BusinessMagazin

Tag: croaziera

  • Cum arată viaţa la bordul celei mai mari nave de croazieră din lume – GALERIE FOTO

    Nava Harmony of the Seas (Royal Caraibbean), cu o lungime de 356 de metri, o lăţime de 65 de metri şi un număr de 8.880 de oameni la bord, este o suburbie plutitoare, dedicată relaxării la soare şi distracţiei. Printre facilităţile oferite oaspeţilor se numără un spaţiu de divertisment în stil amfiteatru, numit AquaTheater, vitrine acrobatice acvatice, unde au loc spectacole de înot şi jocuri de lumini în timpul nopţii. 

    Divizată în 18 punţi şi şapte „cartiere”, conectate de cele 24 de lifturi, nava are o capacitate de aproape 9000 de pasageri, incluzând şi echipajul. În poza de mai jos oaspeţii fac fotografii în cartierul Royal Promenade.

    Cartierul Central Park, aflat în mijlocul navei, în aer liber, este o caracteristică cheie a designului, având în componenţa sa 12.000 de plante în cadrul unei grădini şerpuite, care se întinde mai mult decât lungimea unui teren de fotbal.

    Un trio de tobogane numit colectiv The Perfect Storm îţi oferă o privelişte asupra zonei Central Park şicelor nouă punţi ale navei.

    Restaurantul din Harmony of the Seas se întinde pe trei etaje. Dacă doreşti să serveşti o băutură peste program, barmanul robot de la Bionic Bar îţi poate servi oricând un cocktail personalizat.

    Zona de sport şi plajă oferă oaspeţilor patru tipuri de bazine şi două simularoare de surf.

    The Royal Theatre este spaţiul principal de spectacole şi cel mai mare loc de divertisment de pe navă, care oferă 1.380 de locuri pentru oaspeţi.

    Harmony Dunes, teren de mini-golf. 

  • Romanul care a lucrat de la 16 ani ca ospătar, iar acum conduce o afacere de circa jumătate de milion de euro

    Laurel Sanda a lucrat de la 16 ani ca ospătar în cadrul unor restaurante precum Casa Doina, Velvet, Select, Intercontinental, iar la 23 de ani s-a îmbarcat pe un vas de croazieră în cadrul companiei Princess Cruises, cu gândul să strângă banii pentru a-şi lua o maşină. În prezent, deţine restarantul Britannia din cartierul bucureştean Rahova, ce a înregistrat afaceri de circa 2 milioane de lei (aprox. 450.000 de euro) în 2015, anul în care Sanda a acordat interviul Business Magazin. 

    Laurel Sanda a lucrat pe pe vasele de croazieră şase contracte, până în 2004. „A fost un capitol din viaţa mea, au fost doar şase ani, dar parcă a fost o viaţă întreagă, într-o altă viaţă“, rememorează el experienţa de pe vapor şi, deşi au trecut 11 ani de când lucrează pe uscat, îşi aduce aminte toate detaliile. În prima săptămână de muncă, era uimit de familiaritatea cu care chelnerii îi tratau pe pasageri: „Aveam un şef italian pe care l-am întrebat cum este posibil să tratezi astfel clienţii. «Dacă vrei să faci bani, aici trebuie să fii prietenos, nu sobru», mi-a replicat el“.

    Între timp, a devenit şi el prietenos şi a început să le arate pasagerilor chiar şi almanahul despre România, pe care îl ducea cu el în fiecare călătorie, pentru a-l arăta turiştilor, majoritatea cu vârste de peste 50 de ani şi dornici de explorare. În schimb, unii dintre ei îi povesteau despre războaiele în care au luptat, în Vietnam, în Al Doilea Război Mondial şi chiar şi despre bombardarea Ploieştiului, la care participaseră. A fost o perioadă în care a asimilat mult şi exemplifică de la cele 20 de feluri de cereale şi 10 dressing-uri de salată, despre care nu ştia că există înainte să se îmbarce pe vapor, până la lecţiile de management.

    După îmbarcare, a slăbit 20 de kilograme, dar atitudinea sa pozitivă şi discuţiile cu pasagerii i-au adus nu doar premii din partea companiei în care lucra, ci şi venituri consistente. Ajunsese să câştige chiar 5.000 sau 10.000 de dolari lunar şi se întorcea în România la finalul unui contract cu economii de 20-30.000 de dolari.

    „Am plecat de la nivel 1 de servire şi am ajuns la nivel internaţional, la 10. Totuşi, profesionalismul l-am învăţat în ţară, iar pe vas am învăţat prietenia, modul ideal de interacţiune cu clientul. La noi în ţară există o altă mentalitate de a servi clientul, cu un stil mult mai formal, foarte diferit de ospătăria americană, în care trebuie să fii foarte «friendly», să vorbeşti mult“, descrie Laurel Sanda principalele lucruri învăţate pe vapor. Din experienţa acumulată pe vasele de croazieră, i-a învăţat şi pe angajaţii din cadrul restaurantului său să nu fie insistenţi şi să recomande fără să fie agresivi. În plus, fiecare dintre ei este familiarizat cu specificul jargonului de vaporean, ce include cuvinte precum „brata“ (prea multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt). Sanda s-a întors acasă în 2004, după ce a „avut noroc să facă investiţiile potrivite“.

    A investit mare parte din banii câştigaţi pe vapor în imobiliare, la sfatul unuia dintre şefii săi italieni, care îi spunea că situaţia din Italia, cu preţuri foarte mici la apartamente care vor creşte ulterior, avea să se repete şi în România. „Fiţi deştepţi şi investiţi“, le spunea italianul, iar Laurel Sanda a început să trimită bani acasă. Sora sa a investit cei 20.000-30.000 dolari trimişi într-o casă de schimb valutar din sectorul cinci, care acum a ajuns, potrivit lui Sanda, la o cifră de afaceri „de ordinul milioanelor de euro“. Afacerea, care ajunsese să susţină traiul de zi cu zi al familiei, a fost unul dintre motivele pentru care Laurel Sanda a ales să rămână acasă, după şase contracte.

    Lucrurile au luat o altă turnură în 2006, odată cu bula imobiliară, când a început să vândă terenuri şi să facă tranzacţii, „cu profituri exagerate“. „Prima investiţie majoră a fost într-un teren de 5.000 de metri pătraţi în prelungirea Ghencea care a costat 25.000 de dolari.“ Dacă în anul achiziţiei (2000) terenul costa 4 dolari metrul pătrat, câţiva ani mai târziu valoarea acestuia a crescut la 250 de euro/mp. Cea mai bună decizie a fost însă vânzarea unei case în cartierul bucureştean Aviaţiei, pe care a construit-o treptat împreună cu soţia sa pe durata contractelor sale şi în care investise aproximativ 300.000 de euro.

    A început proiectul Britannia în 2004, odată cu achiziţia terenului de 300 de metri pătraţi din Rahova, în care a investit 30.000 de dolari. „Erau foarte mulţi bani atunci, în condiţiile în care un apartament costa 8-10.000 de dolari.“ A investit 800.000 de euro în restaurantul construit de la zero, treptat, după un design propriu. Restaurantul, format din trei saloane distribuite pe trei etaje şi o terasă, cât şi un loc de joacă pentru copii, are circa 450-500 de locuri şi aduce aproximativ 200-300 de clienţi zilnici. „Eu am plecat de la o premisă: pe vapor era lux la preţ social, acesta fiind şi conceptul pe care ne axăm în acest restaurant“, explică el filosofia din spatele afacerii sale. Printre planurile sale de viitor se află deschiderea unui nou restaurant.

     

  • Locuri de mună disponibile pentru români care vor să lucreze pe vase de croazieră. Salarii incep de la 1.200 euro

    Iată oferta de muncă disponibilă în această perioadă românilor care vor să lucreze pe vase de croazieră. Angajatorii plătesc locurile de muncă ofertate cu salarii care încep de la 1.200 euro, la care se adaugă bacşişuri cuprinse între 600 euro şi 1.000 euro lunar.

    O firmă de plasare de personal recrutează 50 de români dispuşi să lucreze pe vase de croazieră.
    Angajatorii caută oameni care au cel puţin doi ani experienţă în postul pentru care aplică şi care vorbesc fluent engleza.

    Posturile disponibile sunt de: Commis de Cuisine, Chef de Partie, Pastry Chef, Sous Chef, Cabin Stewardess, Senior Cabin Stewardess, Chief Housekeeper.

    Angajatorii oferă salarii nete cuprinse între 1.200 euro şi peste 2.000 euro pe lună, la care se adaugă bacşişuri cuprinse între 600 euro şi 1.000 euro lunar. Masa şi cazarea sunt asigurate gratuit la bordul vaselor, scrie jurnalmm.ro

  • Vacanţă pe un „hotel plutitor“

    Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.

    În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.

    Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.

    Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.

    Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.

    Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.

    MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.

    Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.

  • Vacanţă pe un „hotel plutitor“

    Mai văzusem o singură dată o navă de croazieră, atunci când MSC Opera a acostat în portul Constanţa, însă asta doar pentru câteva ore. Înainte de a începe aventura, mi-au trecut prin cap gânduri năstruşnice (cele legate, de pildă, de capacitatea de a sta în picioare când marea e învolburată), dar pe de altă parte eram curioasă cum este să trăieşti câteva zile în larg. Când am avut ocazia să simt pe propria piele experienţa unei vacanţe pe o navă de croazieră, n-am stat pe gânduri. Am zburat de la Bucureşti spre Bergamo, iar de acolo am mers cu autocarul câteva ore spre portul de îmbarcare. Ne-am îmbarcat pe MSC Fantasia din portul Genova, un oraş aşezat pe un deal scăldat la poale de Marea Mediterană şi pictat în crem, galben şi arămiu. Aşezarea este brăzdată de străzi înguste, înconjurate de clădiri pătrate, cu până la 7-8 etaje, care par uriaşe datorită galeriilor înalte de la parter, tipice oraşelor italiene.

    În ochi îţi sare imediat însă albul navelor de croazieră care îşi aşteaptă în port miile de turişti; am pus piciorul pe punte pe la ora prânzului. Nava, lansată la apă în anul 2008, are o lungime de 333 metri şi o înălţime de 66 de metri; poate transporta peste 4.300 de pasageri în cele peste 1.600 de cabine. Desigur, la bord sunt şi membrii echipajului – nu mai puţini de 1.300 – de la personal navigant la bucătari şi ospătari. MSC Fantasia aparţine clasei de nave cu acelaşi nume din portofoliul unei companii italiene, care mai operează alte trei nave asemănătoare ca dimensiuni şi stil: Preziosa, Divina şi Splendida.

    Îmbarcarea este similară celei de la aeroport, cu normele de securitate specifice. Înainte de a intra pe navă îţi este înmânat un card care conţine date precum ziua îmbarcării şi a debarcării, numărul cabinei, sectorul în care trebuie să ajungi în caz de urgenţă, restaurantul a la carte şi masa la care eşti repartizat; ţi se face, pe loc, o poză tip buletin. Cardul poate fi alimentat cu o sumă minimă indicată, cu care poţi plăti produsele achiziţionate de pe vasul de croazieră; practic, nu poţi cumpăra nimic cu cash pe navă, iar toate cheltuielile sunt „imprimate“ pe card.

    Când ajungi în lobby-ul navei de croazieră, ai impresia că nu mai eşti de mult pe un hotel plutitor, ci pe unul aşezat pe pământ. Zona recepţiei şi lobby-ul sunt colorate în nuanţele oraşului Genova, iar fiecare încăpere are o nuanţă diferită.

    Am petrecut patru zile şi trei nopţi pe MSC Fantasia, însă itinerarul întreg cuprindea şapte de nopţi de cazare. Ai nevoie de câteva zile ca să cunoşti tot vasul, care are 18 punţi – teoretic; practic, nava are 17 punţi, însă 17 este pentru italieni un fel de 13 pentru români şi a fost exclus din numerotare.

    Evident că imediat după ce ne-am îmbarcat am dat iama în bucatele pregătite de bucătarii italieni la restaurantul tip bufet. Pizza, paste cu fructe de mare, peşte, sunt doar câteva de titlurile din meniul restaurantului tip bufet, iar bucătăria navei este una în miniatură a gastronomiei italiene.

    MSC Fantasia dispune de un restaurant tip bufet, mai multe restaurante a la carte, baruri cu diferite tematici, cazino, teatru, cinema 4D, locuri de joacă, piscină, şi alte servicii precum spa. În plus, nava are şi o zonă dedicată clienţilor exclusivişti, numită MSC Yacht Club, care include 99 de apartamente, piscine, un bar etc.

    Am plecat din Genova după- amiaza şi am navigat până dimineaţă când am ajuns la Cannes, iar frumuseţea croazierelor este că într-un timp foarte scurt poţi vizita mai multe oraşe din ţări diferite, relaxându-te într-un hotel de cinci stele. Am ajuns la Cannes atunci când soarele ieşea de după bătrânul continent şi începea să lumineze marea. Răsăritul soarelui pe mare este un „must have“ atunci când îţi petreci vacanţa pe o navă de croazieră, mai ales că în fiecare zi ai parte de o altă experienţă. Nu ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama de ce în fiecare an 8.000-9.000 de români merg în croazieră, conform datelor din piaţă. Am stat la o cabină cu balcon la puntea 14, însă nava are şi cabine fără balcon sau apartamente.

  • Cum arată viaţa pe cel mai mare vas de croazieră din lume. Cum se distrează cele 8.800 de persoane aflate la bord – GALERIE FOTO

    Harmony of the Seas, vasul construit în Franţa, se întinde pe 361 de metri, cu 100 de metri mai lung decât Titanicul, şi cântăreşte 227.000 de tone, ceea ce-l face cel mai mare vas de croazieră din lume, potrivit Daily Mail.

    Harmony of the Seas este mai lung cu 50 de metri decât iconicul Turnul Eiffel, iar pentru construcţia vasului s-au cheltuit 800 milioane de lire sterline.

    Luni de zile vasul a deschis publicului, iar turişti au avut ocazia să se plimbe pe cele 18 punţi şi să admire interioarele de lux. Vasul este dotat cu mai multe restaurante, baruri, săli de sport, cinema, piste de alergat, piscine dar şi cu un parc de distracţii.

    Vasul de croazieră este deţinut de Royal Caribbean International care a pornit lucrările în septembrie 2013.  Harmony of the Seas a părăsit pentru prima dată portul cu un echipaj de 500 de oameni (când va fi inaugurat va avea un echipaj de 2000 de oameni) pentru un prim test în martie, apoi a mai avut loc unul în  aprilie, iar lansarea a avut loc în mai.

    Jurnalistul publicaţiei americane Bloomberg, Tom Hall, a avut ocazia să meargă cu Hearmony of the Seas, iar fotograful Alberto Bernasconi a avut ocazia să documenteze experienţa.

    Foto: Alberto Bernasconi


     

  • A fost lansat cel mai luxos vas de croazieră din lume. Un apartament te poate costa chiar şi 10.000 de dolari pe noapte, iar în bar sunt agăţate tablouri de Picasso şi Chagall – GALERIE FOTO

    Vasul de croazieră “The Seven Seas Explorer” este un vas care a costat 450 milioane de dolari, ce are o capacitate de 750 de pasageri şi este un triumf al luxului, scrie Bloomberg.

    “Această idee că cei 1% din lume (cei foarte bogaţi) fac parte dintr-un imperiu al răului s-a terminat. Acum este timpul să sărbătorim succesul, bogăţia. Acest vas este un trofeu pentru cei 1%”, a declarat Frank Del Rio, preşedinte şi CEO al Norwegian Cruise Line Holdings, compania care deţine cel mai luxos vas de croazieră din lume.

    În realizarea interiorului au contribuit 3 echipe de designeri şi niciun moft nu le-a fost refuzat de către finanţatori. Au acceptat chiar şi o sculptură din bronz, cu o greutate de 3 tone, ce a costat 500.000 de dolari să fie amplasată la intrarea în restaurant.

    Vasul are 375 de apartamente împărţite pe 10 categorii, toate cu marmură în baie şi balcoane uriaşe, iar cel mai scump este Regent Suite ce costă 10.000 de dolari pe noapte. Fiecare rezident este servit la discreţie cu şampanie de lux, precum Veuve Clicquot sau Jacquart. Cel mai mare apartament este Regent Suite care se întinde peste 1300 de mp, unde te poţi odihni pe patul Savoir No.1 care costă 90.000 de dolari şi alţi 60.000 pentru a-l instala în apartament. Cel mai ieftin bilet pe care-l poţi achiziţiona acum este o călătorie de 10 zile în Caraibe (plecare din Miami) în martie 2017 şi care te va costa cel puţin 5.500 de dolari.

    În interiorul The Seven Seas Explorer se află 8 restaurante unde se preconizează că se vor consuma 1000 de sticle de şampanie în fiecare săptămână

    Foto: Steve Beaudet

     

  • Aviaţia europeană, la viteză de croazieră

    Cei 28 de directori executivi din cadrul alianţei aviatice Star Alliance au sosit la începutul lunii iunie din Dublin în Zürich într-un prim zbor de pasageri al unei aeronave Bombardier CS100, zbor descris de ei drept unul „istoric”. Aeronava, aflată în categoria celor de mărime medie, este printre cele mai noi destinate zborurilor comerciale de pe piaţă (alături de CS300, ce face parte din aceeaşi familie a Bombardier). Delegaţia oficială soseşte de la întâlnirea anuală a Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Aerieni (IATA), organizată în Irlanda, pentru a participa la o nouă întâlnire, cea denumită Chief Executive Board Meeting, la care participă executivii din cadrul Star Alliance, alături de specialişti ai aviaţiei. Întâlnirile de acest tip se organizează de două ori pe an, vara şi aproape de finalul anului, fiind găzduite de o linie aeriană membră sau într-un loc strategic pentru companie; subiectul este legat de planurile de dezvoltare a alianţei şi companiilor membre. Aeronava în care a sosit delegaţia executivilor a suscitat interesul jucătorilor din aviaţie datorită unor caracteristici precum un culoar mai larg, cabine mai mari, scaune mai confortabile şi este considerată drept „game changer”, expresie reprezentativă pentru 2016 în aviaţia globală. Vândută la un preţ de listă de circa 71 de milioane de dolari, aeronava va fi operată de Swiss Airlines începând cu luna iulie a acestui an, alte livrări urmând a fi făcute pentru companii din cadrul alianţei.

    Dacă în cadrul întâlnirii din Dublin discursul a fost unul mai degrabă pozitiv, din discuţiile cu jurnaliştii prezenţi la evenimentul din Zürich reiese că operatorii europeni se arată mai degrabă precauţi faţă de previziunile făcute de IATA. Potrivit asociaţiei, 2016 va fi al cincilea an de creştere pentru industria aeriană, cu un profit global total de aproape 40 de miliarde de dolari. Previziunile se referă la o creştere cu circa 12% a profiturilor comparativ cu valoarea de 35,3 miliarde de dolari de anul trecut. Tarifele de zbor vor scădea cu circa 7% anul acesta, ca urmare a deciziei anunţate de Ryanair în mai de a-şi reduce preţurile pentru a-şi umple avioanele, în condiţiile de incertitudine economică, atacurile teroriste şi un preţ scăzut al combustibilului. Potrivit IATA, tarifele din şi spre destinaţiile europene au scăzut deja cu 11,4% în primele trei luni ale anului. „Preţul mai scăzute ale combustibilului ajută cu siguranţă – deşi este temperat de hedging şi de cursul valutar. Ne apropiem probabil de vârful stimulului pozitiv al preţurilor scăzute. Performanţa este, totuşi, întărită de munca operatorilor aerieni. Factorii de încărcare sunt la niveluri record. Joint venture-urile şi alte forme de cooperare cresc eficienţa şi alegerile consumatorilor, ca efect al competiţiei robuste. Rezultatul: consumatorii obţin tarife bune, iar investitorii încep să fie într-un final recompensaţi”, spuneau reprezentanţii IATA într-un comunicat de presă.

    Pentru al doilea an la rând şi doar a doua oară în industria aeriană, profitul capitalului investit (9,8%) va depăşi costul capitalului (estimat la 6,8%). Previziunile se bazează pe un preţ mediu al petrolului de 45 de dolari/baril (petrol Brent) pe parcursul anului, valoare semnificativ mai scăzută decât în 2015. Per ansamblu, combustibilul va reprezenta circa 19,7% din cheltuielile industriei, în scădere de la un vârf de 33,1% în intervalul 2012-2013.

    Totuşi, mai mult de jumătate din totalul profitului global al operatorilor din toată lumea va fi adus de operatorii aerieni din America de Nord, în timp ce câştigurile companiilor aeriene din Europa vor stagna la circa 7,5 miliarde de dolari (anul trecut, această valoare s-a plasat la 7,4 miliarde de dolari). Rezultatele din America de Nord sunt rezultatele unei economii puternice, ale aprecierii dolarului, ale preţurilor scăzute la petrol, dar şi ale unei industrii restructurate, potrivit IATA. În acelaşi timp, starea operatorilor aerieni europeni este greu de descris ca fiind uniformă: grupurile majore au înregistrat îmbunătăţiri bazate pe dezvoltarea pieţelor de lung curier, în timp ce mulţi operatori medii şi mici continuă să se lupte. De asemenea, competiţia este mai intensă pe rutele intraeuropene, povara taxelor este mare, infrastructura ineficientă (mai ales în managementul traficului aerian); la care se adaugă diferenţele mari între aşteptările între angajaţi şi management. Totodată, performanţa operatorilor europeni este afectată de competiţia intensă, aflată în creştere, ce vine mai ales din partea operatorilor low-cost şi a celor din Golf, cât şi a atacurilor teroriste, ce scad apetitul turiştilor pentru călătoriile în anumite regiuni din Europa.

  • Azi se împlinesc 104 ani de la scufundarea Titanicului. Fotografii impresionante – GALERIE FOTO

    Titanic, unul dintre cele mai mari vase de croazieră construite vreodată, avea să rămână în istorie. Pe data de 14 aprilie Titanic a lovit un gheţar şi s-a scufundat În accident 1514 de oameni şi-au pierdut viaţa.

    Astăzi se împlinesc 103 ani de la una dintre cele mai cunoscute tragedii petrecute pe mare. Vaporul pleca din Southampton (Anglia), cu destinaţia New York. În data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, Titanic s-a ciocnit cu un aisberg şi la ora 02:30 a dimineţii zilei de 15 aprilie, nava s-a scufundat în Oceanul Atlantic.

     

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.