Tag: Cover story

  • Care sunt cartierele din Bucureşti care explodează total. Aici urmează să fie construite cartiere gigant cu zeci de mii de locuinţe noi, clădiri de birouri şi magazine

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL
     

  • Noii poli de dezvoltare ai Capitalei. 2023: Zeci de mii de apartamente, sute de mii de metri pătraţi de birouri şi cât mai mult retail

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

    Ultimii şapte ani şi următorii patru au atras şi vor atrage construirea unui total de peste 5.000 de apartamente, peste 180.000 de metri pătraţi de birouri şi 65.000 metri pătraţi de spaţii de retail, fără a mai lua în calcul Liberty Center, inaugurat în 2008 în zona fostului Trafic Greu, de la Răzoare – unde acum este One Cotroceni Park şi până spre vechiul Ferentari, unde acum şase ani Dedeman cumpăra terenul de la Industria Iutei. „În total, vorbim de un nou ecosistem cu o valoare de peste un miliard de euro doar în zona Progresului – Viilor. AFI şi One United au dezvoltat şi vor dezvolta clădiri de birouri. A fost dezvoltat un proiect comercial amplu, iar acum sunt în construcţie proiecte rezidenţiale de calibru. Sunt investiţii care redau zona oraşului, o readuc la viaţă şi o introduc într-un circuit urban – şi sunt investiţii care la rândul lor atrag alte investiţii, de la furnizori de materiale, finisaje, afaceri care se deschid în zonă, companii care îşi aduc echipele şi sediile în zonă şi multe altele“, a spus Ionuţ Nicolescu, preşedinte al companiei de consultanţă imobiliară SVN România. One United, AFI Europe, NEPI-Rockastle, Dedeman şi Novum sunt cei mai mari investitori care au cumpărat terenuri şi cei mai mulţi au şi demarat noi investiţii în transformarea fostului Trafic Greu într-una dintre cele mai căutate zone ale Bucureştiului pentru locuinţe sau birouri. „Cu AFI Tech Park am fost printre primii care am investit în zona Progresului şi formăm un nou centru de interes. Zona este una aproape de centru, se dezvoltă şi tramvaiul deja existent şi separat de drum ajută, mai ales dacă vor intra pe aceste linii şi noi tramvaie“, a explicat Doron Klein, CEO al AFI Europe pentru România şi Cehia.

    AFI a dezvoltat deja două faze ale proiectului de birouri, iar o a treia va urma pentru a ajunge la un total de 71.000 mp de office. „Autorităţile ar trebui să vină la rândul lor şi să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii generale din zonă dar şi din Capitală, de la mijloace de transport în comun moderne la trasee eficiente şi predictibilitate maximă. Premisele sunt însă bune iar zona Progresului va fi un pol semnificativ pe termen mediu“, a explicat Ionuţ Nicolescu. Zona a revenit în prim-plan după tranzacţia de 35 mil. euro a celor de la One United prin care au cumpărat de la Adriean Videanu terenul fostului Vulcan şi unde va fi dezvoltat proiectul mixt One Cotroceni Towers. Cu o valoare brută de dezvoltare (GDV) estimată la 400 de milioane de euro, One Cotroceni Towers va fi o importantă dezvoltare mixtă şi un exemplu emblematic de regenerare urbană, care va creşte gradul de atractivitate a traiului, muncii şi a petrecerii timpului liber în Bucureşti. Componenta rezidenţială va cuprinde 1.296 de unităţi dispuse în cinci turnuri. Două turnuri vor avea 33 de etaje, devenind astfel cea mai înaltă dezvoltare rezidenţială din Bucureşti şi din regiune. Alte două turnuri vor avea 23 de etaje, în timp ce o clădire va avea 16 etaje. În plus, dezvoltarea mixtă va include şi o clădire de birouri de sine stătătoare, cu o suprafaţă închiriabilă totală (GLA) de aproximativ 48.000 mp, care va fi denumită One Cotroceni Park Office Faza III, continuând povestea de  primelor două faze, care au un GLA cumulat de 81.000 mp.

    Zona Petrom City va trece printr-un amplu proces de regenerare urbană, cu proiecte integrate care vor pune pe piaţă multiple facilităţi şi opţiuni de petrecere a timpului liber, reintroducând astfel în circuitul oraşului o zonă care, exceptând Petrom City, nu era extrem de circulată. Momentan lipsa de autorizaţii a pus frână dezvoltărilor, iar companii precum ungurii de la Cordia aşteaptă aprobări de câţiva ani pentru a demara un proiect precum Coralilor. Bucureştii Noi, în special cu zona Jiului unde Prime Kapital deja a finalizat proiectul rezidenţial Marmura, iar Portland Trust a construit birourile J8, de asemenea se conturează a fi un nou centru de interes, mai ales după ce şi cei de la One United şi-au arătat interesul pentru un teren unde ar putea fi dezvoltat un viitor proiect mixt. Siseşti, zona din proximitatea Străzii Jandarmeriei, de asemenea s-a conturat drept un pol rezidenţial, iar acolo cel mai aşteptat proiect rămâne cel al Vastint, compania care are acţionari comuni cu Ikea şi care acolo deţine 48 de hectare unde vrea să construiască 6.000 de locuinţe, două şcoli şi un parc, un cartier cât un oraş, de peste 15.000 de locuitori.  

     

     

    Zona Theodor Pallady – 1.000 de hectare pentru noi dezvoltări

    Zona Pallady din estul Capitalei reprezintă un nou pol de interes unde pe lângă dezvoltările deja existente, realizate de Ionuţ Negoiţă, sau proiectul Estoria în curs de construcţie există un potenţial de cel puţin încă 100.000 de apartamente în următorii 10-20 de ani. „În Pallady, spre Republica şi Industriilor sunt peste 1.000 de hectare de teren şi jumătate din suprafeţe au cel mult 2 km până la metrou. Sunt şi terenuri la vânzare, mai sunt şi fabrici cu 5-6-10 hectare, care s-au tehnologizat pentru a nu avea probleme cu poluarea. Odată ce zona va creşte, sunt şanse să fie relocate. Terenurile au şi o infrastructură bună şi costă de la 200 la 600 euro/mp”, a explicat Ionuţ Negoiţă, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rezidenţial din Capitală. El explică faptul că Pallady continuă să fie un pol de interes pentru investitori şi clienţi în condiţiile în care aceasta continuă o zonă deja existentă şi are deja infrastructura necesară, atât pentru transport în comun cât şi când vine vorba de străzi, iar în plus sunt în construcţie două noi pasaje realizate de Primăria Sector 3 în partea de est tocmai pentru a fluidiza traficul rutier. Primăria Sector 3 este condusă de Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ Negoiţă. „Pallady este o zonă foarte bună. Are un bulevard cu trei benzi pe sens, ieşire spre autostradă, are metrou, tramvai şi autobuze. Nu are clădiri de birouri, însă este o chestiune de timp până când şi acestea vor apărea. În următorii 3-4 ani ne uităm să intrăm şi pe office, analizăm ce se întâmplă. Am făcut o clădire de birouri dar pentru companiile proprii. Metroul este foarte important, să fie la mai puţin de 1 km şi ca să aibă succes, proiectul să fie într-o zonă populată, mai aproape de prieteni, familie. Pipera este o zonă nouă şi succesul nu este unul fulminant. Mulţi vin din afara Bucureştiului, lucrează în apropiere. Volumele se fac în oraş, nu în zone noi. Vedem Străuleşti – o zonă verde, frumoasă, nouă, dar nu funcţionează”, a explicat dezvoltatorul.

    Grupul de firme condus de Ionuţ Negoiţă lucrează în prezent la proiecte cu un total de peste 5.000 de apartamente care vor fi gata treptat în următorii patru ani.

    „Tot grupul pe care îl conduc are 1.900 de apartamente în curs de finalizare în zona Theodor Pallady, vizavi de Ikea. Tot acolo avem un proiect de 1.350 de apartamente în faza în care lucrăm la structură şi am început finisajele. Acesta va fi gata în 2024 pe final. În plus, mai avem şi alte două proiecte la stadiu de fundaţie cu 1.200, respectiv 600 de apartamente. Acestea se vând în totalitate într-un termen de peste patru ani. Am început în 2005 şi cu cel la structură ajungem la 10.000 de locuinţe şi peste 9.000 vândute”, a spus Ionuţ Negoiţă. Cererea de noi locuinţe rămâne ridicată în Bucureşti, în special pentru apartamente de 2-3 camere, clienţii de 4 preferând însă achiziţia unei case.

    „Acum nevoia de locuinţe este şi va mai fi 20 de ani de acum înainte. Există un deficit de circa 1 milion de locuinţe dar şi un deficit calitativ. Dacă ne uităm la oraşe, multe nu mai corespund calitativ zilelor noastre şi mulţi se vor muta către cele noi. Blocurile vechi nu mai corespund, arată rău şi preţurile vor scădea. Acum mulţi merg către locuinţe noi pentru că au şi facilităţi, mai ales cele noi. Unde construim 1.900 de apartamente, noi facem şi o clinică medicală, vor urma şi un magazin alimentar, o farmacie alături de alte facilităţi. Astfel acolo se va forma o comunitate şi trendul va continua. Blocurile vechi vor fi demolate în timp şi în locul lor se vor construi altele de actualitate. Este o chestiune de timp. În plus, şi dacă s-ar modifica legislaţia, atunci ar ajuta, ar fi bine – să nu uităm impactul cutremurului din Turcia”, a subliniat dezvoltatorul.  

    Theodor Pallady – din periferie în oraş în oraş. În 2009 doar vechile situri industriale mai atrăgeau oamenii spre zona Pallady, considerată a fi „periferie”. După mai bine de zece ani de investiţii constante estul Capitalei a atras toate numele mari din retail alături de proiecte noi rezidenţiale cu zeci de mii de apartamente noi. Atuul? Metroul şi linia de tramvai delimitată de carosabil.

     

     

  • Women in real Estate. Cum se poate construi armonios o carieră în industria imobiliară şi la ce salarii pot ajunge femeile care aleg un astfel de parcurs profesional

    „O vizită la Expo Real, unul dintre cele mai mari târguri şi expozitii de real estate, care se desfăşoară anual la München în luna octombrie, îţi va reda din primele minute o realitate evidentă: industria europeană este una dominată de bărbaţi. Din miile de vizitatori ai evenimentului, abia zăreşti printre multitudinea de costume bărbăteşti închise la culoare câteva prezenţe feminine. Cu toate acestea, România este o piaţă atipică din acest punct de vedere. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în roluri de management în cadrul companiilor imobiliare a devenit o constantă, acestea fiind remunerate pe măsură”, remarcă Despina Ponomarenco, Preşedintele BREC. Alături de ea şi de alte cinci reprezentante ale industriei imobiliare locale am aflat cum se poate construi armonios o carieră în acest domeniu, ce beneficii aduce şi cu ce provocări se confruntă femeile care aleg un astfel de parcurs profesional.

    „Anul trecut ne-am confruntat cu numeroase provocări: pe lângă restricţiile pandemice, războiul cu Ucraina a adus multă incertitudine şi o explozie de costuri. Femeile în funcţii de management din domeniul imobiliar au reuşit să gestioneze situaţia atât la nivel de business, cât şi uman, contribuind la o trecere lină în acest context dificil”, declară Despina Ponomarenco, preşedinte al Bucharest Real Estate Club (BREC). 

    Conform datelor BREC, cea mai mare organizaţie locală de profil, pe piaţa românească femeile ocupă roluri de management în companii din tot spectrul imobiliar, de la fonduri de investiţii, companii de dezvoltare imobiliară, bănci sau firme de administrare imobiliară. Totodată, femeile conduc businessuri antreprenoriale precum firme de avocatură, consultanţă sau arhitectură şi design interior.

    În ceea ce priveşte nivelul de venituri anuale ale femeilor în roluri de top management (CEO, COO, CFO), acesta se încadrează, potrivit aceeaşi surse, între 100.000 şi 120.000 de euro (venit net), la care se adaugă un cuantum de 3-5% din profitul anual al proiectelor pe care le gestionează (participare la „shared profits”). Cât despre rolurile de middle management (director de marketing, director comercial, legal manager), acestea sunt remunerate cu venituri între 40.000 şi 60.000 de euro, la care se adaugă bonusuri în funcţie de performanţă.

    Pe segmentul de brokeraj, un senior manager de departament este remunerat cu 35.000 până la 55.000 de euro anual, adăugându-se aici comisioane de 8 – 25% din veniturile pe care le generează pentru companie.  


    Cum pui bazele unei cariere în real estate?

    „Piaţa modernă de real estate din România este una tânără, unde profesioniştii s-au format cu suportul colegilor şi clienţilor internaţionali, prin ceea ce numim learning by doing”, spune Despina Ponomarenco. Astfel, „în contextul în care nu existau multe opţiuni de educare”, Bucharest Real Estate Club a lansat, în 2020, Real Estate Academy, primul program privat de educaţie, ce acoperă întreg spectrul imobiliar. Programul se derulează similar unui masterat, conţinând 12 module de studiu care acoperă cele mai importante subiecte de interes privind piaţa imobiliară: dezvoltare sustenabilă mixed-used, dezvoltare rezidenţială, clădiri şi parcuri de birouri, retail, parcuri logistice, investiţii imobiliare, hoteluri, finanţare imobiliară, legal real estate, brokeraj & consultanţă imobiliară, asset management, property marketing & comunicare.

    „Prin intermediul acestei iniţiative îi punem împreună pe cei dornici să activeze în real estate cu profesioniştii care au învăţat din experienţă şi pot transmite mai departe know-how-ul lor de zeci de ani”, explică Despina Ponomarenco.

    Printre lectorii ediţiei 2022-2023 ea îi aminteşte pe Tatian Diaconu, CEO, Nhood România, Antoanela Comşa, preşedinte Gran Via, Sînziana Pardhan, managing director pentru România – P3 Logistic Parks, Alina Alpaslan, finance director, Skanska Property Romania, Sebastian Mahu, head of asset management, Iulius, Luiza Moraru, head of asset services, CEE, CBRE, Cătălin Jalobă, head of real estate finance, BCR, David Canta, Principal, Romania & Czech Republic – Avison Young,  Andrei Văcaru, head of capital markets, JLL Romania, Mircea Drăghici, managing director – EST Hospitality Consulting, şi pe Răzvan Testa, partner, Ţuca Zbârcea şi Asociaţii.

    Programul este acum la cea de-a treia ediţie, urmând ca în septembrie 2023 să ia startul ediţia cu numărul 4. În cele trei ediţii, Real Estate Academy a avut un total de 70 de participanţi.

    Dar, dincolo de o pregătire propriu-zisă, e nevoie totodată şi de modele care să inspire la rândul lor, prin propriul exemplu, femeile ce doresc să urmeze o carieră în industria imobiliară. Vă prezentăm în continuare poveştile şi evoluţia a cinci femei care s-au evidenţiat în real estate-ul local, dar şi motivele care le-au împins spre această lume.  


    Un lider organizat

    Activă încă din anul 2007 în industria imobiliară, pentru Laura Bencze, director al departamentului Investment Properties al CBRE România, anul 2022 a adus cu sine cel mai vizibil proiect din portofoliul său de până acum: o tranzacţie record pentru România, prin care fondul de investiţii CA Immo a vândut întregul portofoliu de clădiri de birouri existent către compania cu capital integral românesc Pavăl Holding. „A fost o tranzacţie de aproape 400 de milioane de euro şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România.” De asemenea, spune că îi sunt foarte dragi două procese de renovare, pentru Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca, „al doilea dintr-o funcţie de conducere a serviciilor de property management, un proiect de zeci de milioane de euro realizat în câteva luni”, adăugând că toate trei au influenţat piaţa imobiliară locală.

    De altfel, încă de mică îşi dorea să contribuie la o „schimbare la faţă” a centrelor comerciale. „Drumul meu înapoi spre casă de la şcoală trecea prin magazinul universal al oraşului Braşov (actualmente Star). Îmi doream foarte mult să stau în magazin după închidere ca să pot aranja magazinele şi marfa aşa cum îmi doream, să le ofer o ordine, o imagine de ansamblu mai plăcută, mai atractivă, să pun mai multe reclame în interior. Nu am reuşit asta în copilărie, am reuşit însă în viaţa de adult la alte două centre comerciale: Plaza România şi VIVO! Cluj-Napoca. Bucuria de atunci a fost ca şi cum aveam din nou 10 ani şi cred că e important să avem astfel de bucurii ca adulţi. Să îţi păstrezi pasiunea.” Firea organizată pe care a avut-o încă de atunci a ajutat-o şi peste ani. „În copilărie îmi doream să vorbesc în public, să negociez, să ghidez oamenii de lângă mine. Şi eram extraordinară la organizare, în special la organizarea timpului. Atunci nu îmi dădeam seama, dar acum înţeleg că abilitatea de a înţelege atât detaliile, cât şi perspectiva de ansamblu vine din copilărie. Cum s-ar spune văd pădurea în ansamblul ei, în timp ce văd şi scoarţa fiecărui copac”, povesteşte Laura Bencze.

    Şi în prezent, organizarea şi strategia fac parte negreşit din agenda sa zilnică. „Am multe întâlniri, fie fizice, fie virtuale, cu clienţi, avocaţi, parteneri în fiecare zi. Ceea ce îmi place foarte mult. Sunt întâlniri pe care încerc să mi le pregătesc cât mai bine, din care învăţ mereu câte ceva şi pe baza cărora construiesc sau organizez apoi.”

    Despre principalele provocări apărute de-a lungul timpului spune că acestea pot fi evidenţiate mai uşor împărţindu-le în viaţa de dinainte de a avea copii şi după. „Copiii ne învaţă atât de multe, inclusiv pe plan profesional – nu cred că ne dăm cu adevărat seama de asta, de legăturile dintre aceste două lumi din viaţă noastră, însă, cum spuneam, am obiceiul să văd pădurea într-un fel diferit. Before kids dificultatea era să îmi temperez aşteptările şi dorinţa de a face totul foarte repede. În viaţa cu copii, provocarea vine din a îmbina dorinţele din sfera profesională cu cele de a petrece timp de calitate în familie. Le-am rezolvat prin a face mai multe lucruri în acelaşi timp şi prin acţiune, împărţită în fapte mici care adunate aduc rezultate mari.”

    Despre prezenţele feminine din real estate-ul local spune că „avem nu doar foarte multe femei în industrie, şi în special în agenţiile de consultanţă imobiliară, însă avem şi multe femei în poziţii de conducere, care gestionează echipe foarte mari şi proiecte de zeci de milioane de euro”. Ea consideră că nu doar în imobiliare, ci peste tot femeile au nevoie să îmbine cu diplomaţie fermitatea cu blândeţea. „Mână de fier în mănuşă de catifea.”

    De ce le-ar recomanda şi altor femei să aleagă această industrie? „Pentru independenţă.” Real-estate-ul, spune ea, îţi oferă o libertate de acţiune, gândire, gestionarea timpului „cum cred că puţine alte industrii pot să o facă” şi este „foarte asemănător cu antreprenoriatul, unde brandul personal contează la fel de mult precum brandul serviciului sau produsului dezvoltat”. Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să nu rămână în aceeaşi poziţie, ci să schimbe jobul sau departamentul, „ceea ce sună ciudat de la cineva care lucrează în aceeaşi companie de aproape 15 ani, dar unde totuşi am schimbat trei departamente: Research & Marketing, Property Management şi Investment”. Oferă această recomandare deoarece consideră că astfel ai ocazia să cunoşti mai mulţi oameni, să îţi faci relaţii, să înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii. „Nu foarte des, însă o dată la 3-5 ani e bine să schimbi ceva.”  

     

    Carte de vizită

    Laura Bencze, Director al departamentului de Investment Properties, CBRE România

    Œ Lucrează în domeniul real estate din 2007, în companiile CBRE şi Anchor Grup;

     În anul 2022 a coordonat procese de vânzare pentru 12 proprietăţi office şi industrial, cu o valoare cumulată de piaţă de peste 560 de milioane de euro; printre acestea se numără şi cea mai mare tranzacţie imobiliară realizată vreodată în România – vânzarea portofoliului de birouri CA Immo către Pavăl Holding;

    Ž Înainte de experienţa actuală în Investment, a fost Account Director pentru portofoliul de retail al Immofinanz (CPI Romania) incluzând centre comerciale de top precum VIVO! Cluj-Napoca şi VIVO! Constanţa;

    De asemenea, a coordonat atât departamentul de Research CBRE România cât şi pentru întreaga zonă Central-Est Europeană.

     Recent, a absolvit un curs realizat de Universitatea Cambridge în materie de ESG, şi anterior a absolvit cursuri profesionale organizate de ICSC (International Council of Shopping Centers) şi Erudio;

     În plan personal este mama a doi băieţi de 8, respectiv 6 ani şi pasionată de călătorii cu autorulota. 

    Laura Bencze: „Schimbă jobul/schimbă departamentul! Cunoşti mai mulţi oameni, îţi faci relaţii, înţelegi detalii pe care altfel nu ai cum să le înţelegi decât dacă eşti în mijlocul acţiunii.  Nu foarte des, însă o dată la 3 – 5 ani e bine să schimbi ceva.”


    O profesie în continuă schimbare

    Încă de la vârsta de 12 ani, Alina Necula îşi dorea să devină avocată. „Cu acest gând în minte am ales liceul la care am dat şi de asemenea m-am pregătit ultimii doi ani de liceu pentru Facultatea de Drept, pe care am şi absolvit-o în 2004. Cred că alegerea mea a fost mult influenţată de filmele acelor vremuri şi de părinţi.” În imobiliare a ajuns la începutul anului 2007, şi îşi aminteşte cu claritate acel moment. „12 februarie 2007 a fost prima zi în care m-am alăturat dezvoltatorului de rezidenţial Adama. Acum am 16 ani de când activez în această industrie.”

    Provocările sau crizele apărute pe parcurs spune că au fost, de cele mai multe ori, declanşate de modul în care se raporta ea la problema respectivă. „Totul se poate tranşa sau rezolva cu multă răbdare, comunicare, implicare şi cu o atitudine pozitivă şi optimistă.”

    Deşi spune că nu are un proiect de suflet şi nici acea mare reuşită, are pe de altă parte multe proiecte dezvoltate, o creştere organică şi paşi făcuţi zilnic pentru acumularea de cunoştinţe şi îmbunătăţire. „Obiectivul meu a fost întotdeauna să construiesc echipe funcţionale, sudate şi potrivite proiectului la care lucrăm.” Prin urmare, stilul său de leadership spune că depinde mult de poziţia coordonată. „În cazul oamenilor cu o mai mare senioritate utilizez stilul participativ. Consider că poziţiile de entry level au nevoie de mai multă implicare din partea mea.”

    Alina Necula: „Le recomand şi altor femei să intre în această lume pentru că este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică).  Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţa care aduce mereu provocări.”

    Despre conceptul work-life balance este de părere că reprezintă un ciclu care se repetă toată cariera, în funcţie de evenimentele de la momentele respective. „Cred că fiecare se raportează diferit la acest concept în funcţie de cum am resimţit în copilarie acest echilibru şi ce ne dorim acum de la viaţă. În anumite momente reuşesc să ajung la această rutină, la o stare de echilibru între viaţa personală şi profesională, dar recunosc că este un efort continuu şi nu toate zilele arată la fel, de bine sau de rău.”

    Cât priveşte programul său zilnic, acesta începe dimineaţa devreme şi îmbină rolul de country manager cu cel de mamă. „Mă trezesc la ora 07:00 în fiecare dimineaţă, la ora 08:00 sunt în sala de sport, targetul fiind acela de a ajunge la 09:30 la birou. Ce nu lipseşte din agenda zilnică sunt discuţiile cu echipa şi clienţii. Ajung seara acasă, în jurul orei 20:00, dacă nu sunt evenimente sau cine la care trebuie să iau parte. Puţinul timp care îmi mai rămâne îl petrec jucându-mă cu fetiţa mea de 3 ani.”

    Alina Necula crede că în industria de real estate din România femeile sunt bine reprezentate – „în piaţă există destul de mulţi jucători care au femei în funcţii cheie sau de conducere”. Printre calităţile care nu trebuie să îi lipsească unei femei consideră că încrederea în sine şi empatia sunt demne de menţionat.

    Le recomandă şi altor femei să intre în această lume pentru că „este o industrie în permanentă adaptare, dezvoltare – indiferent de asset classul de care te ocupi (rezidenţial, retail, office, logistică). Nu este o profesie plictisitoare, o zi nu seamănă cu cealaltă, există o dinamică a pieţii şi a jucătorilor din piaţă care aduce mereu provocări”. Sfatul său pentru acestea e să muncească mult, să trateze cu seriozitate şi disponibilitate orice provocare profesională, să aibă curaj să greşească şi să le pese de oamenii cu care lucrează.   

     

    Carte de vizită

    Alina Necula, Country Manager, Lion’s Head România

    Œ Cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul imobiliar,  Alina Necula şi-a concentrat activitatea profesională în managementul activelor, management comercial şi dezvoltare imobiliară, s-a implicat activ în mai multe proiecte de birouri şi logistică  şi a coordonat unităţi strategice de afaceri în pieţele de retail şi rezidenţial;

     Din rolul actual, coordonează şi dezvoltă local strategia companiei; este, de asemenea, responsabilă de identificarea noilor oportunităţi de afaceri şi extinderea activităţii Lion’s Head Group;

    Ž Înainte de a se alătura companiei Lion’s Head, ea a făcut parte din echipele de management comerciale şi de asset management ale Globalworth şi Immofinanz;

     Deţine un EMBA de la Maastricht School of Management, precum şi o diplomă de licenţă în Drept şi Economie obţinută din partea Universităţii Bucureşti.


    Un parcurs fără devieri

    „Când eram copil îmi doream tot felul de bazaconii, iar când a venit momentul să iau o decizie cu privire la viitor, tata, care a fost judecător, a fost cel care m-a inspirat să aleg Facultatea de Drept. După absolvire şi intrarea în avocatura de business, cumva domeniul imobiliar a fost cel care m-a atras cel mai mult şi, odată intrată pe acest drum, se pare că nu au mai fost devieri de la el pentru mine”, îşi motivează Roxana Dudău, succint, alegerea acestei industrii pentru a-şi construi o carieră.

    Provocările apărute pe parcurs spune că au venit aproape întotdeauna dintr-un volum de muncă în continuă creştere, când s-au aglomerat foarte multe proiecte pentru clienţi diferiţi, toate importante, toate prioritare. Subliniază în acelaşi timp că singurul mod de a gestiona astfel de situaţii este întotdeauna cu calm, cerând ajutor şi delegând. „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea mai mare nevoie.” Ea ar recomanda oricui să aleagă industria imobiliară în primul rând pentru că o consideră o industrie care îţi aduce foarte multe satisfacţii palpabile, în sensul că munca ta se materializează la final cu o clădire, ceva pe care poţi pune mâna, în care poţi să intri şi să ai o anumită experienţă a spaţiului respectiv. „Faptul că ai contribuit la realizarea acelei construcţii îţi dă o satisfacţie specială. Cumva, rămâne ceva în urma ta, o anumită moştenire. Chiar şi în cazul meu, avocat fiind, deşi nu sunt în mod direct dezvoltator sau constructor, ajutând un dezvoltator sau un constructor pe partea legală (la achiziţia unui teren şi/sau edificarea unei construcţii, fie cu analiza situaţiei juridice a terenului, fie cu redactarea contractelor de achiziţie şi/sau de proiectare, de antrepriză etc., cu verificarea legalităţii autorizaţiilor de urbanism, de construire şi de funcţionare emise pentru acea clădire, fie cu toate acestea la un loc), am sentimentul că acea clădire îmi aparţine şi mie într-un mod aparte”.

    Roxana Dudău remarcă faptul că în ultimii ani sunt din ce în ce mai multe femei de succes în industria imobiliară, în poziţii extrem de importante. „În ceea ce priveşte avocatura de business şi avocaţii de real estate, aş spune că e o industrie poate chiar predominant feminină, sunt foarte multe femei avocat de succes care şi-au ales acest domeniu.” Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei în acest domeniu este să aibă încredere în ele, în intuiţia lor şi să pună pasiune şi ambiţie în ceea ce fac.

    Roxana Dudău: „Am învăţat pe propria piele că, deşi e greu uneori să delegi, întrucât poate însemna o muncă dublă la final, doar aşa îţi poţi creşte o echipă capabilă să preia sarcini grele şi urgenţe când ai cea ai mare nevoie.”

    În ceea ce o priveşte, lucrează alături de patru avocaţi dedicaţi exclusiv ariei de drept imobiliar şi construcţii şi, după caz, cu alţi colegi din departamente complementare, „când lucrăm la tranzacţii foarte mari sau la finanţări/refinanţări de portofolii imobiliare”. Despre stilul său de leadership ar spune că este mai degrabă unul incluziv, leading by example, pe principiul că „tragem toţi la aceeaşi căruţă”. „Pentru mine, transparenţa cu privire la volumul de muncă al fiecăruia din echipă şi complexitatea problemelor juridice şi a proiectelor la care lucrează fiecare, împărtăşirea cunoştinţelor între membrii echipei sunt foarte importante. Cea mai mare satisfacţie o am atunci când colegii mai puţin experimentaţi se simt inspiraţi de restul echipei să înveţe şi să aprofundeze chichiţele profesiei de avocat şi particularităţile domeniului imobiliar.”

    Roxana Dudău ne-a mai povestit că în fiecare zi îşi face timp să citească cel puţin un articol din Codul civil sau din legea construcţiilor ori din legea urbanismului, căci spune că nu poţi, ca avocat de real estate, să nu deschizi zilnic măcar o lege. „Mai în glumă, mai în serios, din rutina mea zilnică nu lipsesc legea şi cafeaua!” Ea este de părere că atunci când iubeşti ceea ce faci, munca nu mai este aşa împovărătoare. „Cum spunea Mark Twain: găseşte un job pe care să îl faci cu plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta! Dar da, cred în acest concept de work-life balance şi încerc pe cât posibil să calibrez munca şi viaţa personală şi îi încurajez şi pe toţi membrii echipei mele să facă acelaşi lucru. Acum, după pandemie, a devenit un standard pentru angajaţi să lucreze parţial de la birou şi parţial în sistem de home office, ceea ce mi se pare un mix foarte bun pentru a găsi un echilibru în această privinţă.”

    Despre proiectul său „de suflet”, spune că este format din zeci, „ca să nu zic peste o sută”, de proiecte mai mici: „Am avut şansa să lucrez, din calitatea mea de avocat extern, alături de departamentul de expansiune al celui mai mare retailer din România şi simt o bucurie specială când intru în fiecare magazin pentru care am făcut cel puţin un contract, un raport de due diligence sau am verificat o autorizaţie de urbanism sau de construire”. Pe viitor, îşi doreşte să fie implicată în cele mai mari tranzacţii de real estate din România.  

     

    Carte de vizită:

    Roxana Dudău, Partner, Wolf & Theiss România

    Œ Este un practician recunoscut în domeniul imobiliar, de-a lungul carierei sale oferind consultanţă investitorilor străini strategici, activi pe piaţa de retail şi construcţii cu privire la intrarea si extinderea lor pe piaţa din România;

     Are o experienţă vastă în domeniul dreptului imobiliar, în special în ceea ce priveşte dreptul urbanismului şi al construcţiilor (asistând investitorii cu privire la analiza valabilităţii legale a autorizaţiilor de urbanism şi de construire obţinute pentru proiectele acestora), precum şi în materia contractelor de închiriere de spaţii industriale, de birouri şi de retail, acţionând atât pentru chiriaşi, cât şi pentru proprietari;

    Ž De asemenea, a asistat o serie de bănci în cadrul unor proiecte de finanţare şi/sau refinanţare a unor importante portofolii de real estate, precum şi investitori importanţi (cu precădere din sectoarele auto şi aerospaţial) cu privire la investiţiile lor de tip greenfield în România, oferindu-le consultanţă cu privire la structurarea întregului proiect investiţional, acoperind toate etapele, de la procesul de securizare şi achiziţie a terenurilor, până la contractele de proiectare şi de antrepriză generală.


    Profesionist imobiliar: un obiectiv exigent dar plin de satisfacţii

    Deşi în copilărie îşi dorea şi era convinsă că ar trebui să studieze dreptul, deoarece pe atunci urmărea seriale care aveau ca subiect firme de avocatură şi/sau vieţile interesante ale avocaţilor şi „puteam anticipa destul de bine linia pe care avocaţii o vor urma în procese”, în final a abandonat ideea şi s-a orientat spre asistenţă socială, pentru a putea apăra drepturile copiilor, pe care le considera mereu neglijate, povesteşte Florentina Mitricoaia, leasing & asset manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, şi By Tower – n. red.), pentru BUSINESS Magazin. „Eram destul de hotărâtă  şi chiar am studiat pe cont propriu materii ce nu intrau în curriculumul liceului meu cu profil economic. Am intrat însă pe locurile bugetare în cadrul ASE şi decizia a fost luată de la sine.” Încă din timpul facultăţii şi-a dorit să adune experienţă pe domeniul de consultanţă, aşa că a ales să se angajeze part-time la o firmă de consultanţă în construcţii, „marcând astfel întâlnirea mea cu industria imobiliară”. Totuşi, deşi a ales un alt parcurs profesional decât cel plănuit, se implică în continuare şi în campanii care luptă să îmbunătăţească viaţă copiilor în România.

    La începuturile carierei sale în real estate spune că totul a fost o provocare, „pentru că totul era ceva nou, diferit de ce văzusem sau studiasem până să încep să lucrez într-o companie multinaţională iniţial, şi apoi în departamente comerciale din domeniul imobiliar”. Se declară însă fericită că a reuşit să înveţe rapid şi să se adapteze situaţiilor luând totul pas cu pas. „De la a învăţa cum să fac o vizionare până la a coordona negocieri şi chiar procese de due diligence am adunat constant abilităţi ce mă ajută să gestionez mai uşor şi mai eficient crizele din prezent.” În prezent lucrează în cadrul firmei RPHI (Raiffeisen Property Holding International), „o companie cu o organigramă destul de orizontală dar în care departamentul comercial coordonează şi restul departamentelor, cu preponderenţă departamentele de property management, tehnic şi marketing, care adună peste zece angajaţi”. Ea îşi descrie stilul de leadership drept unul participativ sau democrat.

    Florentina Mitricoaia este de părere că, indiferent că eşti la început de drum în acest domeniu sau doreşti să aduci o schimbare în viaţă profesională, industria imobiliară este o alegere foarte bună. „Este un domeniu important pentru economie, versatil, dinamic, care nu limitează şi care poate aduce multe beneficii atât personale cât şi societăţii. Carierele în domeniul imobiliar comercial pot include poziţii de analist financiar, management al proprietăţilor, management al activelor, agenţi de leasing, brokeri, evaluatori, manageri de active, marketing, contabilitate, dezvoltare, investiţii, creditare şi multe altele.” În plus, adaugă că nicio situaţie nu se aseamănă şi nici o negociere nu este la fel. „Lumea imobiliară este complexă şi a deveni un profesionist imobiliar poate fi un obiectiv exigent dar şi plin de satisfacţii.”

    Ea mai spune că, pe plan local, „în departamentele de leasing şi property management în special, cred că numărul femeilor a fost dintotdeauna majoritar, fiind mai ales departamente în care buna organizare şi coordonare au fost mereu esenţiale. Mă bucur să văd însă că în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, setând chiar strategiile companiilor din domeniu”. În opinia sa, o femeie din domeniul imobiliar ar trebui să aibă o doză considerabilă de răbdare, creativitate dar şi determinare şi curaj de a-şi folosi vocea.

    În programul Florentinei Mitricoaia, nicio zi nu trece fără monitorizarea presei pentru a afla ultimele noutăţi, trenduri şi discuţii cu echipa pentru a analiza oferte comerciale, costuri asociate clădirilor din portofoliu, investiţiilor viitoare şi nivelul de satisfacţie al chiriaşilor existenţi.

    Cât despre work-life balance, spune că în ultimii ani şi-a impus ca acest concept să o ghideze. „Toate deciziile mele se bazează pe dorinţa de a menţine un echilibru în viaţa mea, de a mă simţi utilă şi competentă în viaţa profesională fără a uita de rolul important pe care îl am în viaţa fiicei mele şi fără a-mi neglija propriile nevoi. Totul s-a schimbat pentru mine de când am decis să îmi setez noi moduri de a gândi şi noi obiceiuri. Pentru mine, acest proces nu a fost uşor şi este încă work in progress dar îmi aduce constant tot mai multe satisfacţii.”

    Florentina Mitricoaia consideră că nu e niciun moment mai bun decât prezentul „şi acum, la RPHI, ocupându-mă de proiectele din portofoliul românesc şi în special de SkyTower, clădire emblematică în piaţa noastră, consider că mă bucur de recunoaştere profesională la un nivel superior”. Pe viitor, ea vrea să îşi continuie cariera în industria imobiliară şi să coordoneze tranzacţii tot mai mari şi mai interesante într-un mod care să îi onoreze şi alegerile personale.

    În încheiere, le transmite „tinerelor doamne, atât ca ani dar şi în spirit”, să nu se sperie de acest domeniu, căci este unul care poate aduce multe beneficii. „Este mereu în mişcare, mereu se adaptează noilor trenduri şi nevoi, fiind astfel o sursă continuă pentru a te putea dezvolta.” Totuşi, subliniază că e important ca acestea să nu uite că nu este niciun domeniu, nicio specialitate care să merite mai mult studiu şi analiză decât stăpânirea propriilor gânduri. „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii. Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”  

     

    Carte de vizită

    Florentina Mitricoaia, Leasing & Asset Manager în cadrul Raiffeisen Property Holding International (RPHI – compania care deţine Sky Tower, cea mai înaltă clădire din România, Şi By Tower – n. red.)

    Œ Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti;

     Are peste 15 ani de experienţă în real estate, pe segmentele de consultanţă financiară, dezvoltare, pieţe de capital şi administrarea activelor, cu cea mai mare expunere în cadrul departamentelor de leasing şi dezvoltare;

    Ž Anterior a activat în companii precum AIG/Lincoln, JLL şi Atenor, acumulând experienţă în tranzacţii totale de peste 100.000 de metri pătraţi.

    Florentina Mitricoaia: „Odată ce ştim exact cine suntem şi ne acceptăm şi asumăm în totalitate, vom putea beneficia cu adevărat de toate oportunităţile vieţii.  Atât în viaţă cât şi la birou, setaţi o direcţie, analizaţi dacă obiceiurile dumneavoastră se aliniază cu direcţia respectivă şi fiţi dispuse să faceţi schimbări în consecinţă. Sky is the limit.”


    Determinare şi verticalitate

    „Când eram copil visam să călătoresc în jurul lumii, însă pe măsură ce am ajuns la vârsta maturităţii am revenit cu picioarele pe pământ”, îşi începe povestea Brînduşa Grama, head of asset management al grupului Square 7, care include Square 7 Properties, companie responsabilă cu dezvoltarea imobiliară, Squarebox, companie de property management, şi Switchboard, companie de facility management.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice, după o serie de experienţe în diverse industrii (turism şi IT), şi-a început parcursul în real estate, care a debutat în departamentul de retail din cadrul echipei Colliers. „Revenind la visul din copilărie, nu l-am abandonat în totalitate. Călătoresc ori de câte ori am ocazia în diverse destinaţii, apropiate sau mai puţin apropiate.”

    Printre provocările apărute în ultimii ani, ea menţionează pandemia de COVID-19, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, alături de războiul de la graniţă şi explozia costurilor. „Cele două luni de lockdown au fost cele mai provocatoare din viaţa mea profesională prin prisma negocierilor continue ce au avut loc. Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile clienţilor noştri.”

    În prezent, Brînduşa Grama coordonează o echipă de zece persoane într-un un stil de management participativ – transformaţional. „Îmi place să implic echipa în procesul decizional şi să le ofer încredere. Experienţa multidisciplinară a colegilor (tehnic, financiar, comercial şi administrativ) le creşte nivelul de responsabilitate şi implicare. Totodată, piaţa este într-o continuă transformare, fiind esenţial să ţinem pasul cu noile tendinţe în relaţia cu clienţii noştri.” Din agenda zilnică nu lipsesc aşadar scurtele şedinţe de coordonare cu colegii, dar nici listele zilnice şi săptămânale de „to do-uri”. Legat de echilibrul dintre planul profesional şi cel personal, consideră că balanţa va fi întotdeauna înclinată spre priorităţile din fiecare etapă, fie ele personale sau profesionale. 

    În opinia ei, sectorul imobiliar din România este un domeniu unde femeile sunt bine reprezentate în funcţii de top şi middle management, iar acest lucru spune că îl putem observa în toate ariile de activitate specifice acestei pieţe: investitori/dezvoltatori, companii de consultanţă, property & facility management. Ea este de părere că două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea. „La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

    Şi, pentru că „sectorul imobiliar reprezintă un domeniu dinamic, într-o continuă dezvoltare, care te păstrează conectat la realitatea economică şi socială”, le-ar recomanda şi altor femei să aleagă o carieră în această industrie, completând că „este totodată şi un mediu de lucru internaţional, oferind o deschidere către ce se întâmplă în Europa, precum şi în alte colţuri ale lumii”. Ea le sfătuieşte pe tinerele care aleg acest drum „să fie mereu deschise să cunoască oameni noi şi să fie conectate cu tot ce se întâmplă pe toate segmentele pieţei imobiliare”.

    Privind retrospectiv, dintre toate proiectele la care a contribuit de-a lungul timpului, Brînduşa Grama spune că Baia Mare Shopping Park îndeplineşte toate criteriile pentru a-l numi proiectul său de suflet. „Deschis în 2021, într-o perioadă marcată de restricţii pandemice, proiectul a beneficiat de un concept modern de arhitectură şi de un mix de chiriaşi competitiv. Proiectul în suprafaţă totală de 18.000 de metri pătraţi a fost inaugurat cu un grad de închiriere de 100%.” În ceea ce priveşte cel mai mare obiectiv pe care îl are pentru viitor, ne-a spus că marele său vis este să înfiinţeze o fundaţie care să ajute femeile defavorizate.  „Provin dintr-o familie echilibrată şi fericită. Părinţii ne-au învăţat pe mine şi pe sora mea să dăm înapoi din binele primit.”  

     

    Carte de vizită

    Brînduşa Grama, Head of Asset Management, Square 7

    Œ Se descrie drept o fire ambiţioasă şi dedicată şi este responsabilă pentru portofoliul de 26 de parcuri de retail pe care Square 7, grup cu o experienţă de 15 ani pe piaţa locală de retail, îl deţine alături de Mitiska REIM în România;

     Cu o experienţă de 7 ani în leasing, ea s-a alăturat grupului Square 7 în urmă cu patru ani în calitate de leasing manager; în septembrie 2022 a fost numită head of asset management;

    Anterior Square 7, ea a lucrat în cadrul biroului din România al Colliers International, una din cele mai mari firme de consultanţă şi brokeraj imobiliar la nivel mondial.

    Brînduşa Grama: „Două dintre calităţile esenţiale de care o femeie are nevoie pentru a reuşi în această industrie sunt determinarea şi verticalitatea.  La fel de mult cred că este important să ai pasiune pentru ceea ce faci, documentare continuă în domeniu şi dezvoltarea capacităţii de rezilienţă.”

  • Cei mai preţioşi clienţi

    1,9 milioane de români câştigă de peste două ori mai mult decât restul populaţiei. Ei sunt numiţi populaţia Pareto de studiul care poartă numele celebrului principiu care l-a şi inspirat. Membrii Pareto au surse multiple de venituri, muncesc mult, sunt preocupaţi de sănătate, de echilibrul dintre muncă şi viaţa de familie, au studii înalte, 95% dintre investiţii şi 65% dintre donaţii li se datorează lor, influenţează în mod disproporţionat toate pieţele de consum – vacanţe, bunuri de consum, banking sau aproape orice altceva -, se tem de mediocritate, sunt mai mulţumiţi de viaţa lor decât ceilalţi, îi preocupă calitatea mediului înconjurător şi fac demersuri să o influenţeze în bine, se îngrijesc să producă oriunde se află o schimbare pozitivă, sunt cei care setează tendinţe, fiind preocupaţi de nou, de tehnologie, profită de oportunităţi. Nu sunt imbatabili, au şi ei griji şi temeri. Acest text este despre voi şi despre cei mai preţioşi clienţi şi parteneri ai voştri.

    Oare ce-o fi cu Pareto ăsta? Am „răsfoit” slide cu slide studiul Pareto Report (îmi plac studiile şi poveştile pe care le-am putut creiona după ele) şi după o vreme am avut un moment de Evrica!, aproape ca în desenele animate, când personajul îşi loveşte brusc fruntea cu palma. Hei! Acest studiu se potriveşte mănuşă pe profilul cititorului Business MAGAZIN. Îmi amintesc de parcă a fost ieri cum am primit, cu sufletul la gură, numărul zero al revistei, testul carevasăzică. Cald, proaspăt venit de la tipar, îl răsfoiam cu grijă să nu întindem vopseaua încă neuscată pe deplin, într-o seară de octombrie, acum muuulţi ani.

    În sediul aflat la acea vreme la etajul unu al unei clădiri de birouri din spatele Teatrului Naţional, întreaga echipă – vreo 15 oameni – munciserăm câteva luni ca să plămădim o revistă altfel decât era pe piaţă. Cum să scriem? Ce să scriem? Cum să ilustrăm? erau doar câteva din întrebările cheie la care încercam să răspundem, având clar în minte cui voiam să ne adresăm. Nu am avut cum să definim la acea vreme atât de clar şi de complet targetul nostru. Studiul Parteto Report 2022, realizat de Brandelier şi compania de cercetare de piaţă AHA Moments, aflat la a doua ediţie, aduce nu doar lumină, ci analizează în detaliu acest tip de cititor, client, consumator.

     

    Portretul clientului de tip Pareto

    Majoritatea populaţiei Pareto are între 25 şi 44 de ani. Dintre ei, cei mai mulţi sunt tineri profesionişti din mediul urban sau cei care au venituri din mai multe surse şi au copii într-o proporţie mai mică decât publicul general. Cel mai probabil, un astfel de individ trăieşte în zone urbane de mari dimensiuni. Cea mai mare parte a timpului este dedicată muncii, fiind cel mai probabil să aibă subordonaţi. Şi poate, drept consecinţă, sunt mai preocupaţi decât restul populaţiei de a menţine echilibrată balanţa dintre viaţa profesională şi cea personală.

    Membrii populaţiei Pareto au o educaţie înaltă, opt din zece respondenţi ai studiului au absolvit cel puţin studiile unei facultăţi.

    La fel ca majoritatea românilor, şi cei din populaţia Pareto sunt preocupaţi de familie şi se ghidează după valori cum sunt corectitudinea, respectul, bunătatea şi încrederea.

    Cum a fost definit acest segment? „Am pornit cu o ipoteză, care s-a şi validat. Am plecat de la principiul 20/80, care în business se traduce că 20% din clienţi generează 80% din vânzări. Evident că nu ne aşteptam să regăsim aceste cifre perfect oglindite”, spune Manuela Mancaş, managing director şi founder al companiei de cercetare de piaţă AHA Moments, care a dezvoltat studiul Pareto în colaborare cu Brandelier, firmă de consultanţă de marketing. Principiul amintit vorbeşte despre un impact disproporţionat pe care îl are un grup mai mic, iar ipoteza era că deşi publicul Pareto reprezintă doar 20% din publicul comercial extins, impactul lor financiar este mult mai mare. Ei generează 38% din veniturile nete anuale, adică 28,44 miliarde de euro. „Un alt lucru pe care l-am aflat este că ei au o influenţă majoră nu doar economică, ci şi în zona de mentalitate, uneori avem impresia că sunt cu un picior în ziua de mâine, sunt mult mai informaţi, încearcă lucruri noi”, explică Manuela Mancaş. Ulterior, ceea ce încearcă şi testează cei din populaţia Pareto se cascadează către mase. „Şi un loc în care vedem asta şi unde aproape că atingem procentul 20/80 este în zona de adopţie a inovaţiilor: 73% din cei care adoptă inovaţiile sunt Pareto şi doar 27% revine publicului general”, spune reprezentanta AHA Moments.

    Pentru a identifica acest segment preţios de clienţi, a fost luată în calcul populaţia României, cei 19 milioane de rezidenţi; în rândul lor, publicul de 18-65 de ani înseamnă 10,6 milioane; a fost exclusă populaţia nondigitalizată, pentru că studiul a fost realizat online, şi conform Eurostat nondigitalizarea este de 22%. Astfel, publicul comercial general, care foloseşte internetul sau e-mailul măcar o dată pe lună, înseamnă 9,4 milioane de oameni. „Aceştia sunt oamenii la care noi ne raportăm, oameni din toată ţara, şi urban, şi rural, însă digitalizaţi. Mi se pare importantă această diferenţă, pentru că dacă ne uităm la datele despre venituri din studiu şi le comparăm cu cele din INS, vom vedea că datele noastre au cifre mai mari, uneori cu 25-27%; diferenţa vine din faptul că noi am scos din studiu o pătură care nu este digitalizată şi care de obicei are şi venituri mai scăzute”, detaliază Manuela Mancaş. Din cei 9,4 milioane de români definiţi că public general, „felia” reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de romani.

    Membrii grupului Pareto au venituri aproape duble faţă de românii aflaţi în publicul comercial general. Concret, în gospodăriile membrilor grupului Pareto câştigul ajunge la 12.023 lei lunar şi la 17.587 în cazul celor aflaţi în vârful grupului Pareto (35% dintre aceştia, cu veniturile cele mai mari), ceea ce înseamnă de 2,9 ori mai mult decât veniturile medii ale celor din grupul comercial general. Cei din populaţia Pareto au venituri personale în medie 6.247 lei pe lună, faţă de 3.291 lei pe lună – media pentru publicul comercial general.

    Faptul că 20% din populaţie generează venituri de 38% se reflectă şi în cheltuieli. „La radiografia portofelului ne-am uitat la sursele din care vin banii şi unde se duc banii”, spune reprezentanta firmei de cercetare. Ca surse de venituri există diferenţe între Pareto şi publicul comercial general. Diferenţa este că populaţia Pareto are mai multe venituri (2,8 surse) faţă de publicul comercial general (2,4 surse). De unde această diferenţă a surselor de venituri? „E vorba de bonusurile extra pe care le primesc la salarii, venituri din închieri, depozite bancare – au aceste venituri de două ori mai mult decât publicul general, dar şi din vânzarea nu musai a unor produse făcute de ei ci a unor servicii pe care le pot oferi”, povesteşte Manuela Mancaş. Ceea ce înseamnă că un IT-ist poate să facă anumite programe sau un consultant în marketing, management sau branding poate să mai aibă clienţi pe care îi servisează şi îşi măreşte astfel gama de venituri.

    „Când vine vorba de cheltuieli şi unde se duc banii, foarte aliniat cu veniturile, lor li se datorează 38% din vânzările de bunuri de larg consum. Procentele variază de la o categorie la alta”, explică reprezentanta AHA Moments. De pildă, cea mai mare contribuţie o au pe zona de transport de genul taxi, Uber, Bolt (63%), iar în oglindă, pe zona de transport public au una dintre cele mai mici contribuţii (28%). Românilor cu venituri mari li se datorează şi 61% din cheltuielile de educaţie suplimentară pentru copii, fie acestea balet, înot, limbi străine, teatru şamd. Aproape jumătate (46%) din cheltuielile cu educaţia se datorează membrilor Pareto, cu menţiunea că acest lucru se întâmplă mai cu seamă în Bucureşti şi oraşele mari, unde există multe opţiuni în sfera învăţământului privat. „Foarte mulţi (77%) dintre cei din grupul Pareto îşi duc copii în învăţământul de stat, mai ales în oraşele în care nu există alternative pentru educaţia privată. Doar 9% îşi duc copiii în învăţământul privat (grădiniţe, şcoli), 3% au copiii în altă ţară şi 11% ţin copiii acasă, pentru că sunt prea mici pentru a merge în colectivitate, nefiind vorba decât marginal de educaţie primită acasă, care în România nu este un curent important”, adaugă Manuela Mancaş.

    Tot ea mai spune că 58% din cheltuielile cu vacanţele sunt realizate de populaţia Pareto, care merge mai des în concedii, au sejururi mai lungi şi când ajung în vacanţe cheltuiesc mai mult, adeseori dublu sau mai mult decât dublu faţă de publicul comercial general.

    41% dintre cheltuielile cu sportul sunt adjudecate de Pareto, ponderi apropiate având şi serviciile de curăţenie (45%) şi piaţa de electro-IT şi mobilier (40%).

    Cele mai mici contribuţii sunt în piaţa de transport public (28%), servicii de telecomunicaţii (27%) şi jucării şi rechizite (26%). „În ce priveşte piaţa de telecomunicaţii, acum ofertele s-au cam uniformizat, nu poţi să îţi iei miliarde de minute şi abonamentele sunt într-un spectru destul de limitat. Procentul este mai mic şi în ce priveşte cheltuielile cu jucăriile şi rechizitele, pentru că unii membri din publicul Pareto nu au copii încă”, explică reprezentanta companiei de cercetare.


    „Din cei 9,4 milioane de români definiţi ca public general, «felia» reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, respectiv cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de români.”

    Manuela Mancaş, AHA Moments


    Şi totuşi…banii aduc fericirea

    În ceea ce priveşte calitatea vieţii, populaţia Pareto se declară mai mulţumită decât publicul comercial general. Participanţilor la studiu li s-a cerut să indice pe o scară de la 0 la 10 (unde 10 reprezintă cea mai bună viaţă pe care o pot avea şi 0 cea mai proastă viaţă pe care o pot avea). Cei din publicul comercial general se consideră la un nivel de satisfacţie moderată în ce priveşte nivelul vieţii, în timp ce populaţia Pareto pare mai mulţumită.

    Faţă de ediţia din 2021 a studiului datele sunt stabile, deşi în mod semnificativ au existat îngrijorări, mai cu seamă în luna aprilie, legate de războiul din Ucraina. Câteva luni mai târziu însă, percepţiile legate de calitatea vieţii au revenit la normal.

     

    Mulţumit sau nemulţumit de România?

    Dacă România ar fi un furnizor de servicii, clienţii săi ar da note destul de proaste pentru experienţa lor în această privinţă, mai cu seamă populaţia Pareto, al cărei nivel de încredere a scăzut semnificativ în ceea ce priveşte posibilitatea de a recomanda „serviciul respectiv”.

    Fiind mai educaţi şi la curent cu evenimentele din prezent, sunt înclinaţi mai degrabă să acorde atenţie vulnerabilităţilor ţării. Prin urmare, cei din grupul Pareto ar recomanda ţara noastră ca un loc potrivit pentru a trăi la un nivel mult mai mic decât anul trecut.


    Diferenţe de mentalitate

    „Ne-a surprins că aceşti oameni, din segmentul Pareto, au un impact uriaş în zona de mentalitate. Pareto şi publicul general comercial nu sunt două feluri complet diferite de oameni. Dacă mergi pe stradă sau intri într-o cameră, n-o să-ţi dai seama în primul rând că acest om este din categoria Pareto şi acesta din publicul comercial general şi să crezi că sunt foarte diferiţi şi ei nu pot să stea împreună”, afirmă Manuela Mancaş. Ea detaliază că există un fundament comun foarte puternic, care vine din cultură; sunt foarte multe similitudini între ei, ca valori, principii, frici. Sunt multe puncte în care ei se aseamănă. Un aspect este în zona de valori: top trei valori pentru toţi sunt familia, corectitudinea şi respectul; orice român, indiferent de câţi bani are în portofel, crede în aceste valori şi se ghidează după ele. Dar există şi diferenţe. „Pareto crede mai mult în libertate, şi acesta este un semnal al mentalităţii deosebite. Un Pareto crede mai mult în optimism, de a fi deschis către oportunităţi şi de a le lua singur, de a face el însuşi; crede în reponsabilitatea pe care o are şi în capacitatea de a se dezvolta”, spune reprezentanta AHA Moments. Echipa dedicată studiului a aflat, în cele peste 100 de ore de discuţii calitative şi exploratorii cu intervievaţii Pareto, că dacă ceva se întâmplă în jurul lor, ei se simt responsabili în acel context, chiar dacă nu a fost generat de ei, să găsească o soluţie pentru a îmbunătăţi sau pentru a fructifica o oportunitate. În cazul publicului general există tendinţa uneori de a pune responsabilitatea pe umerii altora, de pildă: „să facă alt vecin primul curăţenie” (puterea exemplului are un rol redus), „este treaba primăriei” (se bazează pe instituţiile statului), sau „mărcile ar trebui să recicleze, marile companii ar trebui să facă asta pentru că oricum au foarte mulţi bani”. Cumva micşorează cercul de responsabilităţi, dacă se poate. „Cei din segmentul Pareto cred mai mult în toleranţă, au acces mult mai mare la informaţii şi citesc mult mai mult despre incluziune a oamenilor care provin din diverse zone, fie că e vorba de sex, religie, rasă sau orientări sexuale. Poate fi vorba şi de fenomenul de incluziune care s-a cascadat în corporaţii din zona occidentală şi ajunge şi la noi. De pildă am auzit că în unele companii din România, în zonele de vânzări sunt mai mulţi bărbaţi şi acum în aceste departamente se caută targetat femei pentru a mai echilibra balanţa”, povesteşte Manuela Mancaş. Cei din Pareto, arată studiul, cred mai mult în unicitate şi creativitate, care se manifestă la un moment dat şi în fricile lor, pentru că le este mai teamă decât celorlalţi de mediocritate şi de a fi comuni. „Se simte nevoia lor de a fi diferiţi sau de a-şi depăşi condiţia, de a avansa mai mult decât le este dat”, punctează reprezentanta firmei de cercetare.

    Când vine vorba de frici în viaţă, există similitudini între populaţia Pareto şi cea din publicul general, cele mai importante fiind frica de boală şi cea de a nu putea să îi ajute pe cei dragi, dar şi instabilitatea financiară. „Pentru Pareto, temerea legată de instabilitatea financiară s-a intensificat anul trecut, când s-a vorbit foarte mult despre inflaţie. Ce îi face diferiţi este faptul că nu-şi doresc să fie mediocri sau comuni şi le este frică să nu-şi piardă echilibrul, preocupare care se leagă de faptul că au foarte multe coordonate în viaţa lor. Acest lucru îi încarcă dar îi şi ţine în priză: carieră, familia şi prietenii, pasiunile, au grijă de sănătate, fac mai mult sport, în ce priveşte educaţia copiilor se uită la trendurile de parenting şi sunt preocupaţi de latura emoţională a copiilor, nu numai de cea materială”, spune Manuela Mancaş. Astfel, aceste coordonate ajung la un moment dat să fie apăsătoare şi le creează o presiune de dezechilibru; aceşti oameni nu ştiu cum să încline balanţa la un moment dat şi cum să îşi mai împartă timpul. Presiunea timpului pentru ei este mult mai mare decât în cazul publicului general.

    În zona de mentalitate, pe lângă valori şi frici mai e zona de preocupări pe care le au când vine vorba de copiii lor. Populaţia Pareto, faţă de publicul general, este mult mai preocupată de dezvoltarea emoţională, să simtă copilul că este iubit, protejat, ghidat cu iubire; sunt mult mai interesaţi de ceea ce mănâncă deopotrivă ei dar şi copiii lor. De aceea caută ingrediente care au valori nutriţionale deosebite, de pildă seminţe de quinoa, brocoli, avocado etc; evită prăjelile, fast-food-ul dar şi noul inamic – zahărul. Studiul mai arată că Pareto sunt mai interesaţi de trendurile din parenting, fiind la curent cu informaţiile din această sferă. „Un alt aspect prin care vedem că sunt diferiţi în mentalitate cei din Pareto este modul în care se uită la carieră, îşi doresc să exceleze şi să evolueze, au un nivel mai ridicat de satisfacţie în privinţa punctului în care au ajuns, dar în acelaşi timp au şi o mai mare sete de a merge şi mai departe. Reversul este că sunt preocupaţi de timpul pe care îl alocă familiei şi de această balanţă”, afirmă Manuela Mancaş.

    Tot ea povesteşte un alt aspect interesant relevat de studiu: că membrilor Pareto le-ar plăcea să aibă un angajator, mai mult decât publicul comercial general, care visează mai degrabă la antreprenoriat. Opţiunea celor din Pareto se datorează probabil educaţiei financiare mai complete şi faptului că pot prognoza că antreprenoriatul nu este o sarcină foarte uşoară, precum pare din exterior, „şi că nu este despre a fi propriul şef, a munci cât îţi doreşti şi a te trezi la ce oră doreşti, ci dimpotrivă, despre a pune toţi caii să tragă la căruţă şi de un efort foarte mare”.

    Un alt aspect în care sunt diferite cele două tipuri de public analizate în studiu e cel al stilului de viaţă: în privinţa alimentaţiei cei din publicul Pareto caută să mănânce mai mult fructe şi legume, alimente cu superputeri nutriţionale sau produse bio. Sunt şi mai interesaţi de a avea grijă de corpul lor şi merg la clinici, proceduri estetice, masaj, acupunctură, dar şi la psiholog, yoga, meditaţie, această sferă având o incidenţă mai mare în cazul lor, cu toate că aceste servicii au încă o prezenţă mică în România.

    Un alt aspect din zona de mentalitate a publicului Pareto este interesul lor în tot ceea ce ţine de tehnologie şi asta se vede în două perspective, povesteşte reprezentanta AHA Moments. Pe de o parte, incidenţa achiziţiilor online în rândul lor este mult mai mare pe aproape toate categoriile, doar în domeniul bricolajului nu există diferenţă mare faţă de publicul comercial general. Din exterior pare că sunt foarte multe aplicaţii de genul Bringo, Glovo, Freshfull şamd, dar ele se lansează ca să susţină o tendinţă în creştere. „Conform informaţiilor pe care le avem, în jur de 3-4% din ceea ce vinde un producător de FMCG este vândut în online, deci o pondere foarte mică. Şi investiţiile din zonă aceasta sunt făcute cumva upfront, şi direcţia e confirmată dacă ne uităm la publicul Pareto are un apetit mult mai mare către online decât publicul comercial general”, argumentează Manuela Mancaş. Evident, această înclinaţie se oglindeşte şi în portofoliile comercianţilor, care şi-au adaptat oferta în consecinţă, având produse şi servicii atractive pentru acest tip de client.

    Tot din punctul de vedere al tehnologiei, locuinţele celor din segmentul Pareto sunt mult mai tehnologizate din perspectiva gadgeturilor. Telefoanele mobile inteligente au o incidenţă mare, dar cam tot românul are un smartphone; televizoarele inteligente la rândul lor au o incidenţă mare, dar, în mod similar, sunt prezente în mai toate căminele. În schimb, pe alte tipuri de gadgeturi se observă diferenţe mai mari, fie că este vorba de căşti wireless, ochelari VR, iluminat smart controlat prin telefon sau console de joc. „Pareto are capacitatea de a arăta care este următorul val din zona de gadgeturi care vor deveni produse de masă. Studiul ne arată că la un pas distanţă de a deveni produse de masă sunt ceasurile inteligente şi căştile wireless”, afirmă reprezentanta AHA Moments.

    Pareto sunt vizionarii care încearcă mereu tehnologii noi, ceea ce înseamnă că au şi disponibilitatea de a încerca, de a explora, de a vedea ce a mai apărut, de a ţine pasul cu timpurile. Pe de altă parte, când vine vorba de gadgeturi contează şi susţinerea financiară pe care o au, în sensul că portofelul lor le permite să încerce astfel de gadgeturi. Pentru că una este să încerci un iaurt inovator care a apărut dar care este într-o plajă de preţ destul de accesibilă până la urmă şi altceva este să îţi iei ultimul tip de aspirator care face curăţenie singur.

    Acest aspect al apetitului ridicat pentru noutăţi este atât de important „încât i-am pus sub lupă pe aceşti consumatori care sunt primii care adoptă tehnologiile”, spune Manuela Mancaş. De ce? Pentru că ei sunt foarte importanţi pentru companiile care vor să lanseze produse noi şi vor să îi cunoască pe aceşti oameni ca să rafineze cumva produsele şi serviciile pe care le au înainte de a le lansa. Pentru că publicul Pareto poate dicta succesul. Dacă produsul le place şi intră în rutina lor, are capacitatea de a se duce către mase. „Ne-am uitat cu mare atenţie la această categorie care adoptă primii inovaţiile, atât în retail cât şi în tehnologie. Acest segment înseamnă 24% din Pareto, adică aproximativ 500.000 de români”, punctează Manuela Mancaş.

    „Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori.”

    Mihai Bârsan, Brandelier


    Segmentele dominate de Pareto

    Veniturile sunt pe de o parte direcţionate în consum şi pe de altă parte către investiţii, economisire, donaţii şi asigurări. În aceste din urmă zone, Pareto sunt cei care şi-au adjudecat partea leului, fiind responsabili de 95% din investiţii, 57% din banii economisiţi, 65% din donaţii şi 35% din zona de asigurări. Din totalul veniturilor, în cazul publicului comercial general mare parte din venituri se duce pe consum şi servicii, pe când în rândul Pareto există şi o pondere care rămâne şi este direcţionată către economisire, investiţii, donaţii şi asigurări.

    Diferit faţă de alte tipuri de studii, spune ea, este că a fost intuită o nevoie, în rândul producătorilor, retailerilor şi al companiilor de servicii; mulţi nu ajung să acceseze un astfel de studiu pentru că este unul de anvergură, din punctul de vedere al metodologiei şi resurselor. „Ca să ajungi să ai un eşantion robust din rândul acestei populaţii sau să ajungi să ai un număr relevant de interviuri de nivel calitativ exploratoriu cu foarte multe persoane din arii diversificate – de vârstă, meserii şamd – un astfel de studiu ajunge să fie foarte costisitor. Deci am identificat două nevoi: o dată că sunt companii care ar vrea să se uite la acest public şi l-ar considera valoros, dar pe de altă parte nu o fac pentru că este foarte scump”, spune Manuela Mancaş. Astfel s-a născut ideea unui studiu sindicalizat, un proiect în care pot intra şi poate fi vândut către mai mulţi clienţi, astfel resursele de bază folosite ajungând să fie împărţite clienţilor şi proiectul să aibă un preţ mult mai bun. Studiul a fost realizat în 2021 şi 2022.

    „Avem diverse tipuri de produse pe care le putem vinde din studiul Pareto, el poate fi cascadat în mai multe variante”, explică reprezentanta firmei de cercetare. Una dintre ele este varianta de partener, care se agreează înainte de a începe studiul; există maximum trei locuri pentru clienţi şi asta înseamnă că acel client poate să pună în investigaţia calitativă şi cantitativă un capitol de întrebări specifice businessului lui şi nu numai – se poate lega de brand, de planuri, de ipoteze, au fost clienţi care au studiat idei de inovaţii. „Ca să intre în etapa asta, ca partener, preţurile au oscilat de la 15.000 la 23.000 de euro, în funcţie de cât de mare a fost palierul de obiective pe care ei l-au avut”, explică Manuela Mancaş.

    Există şi clienţi care au cumpărat proiectul după ce a fost realizat şi au acces doar partea sindicalizată, care nu include răspunsurile pentru întrebările celor trei parteneri; „sunt mai multe tipuri de produse pe care le propunem şi preţurile pot varia de la 3.000 la 9.000 de euro, în funcţie de volumul de informaţii la care doresc să aibă acces”; companiile care au fost interesate de proiect sunt mari.

    În ambele valuri ale studiului, s-a confirmat că industria de banking este foarte atrasă de acest raport, spune Manuela Mancaş. La ambele ediţii a avut clienţi cinci sau şase bănci din top 7 din domeniul bancar, şi în fiecare an câte un partener din banking. „Asta înseamnă că au văzut valoarea proiectului încă înainte ca noi să îl lansăm”, argumentează antreprenoarea.

    Alte domenii interesate de acest studiu sunt retailul din FMCG şi DYI – „e de înţeles interesul lor o dată pentru că acest public deţine o pondere atât de mare din venituri, dar şi pentru că modul în care se raportează ei la cumpărături este diferit”, spune Manuela Mancaş. Pe de o parte, este vorba în cazul Pareto de deschiderea şi apetitul lor către o variantă foarte diversificată de a-şi face cumpărăturile (şi online-ul intră foarte mult în obiceiurile lor chiar şi pentru categorii care nu realizează vânzări mari în acest canal), iar un alt aspect este că modul în care se uită la o experienţă de cumpărare este diferit. Spre exemplu, când vine vorba despre ce înseamnă supermarketul sau hipermarketul ideal, publicul comercial general şi cei Pareto au un punct în comun: simt că atunci când fac cumpărături au grijă de cei din jurul lor, de pildă iau iaurtul lor preferat, cerealele favorite ale copilului, un anumit tip de produs care îi place soţului şi multe produse pe care le folosesc împreună şi deservesc gospodăria. Cu toţii au această senzaţie, că se îngrijesc să ia lucruri care sunt bune pentru familia lor.

    Există şi diferenţe între cele două categorii de cumpărători. Cei din publicul general îşi doresc să fie practici în decizii, deci sunt poate puţin mai atenţi la raportul calitate/preţ, au o listă (scrisă sau mentală), ca să nu devieze foarte mult de la ceea ce şi-au planificat. Iar Pareto este foarte spontan în decizii şi vrea să fie la curent cu toate inovaţiile. Asta înseamnă că dacă ajunge la un raft şi vede un produs nou, îi va acorda atenţie şi este dispus să iasă din lista pe care şi-a propus-o, nu are restricţii; dacă îi iese în cale un alt produs care i se pare apetisant, îl va pune în coşul de cumpărături. Este mult mai deschis spre a explora şi încerca faţă de obiceiul de consum al publicului larg, care este axat pe rutină, pe a fi practic şi a deservi gospodăria.

    La fel se întâmplă şi în domeniul magazinelor de bricolaj. Atât publicul general cât şi Pareto îşi doresc să fie practic în decizii, în ideea că dacă pun nişte produse în casă vor să fie practic şi comod să se mişte în locuinţă, să fie ceva ce îi ajută. Un alt lucru pe care îl au în comun este că îşi doresc ca produsele pe care le iau să fie moderne, la zi – atunci când îşi decorează casa vor să simtă că ţin pasul cu tendinţele. Diferenţele apar în ceea ce priveşte cum se simt şi cum se manifestă după ce au făcut achiziţia şi decorarea. Publicul general spune „vreau să mă simt unic şi special prin alegerea mea, că a făcut un lucru foarte fain pentru el şi pentru casa lui, şi este despre el”, în timp ce un client Pareto spune: „Vreau să am puterea să influenţez lucrurile din jurul meu, ceea ce înseamnă că dacă vin oameni în vizită o să admire şi o să cascadeze ideea mai departe. Aşadar, poate să seteze anumite trenduri, încearcă lucruri noi pe care alţii nu le testează. Şi acest lucru este foarte legat de mentalitatea lor”, spune Manuela Mancaş. În general aceştia sunt early adopters pe foarte multe categorii şi au şi nevoia de a fi mai degrabă în lumina reflectoarelor, versus cultura românilor care este una mai degrabă orientată către comunitate, adică nevoia de integrare este mai puternică decât nevoie de diferenţiere. Pareto fac nota discordantă, pentru că ei sunt mai puţin interesaţi de zona de comunitate, de apartenenţă, şi sunt mai preocupaţi de statut: cine sunt eu şi ce pot să fac eu pentru cei din jur.


    Sunt tot oameni

    „Când vorbim despre Pareto, de multe ori impresia celor care ascultă prezentarea este că oamenii aceştia sunt foarte puternici, sunt indestructibili, nu-i afectează atât de mult dimensiunile contextului şi au într-adevăr o putere de a se reinventa şi de a găsi oportunităţi şi soluţii în diverse situaţii, dar am fost curioşi să vedem ce impact a avut contextul de anul trecut”, spune Manuela Mancaş. Primul val al acestui studiu a fost în 2021, care a fost în pandemie, şi al doilea val a fost în 2022, care a fost un an post pandemic, dar care ne-a surprins cu războiul din Ucraina şi cu inflaţia crescută spre final de an (studiul se derulează în septembrie). Rezultatele arată că şi în publicul Pareto este influenţat de ceea ce se întâmplă în jur. Când vine vorba de motivaţii, crezuri puternice şi ce se întâmplă în viaţă, „pe lângă ideea de statut pe care am văzut-o în fiecare an şi e consecventă (ideea de a fi cei mai buni, de a-şi depăşi limitele, de a avea un impact şi de a-i inspira pe cei din jur), observăm anul acesta că se adaugă o nouă valenţă, şi anume faptul că vor să fie practici în decizii. De ce? Pentru că am văzut, de exemplu că în rândul preocupărilor şi fricilor lor zona de instabilitate financiară creşte”, afirmă reprezentanta firmei de cercetare. Drept urmare, Pareto nu sunt intangibili şi un context de genul celui de anul trecut (cu războiul în ţara învecinată şi inflaţia) îi poate dezarma sau preocupa. Mai sunt şi alte diferenţe între rezultatele studiilor din 2021 şi 2022. De pildă, Pareto Report incude o întrebare împrumutată din servicii, clasica întrebare de recomandare. A fost aplicată la nivel de ţară ca un exerciţiu, în formularea „Dacă ar trebui să recomanzi România ca o ţară în care să locuieşti, în ce măsură ai face acest lucru?”. În primul an, publicul comercial general şi populaţia Pareto aveau scoruri similare, ba chiar cei din urmă aveau scoruri ceva mai ofertante şi promovau România un pic mai mult decât o făcea publicul extins. După contextul anului trecut – cu război şi inflaţie – publicul Pareto a devenit mult mai critic legat de România, scorul lor de susţinere fiind de 28% faţă de 36% în rândul publicului comercial general. „Considerăm că acest lucru se datorează gradului mai mare de informare, cu mai multe ancore pe care le au în mai multe arii, i-au făcut să perceapă vulnerabilităţile României, într-un an cum a fost cel trecut, ca fiind majore, de impact”, arată Manuela Mancaş. Astfel, Pareto au considerat că România nu mai este atât de mult o ţară pe care să o recomande altora. Pe de altă parte, în 2021 studiul a măsurat şi intenţia de emigrare, iar aceasta nu este mai mare în rândul Pareto.

    Alte schimbări în rezultele Pareto Report din 2022 faţă de 2021? Studiul realizează şi o radiografie asupra pilonilor care măsoară calitatea vieţii. Venitul este un pilon important pentru orice tip de audienţă, atât pentru publicul general (22%) cât şi pentru Pareto (25%, în condiţiile în care suma tuturor celor zece piloni înseamnă 100%). Însă pentru Pareto sunt mai importante relaţiile cu cei din jur, care contează în măsură de 14% (faţă de 10% în cazul publicului comercial general), calitatea mediului înconjurător, care înseamnă 11% (faţă de 7% în cazul publicului comercial general), dar şi modul în care îşi pot petrece timpul liber şi activităţile disponibile în oraşul lor pentru a-şi petrece timpul liber, care contează în proporţie de 9% (faţă de 4% în cazul publicului comercial general). În zona publicului larg are impact mult mai mare zona de sănătate, în proporţie de 20%, faţă de cei din Parto, iar acest lucru nu înseamnă că aceştia consideră că pot avea o calitate a vieţii bună dacă nu sunt sănătoşi, ci cel mai probabil coordonata se datorează stilului de viaţă diferit – „avem informaţii că merg la doctor mai des, chiar şi pentru prevenţie, că fac sport, sunt preocupaţi de o alimentaţie sănătoasă şamd. Au şi veniturile care le permit să aibă acces la servicii medicale, deci nu au această preocupare. Ei sunt mulţumiţi de sănătatea lor pentru că o ţin foarte bine în frâu cu comportamentul de a preântimpina problemele”, spune Manuela Mancaş.

     

    „Scânteia” pentru Pareto Report

    Cum a fost definit acest segment, cei mai valoroşi consumatori? „Am început studiul cu un alt studiu. Înainte să promovăm proiectul şi să începem Pareto am făcut o analiză meticuloasă pe zona de venituri. Am vorbit cu 1.400 de români doar despre veniturile lor, ca să putem defini ce înseamnă Pareto, la ce dimensiune ne uităm ca să tragem linie şi să zicem cine se încadrează în acest segment şi cine nu”, povesteşte Manuela Mancaş. Totul a fost făcut cu foarte mare grijă şi implicare masivă de resurse – financiare, timp şi entuziasm. „Ca investiţie, comparativ cu orice alt proiect sindicalizat realizat de noi sau de mine în istoricul meu în cercetare, este de peste cinci ori mai mare decât orice alt studiu, având şi un logo, un website dedicat. În plus, pentru a găsi aceşti oameni şi a-i ţine la discuţii atât de mult timp a venit cu costuri asociate, am avut discuţii unu la unu care însemnă cumulat peste 100 de ore. Şi echipa implicată are o expertiză importantă, am pus mare greutate şi în echipa care a stat în jurul proiectului”, spune Manuela Mancaş, care are o experienţă de 17 ani în domeniul cercetării, iar ultimii doi în antreprenoriat, în 2021 punând bazele AHA Moments.

    Ideea proiectului însă a plecat de la Mihai Bârsan, care a lucrat vreme de 20 de ani în corporaţii, ultima poziţie deţinută fiind de VP marketing şi strategie al Ursus Breweris.  În urmă cu câţiva ani, a făcut şi el pasul spre antreprenoriat, având roluri ca management advisor (Untold, Therme Group, Zarea SA), fondator al celui mai amplu proiect de promovare turistică a României, Destinaţia Anului, şi voluntar activ în mai multe asociaţii. „Ideea studiului a venit atunci când am dorit să analizăm mai în amănunt segmentele superioare ale pieţei berii pentru liderul pieţei, Ursus Breweries. Într-o piaţă dominată peste 80% de câteva mărci, segmentele superioare erau într-o creştere puternică dar şi mult mai diversificate, atât ca genuri de produs (specialităţi versus bere blondă) cât şi ca mărci (de la branduri globale la craft)”, spune Mihai Bârsan, fondator al firmei de consultanţă în marketing Brandelier. Strategia de marketing a Ursus Breweries depindea foarte mult de o înţelegere mai profundă a comportamentelor şi atitudinilor în aceste segmente, astfel că a comandat un studiu de segmentare a consumatorilor cu putere mai mare de cumpărare. Studiul a relevat diferenţe marcante între aceştia şi marea masă, dar, mai mult, a arătat că există de fapt mai multe segmente / tipologii de consumator în cadrul acestui grup, care ar trebui atrase în mod diferit. Rezultatul a fost o strategie de portofoliu prin care Ursus Breweries şi-a consolidat poziţia de lider total de piaţă, îmbunătăţind semnificativ poziţia în cadrul segmentelor super-premium.

    Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. „Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori”, explica Mihai Bârsan.

    Iar Manuela Mancaş povesteşte că prima discuţie pe marginea acestui subiect a fost în 2021, în primăvară, în primul an de viaţă al AHA Moments. „Pareto a însemnat foarte mult pentru creşterea firmei, cel puţin în vizibilitate, pentru că acest proiect a fost de aşa mare interes încât am fost invitaţi la mai multe conferinţe să vorbim despre el, clienţii au aflat despre el din social media şi au venit către noi şi am avut cel puţin oportunitatea de comunicare şi promovare. Pentru noi începuturile au fost foarte bune, în 2021 am avut o cifră de afaceri de jumătate de milion de euro, iar în 2022 aproape am atins milionul, ceea ce era planul nostru pe cinci ani. Mai mult decât valoric, acest proiect a contribuit la construirea reputaţiei noastre”, spune antreprenoarea. Ea adaugă că în acest moment cochetează cu ideea de a extinde studiul în alte ţări, având discuţii deja destul de avansate în Polonia. Ar fi avantajos să compare publicul Pareto din România cu cel din alte pieţe, iar datele ar avea o mult mai mare valoare. „De aceea ne-am uitat la Pareto comparativ cu publicul general, pentru că un procent de 70% poate fi mic, mediu sau mare – în funcţie de termenul de comparaţie”, concluzionează Manuela Mancaş.

     

    Surse de venit pentru unii dintre Pareto

    Din cei 1,9 milioane de români câţi alcătuiesc segmentul Pareto, 24%, adică aproximativ 500.000, au un apetit ridicat pentru adopţia timpurie a inovaţiilor, înaintea altora, şi sunt dispuşi să experiementeze produse şi servicii dintr-o gamă largă, fie tehnologie sau bunuri de larg consum.
    Acest tip de consumator este activ şi creativ şi tinde să aibă mai multe surse de venituri decât întregul segment Pareto. Pe de o parte este vorba de salariul lunar, dar pe de altă parte de venituri din investiţii, servicii sau produse pe care le monetizează, burse şi bani de la rude (pentru cei mai tineri). Astfel, respondenţii cu apetit mare pentru adopţia inovaţiilor au, în medie, 3,2 surse de venit, populaţia Pareto are o medie de 2,8 surse de venit, iar publicul comercial general are 2,4 surse de venit, în medie.

     

     

    De vorbă cu câţiva Pareto

    Din cele peste 100 de ore de interviuri aprofundate, AHA Moments dă câteva exemple de întrebări şi răspusuri. Numele respondenţilor sunt confidenţiale, fiind dezvăluite vârsta, sexul şi funcţia.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, PRIVATE HOSPITAL MANAGER: 

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    Anul 2022 a fost extraordinar, din toate punctele de vedere. Fericire în cuplu, sănătate în familie, fantastic din punct de vedere profesional, vacanţe romantice în cuplu (Roma, Veneţia, Milano, Monza), vacanţe pline de energie cu familia completă (patru copii), extraordinar din punct de vedere financiar, am bifat tot ce aveam în plan şi ceva în plus.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Pentru anul 2023 aş vrea să am familia, apropiaţii sănătoşi, să continui cursurile de răbdare de la care zodia mea a lipsit (berbec) , să mă bucur de tot ce am, să acord timp de mulţumire şi recunoştinţă pentru tot ce ne dă Dumnezeu, să petrec timp cu soţul şi copiii, să continuăm toate proiectele în care suntem implicaţi.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Pacea.

     

    BĂRBAT, 30 DE ANI, DATA ANALYST, COMPANNIE DE GAMING:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an plin de schimbări – atât la nivel global, cât şi personal. Din punct de vedere personal am reuşit să îmi achiziţionez un apartament şi trec prin tot tumultul a ceea ce înseamnă achiziţia lui. Şi schimbările la nivel global au afectat – un război destul de aproape de noi, schimbări economice care ne afectează fiecare decizie de achiziţie şi tot aşa.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Îmi doresc să economisesc pentru a plăti anticipat din credit, să renovez măcar o parte din apartament şi să am parte de timp de calitate (concedii, cărţi citite, mers la teatru/muzeu/concert) şi să mă văd mai des cu prietenii mei.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cred că rezilienţa e cel mai bun lucru pe care îl are România în momentul de faţă. Cred că oricât de rău arată viitorul, avem un soi de răbdare/energie care ne ajută să navigăm prin tot felul de situaţii.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, ANALIST FINANCIAR, COMPANIE DIN DOMENIUL FINANCIAR:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an bun şi generos, cu multe provocări dar cu multe lucruri bune. A fost un an plin, în care am muncit mult dar am încercat să profităm la maximum de timpul liber. Sunt recunoscătoare că toţi cei dragi sunt sănătoşi şi ne sunt alături.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 fiica mea cea mare termină clasa a VIII-a şi se pregăteşte pentru admiterea la liceu. Îmi doresc pentru mine multă înţelepciune şi răbdare să îi fiu alături cât mai bine în momentele care vin.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Oamenii sunt cea mai valoroasă resursă a României. Îmi doresc să nu ne pierdem omenia, încrederea şi dragostea faţă de cei care ne înconjoară.

     

    BĂRBAT, 36 DE ANI, PUBLIC MANAGERI, MINISTRUL FONDURILOR EUROPENE

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un  an memorabil pentru mine, pentru că m-am revăzut cu sora mea după unsprezece ani. Am petrecut o lună de zile împreună, alături de familiile noastre.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 îmi doresc o vacanţă de minimum două săptămâni în Insulele Caraibe, alături de familie.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cel mai bun lucru pentru România, în prezent, este faptul că face parte din UE şi NATO.

  • Ionuţ Andrei, CEO şi fondator al v8: Indiferent de industrie, trebuie să alegi între mai bine şi mai mult

    … este filosofia pe care se bazează Ionuţ Andrei, CEO şi fondator al agenţiei de comunicare integrată v8. Din punctul lui de vedere, Succesul ţine de concentrare şi de poziţionare, de ceea ce urmăreşti şi de cât de repede vrei să se întâmple Lucrurile. Iar faptul că „Businessurile sustenabile se construiesc încet, în timp” se observă şi în evoluţia afacerii pe care o dezvoltă.

    „Comunicarea înseamnă, mai devreme sau mai târziu, influenţă. Iar meseria asta se traduce prin oportunitatea ca inteligenţa sau abilităţile tale să poată influenţa segmente mari de populaţie într-o anumită direcţie – să facă ceva, să schimbe ceva. Dacă-ţi reuşeşte, recompensa e inimaginabilă şi foarte greu de tradus în cuvinte sau în stări”, descrie Ionuţ Andrei, fondator şi CEO al companiei româneşti v8, felul în care se raportează la o industrie în care a adunat mai bine de 20 de ani.

    De 10 ani, şi-a asumat şi rolul de antreprenor şi dezvoltă propria afacere în domeniu, pe care o defineşte drept o agenţie de comunicare integrată, de mărime medie, care are aproximativ 400 de proiecte pe an, acoperind tot spectrul de servicii de comunicare. „Din această poziţie, ai oportunitatea de a accesa atât proiecte ample, precum lansările sau repoziţionările unor branduri mari pe piaţa autohtonă, cât şi proiecte mai mici, campanii punctuale, fie ele de brand, de produs sau de vânzări. Bugetele sunt date de dimensiunea proiectului şi de ecosistemul de comunicare pe care îl construieşti”, explică el. Iar când vine vorba de cifre, spune că în 2022 au lucrat atât cu bugete de peste 100.000 de euro, dar şi cu bugete mici, de ordinul miilor. „Ce e important de înţeles este că dincolo de buget, contează performanţa. Pe ea ne axăm, nu pe dimensiunea bugetului.”  Având asta în minte, a condus afacerea de la o investiţie zero spre o cifră de afaceri de  peste 1 million de euro. 

    Care au fost paşii făcuţi până aici?

    Crescut în multinaţionale, dar cu ADN de antreprenor dintotdeauna, după cum spune chiar el, până să ajungă în industria publicităţii, Ionuţ Andrei a trecut prin media & publishing, digital, e-commerce. A decis fondarea propriei agenţii cu gândul să facă  lucrurile în industrie „mai bine sau altfel sau în stilul nostru”. Spune că au stat la baza creării firmei creativitatea şi strategia, iar cel mai mult a contat echipa: „Cred enorm în viziune, în puterea ideii şi în oameni; la v8, punem echipa pe primul loc. Poate fi considerată o filosofie de leadership pe care-o aplic şi care simt că dă roade. Asta şi pentru că eu cred că succesul vine atunci când te înconjori de o echipă mai bună ca tine. Şi când ştii că împreună puteţi ajunge la acea idee, puteţi câştiga acel pitch, reuşiţi să obţineţi acel client. În business trebuie să dai totul pentru a reuşi, trebuie să-ţi dedici timp, să vrei să creşti, să simţi că aduci o contribuţie importantă pentru clienţi sau pentru echipă, să fii partener de încredere şi profesionist. Şi provocarea e cu atât mai mare cu cât businessul e creat şi condus de tine, pentru că atunci conştientizezi şi mai mult ce pui în joc”. Apoi, adaugă că v8 s-a născut din viziunea lor de a pune preţ mai mult pe calitate decât pe volum şi pe faptul că gândirea de perspectivă şi originalitatea vor surclasa mai mereu execuţia. Şi-a propus să respecte aceste principii încă de la început, când piaţa de comunicare era deja aglomerată, şi a pornit businessul, contrar recomandărilor, de la 0, fără investiţii: „Aşa am vrut, să construim un business sustenabil prin plusul de valoare pe care îl generează «produsul» sau intuind că, mai devreme sau mai târziu, piaţa va ajunge într-o zonă de maturizare în care asta va face diferenţa”. Primul pas a fost să îşi răspundă la întrebarea „de ce este nevoie de încă o agenţie de comunicare în piaţă”. Apoi, au creionat cine sunt, ce fac, ce livrează şi, nu în ultimul rând, ce beneficiu pot să aducă unui partener: „Ce a rezultat a fost o poziţionare puternică însoţită de o strategie simplă, dar eficientă – ideas for growth. Idei care te ajută să creşti, indiferent de tipul de creştere pe care ţi-l doreşti. Asta ştim să facem, asta livrăm, asta dă rezultate, din punctul nostru de vedere”.  Crede că i-au diferenţiat viziunea strategică şi creativitatea, însoţite de buna înţelegere a segmentului de business când vine vorba despre clienţi. Îşi aminteşte că au regăsit aceeaşi viziune de business într-un prim client, care, chiar şi după 10 ani, dincolo de relaţia comercială, a devenit prietenul lor. „Relaţia a rezistat în timp, pentru că ambii parteneri au înţeles că orice construcţie se prăbuşeşte repede dacă nu este bine proiectată – viziunea trebuie susţinută de eforturi comune.” Nu în ultimul rând, au contat rezultatele brandurilor pentru care lucrează: „Avem în portofoliu multe branduri lider de categorie, altele care sunt în ascensiune fulminantă şi câteva pentru care muncim să le transformăm în «love brands»”.  

    În prezent au un portofoliu complex de clienţi şi nu se adresează companiilor cu un profil anume; sunt fie din zona de food, zona financiară sau medicală, până în aria serviciilor diverse sau a telecomului. „Ne adresăm brandurilor care înţeleg ce înseamnă comunicarea, care sunt capabile să planifice şi vor să facă o diferenţă dincolo de competiţia de preţ.” În ceea ce priveşte felul în care piaţa de comunicare şi publicitate a evoluat, per ansamblu, în perioada în care s-a dezvoltat businessul v8, Ionuţ Andrei spune că aceasta se află în continuă creştere şi maturizare. „Sunt ani în care creşterea accelerează inimaginabil şi ani în care «se aşază». Anii aceştia sunt borne afectate sau potenţate de puterea de cumpărare a consumatorului, de crize globale sau de oportunităţi din piaţă, de trenduri, de praguri tehnologice sau de inovaţie. Important este să înţelegi că, indiferent dacă este criză sau nu, comunicarea nu se opreşte. Rectific, nu trebuie să se oprească; dacă se opreşte, costul repornirii va fi mult mai mare ulterior. Altfel, dacă faci un pas în spate, evoluţia pieţei este în mare parte asemănătoare unei electrocardiograme, dar fără linii izoelectrice. Şi cu trend ascendent.”

    Aşteptările clientului final, ale consumatorilor anului 2023 în materie de servicii publicitate înseamnă „prezentarea realităţii crude, aşa cum e ea”: „Este un trend de consumator, asta se doreşte, aşa se manifestă, iar brandurile trebuie să se alinieze la cerinţa lui. Per ansamblu, 10 ani de evoluţie au dus către simplitate Ă beneficiu direct Ă loializare continuă. Şi dacă adaugi la «ecuaţia» de mai sus şi ADN-ul balcanic, «râs  – glumă – griji – voce», înţelegi destul de repede ce vor «clienţii» tăi de la tine, indiferent de ce fel de brand eşti. Caracterizându-ne direct, avem beneficiul de a fi un popor empatic, un popor care reacţionează şi răspunde. Iar asta este o oportunitate, pentru că indiferenţa este cel mai mare inamic al comunicării”. Înţelegerea obiceiului de consum, a dorinţelor consumatorului şi a dimensiunii ecosistemului de comunicare necesar este cea mai mare provocare din industria în care activează. La aceasta se adaugă, desigur, obstacolele inevitabile din parcursul oricărui antreprenor.

    În prezent creativitatea se măsoară în cifre

    „Frica de eşec, lipsa de încredere, viziunea (lipsa de diferenţiator), dorinţa de a face totul repede şi, poate, pe ultimul loc, banii. Nu există manual despre cum să ai succes, dar există manuale care te învaţă cum să gândeşti şi ce poţi să faci. Mai departe însă, ţine doar de tine. Trebuie să ştii că greşeala e normală şi inerentă, că poţi învăţa din ea, că viziunea face diferenţa, că banii sunt doar un vehicul, nu o ţintă. Pentru că, dacă faci ce face şi competitorul, mai devreme sau mai târziu se va termina”, descrie Ionuţ Andrei principalele provocări pe care le-a întâmpinat în dezvoltarea afacerii. De asemenea, adaugă el, realist vorbind, indiferent de industrie, observă că trebuie să alegi între „mai bine” şi „mai mult”: „Totul ţine de concentrare şi de poziţionare, de ceea ce urmăreşti şi de cât de repede vrei să se întâmple. Businessurile sustenabile se construiesc încet, în timp – aşa câştigă valoare, tracţiune şi stabilitate”.

    Vorbind despre performanţa unei entităţi ca urmare a unor proiecte de comunicare, succesul poate să însemne: creşterea indicatorilor de brand (de exemplu: din ce în ce mai multă lume ştie cine eşti), creşterea segmentului de piaţă pe care îl deţii, creşterea favorabilităţii (exemplu: creşte segmentul de consumatori care te preferă) sau a  audienţei,  creşterea vânzărilor, fie că vorbim de servicii sau produse. Succesul în sine poate fi proiectat (business plan) sau poate fi datorat unei oportunităţi apărute pe parcurs. „Fie că sunt de imagine, de audienţă sau de performanţă, indicatorii de performanţă sunt imperativi şi demonstrează eficienţa oricărei comunicări. Succesul înseamnă să atingi aceşti indicatori, să-i depăşeşti şi, nu în ultimul rând, să înţelegi de ce s-a întâmplat într-un anume mod. Pentru că acesta este pasul pentru următoarea campanie.”  De aceea, planificarea are un rol foarte important: „Este important să planifici ce vrei să faci, fiind în acelaşi timp conectat la suflul pieţei, consultând în timp real ce se întâmplă şi ce spun oamenii despre tine”, subliniază el.

    „Ce tip de rezultate urmărim?” este una dintre cele mai frecvente întrebări primite de echipa v8, cu care începe, de altfel, lucrul pe orice brief, răspunde şi Adina Stănescu, creative director al v8, referindu-se la felul în care poate fi măsurată performanţa în acest domeniu. „Această informaţie ne ajută enorm când începem să construim, să întoarcem brieful pe toate părţile şi chiar să căutăm o idee creativă. În 2023, rezultatele urmărite de un brand îţi servesc mai mult de jumătate din brief, pentru că te ghidează spre un anumit gen de execuţie.” Stănescu subliniază şi el importanţa serviciilor ce ţin de creativitate în relaţia cu brandurile: „Dacă publicitatea nu ar reuşi în business, noi nu am mai fi azi aici. Cu siguranţă scorează pe plus şi chiar foarte bine. În 2023, orice om de la v8, indiferent dacă este junior sau senior, ştie că acum creativitatea se măsoară în cifre. Şi poate chiar mai mult de atât. Creativitatea este uşa, instrumentul care uneşte obiectivele de business cu rezultatele de vânzări, de awareness etc.” De altfel, spune că acest unghi pragmatic din care ei analizează creativitatea i-a ajutat până acum la realizarea unor campanii care au  împins businessul clienţilor mai departe.

    Pe de altă parte, Andrei Dragu, chief operations office al v8, observă că toate companiile au modalitatea lor proprie de a interpreta performanţa în comunicare, raportându-se la deja faimoşii KPI (Key Performance Indicator). „Aceştia diferă în funcţie de companie, de obiectivul macro şi de interpretarea subiectivă a performanţei printr-un subset de indicatori. Din păcate, standardizarea la nivel de reţetă nu există, aşa că cel mai dificil lucru este setarea acestor indicatori astfel încât ei să reflecte realitatea”, spune el. Oferă şi un exemplu concret: în cazul indicatorilor de performanţă din social media, cea mai întâlnită formulă pentru rata de engagement ne spune că aceasta se măsoară cuantificând numărul total de interacţiuni (like-uri, comentarii, share), care se împarte la numărul total de urmăritori şi se înmulţeşte cu 100. „Nu putem nega validitatea ei, însă, în funcţie de obiectivul macro şi de contextul în care brandul se află, mai avem nevoie de câteva răspunsuri extra, precum: vizualizările postărilor de tip video sunt relevante? Pot fi adăugate în formulă? Numărul interacţiunilor trebuie împărţit la numărul de urmăritori? Sau doar la numărul celor care au fost expuşi comunicării? Proporţia interacţiunilor (ex: like vs. share) este relevant să fie aceeaşi sau adunăm, ca în şcoala generală, mere cu pere? La v8, suntem foarte atenţi la conturarea acestor indicatori. Etapa aceasta este una crucială în stabilirea strategiei de comunicare pe termen mediu şi lung.”

    „Lucrurile mici şi fără provocări nu ne-au plăcut niciodată. Ele sunt necesare şi potenţează orice proiect, dar nu cred că spune nimeni «evrica» după ce livrează un banner de 300×250. Noi vindem inteligenţă, expertiză şi creativitate.”

    Andrei Dragu, Chief Operations Officer al v8

     

    Ce înseamnă, totuşi, complexitatea în publicitate şi comunicare?

    „Construim strategii, le populăm cu idei care ies din anonimat, le îmbogăţim cu execuţii care aduc consumatorul în faţa produsului şi-l fac să-l încerce sau să îl cumpere, măsurăm performanţele a ceea ce facem şi ajustăm totul în timp real, pentru a creşte randamentul comunicării”, descrie Ionuţ Andrei felul în care îşi construiesc activitatea.

    Întrebaţi ce înseamnă în prezent un „proiect complex” în domeniul comunicării, părerile celor din echipa v8 sunt împărţite între versatilitate, timpul necesar realizării acestora, precum şi buget. „Complexitatea în publicitate e un termen versatil, care poate lua numeroase forme în funcţie de departamentul din care provine omul pe care îl întrebi. La creaţie, uneori un proiect complex înseamnă o inovaţie tehnologică într-un mediu nou, pe care nu-l cunoaşte nimeni, alteori e vorba de un insight despre o comunitate cu care nu am interacţionat niciodată în calitate de simpli pământeni şi, de cele mai multe ori, înseamnă o campanie 360 pe absolut toate mediile şi formatele”, crede Adina Stănescu. Termenul de complex este adjectivul potrivit, crede ea, pentru descrierea anului 2022. „Asta pentru că, într-un an, am reuşit să realizăm un show de entertainment care să facă expresiile cu şi despre mâncare din nou populare printre români, am făcut primul live reality show de dragoste pentru un brand, am deschis primul magazin într-o lume virtuală pentru a vorbi cu generaţia Z acolo unde îşi petrece cel mai mult timp, într-un joc, şi am realizat numeroase campanii 360”, descrie ea realizările recente pentru agenţia pe care o reprezintă. Aceste noutăţi i-au ajutat, spune ea, să se uite la complexitate la un nivel care este deasupra a orice îşi imaginau un trecut, „să gândim foarte asumat, pragmatic, şi să ne cunoaştem limitele. Îţi trebuie un oarecare curaj să-ţi asumi că nu ştii să faci totul”.

    Pentru Andrei Dragu, complexitatea şi provocările aferente unui proiect pot varia foarte mult în funcţie de natura lui, problema pe care acesta trebuie să o rezolve şi alinierea factorilor de decizie. „Din fericire, am întâlnit toate obstacolele derivate din factorii amintiţi anterior. Spun din fericire, pentru că lucrurile mici şi fără provocări nu ne-au plăcut niciodată. Ele sunt necesare şi potenţează orice proiect, dar nu cred că spune nimeni «evrica» după ce livrează un banner de 300×250. Noi vindem inteligenţă, expertiză şi creativitate.” Astfel, punctează el, o parte din buget reflectă volumul de timp şi proporţia de care este nevoie din fiecare. Cealaltă parte a bugetului e direct proporţională cu nivelul de execuţie (craft) şi amprenta pe care vrei să o aibă campania ta. „Materializarea acestor principii s-a regăsit sub forma spoturilor de repoziţionare, a producţiilor ample dedicate zonei de social şi a inovaţiilor din zona de gaming din ultimii ani”, explică Dragu.

    Iar când vine vorba de bugetele necesare pentru o campanie reuşită, Ionuţ Andrei subliniază că, înainte de toate, primordial este să îţi clarifici obiectivele înainte de a începe. „Sau, altfel spus, să îţi pui întrebarea de ce vrei să faci campania în cauză şi ce anume vrei să obţii. Apoi, să îţi dai timp ţie, dar şi clientului, şi partenerului de comunicare, pentru research, strategie, idee şi execuţie. Nu în ultimul rând, să rămâi conectat la campanie şi să o ajustezi în timp real, pentru a obţine performanţa pe care o aştepţi. Rezumând: de ce vreau să fac asta, ce vreau să obţin, ce vreau/ce pot să fac, cum vreau, unde vreau, când vreau, care este costul pe care mi-l permit.”

    Întrebat ce se întâmplă cu bugetele în vremuri de criză, având în vedere criza anterioară, când, în unele cazuri, primele pe lista de reduceri de cheltuieli au fost bugetele de comunicare, Ionuţ Andrei este de părere că aceasta este o strategie greşită. „Le-a mers mai bine celor care au tăiat bugetele după criza din 2008? Realitatea spune că efectul local al opririi comunicării este copleşit mai devreme sau mai târziu de problemele pe care trebuie să le rezolvi ulterior. Orice criză trebuie privită ca o oportunitate. Şi «oprirea» trebuie redefinită prin «ajustare», «înţelegerea oportunităţii» şi găsirea de noi modalităţi de comunicare, mai eficiente şi mai productive din punctul de vedere al costurilor.” Din punctul de vedere al fondatorului v8, comunicarea corectă este „hrana” vânzărilor, adică aduce deopotrivă vizibilitate şi oportunitate. „Asta pentru că poţi să ai cel mai bun preţ, dar, mai devreme sau mai târziu, el va fi egalat de competiţie. Şi «la raft», în faţa ochilor consumatorului, dacă nu spui cine eşti, de ce eşti mai bun, care-i beneficiul lui, pierzi invariabil. Pentru anul 2023, văd mulţi jucători care ştiu deja lecţia asta. Nu opresc bugetele, ci redefinesc şi prioritizează. Reconstruiesc comunicarea, reconstruiesc pilonii pe care se aşază ea, refac obiectivele şi sunt convins că în 2024 vor vedea un plus major.”

    „În 2023, orice om de la V8, indiferent dacă este junior sau senior, ştie că acum creativitatea se măsoară în cifre. Şi poate chiar mai mult de atât. Creativitatea este uşa, instrumentul care uneşte obiectivele de business cu rezultatele de vânzări, de awareness etc.” 

    Adina Stănescu, Creative Director al v8

     

    „Comunicarea înseamnă, mai devreme sau mai târziu, influenţă”

    În prezent, în echipa v8 sunt 30 de persoane, care lucrează pe acelaşi principiu pe care Ionuţ Andrei a înfiinţat compania: „Mai bine, nu mai mult”. „Practic, suntem un nucleu solid de strategi, de creativi, de oameni de business şi de brand manageri, înconjuraţi de foarte mulţi colaboratori, fiecare cu specializarea lui, gata să deservească un scop anume.” Totuşi, spune că recrutarea nu se opreşte niciodată la ei şi fac asta permanent. Cel mai important când vine vorba de selectarea noilor colegi ţine de chimie: „Trebuie să existe chimie, să înţelegi dacă poţi sau nu face parte dintr-o astfel de echipă, să vrei să fii parte, să-ţi placă şi să te regăseşti într-un astfel de proiect. Cele două ingrediente creează o emulaţie fabuloasă şi o gravitaţie senzaţională. Oamenii vin şi ne deschid uşa, ne împrietenim, găsim puncte comune de interes şi abia apoi decidem dacă ne apucăm de lucru. E un proces frumos şi sănătos pentru ambele părţi”. Mai concret, ei dezvoltă un program de internship plătit care nu face altceva decât să genereze un flux continuu de „sânge proaspăt”. „Luăm studenţi de pe băncile facultăţii, îi plătim ca să îi învăţăm ce frumoasă este lumea comunicării şi mereu câţiva dintre ei aleg să ne rămână alături. Funcţionează!”

    De ce calităţi este nevoie ca să reuşeşti să ajungi la performanţă în acest domeniu? Ionuţ Andrei este de părere că dincolo de calităţi contează mai mult înţelegerea premiselor, ca să îţi poţi da seama dacă vrei şi dacă te potriveşti în lumea asta, mai cu seamă datorită faptului că reuşita în această meserie se traduce prin inteligenţa sau abilităţile de a  influenţa segmente mari de populaţie într-o anumită direcţie – să facă ceva, să schimbe ceva. „Dar, ca să ajungi la reuşită, trebuie ca în primul rând să ai dorinţa, curiozitatea şi tenacitatea de a învăţa tot timpul. Astea sunt ingredientele esenţiale. Altfel, orice abilitate se poate învăţa sau perfecta în timp”, crede fondatorul v8.

    Noutatea este nelipsită în industria lor şi poate veni, de pildă, din diversitatea portofoliului de clienţi. „Ca să poţi genera valoare, indiferent de tipul de job pe care îl ai, trebuie să te familiarizezi cu industria, cu piaţa, cu produsele şi, nu în ultimul rând, cu consumatorul şi cu obiceiurile lui. Aşa ajungi să înveţi despre ţevi, coenzime, sms-uri, joburi, cârnaţi, bere, îngheţată, fonduri de investiţii etc. E o lume dinamică, care nu te lasă niciodată să respiri, te provoacă zilnic să fii mai bun şi te şi răsplăteşte pe măsură. Nimic liniar, plictisitor sau anost.” Întrebat totuşi care ar fi sfaturile principale pentru un tânăr care îşi începe parcursul în acest domeniu, antreprenorul răspunde: „Comunicarea/publicitatea e mai mult decât o meserie, este un stil de viaţă. Odată intrat în industrie, te schimbi şi te transformi într-o versiune mai performantă a ta. Trebuie să ai curajul să încerci, să nu-ţi fie frică să greşeşti, să înveţi mereu, să lupţi continuu să treci de bariera indiferenţei şi a plafonării. Şi vei reuşi”.  

  • Probleme de corporatişti

    Pentru că interacţionăm permanent în cadrul interviurilor pe care le facem cu oameni din mediul corporate, ne-am întrebat, dincolo de provocările cu care se confruntă companiile despre care scriem, care sunt problemele prin care trec angajaţii lor la nivel individual. Cu ajutorul mai multor corporatişti din generaţiile MILLENNIALS şi Z şi a câtorva specialişti din mai multe domenii am identificat cinci probleme „mari şi late”. Care sunt acestea?

    1. Nu îşi permit să cumpere o casă

    „Momentan am mai amânat cumpărarea unei locuinţe pentru că dobânzile la credite sunt mari acum, preţurile apartamentelor noi sunt şi ele tot foarte mari, iar suprafeţele, din ce în ce mai mici. E şi o perioadă foarte instabilă economic, aşa că preferăm să mai stăm în chirie. Nici maşină nouă nu îmi iau încă pentru că preţurile sunt prea ridicate pentru ce primeşti, termenul de livrare e imens, cheltuielile implicate sunt şi ele mai mari pentru că la o maşină nouă îţi trebuie şi Casco, service-ul e mai scump şi nu prea merită investiţia având în vedere că traficul rutier din Bucureşti e din ce în ce mai aglomerat. În plus, dacă am investi în casă şi maşină nu am mai putea pleca în concedii. Preferăm aşa momentan”, spune Marian C., un corporatist de 34 de ani, care locuieşte cu iubita lui într-un apartament închiriat din Bucureşti, şi care ia în calcul un credit pe 20/30 de ani pentru o locuinţă de 100.000 de euro.

    „O bună parte din clienţii noştri sunt corporatişti, iar din activitatea noastră am putut constata că aceştia îşi achiziţionează cu credite propriile locuinţe în jurul vârstei de 27-30 de ani, când veniturile lor trec de pragul de aproximativ 5.000 de lei”, susţine Valentin Anghel, CEO şi fondator, AVBS Credit. Potrivit lui, de regulă, tinerii din ziua de azi întâi îşi finalizează studiile, îşi dezvoltă cariera, dobândesc stabilitate financiară şi apoi fac pasul cel mare, cumpărând prima lor casă, căsătoria fiind un alt factor decisiv în achiziţionarea primelor locuinţe. „Tinerii se mută la casele lor când îşi întemeiază propriile familii, iar când familia creşte ca membri, dar şi ca putere financiară, achiziţionează imobile mai mari prin credite. Aceasta e legea naturii, orice om îşi întemeiază la un moment dat un cuib: familia şi casa proprie.” În anul 2022, 80% din creditele intermediate de compania pe care o conduce au fost împrumuturi ipotecare, iar media valorii unui credit ipotecar, pe ţară, spune că este de 70.000 de euro, în general tinerii optând pentru perioada maximă de rambursare. „Aşadar, din practica noastră de anul trecut, bugetul mediu alocat de un tânăr pentru achiziţionarea unei locuinţe este de 70.000 de euro.” Executivul din fruntea AVBS Credit e de părere că cei decişi să-şi achiziţioneze locuinţe le vor cumpăra fără dubii în 2023, deoarece „creşterea inflaţiei, scumpirile şi/sau creşterea dobânzilor la creditele bancare sunt temporare”. „A trecut deja un an de când ne confruntăm cu această inflaţie, aşadar, cât poate să mai dureze?! Lucrurile se vor redresa, iar spre sfârşitul anului sperăm să vedem primele semne de îmbunătăţire. Dacă un om poate să achite acum rate bancare fără a se confrunta cu dificultăţi financiare, când vor scădea din nou dobânzile achitarea creditului va părea floare la ureche. În 30 de ani cât durează rambursarea unui credit ipotecar, orice om prinde cicluri de creşteri sau scăderi de dobânzi. Partea bună este că întotdeauna există soluţii de refinanţare pe care debitorul le poate folosi pentru a-şi transforma creditulul actual într-unul nou, mai ieftin, pe dobândă fixă.” El mai spune că este absolut firesc să vrei să ai o casă a ta şi că locuinţa proprie este nu un lux sau un moft, ci o necesitate. „În plus, dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În puls, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    Cât despre tinerii care nu au – şi accentuează cuvântul „încă” – o locuinţă, Valentin Anghel spune că aceştia se confruntă cu câteva îngrijorări universal valabile: se tem să contracteze un credit ipotecar pe 30 de ani pentru achiziţionarea unui imobil deoarece nu au încă suficiente informaţii despre această soluţie de finanţare, nu sunt siguri pe jobul lor, nu au încă suficienţi bani, au alte priorităţi sau, probabil, încă sunt ajutaţi sau influenţaţi de părinţi. „Însă cu cât amână mai mult momentul, cu atât va fi mai greu să obţină un credit ipotecar pentru achiziţionarea unei locuinţe. Vârsta înaintată scurtează perioada de rambursare a creditului, iar o perioadă de rambursare mai scurtă înseamnă o rată a creditului mai mare. Dar vine o vreme când orice om dobândeşte încredere în sine, iar asta conduce la evoluţie profesională şi financiară.” În fond, conchide el, nu putem sta la nesfârşit cu părinţii sau în chirie, mai ales dacă familia noastră creşte, iar necesitatea unui spaţiu propriu, pe care să îl putem configura aşa cum avem nevoie şi cum dorim, devine un „must have”. La rândul său, citând un studiu derulat pentru CEC Bank în octombrie 2022, Adina Călin, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank, remarcă faptul că, „alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul milenialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% din respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare”. Studiul citat mai arată că ponderea este mult mai mare decât în cazul generaţiei Baby Boomers (33,7%). „Interesant este că noua generaţie – generaţia mobilă, sub 25 de ani – pare să fie mult mai independentă, cu focus mult mai mare pe bugetare şi economisire şi o aplecare mai redusă către credite (21,4% au credite în derulare)”. Potrivit ei, per ansamblu, apetitul pentru credite de nevoi personale este însă similar indiferent de generaţie: circa 6,7% din respondenţi intenţionau să apeleze la un împrumut de nevoi personale în următorul an (anul curent – n. red.), cu o pondere de 6,5% în rândul millennialilor şi generaţiei Z şi de 6,9% în rândul generaţiei mobile (sub 25 de ani). Creditele ipotecare pe de altă parte sunt luate în considerare în special de membrii generaţiilor Millennials şi Z (pondere de 6%, faţă de o medie generală de 4%), în timp ce interesul pentru achiziţia unui astfel de credit este mai redus la nivelul generaţiei mobile (doar 3,5%).

    2. Nu au un stil de viaţă sănătos

    „Nu am un stil de viaţă sănătos (sport, dietă echilibrată) deoarece este greu de încadrat în programul meu. Am în medie 4 ore libere pe zi după programul de lucru şi prefer să fac altceva cu acel timp liber limitat. Plus că în acele 4 ore nu am inclus treburile casnice. Singura soluţie şi cea mai bună ar fi dieta, dar este greu de găsit un nutriţionist de încredere, iar investiţia pentru a apela la un astfel de specialist este destul de mare”, spune Alex P., un tânăr de 30 de ani care lucrează într-o corporaţie de tehnologie.

    Potrivit Mădălinei Ciobanu, nutriţionist dietetician, există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase, problemele de creştere în greutate în generaţia Millennials fiind mai mari decât au fost în generaţia anterioară la aceeaşi vârstă. „Generaţia Millennials cheltuie mai mulţi bani pe alimente de tip fast-food şi mâncăruri preparate. De asemenea tind să petreacă mai puţin timp în bucătărie pentru a găti.” Femeile din generaţia Millennials, completează ea, se confruntă cu probleme de supraponderalitate şi obezitate, care generează dezechilibre hormonale, scăderea capacităţii de concentrare, deficite de vitamine şi minerale, probleme digestive (flatulenţă, constipaţie, reflux gastric, distensie abdominală, senzaţie de „prea plin”). Şi, cu toate că au cunoştinţe despre stilul de viaţă sănătos, nu le aplică în viaţa lor de zi cu zi. Asta spre deosebire de femeile din generaţia Z, care, deşi se confrunta cu probleme nutriţionale similare, sunt mult mai motivate să pună în aplicare un plan alimentar, să îşi îmbunătăţească obiceiurile alimentare, să aibă o relaţie mai bună cu mâncarea şi să îşi crească gradul de activitate fizică. „Bărbaţii din generaţia Millennials prezintă aceleaşi obiceiuri alimentare ca şi femeile din aceeaşi generaţie. Stresul crescut, sărirea meselor, mâncatul în exces, în special consumul crescut de alimente de tip fast-food, alimente procesate, fumatul, lipsa de activitate fizică, toate duc la creşterea de masă grasă, în special în zona abdominală.” Obezitatea abdominală, completează Mădălina Ciobanu, predispune la dezvoltarea sindromului cardio metabolic: colesterol crescut, dislipidemie, hipertensiune arterială, creşterea glicemiei, cu evoluţie spre boli cardiovasculare şi diabet zaharat de tip 2. Pe de altă parte, „bărbaţii din generaţia Z prezintă obiceiuri alimentare asemănătoare cu ale bărbaţilori din generaţia Millenials, dar, ca şi femeile din generaţia lor, sunt mult mai conştienţi de sănătatea lor fizică şi psihică. Bărbaţii din generaţia Z  tind să aibă o hrană bogată în proteine”. Astfel, cu toate că ambele generaţii de tineri, Generaţiile Millennials şi Z au obiceiuri alimentare nesănătoase, Generaţia Z este mult mai conştientă de importanţa unui stil de viaţă sănătos. „Generaţia Z are o abordare predominant holistică a conceptelor de sănătate- alimentaţia sănătoasă, gestionarea bună a stresului şi activitatea fizica regulata- aceasta fiind ca parte integrantă a sănătăţii lor fizice şi mentale.” Supraalimentarea cu alimente calorice şi sedentarismul, frecvente în rândul corporatiştilor, duc şi la supraponderalitate şi obezitate. Mădălina Ciobanu atrage atenţia că excesul ponderal este asociat cu numeroase probleme de sănătate: creşterea colesterolului LDL, scăderea colesterolului HDL, creşterea trigliceridelor (dislipidemia) cu evoluţie spre boala cardiovasculară, creşterea rezistenţei la insulină cu predispoziţia de a dezvolta prediabet şi diabet zaharat de tip 2, scăderea rezistenţei la efort, apneea de somn, ficatul gras, scăderea stimei de sine şi scăderea calităţii vieţii. Mai mult decât atât, adaugă ea, consumul crescut de alimente procesate, de tip fast food şi scăderea aportului de fructe şi legume pot fi asociate şi cu deficite de vitamine şi minerale: vitaminele din grupul B, vitamina C, potasiu, magneziu, deficitul de micronutrienţi afectând sistemul imunitar şi crescând predispoziţia la infecţii virale frecvente. Consecinţele unui stil de viaţă nesănătos, a alimentaţiei dezechilibrate şi a sedentarismului au un impact puternic şi asupra sănătăţii psihoemoţionale, notează Mădălina Ciobanu. Cele mai frecvente tulburări psihoemoţionale rezultate sunt: scăderea stimei de sine, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, depresiea, tulburările de somn şi incapacitatea de a gestiona stresul. „Afecţiunile emoţionale sunt asociate cu un comportament de mâncat emoţional, cu manifestare predominantă în rândul femeilor din ambele generaţii, Millennials şi Z. Comportamentul de mâncat emoţional, asociat cu un stil de viaţă nesănătos, afectează, în mod direct şi sigur, sănătatea fizică şi emoţională.” Mai departe, alimentaţia nesănătoasă şi sedentarismul afectează şi capacitatea de munca, prin scăderea productivităţii, a capacităţii de concentrare şi instalarea rapidă a stării de oboseală psihică. „Alimentaţia sănătoasă şi creşterea gradului de activitate fizică au fost asociate cu îmbunătăţiri semnificative ale memoriei, capacităţii de concentrare, cu creşterea productivităţii la locul de muncă şi creşterea stării de bine.”

    Efectele nu se opresc aici. Mădălina Ciobanu subliniază faptul că problemele de sănătate fizică şi psihică, date de abordarea unul stil de viaţă nesănătos, au un impact major şi asupra relaţiilor sociale, atât la locul de muncă, cât şi în viaţă de familie, cuplu sau în relaţiile de prietenie. „Afectarea sănătăţii fizice şi psihice scad calitatea comunicării, cresc iritabilitatea şi nervozitatea, ceea ce duce la productivitatea scăzută la locul de muncă şi incapacitatea de a excela, de a construi relaţii de succes cu echipa. Mai mult de atât, relaţiile tensionate sunt prezente şi în viaţa de familie şi de cuplu, cu scăderea empatiei, echilibrului psiho-emoţional, a calităţii vieţii intime, crescând astfel riscurile de izolare socială şi dezvoltarea anxietăţii şi a depresiei.” Alexandru Buşilă, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic, se declară totuşi optimist în legătură cu tendinţa românilor spre adoptarea unui stil de viaţă sănătos. „Eu cred că un stil de viaţă sănătos (să presupunem că am găsi o definiţie general acceptată) ori se moşteneşte (învăţat prin exemplu) de la părinţi/bunici în primii ani de viaţă, ori îl învăţăm forţaţi de viaţă după 35, 40 de ani. Faptul că sălile de fitness reprezintă o afacere în creştere în România, nutriţioniştii, terapeuţii şi psihoterapeuţii sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai căutaţi ne reliefează două aspecte: 1.Este o nevoie (deci oamenii au un stil de viaţă care necesită îmbunătăţiri) şi 2.Oamenii caută specialiştii de mai sus, deci stilul de viaţă al oamenilor este într-o continuă îmbunătăţire. E de bine, spun eu!”

    3. Nu îşi găsesc „jumătatea”

    „Dacă ne urcăm într-un satelit şi ne uităm de acolo către generaţiile Baby Boomers, Millennials şi Z, nu ne-am mai mira că cei din generaţiile X şi Z par că evită sau nu au noroc în dragoste”, susţine Alexandru Buşilă. De ce spune asta? „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. Nu spun că Baby Boomers nu s-au iubit, Doamne fereşte!… Spun doar că atunci când iubirea s-a estompat nu au ştiut cum să o reaprindă, să o întreţină. Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.” Mulţi, adaugă el, speră la relaţia perfectă şi de aceea nu o găsesc sau dacă o găsesc nu o recunosc, iar dacă o găsesc şi o recunosc nu ştiu sau nu sunt dispuşi să o întreţină. „Dar eu sunt optimist. Din ce în ce mai multe cupluri tinere apelează la terapie, caută să se elibereze de bagajul toxic moştenit şi cred că în cele din urmă vor accepta că iubirea dintr-o relaţie romantică necesită şi efort conştient şi continuu. Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii: Sufletul pereche nu se naşte, sufletul pereche se face.” Eliza B. a lucrat timp de mulţi ani în mediul corporate iar apoi a renunţat la statutul de angajat pentru a-şi porni propriul business.  Ea crede că jobul este un loc propice in care să dezvolţi relaţii amoroase întrucât petreci mult timp alături de colegi atât la muncă, cât şi în afara progamului (ieşiri în oraş, excursii, teambuildinguri) şi ai, implicit, interese comune. „Pot fi relaţii comode şi confortabile, dar nu neapărat relaţii în care ţi-ai întâlnit jumătatea, persoana de care te simţi legată sufleteşte.” Mai spune că în prezent trăim vremuri în care până la 30-40 de ani tindem să ne dezvoltăm personal şi profesional, să ne descoperim, să ne dăm seama ce ne place, ce ne aduce împlinire şi cum putem să impactăm pozitiv lumea şi mediul înconjurător. „Dacă în această perioada nu îţi întâlneşti jumătatea sau o persoană potrivită cu care să-ti împărţi viaţa şi să întemeiezi o familie, preferi să te concentrezi pe alte aspecte ale vieţii.” În acelaşi timp, observă ea, multe cupluri ajung să se separe în jurul vârstei de 30-40 de ani pentru că simt că nu şi-au alocat timp pentu ei înşişi şi încep să se preocupe mai mult de interesele, pasiunile şi dezvoltarea lor personală şi profesională. „Consider că îţi poţi găsi jumătatea după 30-40 de ani, moment în care ai deja experienţă de viaţă, în relaţii, eşti mai asumat şi ştii mai bine ce vrei şi cum vrei să fie persoana de lângă tine. Însă, totodată presiunea societăţii este foarte mare şi multe persoane se căsătoresc şi au copii ca urmare a acestor presiuni, nu pentru că aşa simt şi îşi doresc.”  Pe aceeaşi temă, Alexandru Buşilă spune că, atunci când vine vorba de presiune, familia şi societatea se cam suprapun. „E una şi aceeaşi presiune. Ori îmi spune mama să fac un copil, ori imi „spune” societatea, vedem prieteni care au un copil pentru că părinţii le-au „spus” să facă pentru că aşa se face…Aici nu am prea multe de comentat. Fac doar un apel către aceaia care se gândesc să facă un copil (mai ales dacă prin asta vor să-şi salveze relaţia sau vor să mulţumească pe cineva din familie/societate ori s-au plictisit de viaţa lor), fiţi sinceri cu voi! Şi poate înainte de a aduce un suflet pe lume mergeţi(la un consilier, psiholog) să vedeţi ce implică acest lucru şi dacă sunteţi pregătiţi pentru a deveni părinţi.”

     

    4. Lipsa work-life-balance-ului

    „În ultimii ani au fost foarte puţine zile în care am lucrat doar 8 ore, conform programului. În multe situaţii am ajuns şi la 12 ore de lucru pe zi. Motivele au variat, de la lipsa de personal, la urgenţe apărute peste noapte şi chiar din cauza diminuării randamentului pe fondul oboselii deja acumulate. A fost o perioadă extrem de stresantă şi obositoare. În plus, după o zi de lucru de 10 ore într-un ritm alert, iese din discuţie un program pe plan personal, lucru care aduce şi mai multe frustrări”, spune Florina C., o angajată de 32 de ani a unei companii din domeniul financiar. Andrei Frunză, CEO, BestJobs, notează că în prezent, stările cu care se confruntă tinerii corporatişti au fost amplificate de schimbările recente din vieţile lor personale şi profesionale, cum a fost pandemia, care a transformat complet modul în care ne raportăm la job, lucru care s-a transpus şi în stilul de viaţă şi în realitatea cotidiană. De altfel, executivul spune că efectele acestor evenimente sunt vizibile la nivelul întregii societăţi „şi nu este de mirare că 50% dintre angajaţi declară că revenirea la job după perioada sărbătorilor a fost dificilă din cauza oboselii acumulate, aşa cum a reieşit într-un sondaj recent realizat de BestJobs”. Pe unii revenirea la birou i-a determinat chiar să îşi dea demisia, cum e cazul Ionelei S., o angajată de 24 de ani a unei companii din industria imobiliară. „Perioada pandemiei nu m-a afectat, şi nici lucrul remote. M-am simtit mult mai confortabil să lucrez de acasă, pentru că mi-am putut desfăşura toate activităţile mult mai bine şi fără stres. Odată revenită la birou însă, mi-am intrat cu greu în ritm. Mă simţeam foarte obosită, nu reuşeam să mă odihnesc suficient. Relaţia cu colegii, deşi iniţial una plăcută, a devenit pe parcurs foarte dificilă. Din acest motiv mi-am dat chiar demisia. Sarcinile nu erau împărţite corect şi ajunsesem să lucrez peste 10 ore, cu pauze foarte mici, mâncat pe birou. Ulterior, schimbându-mi jobul, dar lucrând tot de la birou, însă într-un mediu prielnic, am reuşit să îmi reintru în ritm şi să nu mai am probleme cu odihna sau stresul.” Aducând în discuţie şi burnoutul, Andrei Frunză remarcă faptul că acest fenomen este legat de stresul cronic acumulat şi starea de epuizare, la care se adaugă, de cele mai multe ori, lipsa de satisfacţie în raport cu activitatea derulată zilnic şi faptul că tinerii nu rezonează personal cu ceea ce fac. „Fenomenul burnout-ului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.” El continuă spunând că, „din punctul nostru de vedere, ca specialişti în recrutare, jobul este o componentă majoră a echilibrului personal şi un factor esenţial pentru sănătatea emoţională. Jobul trebuie să-ţi ofere satisfacţie pe plan financiar şi psihologic, să te susţină în a-ţi trăi viaţa cu pasiune.” Există însă şi reversul medaliei. „Vedem că tinerele generaţii reuşesc totuşi să îşi gestioneze mai bine nevoile emoţionale, lucru care va duce, în timp, la o schimbare de paradigmă pe piaţa muncii. Tot mai mulţi candidaţi caută locuri de muncă ce oferă flexibilitate în program şi în modul de lucru, dar şi joburi mai bine plătite, care să le susţină stilul de viaţă. Astfel, şi angajatorii, care sunt în competiţie pentru talente, vor fi nevoiţi să adapteze stilul de lucru la noul profil al candidatului, lucru care se va traduce în aranjamente de lucru reciproc avantajoase şi abordări sănătoase privind jobul”, spune Andrei Frunză. Alexandru Buşilă subliniază la rândul său că membrii generaţiilor Y şi Z sunt cei pe care îi găsim la terase, la evenimente (cu şi fără copii), în cabinetele de psihoterapie, la atelierele de dezvoltare personală, la teatru. „Ei sunt cei care au inventat weekendul prelungit şi vânătoarea de oferte la zboruri. Toate cele de mai sus înseamnă socializare, călătorii, timp cu prietenii, hobby-uri.” Şi, cu toate acestea, completează psihoterapeutul, „pare că parcă nu mai avem timp pentru nimic. Ne concentrăm foarte mult pe gestionarea timpului, când, poate ar fi bine să ne concentrăm pe gestionarea vitezei. Cu cât viteza cu care trăim fiecare experienţă din viaţa noastră este mai mare, cu atât viaţa pare doar un start şi un finish fără drum. Dacă am încetini puţin, am simţi mai mult prezentul şi ne-am da seama că timp este”.

    Şi Sorina Faier, managing partner, Elite Searchers, spune că numărul tinerilor care nu doar că adoptă un stil de viaţă şi de muncă sănătos, ci îşi setează şi perspective clare asupra viitorului şi au totodată un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, făcând în acelaşi timp tot posibilul să-şi obţină dream job-ul e totuşi în creştere. De asemenea, adaugă ea, „din experienţele ultimilor ani, am observat că s-au mai împuţinat companiile care îşi ţin angajaţii peste program, la fel cum a scăzut şi numărul angajaţilor care sunt dispuşi să accepte statul peste program”. În primul rând, reprezentanta Elite Searchers subliniază că stilul alert şi cu ore suplimentare provoacă angajaţilor burnout şi de cele mai multe ori aceştia aleg să părăsească firma, chiar şi pentru un salariu mai mic, dar pentru un echilibru mai bun între viaţa personală şi profesională. „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

    5. Incertitudinea economică

    Pandemia, nesiguranţa financiară amplificată de inflaţie, incertitudinile economice şi întregul context social au afectat oamenii atât pe plan personal, cât şi profesional, spune Andrei Frunză, CEO-ul BestJobs. „De exemplu, dacă o persoană riscă să îşi piardă jobul din cauza recesiunii, viaţa sa va fi afectată inclusiv pe plan personal, aşa cum dacă se îmbolnăvea în timpul pandemiei, activitatea profesională avea de suferit. Specialiştii îndeamnă la echilibru, dar şi la dezvoltare personală prin terapie sau coaching, pentru a gestiona mai bine stările emoţionale şi a reuşi să delimităm presiunile de la job de cele personale.”

    La fel, Sorina Faier notează că, după pandemie, începutul războiului şi semnele unei crize economice, mulţi candidaţi au devenit din ce în ce mai anxioşi, se confruntă cu depresii sau epuizare, iar astfel le este afectată şi performanţa. „Însă am observat că au început să discute deschis şi să ceară ajutor specialiştilor în aceste probleme, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că aşa îşi vor putea gestiona şi înlătura fricile, care aproape întotdeauna le afectează şi viaţa profesională, dar şi cea personală.”

    Aproape 61% dintre respondenţii cu vârste de sub 35 de ani ai unui sondaj citat de CNBC, proveniţi din zece ţări din întreaga lume, s-au declarat îngrijoraţi cu privire la finanţe, securitatea jobului sau în legătură cu faptul că nu îşi vor putea atinge obiectivele de carieră în următorii 10 ani. „Acest val de schimbări a fost brusc şi forţat, lăsând loc temerilor şi nesiguranţei să iasă la suprafaţă. Ulterior, timpul de adaptare a fost insuficient, evenimentele din spaţiul public, precum îngrijorările regionale cauzate de conflictul armat din zona sau legate de percepţia unei instabilitati financiare alimentată de inflaţie, nu au făcut altceva decât să amplifice stări de anxietate şi să creeze incertitudini în toate aspectele vieţii”, spune Andrei Frunză. Ideea e întărită de Alexandru Buşilă. „Războiul de lângă noi la început a creat anxietate, frică, panică. Nici nu cred ca s-a mai gândit cineva în februarie-aprilie 2022 la carieră şi strategii de creştere şi dezvoltare profesională. Ne-am gândit cum să supravieţuim în primul rând şi cum să ne protejăm familiile. Acum pare că ne-am obişnuit cu climatul politico-militar şi din nou ne gândim la realizările profesionale. Este adevărat că şi cei mai vechi angajaţi dar şi cei mai noi sunt mai reţinuţi în decizii. Din păcate, am auzit despre concedieri în masă la anumite companii. Există zvonuri şi analize care anunţă o criză financiară. Dar am auzit şi de demisii şi schimbarea locurilor de muncă. Totuşi se simte o nesiguranţă şi este normal să fie aşa. Poate tot răul este spre bine şi această situaţie ne determină să acţionăm precum croitorul bun – să măsurăm de zece ori şi tăiem o dată. Iar lecţia croitorului bun nu strică nici angajatorilor, nici angajaţilor”. Sfatul său e ca mai degrabă să lucrăm la a accepta că totul este relativ. „Decât să ne plângem de neclaritate, mai bine investim în adaptabilitate şi micşorăm rezistenţa la schimbare”. Nesiguranţa adusă de contextul pieţei i-a determinat pe tinerii care nu aveau încă un loc de muncă să accelereze în cursa pentru găsirea unui job. Bogdan Badea, CEO al eJobs, subliniază că tinerii din generaţia Z, care în curând vor reprezenta 40% din forţa de muncă globală, sunt în mod vizibil tot mai activi pe piaţa muncii, iar evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. „Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.” Potrivit lui, în 2022, 2,4 milioane de aplicări au fost depuse de candidaţii din categoria de vârstă 18-24 de ani, de patru ori mai multe decât în 2019. „Acest număr impresionant îi clasează pe locul al doilea la intenţia de angajare, după categoria de vârstă 25-35 de ani, în condiţiile în care în 2019 erau pe ultimul loc.” Incertitudinea vine şi la capitolul „economii”. „Generaţiile Millennials şi Z  au trecut deja prin două crize financiare, ceea ce se reflectă asupra bugetelor şi asupra avuţiei pe care au construit-o de-a lungul vieţii. 75% dintre reprezentanţii acestor generaţii (25-40 de ani) spun că nu au reuşit să strângă bani (economii de-o viaţă), faţă de o medie generală de 73,6%. Interesant este că cea mai tânără generaţie (sub 25 de ani) pare să fie mult mai responsabilă din punct de vedere financiar”, spune Adina Călin, reprezentanta CEC Bank. Potrivit ei, 31% din tinerii sub 25 de ani şi-au constituit un fond de urgenţă care să le acopere cheltuielile pe 3 luni, mai mare decât media generală, de 25,3%. Pentru un trai mai bun, pentru un stil de viaţă confortabil şi lipsit de griji, generaţiile Millenials şi Z sunt însă dispuse să facă şi sacrificii. 53% dintre tinerii generaţiei Z şi 45% dintre Millennials ar alege însă câştigarea unui venit mai mare versus mai multe zile de concediu, după cum arată un studiu al BestJobs, citat de Andrei Frunză. Multitudinea de evenimente şi schimbări din ultimii ani nu aşadar fără ecou în rândul tinerilor angajaţi. Alex P. spune că a învăţat din toate aceste experienţe să aibă o mentalitate de luptător. „Temeri şi incertitudini vor exista mereu şi am învăţat să nu las complet garda jos având în vedere situaţiile recente (războaie, COVID-19, inflaţie). M-am pregătit pentru orice situaţie prin a dobândi mai multe aptitudini şi prin a avea o sumă de bani salvată pentru urgenţe.”  ■

    „Dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În plus, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    VALENTIN ANGHEL, CEO şi fondator, AVBS Credit

     

    „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ, dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. (…) Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.”

    ALEXANDRU BUŞILĂ, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic

     

    „Alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul millennialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% dintre respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare.”

    ADINA CĂLIN, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank

     

    „Fenomenul burnoutului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.”  

    ANDREI FRUNZĂ, CEO, BestJobs

     

    „Există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase.”

    MĂDĂLINA CIOBANU, nutriţionist dietetician

     

    „Evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.”

    BOGDAN BADEA, CEO, eJobs

    SORINA FAIER, managing partner, Elite Searchers

    „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

     
     

     

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • De la creştere pe termen scurt la hiper-rezilienţă pe termen mediu şi lung: „Avem nevoie de lideri flexibili, care să lucreze cu mai multe scenarii”

    La început de an, Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă, OFERĂ O PERSPECTIVĂ DESPRE dezvoltarea mediului românesc de afaceri şi, implicit, a României.

    Pe termen scurt, lucrurile nu stau rău deloc: în 2023 poate exista o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil, acestea vor ocoli piaţa locală. Este totuşi nevoie de eforturi mari pentru a menţine o creştere economică robustă pe termen lung. Ce este cel mai important? Ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor.

    După retricţiile şi blocajul economiei provocate de pandemia de coronavirus, care a dat peste cap întreaga planetă, 2022 şi anii următori puteau să aducă o revigorare puternică a economiei. Însă, odată ce Rusia a invadat Ucraina, nesiguranţa a revenit în prim-plan, iar escaladarea războiului de la graniţa României şi extinderea sancţiunilor asociate au amplificat tensiunile geopolitice, preţurile energiei şi alimentelor au ajuns la niveluri record, inflaţia a urcat la maxime ale ultimelor decenii şi băncile centrale au început să majoreze dobânzile şi să scumpească creditarea, sporind riscul recesiunii. Iar toate aceste provocări testează rezistenţa businessurilor şi a întregii economii.

    Privind în trecut, în ultimele decenii, vedem că au mai fost şi alte crize economice prin care România a navigat, crize mai ample sau mai temperate, cu unele trăsături comune sau cu valenţe diferite, iar în perspectivă pot urma şi alte crize, urmate de perioade de redresare a economiei. De-a lungul timpului piaţa de consultanţă şi audit a luat „pulsul” economiei în condiţiile în care auditorii şi consultanţii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructurare ale firmelor, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cum s-a schimbat economia României în ultimii 30 de ani şi care este perspectiva următorilor 30 de ani?

    Schimbările din societatea şi economia românească din ultimii 30 de ani sunt majore şi, în ciuda provocărilor pe care le trăim în acest moment istoric, în următorii 30 de ani România se va schimba şi mai mult în bine, cu o societate mult mai prosperă şi dezvoltată, consideră Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă.

    România a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de convergenţă economică în ultimii 20 de ani, iar acest proces de convergenţă economică va continua, crede el. „În ciuda diferenţelor persistente faţă de Vest, să nu uităm că România a reuşit să facă parte astăzi din grupul select al ţărilor cu venituri ridicate, conform clasificării Băncii Mondiale. De asemenea, ne pregătim să ne alăturăm ţărilor OECD.”

    Se poate spune că România se află deja în top 10 economii din UE – în termenii parităţii puterii de cumpărare, completează Bogdan Ion, care are o experienţă professională de peste 25 de ani în servicii de audit şi consultanţă. După ce se iau în considerare diferenţele dintre nivelurile preţurilor, România a fost în 2022 a 7-a cea mai mare economie a UE, înaintea Suediei, Irlandei, Belgiei sau Austriei. În termeni nominali, însă, România se afla în 2022 pe locul 12, cu un decalaj mare faţă de Austria, aflată pe locul al 10-lea, a explicat şeful EY în interviul acordat BUSINESS Magazin.

    De fapt, în cele din urmă nu este atât de important care este locul României în clasamentul celor mai mari economii din UE,  ceea ce contează este ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor, în opinia şefului EY. „În această privinţă, decalajul rămâne mare, fie în termeni nominali (40% din media zonei euro), fie ajustat la paritatea puterii de cumpărare (aproximativ 2/3 din media zonei euro).” Pentru a continua procesul de convergenţă, România trebuie să adreseze inflaţia, deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, adică să reducă nivelul acestor indicatori. „Soluţionând cele trei probleme, putem vorbi de creştere durabilă pe termen lung”.


    „Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu.”

    Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY Romania şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală


    România a rămas în urmă nu numai faţă de Europa de Vest, ci şi faţă de ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est (ECE) în domenii de importanţă structurală precum educaţia, asistenţa medicală, infrastructura sau elaborarea politicilor publice – companiile se plâng de instabilitatea reglementărilor şi de guvernarea care are de cele mai multe ori un orizont pe termen scurt. Utilizarea eficace a fondurilor UE poate ajuta la rezolvarea unora dintre probleme – în special infrastructura – unele sunt susceptibile a se îmbunătăţi în mod natural pe măsură ce PIB-ul pe cap de locuitor creşte, dar altele vor necesita un efort substanţial din punctul de vedere al politicilor publice, consideră Bogdan Ion.

    Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, deja celebrul PNRR, decis la nivel european şi care se aplică şi în România, este un cadru financiar care poate reprezenta un catalizator pentru investiţii de anvergură, cu implicarea atât a investitorilor locali, cât şi pentru investiţii străine directe. Referindu-se la PNRR, şeful EY spune că „este un program extrem de important dacă vom atrage respectivele finanţări şi vom implementa proiectele”, dar rămâne de văzut în ce măsură vom reuşi să atragem aceste fonduri. Într-o notă mai optimistă, spune el, România este relativ bine plasată în comparaţie cu alte ţări din regiune pentru a face faţă actualei crize energetice şi tranziţiei energetice pe termen lung, având în vedere că produce deja două treimi  din energia sa electrică din surse regenerabile şi nucleare.

    „Rezumând, în timp ce economia României are o poziţie bună la acest moment, vor fi necesare eforturi substanţiale pentru a menţine ţara pe calea unei creşteri economice robuste pe termen lung, susţine şeful EY, companie de audit şi consultanţă care a aniversat 30 de ani de prezenţă în Romania în 2022 şi a contribuit, direct şi indirect, cu peste 1 mld. de dolari la PIB-ul României. Contribuţia directă a EY la PIB-ul României a fost de 750 mil. dolari şi depăşeşte 1 mld. dolari în cazul în care calculăm atât impactul direct, cât şi impactul indirect, cel indus, potrivit datelor EY.

    Provocarea demografică. Care ar fi modelul economic cel mai fezabil de urmat de România în următorii 30 de ani?

    România are câteva provocări de rezolvat pe termen mediu şi lung. Pe lângă problemele legate de inovaţie, sănătate, educaţie şi infrastructură, una dintre cele mai semnificative provocări este cea demografică, marcată de îmbătrânirea accelerată şi de scăderea populaţiei active, menţionează şeful EY.

    România are o problemă demografică semnificativă, practic o problemă existenţială ca societate. Până în 2050, previziunea este ca populaţia activă în vârstă de 15-64 de ani să scadă cu 40% faţă de 2004. „Dacă ne uităm la tendinţe, este o evoluţie negativă mult peste media UE şi, de asemenea, mult peste nivelul din Polonia şi Ungaria. O astfel de scădere dramatică la nivelul populaţiei active necesită implementarea unor politici publice, cu efecte pe termen mediu şi lung.” Fenomenul emigraţiei este doar parte a problemei, dar o parte importantă. Conform estimărilor EY, 21% dintre români trăiesc în afara graniţelor. Prin comparaţie, Polonia are 13%, iar Ungaria 7% din populaţie în afara graniţelor.

    Îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie ar însemna pentru români un argument în plus pentru a reveni în ţară, iar, pentru cei care încă nu au plecat, un argument puternic pentru a rămâne. De aceea, progresul în aceste două domenii este în interesul direct al companiilor care activează în România şi a celor care ar dori să investească, prin creşterea capitalului uman disponibil, explică Bogdan Ion, care conduce firma de audit şi consultanţă EY Romania & Moldova din 2011, iar din 2018 a devenit Chief Operating Officer pentru EY CESA, regiune care include 29 de ţări. „Sectorul privat s-a implicat şi se implică în acest sens.

    Cred că sectorul privat poate avea un impact transformaţional chiar şi într-un domeniu precum educaţia, în care statul deţine în mod tradiţional iniţiativa şi pârghiile. De exemplu, EY România, ca parte a angajamentului nostru pentru creare de valoare pe termen lung, împreună cu Banca Mondiala şi ASE, pregătim primul program de master dedicat ştiinţelor economice în educaţie din România. Avem nevoie de specialişti în educaţie care să ia decizii pe bază de analize şi date comparative, în evaluarea eficienţei anumitor procese educative sau a cererii pentru abilităţi şi cunosţinte pe piaţa forţei de muncă.”

    Revenind la problema demografică, se observă şi două fenomene pozitive. Primul este accelerarea imigraţiei, despre care se vorbeşte frecvent. Al doilea, mai puţin vizibil, este creşterea gradului de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, care a depăşit nivelul pre-pandemic şi pare să se afle pe o traiectorie de creştere de la an la an, mai spune oficialul EY. De-a lungul timpului, oamenii de afaceri şi economiştii au indicat nu doar problema scăderii populaţiei active din România, ci şi o rată de activitate redusă a populaţiei în vârstă de muncă în economie. Tendinţa de creştere a acestei rate este o veste bună pentru economia României, dar rămâne în continuare scăzută. „Dacă ne referim la rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), aceasta a fost, în trimestrul II al anului 2022, de 63,5%, în creştere faţă de trimestrul I 2022 cu 1,1 puncte procentuale, conform Institutului Naţional de Statistică.” Una dintre soluţiile aduse în discuţie de şeful EY este posibilitatea de a integra forţa de muncă din mediul rural pentru a creşte participarea populaţiei în vârstă de muncă la activitatea economică. „Am putea creşte rata de ocupare cu forţa de muncă din agricultura, care ar putea fi mutată în alte sectoare economice. Dar aceasta este o soluţie pe termen scurt. Pe termen lung este nevoie de politici publice de atragere şi păstrare a imigranţilor”.

    Referitor la modelul economic, într-o ţară în care populaţia scade accelerat, o direcţie strategică ar putea fi cea a exportului ca motor al creşterii economice, apreciază şeful EY. „Deocamdată raportul exporturilor în PIB stagnează la un nivel relativ redus de zece ani, în timp ce deficitul comercial creşte. Această tendinţă ar trebui inversată, iar oportunităţile nu lipsesc. Ţările din zona noastră pot beneficia de <friendshoring> şi <nearshoring>, în contextul unei noi segmentări a lumii, în care deglobalizarea nu înseamnă dispariţia business-urilor globale, ci o competiţie acerbă a ţărilor pentru a fi parte din structurile regionale ale acestora.”

    De exemplu, tendinţa de localizare sau regionalizare a lanţurilor de aprovizionare este evidentă în rezultatele studiului EY Attractiveness Survey România 2022. „Dacă ne uităm la ce spun cei care iau în considerare oportunitatea de a investi în România, cei mai mulţi, respectiv 42% dintre investitori, au în vedere în special sectorul Supply Chain & Logistics. România este cea mai atractivă destinaţie din Europa în acest sector, conform studiului. Este clar că există tendinţe pozitive în contextul acesta de deglobalizare şi regionalizare, dar există şi o competiţie puternică.” Conform EY Attractiveness Survey 2022, cele mai interesante domenii ale viitorului în România sunt: 1. Tehnologia informaţională, media şi telecomunicaţii, 2. Industria bunurilor de consum, inclusiv agri-business, 3. Industria auto cu ramurile conexe. La nivelul Europei, cele trei sectoare ale viitorului în opinia investitorilor sunt: 1. Economia digitală, 2. Cleantech şi regenerabilele, 3. Serviciile de sănătate. „Suntem printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai mari contribuţii ale industriei IT&C la valoarea adăugată în Produsul Intern Brut, IT&C-ul devenind unul dintre motoarele creşterii economiei româneşti.  De exemplu, în 2022, în primele 9 luni, contribuţia IT&C la creşterea PIB a fost de 1,5%, conform ultimelor date INS.” Ştim cu toţii că inovaţia, industriile creative şi tehnologia sunt viitorul, punctează Bogdan Ion. „Dacă vom urmări tendinţele şi le vom fructifica în continuare, sper ca IT&C-ul românesc să crească şi mai mult ca procent din PIB şi să contribuie la creşterea economică viitoare.” Şeful EY adaugă că este nevoie de un consens pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, care să dubleze angajamentul existent pentru creşterea economică. Dar este nevoie şi de o îmbunătăţire a gradului de colectare a veniturilor statului având în vedere că, de exemplu, în 2021 veniturile publice s-au aflat la doar 32,8% din PIB, faţă de 46,9% cât era media UE. „Până când toţi actorii din societatea românească nu vor ajunge la un consens şi un angajament solid pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, ele vor înainta cu viteză prea mică. Nu ne permitem acest lucru, dacă vrem să păstrăm ritmul creşterii economice şi să fim mai rezilienţi ca economie şi societate.”

    Lipsurile din infrastructură, educaţie şi sănătate trag în jos competitivitatea României dinamice şi limitează oportunităţile economice pentru România cu viteza a doua, cea din mediul rural şi oraşele mici, în care accesul la serviciile publice este restrâns. De asemenea, cu o educaţie mai bună şi un sistem de sănătate mai dezvoltat, mai mulţi români ar rămâne sau s-ar întoarce aici.

    În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia, dacă ne uităm la ce spune Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard 2022, România se află la 32,6% din performanţa medie la nivel UE. „Performanţa este doar la 50% inclusiv comparându-ne cu ţările din aceeaşi categorie cu noi, ţări emergente în inovaţie. Iar ecartul României la capitolul inovaţie creşte, în loc să scadă, în ciuda îmbunătăţirii unor aspecte, precum investiţiile de tip venture capital. Polonia, în schimb, se află la 60,5% din performanţa medie UE şi îşi micşorează accelerat ecartul faţă de UE.”

    Creşterea şi dezvoltarea sunt inevitabil neuniforme nicio ţară care a acces la statutul de economie dezvoltată nu a reuşit să crească uniform. Şi, cu siguranţă, pe măsură ce România va creşte mai mult, diferenţele regionale în privinţa nivelului de bunăstare se vor echilibra, în viziunea şefului EY. „Una dintre cheile pentru a micşora aceste diferenţe este educaţia. Copiii din zonele rurale şi din oraşele mici sunt lipsiţi de informaţie şi modele inspiraţionale. Sunt copii care, în principiu, au acces la educaţie, dar din cauza lipsei de perspective şi modele nu înţeleg de ce şcoala contează. Cum spuneam, ca sector privat, cred că împreună putem avea un impact în educaţie. Putem să modelăm o infrastructură a oportunităţilor din educaţie pentru cât mai mulţi copii. De exemplu prin mentorat, burse, proiecte punctuale şi regionale, dar nu numai. Noi, la EY, ca firmă a cărei valoare adăugată este rezultatul capitalului uman, al educaţiei şi knowledge-ului specializat al angajaţilor, suntem cu atât mai mult preocupaţi de dezvoltarea infrastructurii oportunităţilor în educaţie.”

    Impactul situaţiei geopolitice tensionate asupra economiei şi companiilor. Riscul recesiunii în 2023 şi perspectiva inflaţiei mari

    Suntem nevoiţi să navigăm într-un mediu foarte volatil, presiunile geopolitice şi cele de pe piaţa energiei riscând să slăbească competitivitatea economiei europene, susţine şeful EY. „Criza energetică a expus vulnerabilităţi în modelele economice ale firmelor europene care se bazau pe energie ieftină. În acest sens, atât inflaţia, cât şi riscul recesiunii, depind nu doar de încheierea războiului, ci şi de găsirea de soluţii la criza energetică şi la slăbirea competitivităţii europene.” În acelaşi timp, vedem o creştere a naţionalismului economic în SUA, cu subvenţii şi măsuri protecţioniste, în linia urmată de China deja de mulţi ani, ceea ce va pune şi mai multă presiune pe competitivitatea europeană şi ar putea expune Europa unui proces de dezindustrializare, în următorii ani. Dar, Europa aflându-se la mijloc în competiţia geopolitică dintre SUA şi China, există şi scenariul în care decuplarea de la producţia din China va însemna un proces semnificativ de reindustrializare şi un val de investiţii de capital în Europa, ceea ce poate crea un trend favorabil, explică Bogdan Ion. O provocare este inflaţia, atât în Europa, cât şi în SUA, motivul principal al inflaţiei la nivel european până la momentul începerii războiului din Ucraina fiind în principal legat de creşterea costurilor energiei. Dacă în criza din 2008 ne-am uitat la Marea depresiune economică din 1929-1930, acum ne uităm la Marea Inflaţie, de la mijlocul anilor ’60 până la începutul decadei ‘80, marcată de asemenea de crize energetice, dar nu numai. Băncile Centrale au învăţat atunci cum să combată inflaţia şi psihologia inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Şi vedem că acum iau măsuri agresive în acest sens, aminteşte şeful EY. „Cu siguranţă, preţurile energiei se duc în inflaţie, erodând puterea de cumpărare şi diminuând încrederea consumatorilor. Dar, dacă în zona euro motorul inflaţiei este preţul energiei, în România, inflaţia are o bază mai largă – în iulie 2022, de exemplu, din totalul inflaţiei, 5,7 puncte procentuale s-au datorat creşterii preţurilor la produsele alimentare. În acelaşi timp, restricţionarea finanţării, prin măsurile agresive luate de băncile centrale pentru a controla inflaţia, va constrânge investiţiile companiilor. O performanţă redusă a economiei chineze se adaugă riscului de încetinire economică globală.”

    De aceea, şeful EY previzionează pentru 2023 o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil nu în România. De altfel, estimează el, economia românească va continua să crească în toate cele trei scenarii modelate de EY legate de preţul energiei. „Aceste scenarii sunt: cel în care preţurile la energie ar continua să scadă, scenariul în care rămân ridicate şi scenariul moderat, în care gazul european se menţine în jurul valorii de 200 USD/mil.BTU, iar petrolul şi carbunele se menţin la valorile prezente. Statele Unite şi zona euro vor stagna dacă preţurile la energie nu continuă scăderea, în timp ce Statele Unite evită recesiunea, iar zona euro scade, în scenariul negativ.”

    Cât de mare este riscul de restructurare a companiilor în 2023? Strategia de business recomandată firmelor

    Coborând din universul macro la nivel microeconomic apare întrebarea: care ar fi strategia de business recomandată firmelor pentru perioada următoare. În economia globală, viitoarea recesiune va fi probabil relativ limitată (superficială), PIB-ul în economiile majore scăzând cu aproximativ 1% şi în condiţii de piaţă a forţei de muncă solidă. Economiile ar intra în recesiune cu pieţe ale forţei de muncă sub presiune, tensionate – astfel, mai întâi companiile îşi vor reduce planurile de noi angajări, înainte de a se orienta către concedieri, spune Bogdan Ion. El consideră că multe companii vor fi tentate mai degrabă să-şi păstreze angajaţii („labour hoarding”), deoarece îşi amintesc cât de dificil a fost să găsească noi angajaţi în timpul revenirii post-pandemie. Desigur, unele sectoare – în special unele industrii mari consumatoare de energie – pot fi supuse unui stres mai sever şi nu vor avea de ales decât reducerea forţei de muncă. Cu toate acestea, EY se aşteaptă ca şomajul să crească doar marginal, cu mult mai puţin faţă de recesiuni comparabile din trecut. România, cel mai probabil, va evita recesiunea, astfel că riscul insolvenţelor şi disponibilizărilor este redus pe termen scurt, în viziunea şefului EY. „Ne aşteptăm ca România să aibă rezultate relativ bune pe termen scurt, cel mai probabil economia urmând să evite recesiunea. Astfel, riscul unor reduceri substanţiale de personal sau insolvenţe în România este chiar mai mic decât în economiile majore.” În ceea ce priveşte strategia recomandată firmelor în noul context tensionat, şeful EY vorbeşte despre hiper-rezilienţă, planificare diferită pe bază de scenarii şi investiţii în capitalul uman. Se vorbeşte de mulţi ani de creşterea rezilienţei companiilor. În noul context, în care incertitudinea este endemică, companiile hiper-reziliente vor reuşi nu doar să depăşească cu bine această perioadă, dar vor ieşi cu un avans puternic faţă de companiile care vin din urmă. Pentru că rezilienţă nu înseamnă doar capacitatea de revenire rapidă, ci adaptarea continuă în faţa provocărilor şi accelerarea creşterii. Astfel de companii nu sunt în incertitudine doar defensive, ci trec şi la ofensivă, este de părere şeful EY. „Din acest punct de vedere, companiile trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, o perioadă economică de stagnare sau scădere, dar şi pentru revenirea economiei. Recesiunile pot fi scurte şi de mică amploare, iar companiile pot accelera chiar şi în aceste perioade, ceea ce le poate oferi un avantaj pe termen lung.” O abordare pentru creşterea rezilienţei este utilizarea scenariilor în procesul de decizie, detaliază Bogdan Ion. „Abordarea bazată pe scenarii pleacă de la înţelegerea că mediul este prea complex pentru a identifica toate forţele şi intensitatea cu care vor influenţa viitorul. Din acest punct de vedere, procesul clasic de planificare poate fi limitativ, pentru că oferă de multe ori impresia de certitudine, acolo unde aceasta nu există.” A lua decizii pe bază de scenarii nu înseamnă neapărat să anticipezi ce va urma, ci să iei în considerare cât mai multe forţe care influenţează viitorul şi să te pregăteşti pentru a răspunde implicaţiilor lor. Iar, din acest punct de vedere, rezilienţa companiilor ţine în primul rând de capitalul lor uman, completează şeful EY. „Este nevoie să investim mai mult ca oricând în oameni cu mentalităţi deschise, adaptabile, cu spirit antreprenorial şi să cultivam aceste abordări la nivelul echipelor. Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu .”

    Scopul este acela de a proteja ce este critic acum şi de a identifica repede ce va constitui un avantaj în viitor, pe măsură ce situaţia evoluează, mai spune Bogdan Ion. „Din punct de vedere operaţional, companiile reziliente reacţionează rapid şi decisiv pentru a păstra sau creşte productivitatea, fără să afecteze capacitatea de creştere atunci când cererea îşi va reveni. Există presiuni pe costuri în contextul inflaţionist, dar firmele trebuie să-şi reţină talentele, compensându-le adecvat. Provocarea va fi cum să administreze marjele şi cum să transfere cât mai puţin din aceste presiuni către clienţi. Aceste companii îşi păstrează spaţiul de manevră şi din punct de vedere financiar, ajustându-şi gradul de îndatorare. De asemenea, iau decizii rapide de dezinvestire atunci când este nevoie, dar şi de achiziţie, pentru că în această perioadă apar şi oportunităţi.” Bogdan Ion se declară încrezător în rezilienţa companiilor româneşti, dintre care multe şi-au construit şi exersat această „super-putere” în criza din 2008 şi apoi în pandemie. „Acestea sunt companiile care ştiu că singurul mod de a cunoaşte ce ne aduce viitorul este dacă îl creează chiar ele”. La fel ca şi companiile, şi statele sunt mai mult sau mai puţin reziliente. Cu cât sunt mai rigide instituţional şi în modul în care anticipează viitorul, cu atât sunt mai puţin reziliente. Din acest punct de vedere, România are multe de făcut, în opinia lui Bogdan Ion. „Să nu uităm că Banca Mondială ne-a clasificat pentru prima dată ca economie cu venituri mari înainte de pandemie. Însă, criza care a urmat ne-a declasat, România revenind în anul următor în grupul din care fac parte toate economiile occidentale. Într-o lume în care crizele se succed mai rapid ca niciodată, avem nevoie de o economie rezilientă şi de o creştere durabilă, pentru a nu ne abate atât de uşor de la traiectoria dezvoltării”, concluzionează şeful EY. 

  • 2020, 2021, 2022 au fost ani de criză pentru majoritatea companiilor din România. Băncile însă au „înflorit” şi au devenit din ce în ce mai profitabile. Care este secretul lor?

    Anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani dificili, plini de provocări, de adaptare şi reinventare, de lecţii, ani care au testat rezilienţa unor businessuri, ani de stress test pentru întreaga economie naţională şi mondială. Noua criză adusă de pandemia de COVID-19 în 2020 a afectat întreaga economie şi, implicit, şi sectorul financiar. Însă, în 2021 şi 2022 băncile s-au repliat rapid, marcând maxime istorice pe mai multe paliere. Cum au traversat băncile aceşti ani şi ce spun acum unii bancheri din echipele de management despre crizele din perioada 2020-2022?

    Pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare  sunt câteva cuvinte care pot caracteriza ultimii trei ani, adică perioada 2020-2022. Au fost ani dificili, plini de provocări, disruptivi, cu volatilitate a pieţelor financiare, cu accelerare a digitalizării, cu schimbări de paradigme, ani de adaptare şi reinventare, plini de lecţii, ani de decizii strategice legate de riscuri ştiute sau bănuite, ani de relaxare cantitativă, urmată acum de însăsprirea politicilor monetare.

    Au fost ani care au testat rezilienţa unor businessuri şi până la urmă au fost ani de stress test pentru întreaga economie. Şi pentru sistemul bancar, anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani provocatori, în care restructurarea a continuat, scăzând numărul de sucursale şi agenţii bancare, dar şi numărul de angajaţi din bănci. Dar, în acelaşi timp, în banking 2021 şi 2022 au fost ani extraordinari, cu profituri record, cu creştere a creditării, cu scădere a ratei de neperformanţă sub 3%, cu solvabilitate de peste 20%.

    La o distanţă de mai bine de un deceniu de precedenta criză internaţională, financiar-bancară, 2020 a adus pandemia de coronavirus, o criză istorică cum o dată la un secol poate să apară, criză care s-a manifestat la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp, şi a avut efecte multiple, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra comportamentului oamenilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. Iar pandemia de COVID-19 din 2020 a continuat şi în 2021, pentru ca 2022 să aducă război la graniţă, criză energetică, inflaţie, majorări de dobânzi şi creşterea ratelor bancare.

    2020, an marcat puternic de pandemia de COVID-19, a adus o scădere a profitabilităţii băncilor, precum şi continuarea consolidării şi restructurării în banking, în timp ce creditarea şi activele au crescut, dar cu un ritm încetinit. Practic, 2020, primul an pandemic, a adus pentru sistemul bancar o scădere a profitului cu circa 20%, de la 6,3 miliarde de lei în 2019 până spre 5 miliarde de lei în 2020, în condiţiile deteriorării mediului macroeconomic, în contextul pandemiei de coronavirus, care a impus constituirea unor provizioane mai mari la nivelul băncilor pentru eventuale dificultăţi viitoare ale clienţilor în rambursarea creditelor.

    Câştigurile băncilor din 2020 veneau pe fondul unei creşteri moderate a creditării, a scăderii dobânzilor, şi în contextul declinului economiei, din cauza blocajului determinat de pandemia de coronavirus. Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking. Cu toate că pandemia de COVID-19 a continuat şi în 2021 (cu o intensitate totuşi mai temperată), sistemul bancar s-a repliat rapid, marcând cifre record pe mai multe paliere. La sfârşitul anului 2021, profitul net la nivelul sistemului bancar românesc marca un record istoric de circa 8,2 miliarde de lei, potrivit datelor BNR, în creştere cu peste 60% faţă de câştigul din 2020, iar activele au urcat la un vârf de 639,7 mld. lei. Acesta era cel mai bun profit anual pentru bănci.

    În termeni anuali, până în 2020 cel mai mare profit la nivelul întregului sistem bancar a fost în 2018, când câştigul pentru întregul an s-a apropiat de 7 mld. lei (6,83 miliarde de lei). Întrebarea era de unde au făcut băncile profituri record în pandemie în condiţiile în care dobânzile erau în 2021 încă mici? De obicei, câştigurile mari obţinute de instituţiile de credit au fost, în general, corelate şi cu ascensiunea creditării şi a economiei. Creditarea a crescut pe ansamblul întregului an 2021 cu un ritm mediu de creştere de 10,7%, cel mai mare din ultimul deceniu, dublu faţă de avansul creditării din 2020.

    Pe de altă parte, economia a înregistrat un avans de aproape de 6% în 2021, sub aşteptări. Însă, o influenţă importantă, excepţională, asupra creşterii câştigurilor băncilor a venit în 2021 din costuri mai mici cu riscul, respectiv din reversarea unor provizioane, adică trecerea acestora pe venituri, după ce în primul an pandemic, 2020, costurile mari cu riscul, respectiv banii puşi deoparte pentru acoperirea creditelor neperformante potenţiale, presau pe câştigurile băncilor. Practic, în anul pandemic 2021 băncile au eliberat provizioane şi au majorat profiturile cu până la 60%, în timp ce după criza anterioară din 2009, băncile au avut ani cu pierderi.

    Deşi profiturile au urcat la niveluri record, restructurarea în banking a continuat. Pe parcursul întregului an 2021, un număr de 180 de sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 1.011 de salariaţi au plecat din sistem. Dincolo de impactul pandemiei de COVID-19, care a mutat în 2020 şi în 2021 în mediul online mare parte din activitatea bancară şi nu numai, în ultimii ani ajustarea reţelei teritoriale a băncilor a venit şi în urma tăierii costurilor, dar şi pe fondul consolidării sistemului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi în urma tranzacţiilor cu portofolii. Numărul băncilor de pe piaţa românească a coborât la 34.


    Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking.


    2022 a adus pentru bănci, pe frontul profitului, noi recorduri. După primele 9 luni din 2022 câştigul băncilor a marcat un nou vârf istoric, de aproximativ 7,6 mld. lei, în creştere cu circa 20% faţă de profitul din 9 luni/2021. Activele băncilor au urcat la un maxim istoric de 679,3 mld. lei în 9 luni/2022, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu de 16% an/an. Iar rata de solvabilitate  unul dintre cei mai importanţi indicatori urmăriţi de BNR, care arată cât de bine capitalizată este o instituţie de credit  a coborât în septembrie 2022 până la 21,2%, sub  nivelul din 9 luni/2021, de peste 23%. Nivelul solvabilităţii este în continuare mult peste minimul impus de 10%, ceea ce arată că băncile au teoretic suficient spaţiu pentru continuarea creditării economiei. La nivelul întregului sector bancar sumele economisite în depozite au rămas la un nivel ridicat, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie susţinută creditarea mai puternic. Raportul credite/depozite era la finalul primelor 9 luni din 2022 de 73,4%, mai mare decât nivelul din 9 luni/2021, de 68,6%, acest raport rămânând în jurul a 70% în ultimii doi ani, semn că deşi a crescut, nivelul creditării nu a reuşit să ajungă volumul depozitelor bancare. Privind retrospectiv, în perioada 2007-2013 raportul dintre credite şi depozite depăşea 100%, iar din 2014 acest nivel a scăzut de la an la an.

    Pe de altă parte, contrar multor estimări, rata medie a creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) în sistemul bancar românesc nu a crescut în ultimii ani de criză, ci a scăzut, coborând în 2022 sub 3% din total împrumuturi, potrivit datelor BNR. Conform celor mai recente statistici disponibile, în septembrie 2022 rata NPL a coborât la 2,82%, cel mai scăzut nivel din acest an, dar şi cel mai scăzut nivel de după anul 2009, când semnele crizei financiare globale precedente se simţeau pe piaţa locală. Comparativ, în 2014 rata NPL trecea de 20% din total credite. Însă, deşi rata NPL a rămas la niveluri scăzute în 2022, oscilând pe parcursul anului între 2,8% şi 3,4% din total credite, ca şi în celelalte crize economice, şi în noul context economic caracterizat de creşterea inflaţiei, majorarea dobânzilor şi a ratelor bancare, precum şi încetinirea economiei anticipată pentru 2023, în perspectivă pot să se înmulţească insolvenţele şi disponibilizările, cu impact asupra creşterii ratei NPL în anii următori. Rata NPL a coborât în 2022 şi sub nivelul din decembrie 2021, de 3,35%, precum şi sub valoarea din decembrie 2020, de 3,83%. Tendinţa de scădere a ratei NPL din ultimii ani s-a produs după ce în perioada crizei economice anterioare din 2008/2009 unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar.

    Menţinerea ratei NPL la valori scăzute în 2020 şi 2021, ani afectaţi de pandemia de COVID-19, a fost influenţată şi de moratoriile de amânare a ratelor bancare, şi de flexibilizarea cadrului prudenţial realizată de BNR, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nefiind considerate problematice/neperformante astfel că băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le. Această flexibilizare, decisă în 2020, a continuat şi în 2021, însă nu şi în 2022. Probleme pot apărea în viitor dacă unii debitori  persoane fizice sau companii  afectaţi de impactul economic negativ al inflaţiei, de creşterea puternică a preţurilor şi a ratelor bancare, nu reuşesc să reia plata creditelor. Privind retrospectiv şi sintetizând concluzia este că băncile au avut trei ani extraordinari, dar pe ale căror cifre, din păcate, nu se pot baza, deoarece ele nu reflectă calitatea reală a activelor – din cauze multiple, care includ măsurile de sprijin guvernamental, precum moratoriile, ce fac ca împrumuturile neperformante să nu fie încă vizibile în bilanţuri, după cum spunea recent Dimitrios Goranitis, liderul servicii de consultanţă pentru sistemul bancar şi pieţe de capital la Deloitte Central Europe. În aceste condiţii, băncile trebuie să-şi recalibreze acum metodologia IFRS9 şi modelele de provizionare. Înrăutăţirea climatului economic a generat creşterea riscului de credit şi va duce la deteriorarea calităţii portofoliilor de credite, după cum anticipează reprezentantul Deloitte. 

     

     

    Dar cum au văzut bancherii din top managementul unor bănci mari ultimii 3 ani, care au venit cu mai multe crize suprapuse?

     

    „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.”

    Vorbind acum despre anul 2020, Claudiu Cercel, director general adjunct al băncii româneşti cu capital francez, BRD-SocGen, aminteşte de volatilitatea extremă pe care au cunoscut-o pieţele financiare după debutul pandemiei de coronavirus în Occident, fără precedent după 1990. Totodată, el aduce în discuţie şi noul mod de lucru în sălile de trading ale băncilor sau altor actori financiari instituţionali. „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.” Un alt element care a caracterizat anul 2020, în viziunea lui Claudiu Cercel, a fost schimbarea paradigmei dominante cu privire la globalizare.

    „Acel an a dat startul dezabsolutizării conceptuale a lanţurilor economice lungi, independente de geopolitică, şi iniţierea unei tendinţe către blocuri economice în care regionalizarea, «friendshoring-ul» şi asocierea pe bază de valori comune de societate şi instituţionale devin referenţiale de decizie în legătură cu restructurarea sistemelor de afaceri.”

    Şi, în fine, continuă directorul adjunct al BRD, o altă caracteristică a anului 2020 a fost cantitatea fără precedent de bani puşi pe piaţă prin «quantitative easing» (relaxare-cantitativă  n.red.) de către principalele bănci centrale occidentale. „În numai doi ani, bilanţurile acestora au crescut cu mai mult de 10 trilioane de dolari. Această imensă creaţie monetară a stabilizat atunci economiile lumii, dar este principalul combustibil al marii inflaţii pe care o trăim astăzi”, concluzionează Claudiu Cercel, directorul adjunct al celei de-a treia cea mai mare bancă din România.

     

    „2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii.”

    Şi pentru Mircea Busuioceanu, vicepreşedinte al Raiffeisen Bank responsabil cu riscul, anul pandemic 2020 a fost memorabil şi a avut o semnificaţie aparte, după cum mărturiseşte acum. „În primul rând, 2020 a adus manifestarea unui eveniment de timp «white swan», lucru pe care nu îl întâlneşti foarte des în carieră,
    mă refer aici la pandemia COVID-19 şi tot ce am trăit cu toţii.  În al doilea rând a fost extraordinar să experimentez dinamica de adaptare a organizaţiei noastre şi a societăţii la un astfel de eveniment şi modul în care au fost accelerate anumite trenduri (digitalizare, lucrul de acasă). Nu în ultimul rând, 2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii”, spune acum vicepreşeditele Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă după active.

     

    „2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot?”

    La rândul lui Gyula Fatér, CEO al OTP Bank, spune acum despre 2020 că ar fi cu siguranţă anul despre care ar vrea să le povestească strănepoţilor lui. „2020 a fost un an plin de lecţii, un an pentru care MBA-urile şi manualele de management nu te pot pregăti, un an care nu poate fi simulat sau prototipat. Criza nu a apărut. A venit brusc şi a fost nevoie să reacţionăm extrem de rapid, fără să ştim care va fi următoarea evoluţie. Am fost uimit ce resurse profunde putem mobiliza. 2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot? În perioada Covid, am traversat diferite etape mentale. Îmi amintesc bine perioada în care au început să apară ştirile economice mai optimiste”, a mărturisit şeful OTP Bank, a noua cea mai mare bancă din România.

     

    „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă.”

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România şi director general al Reţelei Internaţionale a grupului elen Alpha Bank spunea în 2020 într-un interviu pentru BM că în criza nouă adusă de pandemia de coronavirus sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid, spunea el, şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor bancare (un element de noutate faţă de criza precedentă din 2008/2009), şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază. „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.” Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discuta: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, susţinea Oprescu.Iar sistemul bancar a jucat acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar.”

     

    „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.”

    Pandemia – cu restricţii administrative, cu închiderea temporară a unor sectoare întregi de activitate  a fost un stress-test pentru economie şi pentru antreprenori care ne-a pus la încercare capacitatea de a ne adapta şi a ne reinventa, spune Bogdan Neacşu, directorul general al CEC Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). „Zic că am trecut cu brio acest stress-test: nu am rămas fără cele esenţiale şi nici nu am văzut foarte multe firme care să se închidă şi angajaţi care să rămână pe drumuri. Iar sistemul bancar a fost parte din soluţie prin faptul că a continuat să finanţeze economia într-un ritm susţinut. Şi asta mi-a dat încredere că economia este un organism viu şi că se poate adapta”, mărturiseşte el. După ce 2020 şi 2021 au fost marcaţi de pandemia de coronavirus, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu toate implicaţiile aferente, anul 2022 a adus război, criza energetică, inflaţie mare şi majorarea dobânzilor bancare. „2022 se apropie de sfârşit. Şi, după provocările ridicate de pandemie, mi-aş fi dorit să fie un an de revenire la normalitate, de reaşezare a lucrurilor pe un făgaş normal, mai liniştit. Dar n-a fost să fie …”, mai spune Bogdan Neacşu, şeful CEC Bank. El recunoaşte că nu se aştepta ca, după pandemie, atât de repede, să fim loviţi de noi provocări: „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.” Sunt situaţii cu care nu ne-am mai confruntat. Inflaţie şi dobânzi de 20-30% şi chiar de peste 200% s-au mai văzut în România în primul deceniu de tranziţie, însă ce este nou este inversarea de trend şi faptul că am trecut de la o perioadă cu inflaţie la un nivel redus şi relativ stabilă, la o ascensiune rapidă a preţurilor, combinată cu perspectiva unei recesiuni, explică şeful CEC Bank, instituţie de credit care a urcat în top anul trecut devenind a şasea cea mai mare băncă după active din România. „Deci în loc să ne relaxăm, ne vom cupla din nou centura de siguranţă pentru că avem în faţă un drum cu noi provocări. Şi faptul că am reuşit să trecem cu bine peste provocările economice ale pandemiei mă face să fiu încrezător că le vom depăşi şi pe acestea. Ce nu ne doboară, ne face mai puternici!”, concluzionează şeful CEC Bank şi al ARB.

     

    „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pEse mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”

    Mustafa TiftikcioĞlu, CEO al Garanti BBVA România, caracterizează anul 2022 prin trei cuvinte cheie: mobilizare, reinventare şi dezvoltare. O serie de crize interconectate au modelat anul 2022, spune el, între acestea numărându-se criza din sănătate, conflictul militar, criza energetică şi provocările generate de creşterea inflaţiei. Românii sperau că anul acesta va însemna începutul unei ere mai bune, după doi ani de pandemie globală. Cu toate acestea, au apărut noi provocări şi cu toţii a trebuit să învăţăm să le depăşim şi să fim cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi, continuă şeful Garanti BBVA România. „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pase mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”. Personal, Mustafa Tiftikcioğlu spune că a învăţat în 2022 că provocările vin atunci când te aştepţi mai puţin şi chiar dacă crezi că ai văzut şi ai experimentat totul, neaşteptatul poate apărea de oriunde. Şi depinde de tine să te adaptezi, să te reinventezi şi să te dedici pe deplin în ceea ce faci, cu încredere şi optimism că poţi depăşi provocările şi, mai mult, poate ieşi chiar ceva bun din toate acestea. „De fapt, dacă privim în urmă, observăm că toate provocările prin care am trecut au adus şi părţi bune. Am învăţat să lucrăm de la distanţă, ne-am reinventat serviciile cu ajutorul tehnologiei, am devenit mai empatici şi am învăţat să ne gestionăm mai bine cheltuielile şi economiile. Cred cu tărie că tot ce s-a întâmplat până acum a făcut parte din experienţele prin care a trebuit să trecem pentru a deveni cine suntem acum şi nu aş schimba nimic în modul în care am acţionat”, concluzionează şeful Garanti BBVA România, bancă aflată în apropierea topului 10 al celor mai mari bănci din piaţa românească. 

  • Ghid de criză

    Evenimentele ultimilor ani au venit ca o avalanşă asupra economiilor interna’ionale, generând o serie de schimbări profunde în comportamentul de consum al clienţilor, în operaţiunile companiilor, în măsurile guvernelor. Pe mulţi însă, vremurile de incertitudine economică îi prind nepregătiţi, iar românii nu stau deloc bine la capitolul „educaţie financiară”. Am vorbit aşadar cu câţiva specialişti din industria financiară, pentru a afla ce măsuri pot lua companiile şi „oamenii de rând” deopotrivă, pentru a supravieţui în vremuri tulburi.

    „Este foarte probabil să avem o recesiune tehnică în România în următoarea perioadă, în trimestrul IV/2022 şi trimestrul I/2023, sau trimestrul I şi trimestrul II/2023. Clar, economia va încetini, va încetini semnificativ ca şi creştere economică. Anul viitor, prin urmare, cererea va fi influenţată, în sensul că va creşte consumul pe parcursul anului, dar cu o rată mult mai mică decât ce s-a întâmplat în acest an. În acest an au fost şi rezerve făcute în pandemie, care au fost cheltuite în primele două trimestre ale anului, în contextul anticipaţiilor de majorare a preţurilor, însă aceste rezerve acum nu mai sunt disponibile. Deci probabil pot fi companii care se vor confrunta cu o scădere a vânzărilor. Ori în cazul acesta, companiile practic trebuie să aibă rezerve ca să poată să continuie să-şi desfăşoare activitatea”, susţine Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA (Chartered Financial Analyst) România.

    Măsuri „de bun simţ”

    În ceea ce priveşte cheltuielile companiilor  pe timp de criză, Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR, notează că structura de costuri trebuie să fie un element construit de antreprenori prin prisma proiecţiilor financiare şi a ce pot construi în viitor, nu a disponibilităţilor din prezent. „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia înseamnă că acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţie de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” Asta nu înseamnă, completează el, că ar trebui să ne lăsăm guvernaţi de frică şi că ar trebui să renunţăm la investiţiile care ne permit să pivotăm în condiţiile unei pieţe aflate în schimbare. „Pot oferi un exemplu – la nivelul grupului din care CITR face parte, Impetum Group, am făcut un exerciţiu de Foresight care ne ajută să ne pregătim pentru viitor, oricum ar arăta el, gândind în scenarii. Exerciţiul ne-a împins să ne imaginăm câteva scenarii despre cum ar putea arăta lumea de business în 5 ani şi cum am vrea să arătăm noi atunci. Asta ne-a deschis multe perspective despre ceea ce ar trebui să începem să facem azi ca să fim organizaţia pe care ne-o dorim peste 5 ani.”

    La rândul său, Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor, spune că, în primul rând, companiile ar trebui să aibă în vedere eficienţa operaţiunilor din punct de vedere al productivităţii şi costurilor asociate şi să evite cheltuieli care nu aduc o valoare adăugată. „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” De asemenea, spune că eficienţa în privinţa energiei consumate ar trebui să fie o prioritate.

    Şi Adrian Codirlaşu atrage atenţia asupra importanţei reducerii costurilor, mai ales în zona de costuri mari, pe partea de de energie. El sfătuieşte companiile să fie prudente în a-şi asuma noi riscuri, şi să încerce să rămână lichide în perioada următoare. „Lichiditatea poate fi un risc important, mai ales prin prisma faptului că ratele de dobândă cresc, cresc puternic. Banca centrală a mărit la 6.75% rata de dobânda de politică monetară prentru leu şi în acelaşi timp si-a asumat un control ferm al lichidităţii, şi este posibilă încă o majorare în ianuarie 2023, de 25 de puncte de bază. Deci, dobânzile pe piaţa monetară vor fi 7-8, poate chiar peste 8%, deci dobânzi semnificative.” Potrivit lui, asta înseamnă că cine nu are lichiditate o va procura la nişte costuri ridicate. „De asemenea, asumarea de noi riscuri, de noi investiţii, va presupune finanţare, care va fi mult mai scumpă comparativ cu ce era înainte de pandemie, indiferent de valuta în care este procurată.” Despre restructurări, ca metodă de a depăşi o criză, Codirlaşu spune că pot fi o soluţie, dar ca ultimă instanţă. „Ideal e să nu se ajungă acolo. Acţionarii pot pierde substanţial, chiar întreg capitalul investit, în caz de restructurări.” Pe de altă parte, Florin Andrei este de părere că în condiţiile în care businessul este viabil şi se poate reconfigura, o restructurare este necesară.

     

    Ne îndatorăm?

    Codirlaşu spune că, în cursa pentru supravieţuire, pentru orice companie prima resursă la care să apeleze ar trebui să fie cea internă. „În cazul în care are nevoie de lichiditate suplimentară, atunci apelează şi la creditare sau la majorare de capital. Deci la finanţare, fie prin credit, fie prin emisiunea de acţiuni.” Aici, el atrage atenţia că în timp ce pentru leu au crescut substanţial ratele de dobândă, o creditare în euro poate avea mai mult sens, mai ales pentru companiile care, să zicem, au activitate de comerţ exterior şi care şi obţin euro şi au cumva acces natural la cursul de schimb euro-leu. „De ce? Pentru că la euro dobânda va creşte şi acolo, dar, cu siguranţă va fi mult sub cea aplicabilă la leu.” La acelaşi capitol, Florin Andrei e de părere că orice sprijin financiar nereambursabil, fonduri naţionale sau europene, este indicat să fie aplicat. „Este posibil ca resursele interne să nu mai fie atât de uşor de strâns sau de atras.” La nivelul Impetum Group, Cîrlănaru spune că experienţa companiei pe segmentul restructurărilor se bazează în proporţie covârşitoare pe cazuri în care finanţarea din resurse proprii nu mai este o opţiune, acestea fiind deja consumate. Cu toate acestea, adaugă el, economia României prezintă astăzi o gamă mult mai largă de soluţii în plus faţă de unica abordare a finanţării bancare. „În acest context considerăm că orice analiză asupra atragerii de capital trebuie să ia în considerare mecanisme precum cooptarea unor noi parteneri sau investitori instituţionali, emiterea de obligaţiuni, şi nu în ultimul rând chiar accesarea burselor prin Aero şi BVB.” 

    Bani albi pentru zile negre

    În ceea ce priveşte persoanele fizice, Adrian Codirlaşu spune că ideal ar fi ca românii să ştie că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minim undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente. „O recesiune – am avut situaţii şi în România – în general a ţinut doi ani cel puţin. Deci ideal ar fi să ne pregătim atunci când e bine, când economia creşte, dacă ne prinde fără resurse când, să zicem, se întâmplă o recesiune, practic va trebui să ne reducem cheltuielile, să creştem mult mai mult nivelul de prudenţă.” Adică, explică el, să încercăm atunci să economisim reducându-ne cheltuielile care sunt opţionale, precum ieşirile în oraş, vacanţe şi aşa mai departe, pentru a acumula o rezervă care să ne ajute în caz că ni se întâmplă un eveniment negativ neprevăzut, cum ar fi reducerea veniturilor sau mai rău, concedieri ori restructurări ale activităţii companiilor unde lucrăm. „Deci, dacă nu suntem pregătiţi, practic e neapărat necesar să recurgem la anumite sacrificii în perioadele de recesiune. Nu putem să ne păstrăm un nivel de trai, să zic aşa, optim. Ne-am putea păstra un nivel optim de trai dacă economisim în perioadele de creştere economică. Însă şi dacă economisim în perioadele de boom, când economia intră în recesiune, automat va trebui totuşi să devenim mai prudenţi în cheltuirea venitului.”

    Tot pe aceeaşi idee, Florin Andrei susţine că cele care adaugă greutate în buget sunt cheltuielile socioculturale. „Dar în acelaşi timp sunt şi cele mai uşor de tăiat.” De asemenea, e de părere că înlocuirea mai rară a electronicelor, a maşinilor şi nu numai este şi aceasta o variantă de luat în calcul pentru a supravieţui. Un aspect asupra căruia Codirlaşu mai atrage atenţia este că în niciun caz nu trebuie să ţinem economiile acasă, pentru că există prea multe tentaţii, de a cumpăra diverse bunuri care poate nu sunt necesare, dar şi din cauza riscurilor, cum e cel al furtului. „Dacă avem banii cash nu-i ţinem acasă, îi punem în bancă. Măcar să luăm şi o dobândă mică, dar o luăm, pe când acasă nu luăm nimic şi ne asumăm doar nişte riscuri. Mai ales că banii din bancă, până la 100.000 de euro, sunt garantaţi prin Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, n-avem cum să să-i pierdem.”

    Cu ouăle în mai multe coşuri

    Florin Andrei mai spune că perioada curentă nu este oportună pentru investiţii, cu atât mai puţin în cazul în care le facem pe termen scurt sau cu intenţia de a retrage investiţia în viitorul apropiat. „În ultima perioadă investiţiile nu au adus venituri constante. O nouă sursă de venit sau un venit crescut este cel mai bun instrument cu care se poate combate o criză. Desigur, o scădere a cheltuielilor cu schimbarea modului de viaţă este o variantă posibilă.” Economiile, adaugă el, ne oferă o siguranţă a unor bani puşi de-o parte, dar nu recuperează creşterea inflaţiei în totalitate. În cazul acelora care decid totuşi să investească, el recomandă diversificarea, ca „cea mai bună recomandare la care mă pot gândi. Să nu îţi pui niciodată toate ouăle în acelaşi coş!”. Vorbind tot de diversificare, Adrian Codirlaşu spune că la îndemâna românului „de rând” este, de pildă, diversificarea pe valute. „Oricine poate să o facă. Să meargă în alte ţări poate să fie mai complicat, deşi acum sunt o grămadă de fintech-uri şi, de exemplu, cu un dolar pot cumpără fracţiuni de acţiuni la companii foarte mari, cum ar fi Microsoft sau Google sau Apple şi aşa mai departe.” Codirlaşu mai spune că, dacă ne uităm la cum au evoluat diversele clase de active de la începutul acestui an, cu excepţia real estate, clar toate au pierdut din valoare. „Şi mărfurile, gen petrol, gaz, în care e destul de greu de investit, au câştigat, însă pe o volatilitate extrem de ridicată. Şi metalele preţioase au scăzut. Deci cu excepţia real estate toate au înregistrat pierderi, însă în contextul ratelor de dobândă ridicată nu este exclusă o corecţie de preţ şi pe acest sector.” În ţările dezvoltate această corecţie spune că are deja loc. Prin urmare, recomandă din nou în discuţie diversificarea, pe mai multe ţări, pe mai multe valute şi pe mai multe clase de active.

    „Şi pot să le iau pe rând. Pe ţări, vedem că se comportă diferit şi ciclurile economice pot să nu fie corelate. Când e recesiune într-o ţară, s-ar putea în alta să nu fie, economia în acea ţară să meargă foarte bine, şi atunci investiţiile făcute în acea ţară să ne asigure fondurile de care avem nevoie. De exemplu, mie îmi plac, ca destinatie de investiţii, ţările vorbitoare de limbă engleză, adică Statele Unite, Canada, Marea Britanie şi Australia, deci care asigură şi o diversificare foarte bună atât pe valute, cât şi pe sectoare şi la nivel global.” Pe valute, spune că vedem acum cât de volatile sunt pieţele externe. „În România acest lucru s-a transferat prin volatilitatea dolar-leu, care am văzut că a fost extrem de ridicată. Având bani în mai multe valute, automat ne menţinem cumva constantă valoarea lor. Diversificarea asigură reducerea volatilităţii. Mai mult, clasele de active la fel, se comportă diferit în diversele faze ale ciclului economic. Spre exemplu, se tot spune că titlul de stat e cel mai sigur activ. Am văzut şi noi scăderea în valoarea activelor pe care le avem la fondurile de pensii private, aceste scăderi au fost cauzate în special de titlurile de stat deţinute de aceste fonduri. Titlurile de stat au pierdut extrem de multă valoare de la începutul anului. De ce? Pentru că atunci când ratele de dobândă cresc, titlul de stat pierde din valoare, pentru că el dă o dobândă fixă, dobândă care nu se ajustează la cea din piaţă. Practic, cine l-a cumpărat rămâne cu dobândă mică când dobânda pe piaţă e mult mai mare, şi inflaţia este mult mai mare. De aici scăderea valorii acestor instrumente.” Acţiunile, la rândul lor, spune că pot oferi o protecţie foarte bună la inflaţie. „De ce? Pentru că în general, companiile pot să transfere mai departe creşterile de costuri din preţ. Mă rog, aşa se întâmplă inflaţia – şi atunci se majorează şi profiturile companiilor, când este inflaţie. Şi implicit cursul bursier al actiunilor.” Real estate-ul este şi el, nu perfect, dar este hedging bun contra inflaţiei şi poate să-şi aibă locul într-un portofoliu diversificat”, mai spune reprezentantul CFA România.

    Despre criptomonede susţine că sunt extrem de volatile. „Să zicem că cineva ar putea investi dacă nu se supără dacă pierde acei bani. Depinde de apetitul lui la risc şi de banii pe care îi are. Dar acestea, cum am văzut, sunt extrem de volatile. Îşi pot face loc într-un portofoliu diversificat, dar diversificat şi cu alte active.”

    „Pariuri” pe măsura bugetului

    Ce procent din venit ar trebui investit însă lunar? „Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Putem să începem cu 5%, cu 10%, şi apoi să creştem în timp, dacă, bineînţeles, ne putem permite. Dar undeva la 5% nici nu e mult, se poate investi şi se poate chiar automatiza această investiţie. Sunt fonduri de investiţii oferite de către bănci, care efectiv trag banii din cont la o anumită dată stabilită şi investesc în noi unităţi de fond.” În cazul familiilor cu venituri minime, dacă Florin Andrei crede că iese din calcul posibilitatea economisirii. Adrian Codirlaşu, în schimb, este de părere că şi această categorie a populaţiei trebuie să economisească, „dar, la venituri mici, şi riscul asumat automat trebuie să fie mai mic, pentru că nu-şi permit să piardă acei bani”. Prin urmare, le recomandă să aleagă, de exemplu, depozite bancare, obligaţiuni, fonduri de investiţii, care au un risc ceva mai redus – „într-un depozit sau într-o obligaţiune, într-un fond de obligaţiuni, care le oferă şi lichiditate, şi o rată de creştere”. Şi Florin Andrei spune că depozitele bancare îţi aduc siguranţa păstrării banilor, „dar dobânda nu recuperează inflaţia”. În opinia lui, titlurile de stat sunt o variantă de investiţii în cazul în care nu se vor vinde înainte de termen ci se va aştepta încasarea cuponului.

     

    Când putem răsufla uşuraţi?

    Referitor la indicii care ne arată că o criză a trecut, Codirlaşu spune că sursa principală care ni-i oferă sunt evenimentele din pieţele internaţionale. „Nu există, să zicem, un anumit indicator care să ne spună că acum, gata, s-a terminat. Există însă o serie de indicatori că încep să crească, cum ar fi consumul care începe să crească, cum ar fi încrederea în economie, care începe să crească, cum ar fi mai multă lichiditate în piaţă, care scade costurile de finanţare. Aceştia ar fi, să zicem, câţiva indicatori care pot arăta că a trecut, să zicem, perioada mai grea şi se revine pentru o creştere mai substanţială.” Florin Andrei oferă, de asemenea, două exemple: „consumul populaţiei şi nivelul investiţiilor imobiliare sunt indicatori foarte buni”. Pe marginea aceluiaşi subiect, executivul de la CITR spune că „cel mai important lucru este să realizăm faptul că premisele pe baza cărora obişnuiam să ne construim planurile de viitor s-au schimbat profund”. Un studiu recent citat de Cîrlănaru arăta că durata medie de viaţă a unei companii reprezentative pentru economia americană a scăzut de la 50 de ani la aproape 20. „Ceea ce învăţăm de aici este faptul că mediul de afaceri este mult mai dinamic astăzi şi că nevoia de a pivota este continuă. Astfel, nu mai putem vorbi despre perioade de calm în care să ne putem relaxa fără să fim nevoiţi să răspundem la provocări. Volatilitatea este noul statu quo iar adaptabilitatea şi inovaţia continuă sunt avantajele competitive ale prezentului. Investiţiile orientate către inovaţie şi evoluţie sunt mereu necesare şi ar trebui să fie un obiectiv constant.”

     

    2008 vs. prezent

    În încheiere, Adrian Codirlaşu spune că va urma o perioadă de incertitudine economică, „deci e risc de recesiune, tehnică, chiar de recesiune, şi trebuie să fim prudenţi”.

    Într-o perspectivă mai pozitivă, Florin Andrei susţine că, deşi înainte de orice criză apare foarte multă emoţie în economie iar ştirile alarmiste încep să fie din ce în ce mai dese, „aş puncta că suntem într-un climat total diferit faţă de 2008, populaţia nu este la fel de împrumutată, ratele sunt mai sustenabile, companiile nu mai sunt aşa de împrumutate la bănci însă creditul furnizor este la niveluri foarte ridicate”. Potrivit lui, suntem mai bine pregătiţi faţă de 2008 şi am avut la dispoziţie o perioadă mai mare de acumulare. Totuşi, „inflaţia erodează veniturile iar criză energetică ne va conduce la modalităţi alternative de producere a energiei, însă implementarea ne va costa. Vor exista o serie de decizii economice ale politicului la nivel european prin care se va interveni în pieţe, financiară şi energetică, însă în condiţiile în care pieţele nu mai sunt eficiente este rolul statului să intervină.”

    O viziune optimistă are şi executivul din fruntea CITR. „Aşa cum spunea Jose Garrido de la FMI la recentul congres Insol Europe, fiecare criză este diferită şi fiecare soluţie ar trebui să fie diferită, iar Uniunea Europeană depune astăzi eforturi pentru dezvoltarea unor mecanisme moderne de susţinere a afacerilor aflate în dificultate. Este vorba despre mecanismele derestructurare”. Potrivit lui, învăţând din experienţa crizei financiare din 2008, principalul obiectiv este acum acela de a asigura rezilienţa şi a susţine eforturile antreprenorilor şi companiilor, de a pivota în faţa unor evenimente neprevăzute. „Aceste mecanisme, acordul de restructurare şi concordatul preventiv, pot fi aplicate în orice industrie şi sunt orientate spre salvarea companiei şi spre dezvoltarea businessurilor.” În plus, executivul subliniază că mecanismele aduc, pe lângă oportunitatea de redresare a companiilor, şi nevoia de a schimba mindsetul mediului de business, de la teama de eşec la motoare de relansare. „Prevenţie şi timpuriu sunt cele două elemente esenţiale ale filosofiei acestor proceduri. În concret, prin acordul de restructurare, companiile pot adresa rapid şi adaptat nevoilor specifice, într-un cadru reglementat de negociere, care să le permită restructurarea activităţii şi a datoriilor. Odată agreat de părţile implicate, acordul primeşte garanţia unei soluţii confirmate de un judecător.”

    El mai spune că „România este mai mult ca oricând conectată la strategiile şi viziunea europeană în materia rezilienţei economice şi a mecanismelor de sprijin în favoarea companiilor.” Principala provocare, adaugă Cîrlănaru, vine în domeniul aplicării şi aplicabilităţii. „Degeaba avem legislaţie modernă şi cele mai bune intenţii, dacă nu acţionăm la timp şi nu conştientizăm avantajul competitiv pe care îl putem obţine construind rezistenţă şi adaptabilitate ca mecanism preventiv în loc să fim nevoiţi să amputăm, atunci când este prea târziu. Cred că putem fi optimişti asupra capacităţii noastre de adaptare şi asupra posibilităţii de a identifica oportunităţi într-un context economic dificil, cu condiţia să conştientizăm că fiecare criză este diferită şi că răspunsul trebuie să fie adaptat.” Este evident, mai spune Cîrlănaru, faptul că aspecte precum inflaţia, dobânzile de referinţă şi stabilitatea economiilor care reprezintă principalii parteneri de afaceri ai României sunt factori pe care trebuie să îi luăm în calcul. „Orice strategie pe termen scurt şi mediu trebuie să ia în considerare o potenţială înrăutăţire a acestor factori, fără însă a se lasă pradă unui pesimism paralizant.”  

    „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia, înseamnă ca acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi la modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţe de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” 

    Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR


    „Ideal ar fi să ştim că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minimum undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente.” 

    Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA România


    „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” 

    Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor


    8 paşi pe care îi poţi urma pentru ca o criză financiară să nu te prindă nepregătit:

    1. Maximizarea economiilor în lichidităţi;

    2. Analizarea cheltuielilor lunare în vederea stabilirii bugetului necesar în caz de urgenţă;

    3. Minimizarea facturilor lunare (limitarea timpului de utilizare a electrocasnicelor, de pildă) şi administrarea atentă a acestora;

    4. Identificarea unor surse care ar putea să ajute în economisire (folosirea milelor de călătorie în locul banilor pentru a cumpăra bilete de avion, a cardurilor cadou neutilizate etc.);

    5. Închiderea datoriilor de pe cardul de credit şi negocierea unei oferte mai bune pentru acesta;

    6. Identificarea unor extra-surse de venit (vânzarea unor bunuri nefolosite, contracte în regim de freelancing ş.a.m.d.);

    7. Schimbarea asigurării cu una mai rentabilă;

    8. Păstrarea bunurilor (casă, maşină şi nu numai) în condiţii optime, pentru a nu cheltui pe reparaţii.

    Sursa: Investopedia