BusinessMagazin

Tag: coleg

  • Studiu eJobs: 1 din 2 români a avut o relaţie la birou

    Relaţiile amoroase la birou sunt mult mai frecvente decât ar putea crede mulţi dintre noi. În condiţiile în care petrecem în interes de serviciu o parte semnificativă din viaţă, şansele de a ne găsi jumătatea în timpul orelor de program sunt, din punct de vedere statistic, extrem de mari. Acest lucru este confirmat şi de către cel mai recent studiu eJobs derulat în luna februarie şi care arată că 56% dintre români au avut o relaţie la birou – pentru 45% a fost o relaţie serioasă, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură.

    Oarecum surprinzător, în segmentul de vârstă 18-25 de ani ponderea celor care nu au avut o relaţie de dragoste la job are nivelul cel mai ridicat (60%), pondere egală cu cea a respondenţilor cu vârste între 25-55 ani care au confirmat astfel de relaţii.

    În ceea ce priveşte partenerul, 25% dintre respondenţi spun că au avut o relaţie cu un coleg sau cu o colegă, 12% au avut o relaţie cu un furnizor sau partener extern, iar 19% este ponderea celor care au recunoscut că au avut o relaţie cu superiorul direct.

    Marea majoritate a celor implicaţi într-o relaţie amoroasă la locul de muncă erau singuri la acel moment (62%), 18% erau deja într-o relaţie, iar 20% au recunoscut că erau căsătoriţi.

    25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar de mână cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor (28% femei vs. 20% bărbaţi).

    La întrebarea “Ce influenţă a avut relaţia la locul de muncă asupra carierei tale”, 17% au spus că unul dintre parteneri a trebuit să părăsească compania în următorul an. Cu o pondere apropiată – 16%, sunt cei care au afirmat că relaţia de la locul de muncă i-a ajutat să se dedice şi mai mult jobului, în timp ce doar 7% dintre respondenţi afirmă că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. În restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor.

    Sondajul eJobs a fost efectuat la nivel naţional, în perioada 1-12 februarie 2017, pe un eşantion de 1.242 de respondenţi, cu vârste curprinse între 18 şi 55 de ani. 2 din 3 respondenţi sunt femei şi mai mult de jumătate dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani.
     

  • Mihai Chirica, vicepreşedinte PSD, despre demisia lui Florin Iordache de la Justiţie: Îl compătimesc pe colegul Grindeanu

    Liderul PSD Iaşi a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că îl compătimeşte „colegul Grindeanu”, pentru care, după demisia ministrului Justiţiei, Florin Iordache, vine cel mai greu moment, acela în care premierul trebuie să aleagă un nou ministru pentru portofoliul rămas liber.

    „Nu este neapărat un motiv de bucurie, dar îl compătimesc pe colegul Grindeanu. Acum va trebui să facă următorul pas, să fie o mutare de şah prin care să aducă un ministru al Justiţiei care să demonstreze lumii întregi că PSD promovează anticorupţia, că reuşeşte să promoveze proiecte de legi prin care să nu protejăm pe nimeni, ci pur şi simplu să fie proiect de legi după principiul legilor. Este o mutare grea, pe care trebuie să o facă, eu îl susţin, desigur, şi, în maniera în care pot fi de folos, îl voi ajuta cât pot de mult”, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, Mihai Chirica, vicepreşedinte al PSD.

    Întrebat dacă el consideră că a fost vorba despre o demisie sau o demitere în cazul lui Florin Iordache, Mihai Chirica a răspuns că, din informaţiile pe care le are din spaţiul public, ar fi vorba de demisie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A pornit afacerea cu un coleg de bancă acum 9 ani şi acum a ajuns la afaceri de aproape 1 milion de dolari

    30 DE ANI   /   FONDATOR IDEA  STUDIOS, CEO   /   JELLYCS

    Împreună cu un coleg de bancă din liceu, Daniel a pornit în 2007 Idea Studios, iar acum este unul dintre cele mai mari studiouri independente de game development din ţară, deţinând platforme de jocuri pentru copii şi cu până la 15 milioane de vizite pe lună la nivel global. Cei doi au pornit studiul nu pentru a dezvolta jocuri, ci pentru a avea o formă profesională şi legală prin care să factureze munca de freelance pe care o făceau în web design şi development şi consultanţă. „Deşi nu aveam buget, am început timid să contactăm publisheri mari care aveau nevoie de astfel de conţinut. În momentul în care aceştia ne-au publicat câteva jocuri şi ne-au picat serverele din cauza numărului mare de accesări, ne-am dat seama că există un potenţial extraordinar pe această piaţă“, spune Daniel Tamaş.

    Ulterior, sub umbrela Idea Studios au apărut companiile Transylgamia şi Jellycs, cu scopul de a se extinde pe noi segmente de business. În 2014, cele trei companii au avut împreună o cifră de afaceri de aproape un milion de dolari şi au reuşit să menţină un profit constant, care a fost reinvestit în cele trei companii în proporţie de 70-80%.

    Transylgamia este un studio care produce jocuri pentru smartphone-uri, iar Jellycs este o platformă de publishing de jocuri şi prin care monetizează produsele lor şi proprietăţilor web dezvoltate de cele două studiouri. În prezent, compania are trei asociaţi, Paul Mureşan şi Tudor Rad conduc Idea Studios, respectiv Transylgamia, iar Daniel Tamaş se ocupă de Jellycs. Numărul angajaţilor a ajuns la 45 de oameni.

    Daniel Tamaş este optimist în ce priveşte viitorul industriei de dezvoltare de jocuri video în România: „Încep să existe din ce în ce mai multe oportunităţi de dezvoltare pentru studiourile mici şi independente. Noi ne-am descurcat foarte bine aici, în România, şi credem că există potenţial tot mai mare pentru industria locală“.
     

  • Cum i-a schimbat viaţa acestei femei o simplă vizită la spa. Ce a ajuns să facă ea acum este incredibil

    Melanie Gleeson, CEO-ul unui imperiu spa de lux, dezvăluie publicaţiei forbes.com secretele unui business de succes, ca cel pe care îl conduce.

    „În primul rând, am văzut schimbarea fizică şi emoţinală pe care o aveau femeile când plecau de la spa”, spune Melanie. „Mi-am dat seama că vreau să fac parte din această industrie”.  Şi aşa a început, în 2012, deschizând primul său spa împreună cu o colegă de facultate, Belinda Fraser, care acum îi este parteneră de busines. „Am deschis primul Endota spa cu 5000 de dolari, locaţia, pasiune şi un întreg set de obiective”, adaugă ea.  În 2016, cu Gleeson în prim plan, Endota are peste 100 de centre în Australia, peste 1000 de angajaţi, fiind cea mai mare reţea de spa de pe continent.

    1.      Găseşte-ţi povestea

    „Am fost crescută respectând mediul înconjurător şi moştenirea lăsată de ţara noastră”, spune Gleeson. „Şi vreau să mă asigur că orice am făcut sau fac în acest business reflectă aceste valori”. Iar asta se reflectă, după spusele sale, în ingredientele naturale folosite în gama de îngrijire a pielii din cadrul spa-ului, tipice Australiei, creând astfel o legătură puternică cu cultura indigenă a ţării. „Când am căutat un nume potrivit pentru primul spa, am dat peste -endota -, un cuvânt indigen, care înseamnă „frumos”, spune Gleeson. Prin asta, a reuşit să-şi creeze un brand unic şi să se diferenţieze pe piaţa de wellness.

    2.      Alege oamenii potriviţi

    Gleeson consideră că modul său de a conduce, ce are la bază valori de bază precum grija, a atras oameni cu aceleaşi principii şi valori, lucru ce a dus la o creştere a nivelului de aparteneţă la  brand. „Nu cred că acest lucru este o coincidenţă. Cu toţii suntem legaţi de univers”, spune ea. Aşadar, lucrând cu oameni care gândesc similar, Melanie consideră că valorile interne ale brandului pot fi cimentate uşor, mai ales atunci când o afacere îşi doreşte extinderea prin franciză.

    3.      Fără ierarhii

    Conform spuselor sale, în cadrul Endota spa, ierarhia a fost eliminată. „Nu cred într-un birou central. Noi suntem un centru de sprijin, ce funcţionăm împreună cu partenerii de afaceri”, declară Melanie. Însă, cel mai mare impact în ceea ce priveşte determinarea direcţiei de afaceri, ar trebui să fie construirea şi cultivarea de relaţii, spune Gleeson. „Sunt mereu conştientă de acest lucru şi de contribuţia partenerilor noştri de afaceri la creşterea brand-ului”, mai adaugă ea.

    4.      Să oferi servicii calitative

    „Pentru a oferi servicii de lux în piaţa de servicii de sănătate şi wellness înseamnă să pui pe primul plan nevoile clientului din minutul în care îţi trece pragul”,spune Gleeson. „Spa-urile noastre sunt un refugiu pentru femei, locul unde îşi lasă grijile şi stresul la uşă”, spun aceasta. După părerea sa, centrul spa nu ar trebui să fie considerat un tratament de lux, ci un obicei sănătos. 

  • Viaţa ciudată a moştenitorului imperiului Coca-Cola: colecţiona animale exotice şi avea o cameră specială pentru trucuri de magie

    Asa Griggs Candler Jr. a fost fiul excentric al fondatorului Coca-Cola, Asa Griggs Candler.

    Candler Jr. a urmat studiile Universităţii Oxford, din Georgia, avându-l coleg pe viitorul vicepreşedinte al Statelor Unite Alben W. Barkley. După absolvire, Candler Jr. a ajutat la deschiderea mai multor fabrici Coca-Cola şi a supervizat construcţia unor clădiri de birouri în Atlanta.

    În 1916, la vârsta de 36 de ani, Asa Griggs Candler Jr. a început construcţia Briarcliff, o proprietate impresionantă care includea un teren de golf, două piscine şi o grădină zoologică. Într-un spaţiu impresionant, Asa Griggs Candler Jr. a instalat orga deţinută de tatăl său, care la acea vreme era cea mai mare din statul Georgia.

    Candler Jr. era pasionat de vânătoare şi aviaţie, participând la numeroase competiţii aeriene. Îi plăcea de asemenea magia, învăţând numeroase trucuri în timpul unor călătorii în China şi India. Petrecerile sale din anii ’30 erau faimoase: se spune că Asa Griggs Candler Jr. avea o cameră specială, plină cu diverse echipamente pentru numerele sale de magie

    El a colecţionat diverse animale exotice, pe care le aducea din Europa sau Orientul Mijlociu. Printre acestea se numărau un tigru bengalez, patru lei, un leopard negru şi 6 elefanţi. Unul dintre vecini l-a dat în judecată pentru că “un babuin a sărit gardul şi i-a mâncat 60 de dolari din poşetă”; Asa Griggs Candler Jr. a fost obligat de tribunal să plătească despăgubiri în valoare de 10.000 de dolari.

    Pe măsură ce a înaintat în vârstă, moştenitorul imperiului Coca-Cola a devenit alcoolic şi depresiv.

  • Se întâmplă în şcolile din România: Modul BARBAR în care un elev este umilit şi BĂTUT de către colegi – VIDEO

    Citeşte continuarea articolului pe Mediafax

  • Elevilor şcolii din Piteşti care refuză prezenţa unui coleg cu ADHD li s-a scăzut nota la purtare/ Studenţii se pronunţă în favoarea copilului exclus

    Elevii clasei a 7-a B ai Şcolii “I.L. Caragiale” din Piteşti vor fi sancţionaţi cu scăderea notei la purtare după ce au protestat, trei zile consecutiv, refuzând să intre la ore, faţă de prezenţa unui coleg cu probleme de sănătate, care i-ar ameninţa şi i-ar agresa, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Elevii clasei a 7- a B din Şcoală “I.L. Caragiale” din Piteşti au refuzat să intre, timp de trei zile consecutiv, la ore, afirmând că nu mai acceptă să înveţe în aceeaşi clasă cu un coleg care ar suferi de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD). Elevii protestatari spuneau că acesta îi agresează fizic şi verbal şi îi ameninţă cu moartea.

    Copiii, împreună cu părinţii lor, au protestat în holul de la intrarea în instituţia de învăţământ. Ei au purtat pancarte prin care cereau să fie lăsaţi să înveţe, iar colegul lor cu probleme de sănătate să fie transferat la o altă şcoală.

    Inspectorul şcolar general al ISJ Argeş, Dumitru Tudosoiu, a declarat, joi, pentru corespondentul MEDIAFAX, că joi elevii au intrat la ore, iar elevul contestat a primit scutire medicală până când va ajunge la o clinică din Bucureşti unde are o programare pentru o evaluare medicală.

    “Aşteptăm rezultatele evaluării medicale pe care sper ca familia să ni le pună la dispoziţie şi, în urma acestei evaluări, părinţii să agreeze ideea de a merge către un învăţământ special, asta dacă recomandarea medicului este în sensul acesta sau către învăţământ la domiciliu. Facem eforturi pentru integrarea copilului şi respectarea drepturilor lui, dar şi pentru respectarea drepturilor celorlalţi copii din clasă. Cred că factorul determinant care va lua o decizie este până la urmă familia copilului, iar dacă vor asculta sfatul nostru, s-ar putea să ajungem la concluzia că cel mai bine pentru copil este să meargă în altă unitate de învăţământ”, a spus Dumitru Tudosoiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurodeputat britanic, în stare critică după o altercaţie cu un coleg la sediul Parlamentului European

    Un eurodeputat eurosceptic britanic, Steven Woolfe, este în stare critică după ce s-a bătut cu un coleg din cadrul formaţiunii radicale Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) la o reuniune desfăşurată la sediul Parlamentului European.

    Nigel Farage, liderul interimar al Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), Steven Woolfe şi restul membrilor grupului parlamentar al formaţiunii din PE au participat la o reuniune desfăşurată în sediul din Strasbourg al Legislativului UE.

    La finalul întrevederii, între doi eurodeputaţi UKIP a avut loc o altercaţie.

    Steven Woolfe, favorit pentru preluarea conducerii UKIP, s-a prăbuşit după ce a fost lovit cu pumnul de un coleg, au declarat surse citate de cotidianul The Telegraph.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurodeputat britanic, în stare critică după o altercaţie cu un coleg la sediul Parlamentului European

    Nigel Farage, liderul interimar al Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), Steven Woolfe şi restul membrilor grupului parlamentar al formaţiunii din PE au participat la o reuniune desfăşurată în sediul din Strasbourg al Legislativului UE.

    La finalul întrevederii, între doi eurodeputaţi UKIP a avut loc o altercaţie.

    Steven Woolfe, favorit pentru preluarea conducerii UKIP, s-a prăbuşit după ce a fost lovit cu pumnul de un coleg, au declarat surse citate de cotidianul The Telegraph.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Ben-Hur

    Sigur, pare o întrebare care nu-şi are întotdeauna rostul – unele filme nu au excelat la prima strigare – dar de cele mai multe ori iei decizia de a relansa un film atunci când versiunea a avut un succes cel puţin moderat. Dacă vorbim de un film precum Ben-Hur, care a primit cele mai multe premii Oscar în istoria cinematografiei, atunci întrebarea de mai sus ar trebui să fie determinantă pentru viitorul producţiei.

    Mai mult ca sigur, cei care au lansat anul acesta Ben-Hur nu şi-au pus întrebarea în caz; de fapt, cred sincer că nu şi-au pus nicio întrebare. Au presupus că lumea va da năvală în sălile de cinematograf pentru a revedea povestea cu un plus de efecte speciale. Dar Timur Bekmambetov, oricât de talentat ar fi ca regizor, nu este William Wyler; iar Jack Huston cu siguranţă nu e Charlton Heston.

    Ben-Hur spune povestea prinţului evreu Iuda Ben-Hur şi a fratelui său adoptat, orfanul roman Messala Severus. În timpul copilăriei, cei doi băieţi sunt apropiaţi, dar Messala se îndrăgosteşte de sora bună a lui Iuda, Tirza. În cele din urmă, el se hotărăşte să plece din Ierusalim pentru a-şi găsi drumul în lume; în absenţa sa, tensiunile dintre evrei şi romani cresc, iar Iuda se vede prins în mijlocul unei lupte pentru putere. Acuzat de plănuirea unui asasinat, el este vândut ca sclav şi petrece următorii cinci ani la marginea imperiului.

    Principala problemă a acestei reinterpretări a fost lipsa unei figuri care să impună respect. Prin decizia de a folosi aproape în totalitate actori necunoscuţi (excepţie făcând Morgan Freeman), Bekmambetov şi-a dat singur cu ciocanul peste mână.

    Lungimea filmului este o altă problemă: Ben-Hur este povestea epică a celor doi fraţi despărţiţi de cultura şi politica vremii, iar descrierea sa coerentă necesită mai mult de două ore; filmul din 1959, recompensat cu 11 premii Oscar, durează mai bine de 3 ore şi jumătate. Pentru a nu strica programul milenialilor ajunşi din întâmplare în sala de cinema, producătorii au înghesuit o bună parte a acţiunii într-un monolog rostit de Morgan Freeman. Nu a fost de ajuns, aşa că au trimis probabil filmul şi la un soi de măcelarie operată de oamenii de la montaj. Asta duce, bineînţeles, la secvenţe lipsite de coerenţă, în care personaje dispar şi reapar.

    Singurii care par să-şi fi făcut treaba sunt cei de la departamentul scenografie, pentru că decorurile sunt într-adevăr spectaculoase şi evocă destul de bine epoca respectivă. Vorbind despre acest sentiment de autenticitate, regizorul a declarat că s-a făcut o documentare serioasă despre epoca respectivă pentru a stabili cu exactitate cum arătau carele, cum se îmbrăcau atunci oamenii, cum îşi purtau părul etc. Iar designerul de costume explică: „M-am inspirat din filmele anterioare, mai ales din clasica producţie a anului 1959, dar şi din surse istorice şi artistice, cum sunt frescele, statuile, picturile etc.“ Cel mai interesant amănunt legat de vestimentaţie este că Varya Avdyushko a comparat uniformele romanilor cu cele ale militarilor de astăzi, din trupele speciale sau din diverse armate, tocmai cu scopul de a găsi câteva elemente de legătură care puteau fi exploatate pentru a atrage publicul contemporan.

    În concluzie, Ben-Hur 2016 este un experiment ratat, la fel ca multe alte remake-uri sau rebooturi, şi nu aduce nimic în plus producţiei din 1959; ba chiar din contră. Sper doar că amatorii mai tineri de film nu se vor lăsa seduşi de mirajul efectelor speciale şi îşi vor rezerva trei ore şi jumătate pentru a urmări varianta corectă.

    Nota: 4/10

    Regia:
    Timur Bekmambetov

    Distribuţie:
    Jack Huston, Toby Kebbell, Rodrigo Santoro

    Durată:
    125 minute

    Buget:
    100 milioane dolari

    Data lansării:
    19 august