BusinessMagazin

Tag: Club BM

  • Previziuni despre al doilea val al crizei in Romania

    BUSINESS Magazin: Este criza in Romania din punct de vedere social? Cand am putea depasi aceasta situatie?

    Adrian Stanciu: Cred ca eram in criza si atunci cand nu eram in criza; nu cred ca am avut nevoie de o criza economica pentru a intra intr-o criza sociala. Sigur ca faptul ca acum este o criza economica nu ne ajuta, desi are si parti bune din punct de vedere social, in sensul ca pentru multi dintre noi a fost ca o trezire la realitate – spre exemplu, in piata muncii, anul 2008 a fost o criza comparabila. Acum, in 2009, trendul este invers: daca in 2008 era foarte greu sa gasesti personal calificat si sa-l faci sa ramana intr-o organizatie, acum in 2009 dilemele acestea au disparut. Una peste alta, cred ca orice situatie de criza are si un germen de oportunitate in ea. Ar fi bine pentru fiecare dintre noi sa incepem sa cautam oportunitatea. Criza a fost intampinata la noi cu o mare perplexitate, chiar si oamenii de rand asteapta ca criza sa dispara. Cred ca ar fi momentul sa ne punem intrebarea cum va arata lumea de dupa criza si ce loc vom avea in ea. Nu va arata precum cea dinainte.

    BUSINESS Magazin: Credeti ca, spre exemplu, consumul de bere nu va mai reveni la nivelul de anul trecut?

    Shachar Shaine: Consumul de bere in Romania este mare, in raport cu Europa, Romania este pe locul 5 in lume. Nu e un consum exagerat, cred ca este comparabil cu cel din Cehia sau Germania. A crescut foarte mult in ultimii zece ani, s-a dublat, si nu sunt multe piete unde consumul sa se fi dublat in ultimii zece ani. Acum cred ca lucrurile sunt mai asezate si se schimba si obiceiurile de consum. In afara de scaderea de consum, este si o schimbare in consum, in faptul ca se iese mai putin din casa; consumul acasa nu a scazut deloc, dar oamenii ies mai rar la restaurante, la cafenele.

    BUSINESS Magazin: Se vindeau prea multe masini inainte?

    Alin Tapalaga: Scaderea vanzarilor de pana acum este de circa 57%, din punctul de vedere al inmatricularilor. Masinile si casele sunt primele lucruri la care se renunta. Noi suntem undeva la un nivel de 160.000 de masini in acest an, iar in 2007 era un nivel de 350.000 de masini. Estimam ca piata va scadea in acest an la nivelul din 2004, cu un nivel de costuri de trei ori mai mare ca atunci. Daca vrem sa revenim pe costuri similare, la nivel de personal, ar trebui sa reducem personalul cu 50%, ceea ce este imposibil, nu se poate face din punct de vedere social asa ceva. Domeniul auto a fost lovit din plin. Ramane sa vedem cand se va termina prima de casare din Germania, cum va mai vinde Dacia masinile pe care le produce.

    BUSINESS Magazin: Activitatea de service a fost si ea afectata?

    Alin Tapalaga: La nivelul grupului nostru, activitatea de service a crescut cu circa 10% fata de anul trecut. Acest fapt s-a produs in special datorita masinilor second-hand. Ramane de vazut ce se va intampla in a doua jumatate a anului, deoarece cifrele arata foarte clar ca si numarul de masini noi, cat si cel de masini vechi a scazut foarte mult, incat numarul de masini care intra in piata va fi din ce in ce mai mic si clientii mai putini.

    BUSINESS Magazin: Privind retroactiv, puteati sa vedeti efectele crizei in segmentul rezidential?

    Dan Ioan Popp: Piata rezidentiala la care faceti referire este foarte diferita. Am facut acum un calcul, la o piata de 20 de miliarde pe an, piata primara este sub 15%. Altfel spus, nevoia de locuire este neorganizata; este o piata gen talcioc. Preturile pe aceasta piata nu le fac directorii financiari, ci populatia. Studiati opiniile din ultimele 12 luni si veti vedea o diversitate de opinii privind pretul real si valoarea pe aceasta piata. Nu cred ca exista un alt sector cu o astfel de dispersie in ceea ce inseamna valoare. Daca lucrurile pe alte piete au generat un trend convergent, pe piata rezidentiala dispersia este mult mai mare si lucrul acesta este datorat in primul rand bancherilor, cei dintai chemati sa spuna valoarea. Ei se sprijina pe un evaluator – incercati sa aveti o discutie cu un evaluator, sa va spuna cum stabileste el valoarea. Evaluatorul va balbai foarte multe cifre, metode, si cand il veti intreba care este valoarea va zice "spuneti-mi care sunt ultimele tranzactii si am sa va spun care este valoarea". Piata rezidentiala, datorita acestor disproportii – 15% cu 85% – are un mic grad de predictibilitate. Cand statul intervine si spune ca pretul corect pe piata pentru doua camere este 60.000 de euro, unii vor zice ca e mult, altii ca e putin; atunci cand cineva isi asuma acest rol – si in esenta a facut-o statul – dintr-o data lucrurile par ca au o turnura sigura.
     

  • Cum repornim economia

    BUSINESS MAGAZIN: Privind acum retrospectiv, dincolo de faptul ca nu ati avut cum sa prevedeti amplitudinea crizei economice, ce anume va reprosati ca nu ati facut si ce decizii strategice ati fi putut lua inainte de inceperea crizei astfel incat situatia actuala sa fie alta?

    DRAGOS SIMION: Inainte sa incepem sa simtim propriu-zis criza pe pielea noastra, lucru care s-a intamplat timid in septembrie si mai pregnant din octombrie incoace, destule voci spuneau ca dificultatile economice exista doar la nivel psihologic, iar criza nu este o realitate. Intrebarea are deci doua intervale: pe de-o parte, ce puteau face managerii in urma cu un an, cand erau inca optimisti si nu anticipau ca vine criza, iar pe de alta parte ce puteau face din momentul cand au intrat in criza.

    MARIUS GHENEA: Din punctul acesta de vedere, cred ca am fi facut aceleasi greseli si nu am fi putut schimba prea multe. Mediul economic, dar mai ales sectorul privat, nu poate actiona anticiclic. Singurele institutii care pot face acest lucru sunt Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Banca Centrala Europeana si alte institutii din aceeasi categorie, insa din pacate nu au facut-o.

    DRAGOS SIMION    : De acord, dar anumite efecte pot fi atenuate din timp daca exista disciplina si strategie coerenta. Personal, mi-as reprosa o anumita euforie cu care am continuat afacerile, desi semnale in piata erau destule. In momentul cand iti propui un buget anual si constati inca din trimestrul al doilea o diferenta intre veniturile estimate si cele realizate, ca manager ai doua solutii: fie refaci respectivul buget si continui activitatea in acelasi mod, fie incepi sa fii mai disciplinat si sa iei masuri mai stricte. Aici sta diferenta la nivelul deciziilor pe care le puteau lua managerii in urma cu un an, in afara de faptul ca au reactionat cu sase luni mai tarziu.

    MARIAN PARVU: Depinde de domeniu. In ce priveste constructiile, anul trecut pe vremea aceasta, prioritatea noastra era sa livram contractele existente, proces care a durat pana in octombrie-noiembrie. Cat timp am avut contracte care se desfasurau pana la incheierea sezonului constructiilor, nu ne-am gandit prea mult la proiecte noi. Analizand acum deciziile luate, nu cred ca as fi facut nimic altfel, dar imi reprosez ca am intarziat sa aplic planurile de restructurare si reorganizare, in conditiile in care in noiembrie criza era o certitudine. Am preferat sa asteptam urmatorul sezon de constructii, dar daca as fi actionat la momentul potrivit, poate compania ar fi fost mai bine pregatita sa faca fata crizei.

    RAZVAN PASOL: Pe piata de capital, problemele au inceput sa apara inca de la sfarsitul lui 2007. Noi am avut deci mai mult timp sa ne gandim, dar atunci cand piata creste, te gandesti la venituri sau cota de piata si mai putin la costuri, care ajung in primplan in recesiune.

    MARIUS GHENEA: Pe de alta parte insa, daca majoritatea managerilor ar fi facut rapid o restructurare masiva a costurilor, corespunzatoare cu perspectivele, cred ca din punct de vedere macroeconomic situatia ar fi fost si mai grava decat acum, intrucat numarul locurilor de munca pierdute ar fi fost mult mai mare, iar consumul ar fi luat-o mult mai repede la vale.

    BUSINESS MAGAZIN: Prin urmare, se poate spune ca a fost mai bine ca piata a reactionat ceva mai greoi la criza?

    DRAGOS SIMION: Pentru sectorul public a fost mai bine, dar pentru cel privat, evident, a fost mai rau.

    ANCA BIDIAN    : Oricum, cel mai afectat este domeniul financiar-bancar. Aici nu e criza, ci industria in sine se cheama criza si nu cred ca afacerile puteau fi facute altfel. Companiile de intermediere de credite, spre exemplu, au crescut prin investitiile in dezvoltare si implicit in recrutare de personal, fara de care ar fi avut de pierdut, iar costurile cu forta de munca nu aveau cum sa fie ajustate. Trecand in revista perioada din septembrie si pana acum, cred ca as fi reactionat la fel. Lipsa de actiune a contribuit insa la magnitudinea situatiei, pentru ca altfel cred ca am fi ajuns in acest moment ceva mai putin sifonati.

    MIHAI SFINTESCU: Problema cred ca a fost si faptul ca in multe industrii am avut exces de oferta si nu am intuit unde va fi cerere intr-o perioada economica mai dificila. Ajustarea se face in functie de oferta pe termen lung, dar acum trebuie facuta in functie de cererea pe care inca nu o stim. Iar in sectoarele ciclice situatia e mult mai dramatica, pentru ca in conditiile in care PIB-ul scade cu 6,4%, aceste sectoare scad cu o rata mult mai mare, de 20- 30% – numai in primul trimestru. Probabil, cel mai bine pentru o companie ar fi sa-si schimbe modelul de business, schimbare care pana la urma implica un pariu foarte mare.

    ALINA DUMITRESCU: In ultimele trei luni am realizat un studiu in randul a 300 de manageri din cele mai mari companii din Romania, majoritatea fiind de parere ca situatia actuala este un moment foarte bun pentru a-si face curat in companie, din punctul de vedere al costurilor, al productivitat ii sau al managementului de risc.

  • Internetul romanesc, 425 mil. euro

    BUSINESS Magazin: Ceea ce vrem noi sa dezbatem este cat inseamna acum in Romania economia internet. Sunt convins ca adunand toate domeniile implicate, vom ajunge la o cifra cu o marja de eroare destul de mare, dar exercitiul nu va fi mai putin interesant. Si propun sa incepem cu o definitie a internetului.
    Vlad Stan: Internetul inseamna infrastructura, publishing, media de internet, social networking, comert online, servicii pe internet. Dar si telecom, se pare.
    BUSINESS Magazin: Da, inseamna si telecom dintr-un simplu motiv – apelurile initiate de pe telefonul mobil, de exemplu, folosesc de la un anumit punct infrastructura bazata pe internet, care este mai putin costisitoare.
    Vasile Voicu: Sigur ca internetul porneste de la infrastructura, fapt pe care-l stie toata lumea. Fara infrastructura nu prea poti vorbi de servicii de continut, despre publicitate pe internet sau in general despre bani pe care o companie ii castiga din internet. Totul este ca o piramida.
    BUSINESS Magazin: Deci spuneti ca infrastructura este cea esentiala. Va sustineti punctul de vedere si daca vorbim de veniturile generate de aceasta industrie?
    Vasile Voicu: Se pare ca la sfarsitul anului 2007, mai mult de 25% din veniturile totale din internet proveneau din servicii cu valoare adaugata si nu din cele de infrastructura. Si tendinta este scaderea veniturilor din cea de-a doua categorie, pentru ca in final infrastructura nu este totul. Este importanta, pentru ca fara ea nu poate fi vorba de internet, dar mai departe este nevoie de continut.
    Vlad Stan: Dar nivelul investitiei in infrastructura in Romania care este?

    Vasile Voicu:     Este destul de greu de estimat la nivel de piata. Eu stiu exact ce investitii a facut Romtelecom in infrastructura, adica de peste 500 de milioane de euro din 2003 si pana acum, dar mai departe sunt date ale fiecarei companii in parte.
    BUSINESS Magazin: Dar cred ca mai interesant ar fi de aflat cat produce aceasta infrastructura, decat valoarea investitiei.
    Vasile Voicu: In cazul acesta, veniturile din date si internet din intreaga piata din Romania erau la sfarsitul anului 2006 de aproape 265 de milioane de euro pe an, potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta TNS Aisa.
    Vlad Stan: Sunt incluse aici si veniturile inregistrate de retelele de cartier?

    Vasile Voicu:     Nu sunt date detalii in acest sens si nu as putea spune exact.
    BUSINESS Magazin: Bine, dar ponderea retelelor de cartier este in scadere?
    Vasile Voicu: Dat fiind ca multe dintre ele au fost achizitionate de companii precum RCS&RDS si Astral, cam scade. In schimb, numarul lor de utilizatori inseamna o pondere importanta, daca ne uitam la estimarea IDC pentru anul trecut, ca retelele de cartier au in jur de 500.000 de clienti.
    Daniel Nicolescu: Cred ca sunt destul de greu de numarat totusi, mai ales ca exista utilizatori care folosesc in paralel serviciile mai multor retele de cartier.
    BUSINESS Magazin: Dar cati utilizatori de internet sunt in total?
    Vasile Voicu: La sfarsitul trimestrului al treilea din 2007 existau 329 de milioane de utilizatori de internet broadband (banda larga) la nivel mondial. Nivelul de penetrare este de 5,7%, in crestere cu 1,1% fata de aceeasi perioada a anului precedent.
    Vlad Stan: Desi pare ingrijorator la prima vedere, poate ar trebui spus, prin comparatie, ca nivelul de penetrare al telefoniei mobile la nivel mondial este de 10%. Cifra nu este deci chiar atat de mica.
    Vasile Voicu: Cei 5,7% folosesc mai multe tipuri de acces la internet. Una dintre ele este DSL (Digital Subscriber Line), in diverse versiuni, cum ar fi ASDL (Asimetric DSL), care inseamna peste 60% din totalul conexiunilor. Mai sunt conexiunile prin satelit, wireless, radio.
    BUSINESS Magazin: Dar in Romania cati utilizatori sunt?
    Vasile Voicu: Pentru a furniza date exacte, voi cita raportul ANRCTI publicat la jumatatea anului 2007, care spune ca numarul total de utilizatori de internet broadband era de 2,33 de milioane, cifra care nu include insa segmentul retelelor de cartier.
    Vlad Stan: Asta inseamna aproximativ 10% din populatie.
    Vasile Voicu: Mai exact 11,5%. Dar atentie, pentru ca nu vorbim si de utilizatorii de internet prin dial-up, ci numai de cei cu internet in banda larga. In ceea ce priveste evolutia, raportand la Europa de Est, Romania a inregistrat cea mai mare crestere a utilizatorilor de internet, impreuna cu Polonia si cu Rusia, adica de 30% fata de 2006.
    BUSINESS Magazin: Putem presupune o crestere de 30% si in ceea ce priveste veniturile furnizorilor de internet?

  • Salariile si productivitatea

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?
     
    MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.
     
    STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?
     
    MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?
     
    MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?
     
    MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.
     
    STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.
     
    MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.
     
    STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

  • Salariile si productivitatea

    BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?
     
    MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural – pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro – n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international – n. red.) e bine.
     
    STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?
     
    MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?
     
    MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor – nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.
     
    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?
     
    MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei – n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri – de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.
     
    STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.
     
    MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.
     
    STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

  • De Hoop Scheffer: Securitatea energetica, domeniu de interes pentru NATO

    În opinia lui Jaap de Hoop Scheffer, consultarile politice din cadrul NATO ar trebui extinse de la Balcani si Afganistan pentru a cuprinde Africa si Orientul Mijlociu, dar si securitatea energetica.

    El aminteste ca, în Conceptul Strategic al NATO este inclusa si protejarea liniilor de alimentare vitale ca fiind una dintre problemele critice pentru securitatea membrilor organizatiei.

    "În prezent, din motive evidente, inclusiv posibilitatea ca teroristii sa atace resursele noastre energetice, este rezonabil ca aliatii sa discute acest aspect", a afirmat Scheffer.

    Printre celelalte subiecte abordate de secretarul general se numara noile categorii de misiuni ale NATO, dobândirea capacitatii operationale depline a Fortei de Reactie NATO, mecanisme mai bune de finantare a operatiunilor, construirea unui parteneriat strategic si pragmatic cu UE si dezbaterea acestor chestiuni la summitul NATO de la Riga, din noiembrie.

    De Hoop Scheffer considera misiunea NATO în Afganistan un exemplu al transformarilor suferite de Alianta în scopul de a raspunde provocarilor secolului 21. El s-a referit la extinderea zonei de actiune a organizatiei în afara Europei, plasarea luptei împotriva terorismului printre misiunile sale principale, proiectarea si sustinerea unor forte dincolo de aria traditionala de operatii.

    Responsabilul NATO subliniaza, în continuare, ca Forta de Raspuns NATO (NRF) este "un bun militar esential" si a promis ca va face tot posibilul pentru a fi capabil sa anunte, la Riga, ca aceasta este deplin operationala, dupa testele ce se vor desfasura în vara.

    În legatura cu NRF, secretarul general aminteste ca exista o grava problema de finantare, pentru ca, în prezent, statele care participa la misiunile Fortei de Raspuns trebuie sa si plateasca, fapt care se poate dovedi disuasiv.

    Jaap de Hoop Scheffer insista ca este nevoie de mai multa solidaritate în finantarea operatiunilor NATO.

    Pe de alta parte, Scheffer subliniaza ca NATO "nu este politistul lumii", dar pledeaza pentru parteneriate si legaturi cât mai strânse cu tari care sunt dispuse sa apere aceleasi valori ca si Alianta Nord-Atlantica, fie ele Austria sau Finlanda (tari neutre), Armenia, Kazahstan, Australia, Noua Zeelanda, Coreea de Sud sau Japonia.

    În final, secretarul general NATO recunoaste ca, pentru numeroase tari, perspectiva intrarii în NATO a fost un stimulent pentru reforme si a cerut ca, în momentul în care tarile aspirante la statutul de membru NATO se dovedesc pregatite, ele ar trebui acceptate în organizatie, referindu-se în special la Balcani.

     

    (Corespondenta de la trimisul MEDIAFAX la Munchen, Alexandra Babiciu)