania l-a dezvoltat pentru tabăra de vară se desfăşoară pe parcursul a 20 de zile tematice şi se repetă la fiecare două săptămâni în timpul verii. „În general, am realizat că vara părinţii vor să aibă activităţi interesante pentru copiii lor, dar nu vor să se angajeze într-o obligaţie de durată mai lungă”, notează Yankova.

    În ceea ce priveşte atelierele punctuale de programare, acestea au scopul de a crea un echilibru între distracţie şi educaţie şi au loc o dată sau de două ori pe lună, în funcţie de fiecare centru. „Cu toate acestea, nu putem compara un astfel de atelier cu cursurile din timpul anului şcolar. În timpul atelierelor punctuale, cunoştinţele pe care le primeşte copilul nu sunt de lungă durată. Din nou, subiectele sunt diverse şi interesante şi fiecare centru decide cum să le aplice.”

    Despre lecţiile demo antreprenoarea spune că acestea sunt planificate pentru perioadele septembrie-octombrie, ianuarie-februarie, aprilie-mai, sunt gratuite şi durează 60 de minute. „Acestea sunt potrivite pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6-11 ani şi adolescenţii între 12 şi 15 ani, atât începători, cât şi pentru cei avansaţi. Cursurile demonstrative se ţin sub forma unui atelier cu copiii, iar părinţii participă la o scurtă discuţie cu noi în ultimele 10 minute.”

    Potrivit cofondatoarei, în prezent peste 10.000 de copiii şi adolescenţii participă (pe plan internaţional – n. red.) la cursurile şi programele MindHub. „Avem peste 75 de persoane implicate ca parte a diferitelor departamente, ca product development, vânzări, marketing, design, account management, serviciu clienţi şi asistenţă mentori.”

    O diferenţă majoră pe care Yankova spune că a observat-o la început a fost numărul mare de oraşe de dimensiuni medii şi mari, răspândite pe tot teritoriul României. „Există multe oraşe cu peste 200.000 de locuitori, care oferă condiţii mult mai bune pentru începerea şi dezvoltarea unui centru MindHub, deoarece există mai mulţi antreprenori, dar şi părinţi şi copii interesaţi de astfel de cursuri.”

    De altfel, piaţa locală a reprezentat, potrivit executivei, o prioritate în ultimele luni, businessul fiind prezent acum în nouă oraşe (Bucureşti – în sectoarele 3 şi 5, Bragadiru, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Craiova, Baia Mare, Constanţa, Şimleu Silvaniei), precum şi un centru de cursuri online, aspect care face din România a doua piaţă ca mărime pentru MindHub. „Până la sfârşitul celui de-al treilea trimestru deschidem trei centre noi şi plănuim să mai deschidem încă cinci până la sfârşitul anului 2021. În prezent, există o cerere tot mai mare în ceea ce priveşte activităţile STEM după orele de curs, activităţi din ce în ce mai populare printre părinţi.”

    În România compania urmează să deschidă, până la sfârşitul anului 2021, noi şcoli în oraşe precum Galaţi, Iaşi, Brăila, Oradea, încă o şcoală în Timişoara şi două noi academii în Bucureşti.

    Despre competiţie Polly Yankova spune că există mai multe iniţiative similare pe piaţa din România, printre care pot fi menţionate nume ca: Logiscool, Algorithmics sau Academia Micilor Developeri.

    În legătură cu evoluţia pieţei şi a interesului pe care părinţii şi copiii îl acordă acestor tipuri de activităţi extraşcolare, ea este de părere că educaţia este un domeniu care a fost întotdeauna la modă şi în creştere, în special în rândul părinţilor. În ultimii ani, „lecţiile de programare” au devenit însă noile „lecţii de engleză”, spune ea. „Toată lumea ar trebui cel puţin să înţeleagă programarea pentru a nu rămâne în urmă faţă de tendinţele viitorului şi ritmului de dezvoltare a pieţei muncii. Datorită creşterii rapide a industriei IT, se observă şi o creştere semnificativă de la an la an a cererii pentru cursuri de programare nu doar dedicate adulţilor, ci şi copiilor şi adolescenţilor. Din ce în ce mai mulţi părinţi observă beneficiile înscrierii copiilor la astfel de cursuri sau alte activităţi care fac parte din portofoliul MindHub, deoarece aceştia îşi dezvoltă unele dintre cele mai importante abilităţi necesare în secolul XXI, anume: gândirea critică şi analitică, capacitatea de a rezolva probleme şi alfabetizarea digitală în ansamblu.”

    Marius-Ciprian Tismonariu, manager şi mentor al centrului MindHub Craiova: „Primul centru a fost deschis în octombrie 2020, aşa că nu am fost obligaţi să suspendăm cursurile din clasă şi să trecem doar la cursurile online. (…) Impactul negativ al situaţiei pandemice asupra activităţii zilnice a fost minim.”

     

  • Generaţia cu Zoomul de gât: Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine

    După ce ani la rând părinţii le-au atras atenţia copiilor să reducă timpul petrecut în faţa ecranelor, deodată, din martie 2020 începând, paradigma s-a schimbat. Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine, pentru că asta înseamnă urmărit lecţii, participat la cursuri, făcut teme şi, în final, performanţă şcolară. Cum să gestionezi o asemenea schimbare fără să te afli în miezul unui paradox de dimensiuni astronomice?

    Business Magazin a luat la întrebări fondatorii a cinci afaceri din zona de educaţie şi cu un director de grădiniţă despre provocările, schimbările şi bătăile de cap ale ultimului an şi jumătate. Ei vorbesc despre ce a fost bine şi ce a fost rău în tot acest timp, despre ce poate fi păstrat şi ce trebuie neapărat recuperat, dar şi despre necunoscutul care li se aşterne în faţă, odată cu un nou an şcolar.

     

    1. „Cum să faci educaţie online la preşcolari?”

    Ileana Ionescu este director la grădiniţa Scufiţa Roşie, aflată undeva între parcurile Tineretului şi Carol din Bucureşti, lângă Colegiul Gheorghe Şincai. A revenit în sistemul educaţional după un „ocol” de nouă ani în industria de publicitate. După absolvirea facultăţii, a început să lucreze ca translator şi a găsit un job la Şcoala Lauder-Reut din Bucureşti.

    Unul dintre elevii ei era fiul unui manager din cadrul News Outdoor România, denumirea anterioară a actualei Getica OOH, una dintre cele mai mari companii care administrează panouri publicitare din România. El i-a propus să lucreze în publicitate, iar Ileana a acceptat. A început ca asistent de manager, apoi a ajuns să fie coordonator de echipă, pentru ca, mai târziu, să urce pe treapta profesională.

    „După ce au venit cei doi copii în viaţa mea, am ales să schimb macazul şi să revin la domeniul educaţiei. Îmi place mai mult la catedră, îmi place să fiu în mijlocul copiilor”, spune Ileana Ionescu.

    Aşa că, în octombrie 2012, a revenit în învăţământul privat, pe un post într-o grădiniţă. Mai târziu, a ajuns director la grădiniţa de stat Scufiţa Roşie, de care recunoaşte că se ferise, fiind văzută ca o instituţie dificil de gestionat. A reuşit însă să transforme totul acolo şi să aibă în grijă 210 copii şi 27 de angajaţi, dintre care 15 sunt profesori. Ajunsese în punctul în care totul sau măcar aproape totul era previzibil pentru Ileana şi pentru copiii de care este responsabilă. Până într-o zi.

    „Pe 11 martie 2020, ne-am trezit că trebuie să stăm acasă. Cum să faci educaţie online la preşcolari?” a fost întrebarea pe care şi-a pus-o atunci.

    Avantajul a fost însă, spune Ileana, că media de vârstă a celor 15 cadre didactice de la grădiniţa Scufiţa Roşie este de 26 de ani, astfel că deschiderea către mediul digital este mare.

    „În prima noastră întâlnire pe Zoom, am încercat să stabilim ce şi cum să facem. Colegele mele au început apoi să se filmeze făcând diverse activităţi educaţionale şi să trimită filmuleţele către copii, au început să facă proiecte de lecţii interactive, s-au adaptat repede.”

    Parteneriatul pedagogic cu părinţii a fost una dintre condiţiile-cheie pentru ca lucrurile să decurgă normal. Iar părinţii au înţeles şi au (re)învăţat să se joace cu cei mici, să deseneze, să facă tot felul de activităţi care, până atunci, căzuseră doar în sarcina grădiniţei.

    „După o lună, copiii de patru ani ştiau deja să-şi deschidă microfoanele, să ne arate imagini pe ecran. Cu cei mai mici, de trei ani, am făcut lecţii mai mult practice – mişcare fizică, lecţii de gătit. Copilul gătea, iar computerul era poziţionat undeva în preajmă, astfel încât noi să-l vedem.”

    Ileana şi colegii ei au făcut ore de zumba online cu copiii, dar şi cu părinţii, s-au filmat făcându-şi patul, spălându-se pe dinţi în acelaşi timp sau pieptănându-se.

    „Copiii ne-au văzut în mediul nostru, au văzut că şi noi stăm în training acasă, iar asta ne-a apropiat. Ca teme, au avut, printre altele, de descris ce au frigider, de făcut parada modei în hainele părinţilor. Seara, citeam împreună poveşti, ele nu au lipsit nici din online. A fost distractiv”, spune Ileana Ionescu.

    Pentru a gândi şi a pune în practică toate aceste idei de educare online pentru copiii de grădiniţă, directoarea de la Scufiţa Roşie spune că experienţa din multinaţională a ajutat-o foarte mult, pentru că astfel a ştiut cum să comunice cu echipa. Din ianuarie 2021, copiii şi profesorii s-au revăzut faţă în faţă, în sistem hibrid, venind prin rotaţie la grădiniţă. Ce s-a schimbat între cei mici după acest an de transformare?

    „Seria aceasta de copii este una independentă, va fi o generaţie cu voce, o generaţie care ştie ce vrea”, crede Ileana.

    Măsurile adoptate pe repede-înainte când pandemia a lovit cel mai puternic nu vor fi cu totul date la o parte, spunea ea, pentru că multe s-au dovedit a fi eficiente. De pildă, şedinţele cu părinţii se vor desfăşura în continuare în mediul online, la fel cum şi serbările vor fi filmate şi transmise ulterior părinţilor.

    „Continuăm cu activităţile educative, aşa că am cumpărat jucării interactive. Vom avea şi un podcast începând cu luna septembrie, unde copiii şi părinţii vor povesti diverse lucruri, de pildă ce vor să devină sau ce voiau să devină când erau mici.”

    În timpul pandemiei, instrumentele şi echipamentele pentru a se adapta digitalizării au fost cumpărate cu sprijinul asociaţiei părinţilor, cu sponsorizări şi donaţii, iar cei mici au avut toţi acces la clasele online cu ajutorul telefoanelor mobile sau al computerelor. O mână de ajutor a venit şi de la Edu Networks, o alianţă formată din nouă ONG-uri care lucrează împreună pentru a încuraja alfabetizarea copiilor. Scopul este ca niciun elev să nu termine clasa a patra fără să ştie să scrie şi să citească.

    „Ca rezultat, în perioada învăţării online, am reuşit performanţa ca 90% dintre profesori să urmeze module avansate de formare a competenţelor digitale pe care să le aplice la clasă”, spune Ileana Ionescu.

     

    2. Outside the box

    „Pentru noi tehnologia a fost un canal foarte util de comunicare, fără de care probabil proiectul Rubik nu ar fi continuat. Am ales să construim experienţe de învăţare care să nu încarce excesiv programul copiilor şi am gândit această trecere din mai multe perspective – întâlnirile de status, cursurile, dar am lăsat loc şi pentru copii să vină cu propuneri în atelierele pe care ei le facilitează pentru comunitate”, povesteşte Luiza Apostu, cea care, în noiembrie 2019, a fondat Rubik School, adică o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile.

    Tocmai agilitatea şi flexibilitatea programului au fost punctele forte în gestionarea crizei Covid-19, fiecare copil având libertatea de a-şi alege experienţele la care să participe. Un plus pentru tranziţia în online a fost şi faptul că majoritatea copiilor din comunitatea Rubik au competenţe digitale, de la cum să folosească un device şi până la programare.

    „Cea mai importantă schimbare a fost să ne mutăm cu totul pe online încă din prima zi de lockdown. Am mutat tot conţinutul pe o platformă de învăţare online pe care am adaptat-o nevoilor noastre şi am dus cât mai multe experienţe şi instrumente folosite în spaţiul fizic. Astfel am creat un nou produs, pe care l-am extins pentru copiii din toată ţara: Rubik Online.”

    Luiza Apostu şi echipa ei au adus mentori pasionaţi şi specialişti în ceea ce fac, au diversificat mult paleta experienţelor şi a domeniilor de învăţare, astfel că acum sunt peste 25 de domenii dintre care copiii pot alege, au extins categoria de vârstă căreia Rubik se adresează (5-14 ani), s-au extins către copiii din toată ţara şi au creat proiecte în comunităţi defavorizate cu ajutorul unor finanţări obţinute.

    „Toate aceste schimbări agile ne-au ajutat nu doar să supravieţuim, ci şi să creionăm un nou produs la care nu ne gândeam înainte de pandemie şi să putem, după mai bine de un an şi jumătate, să ne redeschidem şi offline din septembrie 2021.”

    De trei ori pe săptămână, profesorii de la Rubik School şi elevii lor se întâlnesc online şi povestesc, împărtăşesc, iau pulsul. Mentorii specializaţi susţin cursuri online de o oră pe teme care, anterior, nu erau exploatate, precum modelare 3D, computer science, matematică, artă sau benzi desenate, emoţii.

    „Am primit feedback foarte bun de la copii pe cursuri şi cu siguranţă vom păstra tematicile şi în anii viitori. Au funcţionat foarte bine experimentele, învăţarea pe proiect şi faptul că fiecare copil a putut să îşi aleagă traseul de învăţare.”

    Atelierele ţinute de copii sunt o altă descoperire pe care au integrat-o în online şi care a funcţionat foarte bine. Copiii s-au arătat dornici să împărtăşească cu colegii lor ceea ce ştiu, să îi înveţe lucruri noi, ei dezvoltându-şi la rândul lor autonomia, responsabilitatea, abilitatea de a se structura, încrederea în sine.

    „Copiii s-au adaptat repede la online, îndrăznesc să spun că mai repede decât adulţii care le facilitau procesele de învăţare. Într-adevăr, a fi în online presupune un efort mai mare, să scoţi din pălărie instrumente, jocuri şi resurse care să creeze dinamică şi să îi ţină focusaţi, implicaţi în procesul de învăţare. Online-ul ne-a provocat să fim mai jucăuşi, să gândim outside the box, să ajungem la ei mai departe de ecran şi chiar să fie o conexiune.”

    Faptul că s-au demarat tot mai multe traininguri pe zona de digitalizare şi formare a profesorilor a ajutat mult, crede Luiza Apostu. Totuşi, revenirea şi la formula offline începând cu luna septembrie nu poate să fie decât un lucru bun. Fără a renunţa complet la spaţiul virtual.

    „Ne-am propus să continuăm Rubik Online pentru că vedem o nevoie reală de a duce programul nostru în oraşe în care nu există o piaţă diversă a serviciilor educaţionale şi a existat această cerere expres din partea părinţilor de a continua Rubik Online”, spune Luiza Apostu.

     

    3. „Cum puteam preda înainte fără instrumentele din online?”

    Academia Micilor Developeri este o şcoală de IT pe care antreprenorii Costin Pietraru şi Oana Manga au pornit-o în 2013, cu scopul de a face din cei mici adevăraţi programatori. Digitalul nu a fost aşadar o problemă pentru ei atunci când a venit pandemia, deşi cursurile în format online le-au înlocuit pe cele din sala de clasă.

    „Am transformat orele de curs din format fizic în format online. Adulţii au ajuns, cu această ocazie, la nivelul de înţelegere a mediului online la care copiii se aflau deja de mult timp şi pentru care erau pregătiţi”, spune Costin Pietraru.

    S-a dovedit că învăţarea online este eficientă, că barierele teritoriale nu mai reprezintă adevărate limite şi că e-learningul, folosit aproape deloc anterior pentru categoriile mici de vârstă, este o opţiune foarte bună.

    „Toate cursurile noastre aveau materialele necesare predării în format digital, aşa că trecerea spre predarea online s-a făcut firesc şi fără efort. Părinţii şi copiii au răspuns extraordinar de rapid acestei provocări, iar internetul şi tehnologia au ajutat la realizarea unei tranziţii rapide şi uşoare. La mai mult de un an după schimbarea formatului, ne întrebăm cum puteam preda înainte fără instrumentele de care beneficiem astăzi în mediul online. Tranziţia era inevitabilă, iar pandemia a făcut ca trecerea să fie necesară şi firească.”

    Iar efectele se văd. În primele trei luni 2021, numărul copiilor care participă la cursurile Academiei Micilor Developeri s-a dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului 2020, întrucât, prin predare online, copiii şi părinţii nu mai sunt limitaţi de nevoia proximităţii faţă de centrele educaţionale. Cursurile sunt doar la un click distanţă, simplificând-se, astfel, logistica aducerii copiilor la cursuri şi eliminându-se timpul petrecut în trafic.

    De altfel, cursurile de programare software se pretează bine la predarea online, întrucât fiecare copil, fie că este în propria cameră sau în sala de curs, lucrează la un calculator individual. Prin urmare, planul celor doi fondatori ai Academiei Micilor Developeri este ca, în toamnă, să redeschidă doar una dintre cele patru spaţii fizice, în vreme ce 80% dintre cursuri se vor desfăşura online.

    În prezent, 700 de copii sunt înscrişi şi participă constant la cursurile online pe termen lung ale Academiei Micilor Developeri, pentru a învăţa programare software. De asemenea, 400 de copii din întreaga ţară şi din diaspora (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia) participă la workshopurile gratuite pe care şcoala le susţine lunar, pentru a promova predarea disciplinei de computer science. Misiunea academiei şi a părinţilor este de a transforma copiii din consumatori de tehnologie, în viitori creatori de tehnologie.

    „Sistemelor publice de educaţie, adică şcolilor, le este greu să iasă din paradigma tradiţională de organizare şi predare, în timp ce tehnologia avansează şi se schimbă rapid, de la an la an. Copiii deja sunt obişnuiţi să înveţe din mai multe surse – tutoriale online, de exemplu – astfel, cu ajutorul social media, s-a liberalizat predarea, orice specialist sau pasionat de un domeniu poate transmite informaţii în formate interactive şi interesante, folosind internetul”, spune Costin Pietraru.

    Dar sistemul public mai are nevoie de timp ca să accepte şi să se conformeze.

     

    4. Granturile, barca de salvare

    Pentru Ion Neculai, fondatorul eematico, un proiect pornit de la ideea unor cursuri de bricolaj pentru copii, cel mai greu lucru a fost să închidă complet activitatea şi să treacă majoritatea echipei în concediu fără plată. Inactivitatea a fost însă de scurtă durată, pentru că antreprenorul a ales să dezvolte activităţi online, bazate pe kituri de materiale educaţionale ce urmau să fie livrate acasă.

    „În paralel, am încercat să creăm conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case, proiect susţinut voluntar chiar de colegii noştri care nu mai aveau un venit financiar. Am aplicat la toate fondurile care ne-au ieşit în cale şi am căutat înţelegere la toţi partenerii noştri reuşind să obţinem amânări şi chiar anulări de datorii”, îşi aminteşte Ion Neculai.

    Ion Neculai, de profesie arhitect, a învăţat din propria experienţă cu elevii că, pe lângă teoria predată în şcoli, copiii au nevoie de detalii mai minuţioase despre meseriile pe care vor să le urmeze, dar, mai ales, au nevoie de exemple practice, tangibile, au nevoie de învăţare prin joacă. Aşa a ajuns să fondeze eematico, unde se predau cursuri în care copiii construiesc, planifică şi, în final, se distrează.

    „Cel mai de impact lucru pe care l-am făcut a fost dezvoltarea activităţilor online bazate pe kituri de jucării educaţionale. Ne-au permis să rămânem prezenţi în atenţia părinţilor, să le fim de ajutor, să ne creştem audienţa şi, nu în ultimul rând, să avem un proiect care să fie interesant pentru granturile la care am aplicat. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să aplicăm la granturi, inclusiv cele ale statului, care ne-au permis să ne menţinem pe linia de plutire.”

    O mişcare inspirată a fost menţinerea taberelor pe care le organiza şi care au ajutat ca eematico să aibă activitate vara. Cel mai neinspirat lucru, pe de altă parte…

    „… a fost să încercăm nişte activităţi online în care să folosim resursele materiale ale părinţilor – tutoriale pentru activităţi care să se bazeze pe ce au oamenii pe acasă. A fost greu să găsim lucruri care să se regăsească în fiecare casă şi asta a generat frustrări, fie deoarece nu aveau, fie deoarece erau nevoiţi să se ducă la cumpărături. Am sistat foarte rapid acea idee.”

    Cel mai bine au funcţionat însă activităţile online Steam cu kituri de jucării educaţionale trimise acasă. Copiii şi părinţii au avut o soluţie completă de învăţare complementară şi distracţie educativă – tutoriale, materiale şi activităţi pe calculator. Mai mult, acest tip de activităţi a permis echipei de la eematico să ajungă şi în locuri în care până atunci nu avea acces din motive logistice, mai exact în alte oraşe din România. S-a deschis astfel o perspectivă pe care cei de la eematico au de gând să o dezvolte.

    „Cu siguranţă a fost o perioadă de scădere pentru noi ca organizaţie. Era şi firesc să fie aşa, dat fiind că practic trecem la un cu totul alt model de a face lucrurile.

    În ceea ce priveşte adaptarea copiilor, putem spune că am sesizat o mare flexibilitate a acestora şi o reaşezare în noi modele de lucru şi strategii de adaptare. Acest lucru nu înseamnă însă că le-a fost bine. Multe strategii au fost de supravieţuire şi generate de absenţa unor alternative. Cu siguranţă,  desfăşurarea exclusiv online a procesului educaţional nu este o soluţie pe termen lung”, crede Ion Neculai.

    Însă online-ul ofertă avantajul unor experienţe mult mai diverse şi accesul la informaţii mai de actualitate, aşa că va deveni o componentă în procesul educaţional, în ce fel şi în ce cantitate urmând a fi determinat în anii care vin.

    Acum, în faţa unui nou an şcolar, Ion Neculai spune că anii care vin vor fi unii de căutare şi implementare a lucrurilor învăţate în perioada pandemiei.

    „De aceea, ne pregătim cu mare grijă pentru a nu ne expune unor noi şocuri. Vom încerca să reluăm nişte activităţi cu prezenţă fizică, dar strategic vom continua să dezvoltăm eematico Steam Kits, soluţia noastră online, deoarece credem în beneficiile ei, ca produs de educaţie inovativ şi ca mijloc de extindere a zonei noastre de prezenţă, dincolo de Bucureşti.”

    Revenirea la formula din 2019 nu este văzută ca o soluţie reală, deoarece nu mai există mijloacele financiare necesare, aşa că temerile privind viitorul şi un posibil nou lockdown stau la colţ.

     

    5. Online versus offline

    KEN Academy este un program de educaţie antreprenorială şi financiară pentru copii pe care Carmen Iorgulescu şi Liviu Lepădatu l-au gândit în 2012 şi l-au deschis în ianuarie 2013. Programul se desfăşoară pe parcursul unui an şcolar, iar cursurile sunt dedicate copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani. Cursurile sunt predate de freelanceri şi antreprenori, care au experienţă de business, dar şi de comunicare.

    „Pandemia a însemnat pentru noi intrarea în mediul online. Dacă până în acel moment susţineam doar cursuri offline, a trebuit să ne adaptăm unei situaţii noi, complet necunoscute. Activităţile şi jocurile offline s-au transformat în provocări în mediul online. Este mult mai greu să păstrăm atenţia copiilor atunci când ne desparte un ecran, însă dinamica şi implicarea copiilor poate fi realizată prin tehnici specifice – activităţi interactive, împărţirea pe echipe în camere de lucru, activităţi motrice, quizuri”, spune Carmen Iorgulescu.

    Întâi de toate, echipa de la KEN Academy a trebuit să adapteze curriculumul derulat în mediul offline pentru mediul online. A schimbat abordarea, metodele şi instrumentele de lucru, astfel încât să păstreze totuşi componenta practică, experienţială a cursului. Mai departe, a dezvoltat un program educaţional oferit gratuit pentru părinţi şi copii – DIY Education – ca să depăşească mai uşor şi eficient perioada de lockdown. Au dezvoltat totodată de la zero un program de educaţie antreprenorială şi financiară dedicat mediului online, cu subiecte, structură şi metodologie pentru mediul de învăţare virtual.

    „Deşi am fost iniţial neîncrezătoare, construirea şi implementarea unui curriculum complet dedicat pentru mediul virtual funcţionează foarte bine în cazul unui curs opţional. Copiii care au participat în programul KEN online au atins rezultate educaţionale bune, s-au creat chiar şi prietenii, deşi copiii şi profesorii nu se întâlniseră niciodată face-to-face.”

    Schema cea mai puţin eficientă este însă cea hibridă, în care o parte dintre copii sunt în clasă şi o parte în mediul online, deoarece tehnicile de predare sunt complet diferite în offline faţă de online, iar digitalizarea şi tehnologia nu sunt adecvate, crede Carmen Iorgulescu.

    „Cuvântul anului trecut a fost «adaptabilitate», iar acest lucru a venit la pachet cu digitalizarea, care ne-a ajutat, cu siguranţă. Şi, în special, ne-a dat imboldul de care aveam nevoie pentru a ieşi din Bucureşti. Prin intermediul cursurilor online am reuşit să ajungem în întreagă ţară şi chiar internaţional, lucru care înainte de pandemie, deşi posibil, îl amânam în ciuda solicitărilor. Prin urmare, am decis să continuăm programele şi modulele online şi în perioada următoare. Au devenit parte din KEN Academy.”

    Copiii au fost cei care s-au adaptat cel mai repede, cel mai bine şi cel mai uşor, fiind o generaţie care s-a născut în epoca digitală, astfel că totul este destul de natural pentru ei. Totuşi, constatarea este că timpul de atenţie este mai scăzut online, deoarece există tentaţia de a face şi altceva în afară de a asculta informaţiile sau de a participa la activităţile comune.

    „Întâmpinăm noul an şcolar cu speranţa de a rămâne în mediul offline, deoarece copiii au nevoie, pentru buna lor dezvoltare intelectuală, dar mai ales emoţională, de comunicare şi interacţiune directă unii cu ceilalţi.”

    Printre problemele care pot apărea pe termen lung atunci când învăţarea se petrece exclusiv în mediul online, consideră Carmen Iorgulescu, se numără scăderea apetenţei pentru învăţare, scăderea capacităţii de concentrare, însingurarea, depresia, scăderea încrederii în sine.

    „La KEN Academy, fiind un program educaţional opţional, cu întâlnire o dată pe săptămână, noul an şcolar va continua cu programe atât online, cât şi offline.”

    Programul online este special construit pentru acest mediu de învăţare, atât din punct de vedere al curriculumului, cât şi ca metode de predare, iar cel offline este adaptat nevoilor copiilor de a interacţiona între ei cât mai mult, de a comunica şi a-şi susţine ideile, de a învăţa experienţial, de a construi şi implementa proiecte antreprenoriale reale, de a se conecta cu alţi copii, specialişti sau tineri antreprenori.

     

    6. Educaţie în format video

    Pentru un business ca Şcoala IT, s-ar crede că învăţarea în digital nu poate veni cu mari provocări. Şi totuşi, când schimbarea apare de pe o zi pe alta, lucrurile se complică.

    „În prima etapă, am trecut printr-o perioadă de neclaritate, lipsind complet predicţia pe termen mediu. Ce s-a clarificat repede a fost faptul că nu va fi nicio predicţie. Aşa că a fost nevoie de decizii rapide, mai curajoase, fiind vorba de ceva ce nu mai fusese testat nicăieri”, rememorează Cristian Lăcraru, fondatorul programului educaţional Şcoala IT, prin care profesori de IT merg în mai multe şcoli private din Bucureşti pentru a ţine cursuri de programare şi robotică.

    Când pandemia a închis şcolile, el şi colegii lui s-au pus în locul elevilor, pentru a înţelege ce simt ei, apoi au testat mai multe platforme de predare online, fiind interesaţi în primul rând de instrumentele pe care le puneau la dispoziţie – separarea pe grupuri de lucru, notiţe pe ecran, interacţiune.

    „A fost nevoie de achiziţionarea unor echipamente noi, având nevoie de camere web dedicate, microfoane, stative, lumini, tablete grafice, chroma. Conţinutul lecţiilor a fost modificat, iar modul de predare s-a schimbat. Nu sunt lucruri uşor de realizat, dar au fost necesare.”

    Dotările tehnice au fost una dintre cele mai bune schimbări, pentru că au făcut ca totul să fie mai fluent pentru mediul online. Pe de altă parte, alegerea unei platforme de predare s-a dovedit a fi cea mai grea sarcină, fiind şi etapa care a consumat cel mai mult timp.

    „Unele platforme erau simplu de utilizat, dar cu puţine funcţii, altele depăşeau cu mult nevoile noastre, dar erau mai dificil de gestionat, mai ales dacă nu mai lucraseşi cu ele până atunci.”

    Explicaţiile video au funcţionat cel mai bine şi au dus la o înţelegere mai uşoară, aşa că antreprenorul de la Şcoala IT se gândeşte să păstreze această componentă chiar şi atunci când va relua predarea în clasă.

    „Tehnologia a ajutat enorm, asta şi pentru că noi lucrăm cu multă tehnologie de mulţi ani. Am avut însă probleme cu tehnologia din celălalt capăt, al elevilor. Asta s-a întâmplat şi pentru că nu au fost pregătiţi pentru o astfel de situaţie, iar uneori camera web nu filmează clar, microfonul nu captează sunetul dacă nu vorbeşti în direcţia lui, camera web integrată nu permite vizualizarea unui caiet, a unei lucrări.”

    Per total, perioada din martie 2021 până acum a fost una extrem de dificilă, dar nu imposibil de gestionat. Mânat de context, Cristian Lăcraru a conceput prototipul unui robot care îi ajută pe profesori să predea simultan copiilor din clasă şi celor de acasă. Roboţelul se numeşte Mirai şi este disponibil în două variante, Basic şi Premium, în funcţie de dotări.

    „Elevii au dat un feedback mai detaliat, au fost foarte deschişi şi au cerut mereu lucrurile de care aveau nevoie, indiferent că era vorba de o imagine mai clară a tablei sau de repetarea a patra sau a cincea oară a unei explicaţii. Această comunicare a ajutat mult procesul de predare şi de învăţare”, spune Cristian Lăcraru.

    Între timp, el şi echipa de la Şcoala IT s-au pregătit pentru trecerea în online sau în format hibrid, deşi preferă în continuarea varianta orelor din clase.

    „Nu mai văd un risc la acest moment. Varianta câştigătoare ar fi să revenim cu toţii la şcoală şi să folosim la maximum tehnologiile de acum şi metodele noi de predare, testate şi perfecţionate un an de zile.”

    Un obiectiv pentru 2035

    Sub coordonarea a nouă organizaţii non-profit, Edu Networks a demarat un program naţional pentru transformarea educaţiei din România care vizează 586 de cadre didactice active în şcoli din Capitală şi din împrejurimi. La nivel naţional, din program fac parte 114 unităţi şcolare, iar scopul este ca, până în 2035, sistemul educaţional din România să fie printre primele zece din Europa.

    „În ultimul an, unu din trei copii din întreaga lume a rămas în afara sistemului de şcolarizare din cauza pandemiei globale. Conform testelor PISA, în ţara noastră, 42% dintre copiii de 15 ani se confruntă cu analfabetismul funcţional. În acest context, Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei din România are ca scop aducerea şcolilor la standarde ridicate de digitalizare, micşorarea decalajelor de literaţie pentru elevi şi dezvoltarea gândirii critice a acestora, dar şi dezvoltarea abilităţilor de management şcolar pentru directorii acestor unităţi”, spun reprezentanţii Edu Networks.

    În clusterul Bucureşti-Ilfov, unul din cele nouă clustere de la nivel naţional, sunt înscrise 14 şcoli, iar pe durata celor patru ani, cât sunt implicate în programul Edu Networks, primesc susţinere pentru a se dezvolta.

    Şcolile implicate în Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei parcurg Pilonul de Educaţie Digitală pentru a facilita tranziţia către digitalizare. Profesorii, în egală măsură, învaţă cum să utilizeze cât mai eficient instrumentele digitale. Fiecare şcoală trece printr-un proces de evaluare, pentru a fi stabilit corect nivelul de digitalizare şi pentru a primi sprijinul de care are nevoie pentru îmbunătăţirea nivelului competenţelor digitale ale profesorilor, dar şi ale elevilor. 

    În clusterul Bucureşti – Ilfov, evaluarea nivelului de digitalizare s-a făcut pentru nouă şcoli şi 280 de cadre didactice, iar 116 profesori au participat şi la ateliere de pedagogie digitală.

    În cazul şcolilor din Bucureşti şi Ilfov, în lunile martie – iunie 2020 gradul de participare a elevilor la şcoala online era de 77%. Ca urmare a parcurgerii Pilonului de Educaţie Digitală, în perioada septembrie 2020 – ianuarie 2021, gradul de participare a elevilor la şcoala online a crescut până la 91%.

    Din Edu Networks fac parte Fundaţia Noi Orizonturi, Asociaţia OvidiuRo, Asociaţia InfinitEdu, Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România (ALSDGC), Teach for Romania, Finnish Teacher Training Center, Şcoala de Valori, Romanian Business Leaders (RBL), iar programul este coordonat de către Asociaţia pentru Valori în Educaţie (AVE).

    10 măsuri pe care le-au luat antreprenorii cu afaceri în domeniul educaţiei pe perioada pandemiei:

    ► au adaptat curriculumul derulat în mediul offline pentru cel online

    ► au achiziţionat echipamente pentru noile metode de predare

    ► au diversificat paleta de experienţe şi domenii de învăţare

    ► au investit în pregătirea profesorilor pentru noul format de predare

    ► au creat conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case

    ► au recrutat profesori, mentori şi specialişti de peste tot din ţară, nemaifiind limitaţi geografic

    ► au optimizat cheltuielile legate de spaţiile fizice

    ► au aplicat la fonduri care să le ofere finanţare

    ► au solicitat amânări la plată şi chiar anulări de datorii

    ► au dezvoltat metode de învăţare special pentru predarea în mediul virtual sau în format hibrid, eliminând interacţiunea fizică

  • Efectele ingrozitoare ale epidemiei de COVID-19. Un actor rămas fără loc de muncă a ajus GROPAR

    Pandemia a închis oraşe, fabrici, şcoli, magazine, însă n-a fost nicăieri mai perturbatoare ca în sectorul restaurantelor şi hotelurlor sau al teatrelor. Unii angajaţi lucrau acolo de zeci de ani. Unele locuri de muncă sunt distruse pentru totdeauna. Pentru mulţi dintre cei rămaşi fără venituri, singura soluţie este recalificarea profesională.

    Pentru Tomas Novotny, reorientarea profesională a fost una radicală. Cu teatrele închise şi cu şansele de a mai munci în domeniu slabe, actorul ceh şi-a pus cariera scenică în aşteptare şi a urmat cursuri de pregătire ca gropar, scrie Reuters. Pandemia de Covid-19 care remodelează pieţele forţei de muncă din Europa îi forţează pe oameni ca Novotny să urmeze noi direcţii profesionale pe măsură ce locurile de muncă vechi dispar sau rămân blocate de incertitudinea cu privire la revenirea la normal.

    Nu toate schimbările sunt la fel de dramatice ca cea a actorului în vârstă de 36 de ani, dar a lui este un exemplu timpuriu al unei schimbări care va impune oamenilor să-şi dezvolte noi abilităţi pentru a concura. „Mă bucur de această oportunitate”, a spus Novotny unui reporter de la Reuters la un un curs de pregătire din Praga. Învăţa atunci o tehnică în care foloseşte scânduri din lemn şi tije din fier pentru a muta o piatră funerară de 600 kg de pe un mormânt. „Incertitudinea şi faptul că nu ştiu când vom reveni la normal sunt cele mai rele lucruri …

    Ce fac acum îmi va da ceva de muncă şi dacă lucrurile merg bine aş putea ajunge administratorul unui cimitir“. Utilizarea pe scară largă în Europa a şomajului tehnic, cu guvernul plătind o parte din salariul angajatului, a însemnat că rata şomajului a crescut mai puţin decât în Statele Unite. Dar, pe măsură ce aceste scheme expiră, teama este că multe locuri de muncă în sectoarele devastate de pandemie nu vor mai rezista până se termină criza.

    Aproximativ 100 de milioane de angajaţi din economiile avansate sau cele mai populate vor trebui să-şi schimbe ocupaţia în următorul deceniu, cu 25% mai mult decât se estima înainte de pandemie, a calculat firma de consultanţa McKinsey. Unul din 16 angajaţi va trebui să se reorienteze în China, Franţa, Germania, India, Japonia, Spania, Marea Britanie şi SUA. În Europa şi SUA, pandemia a crescut probabilitatea să apară nevoia de căuta alt loc de muncă mai ales pentru femei, tineri şi muncitori mai puţin educaţi, după cum a remarcat Bloomberg.

    Provocarea creată de o mai mare automatizare sau de mutarea unor activităţi online din cauza pandemiei înseamnă, de asemenea, că angajaţii vor trebui să dobândească noi competenţe într-un ritm mai rar văzut înainte. În acest caz, un avantaj important îi au cei care rămân angajaţi cu acces la formare în cadrul companiei. Confederaţia cehă a angajatorilor se aşteaptă la o creştere de 10 ori a numărului de oameni care urmează cursuri de recalificare în acest an. „Nevoia de recalificare va creşte, deoarece pandemia accelerează nevoia de adaptare a companiilor”, a spus preşedintele organizaţiei, Jan Wiesner.

    Angajaţii mai puţin educaţi şi cei din sectoarele puternic afectate de criză, cum ar fi industria serviciilor, sunt adesea dezavantajaţi în ceea ce priveşte programele de formare, a declarat Barbara Gerstenberger, director la Eurofound, cu sediul în Dublin, o organizaţie care urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă în Uniunea Europeană. Din această cauză, a spus ea, tinerii şi femeile vor suferi în mod disproporţionat în această perioadă de recesiune şi, pentru că probabil le vor lipsi abilităţile suplimentare necesare, le va fi mai greu să reintre în forţa de muncă.

    „Îmbunătăţirile şi recalificarea depind de ei”, a explicat ea. „Dacă această situaţie nu este inversată, vor exista consecinţe pe termen lung.” Miza economică este mare. În timp ce inegalităţile s-ar putea agrava, ţările mai bine plasate pentru a face faţă schimbărilor ar putea obţine avantaje competitive faţă de altele din bloc. Enzo Weber, expert în piaţa locurilor de muncă la think-tank-ul IAB din Germania, apreciază că cea mai mare economie din Europa ar putea ieşi relativ bine din criză, având în vedere sistemul său de educare şi de formare vocaţională şi profesională internă continue. „Însă acest lucru funcţionează doar atât timp cât firmele nu vor intra în faliment şi au o ideea clară despre direcţia afacerii lor“, a spus Weber.

    „Dacă o companie – să zicem din comerţul cu amănuntul clasic sau din aviaţie – se confruntă cu probleme, unul dintre primele lucruri pe care le va face este să reducă eforturile de formare profesională.“ Un sondaj realizat de IAB anul trecut arată că doar 5% dintre angajaţii trimişi în şomaj tehnic erau la cursuri de pregătire pentru un loc de muncă sau în programe de recalificare, sugerând că multe companii speră să poată continua ca înainte după ieşirea din criză, a menţionat el. Chiar şi înainte de COVID-19, Europa era în urmă la economia digitală. Un raport al Curţii de Conturi Europene, publicat în februarie, arată că o treime dintre adulţii care lucrează în UE nu au competenţe de bază în acest domeniu cheie şi că cheltuielile UE din ultimii 5-10 ani nu au reuşit să ajute. Un deficit de competenţe digitale este, de asemenea, o preocupare pentru companiile din Marea Britanie, unde guvernul se confruntă cu apeluri pentru a aloca resurse programelor de formare rapidă. UE speră să îşi rezolve problema deficitului, precum şi să calmeze îngrijorările că ţările mai bogate ale blocului se vor adapta mai bine la realităţile economice post-COVID mulţumită unui fond de recuperare economică de 750 de miliarde de euro  pe care statele membre l-au aprobat vara trecută. Menit să genereze două puncte procentuale suplimentare de PIB în zona euro până în 2026, fondul stabileşte, de asemenea, un obiectiv ambiţios de a se obţine participarea a 120 de milioane de adulţi pe an la cursuri de învăţare.

    Ca parte a eforturilor de recalificare, Comisia Europeană a primit 10-11 miliarde de euro de la parteneri din industria auto, microelectronică şi de apărare. Încurajarea statelor membre să recalifice angajaţii cel mai afectaţi de pandemie, în special femeile, tinerii şi grupurile vulnerabile, a fost o prioritate pentru Comisie, a spus un purtător de cuvânt. În timp ce actorul ceh Novotny visează să se întoarcă pe scenă într-o zi, Caroline Luebke, salariată în domeniul ospitalităţii în Germania, în vârstă de 30 de ani, aşteaptă cu nerăbdare să se recalifice ca asistentă de management de birou cu certificat. Biroul Muncii din Germania i-a organizat şi finanţat cursul de doi ani şi jumătate, unde Luebke a primit un amestec de teorie şi practică pe care speră că îi va deschide mai multe opţiuni pe o piaţă incertă a muncii. „Criza provocată de Covid-19 a schimbat totul“, a spus Luebke pentru Reuters. „Pentru mine, ospitalitatea nu mai poate oferi aceeaşi siguranţă a locului de muncă. Cine ştie când va lovi următoarea pandemie?” Ca ea sunt milioane. La sfârşitul anului trecut, peste şase milioane de locuri de muncă din cele mai mari economii ale zonei euro erau ţinute în viaţă prin scheme guvernamentale de finanţare a programelor de lucru reduse, a găsit o analiză a Financial Times. În aprilie, numărul se ridica la 23 de milioane, dar atunci totul era închis. Nivelul a reînceput să crească în ultimele luni din cauza înăspririi restricţiilor ca răspuns la noile valuri ale pandemiei. Cifrele nu-i includ pe cei cu profesii liberale sau care muncesc ocazional. În ianuarie, 56% din forţa de muncă din hotelurile şi restaurantele din Germania lucra cu program scurt, cea mai mare proporţie din orice sector, potrivit institutului ifo. În schimb, mai puţin de 9% din salariaţii din industria prelucrătoare participau la astfel de scheme, în scădere faţăde 30% în luna mai. Unele guverne încearcă deja să-i încurajeze pe oameni să se recalifice. În Olanda, angajatorii care solicită sprijin pentru păstrarea locurilor de muncă trebuie să declare că încurajează activ instruirea. În Franţa, beneficiile schemei de păstrare a locurilor de muncă cresc de la 84% din salariul net la 100% la iniţierea formării profesionale. În Germania, Olanda şi Italia, guvernele au oferit cursuri de formare finanţate integral şi au alocat fonduri pentru întreprinderi pentru ca acestea să ofere formare sau să angajeze stagiari. Ingrid Hartges, directorul general al Dehoga, asociaţia germană a hotelurilor şi restaurantelor, a declarat că „devine din ce în ce mai greu pentru companiile din sector să îşi păstreze angajaţii”. Numărul salariaţilor a scăzut în noiembrie cu 9%, faţă de anul anterior, până la puţin sub 1 milion – ceea ce sugerează că oamenii găsesc totuşi oportunităţi în alte industrii.