BusinessMagazin

Tag: ccr

  • Motivele pentru care CCR a decis că eliminarea pensiilor parlamentare e neconstituţională

    Legea care a eliminat pensiile speciale pentru parlamentari a fost adoptată într-o singură zi, cu încălcarea tuturor termenelor, ceea ce reprezintă o afectare a procedurii, transmite, joi, Curtea Constituţională a României (CCR).

    „Curtea a observat că, potrivit art.76 alin.(3) din Constituţie, <La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere>. Este o exigenţă constituţională ca scurtarea termenelor procedurale şi accelerarea parcursului legislativ să se realizeze numai în cadrul procedurii de urgenţă [art.76 alin.(3)], şi nu a celei generale [art.75]. Or, legea criticată a fost adoptată în cadrul procedurii generale într-o singură zi, cu încălcarea tuturor termenelor, ceea ce reprezintă o afectare a procedurii de adoptare în ansamblul său. Respectarea art.75 şi art.76 alin.(3) din Constituţie constituie fundamentul dezbaterilor democratice din Parlament şi, prin substratul lor de valoare, presupun un schimb de idei între cei ce exercită suveranitatea naţională. Evitarea sau limitarea dezbaterilor parlamentare prin scurtarea nejustificată a termenelor, fără a respecta prevederile constituţionale obiective şi exprese în acest sens, denotă o atingere adusă însăşi unei valori fundamentale a statului, şi anume a caracterului său democratic. Totodată, în acest context, Curtea a reţinut şi încălcarea principiului securităţii juridice”; transmite CCR.

    Potrivit comunicatului de presă, Curtea a constatat „încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.1 alin.(3) în componenta referitoare la democraţie, art.1 alin.(5) în componenta referitoare la securitatea juridică a persoanei, precum şi ale art.75 şi art.76 alin.(3) privind desfăşurarea procedurii parlamentare de adoptare a legilor”.

    Decizia este definitivă şi general obligatorie.

    Argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Pe 17 februarie 2021, Plenul Parlamentului a adoptat abrogarea pensiilor speciale ale senatorilor şi deputaţilor.

    „De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare”, se menţiona în Legea 7/2021.

  • PSD, despre eliminarea pensiilor parlamentarilor: Vom repeta procedura ori de câte ori e nevoie

    „Poziţia PSD este foarte clară: fără pensii speciale pentru parlamentari! Am luat decizia de a desfiinţa pensiile speciale ale parlamentarilor demult şi nu ne-am schimbat opţiunea! De aceea, aşteptăm motivarea CCR şi vom repeta procedura ori de câte ori va decide CCR că este nevoie, dar, în final vom ajunge la rezultatul dorit”, transmit pe Facebook social-democraţii.

    Legea care a eliminat pensiile speciale ale parlamentarilor este neconstituţională, au stabilit, joi, cu majoritate de voturi, judecătorii CCR, potrivit unor surse din Curtea Constituţională.

    Decizia a fost luată cu majoritate voturi.

    Pe 17 februarie 2021, Plenul Parlamentului a adoptat abrogarea pensiilor speciale ale senatorilor şi deputaţilor.

    „De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare”, se menţiona în Legea 7/2021.

  • USR: CCR dă o nouă palmă românilor, ajutându-i pe parlamentari să-şi recapete privilegiile imorale

    „Adrian Năstase, Petre Roman, Gabriel Oprea, Petre Daea, Teodor Meleşcanu, Vasile Blaga, Dan Matei Agathon şi mulţi, mulţi alţii îşi recapătă privilegiile imorale, prin grija judecătorilor Curţii Constituţionale, unii beneficiari ei înşişi de pensii speciale. Decizia de astăzi a CCR reprezintă o palmă pe obrazul românilor care, după o viaţă întreagă de muncă cinstită şi de contribuit la sistemul de pensii, de abia îşi duc traiul de azi pe mâine. Şi, totodată, decizia de azi arată tuturor de ce vechile partide politice refuză cu obstinaţie să numească la Curtea Constituţională oameni profesionişti şi integri, preferând cozile de topor gata să răspundă oricând comenzilor venite de la centru”, potrrivit unui comunicat de presă.

    „Restauraţia privilegiaţilor, asta ne livrează azi Curtea Constituţională. Instanţa supremă consfinţeşte ceea ce românii simt în fiecare zi: clasa de şmecheri e mai egală decât noi, restul. Vom continua lupta împotriva pensiilor speciale cu toate mijloacele de care dispunem”, declară Cătălin Drulă, preşedintele interimar al USR.

    „Înainte de a pleca din fruntea CCR, preşedintele acesteia, fost parlamentar PSD, s-a străduit să găsească orice chichiţă pentru a declara neconstituţională eliminarea unei pensii speciale despre care aceeaşi CCR, în alte decizii, spune că poate fi eliminată. Acum înţelegem de ce PSD a insistat ca proiectul lor de desfiinţare a pensiilor speciale ale parlamentarilor să fie cel adoptat, chiar dacă a fost depus câţiva ani după primul proiect al USR de eliminare a acestor privilegii. Noi, însă, vom redepune un proiect de lege pentru abrogarea pensiilor speciale în aşa fel încât CCR să nu îl poată declara neconstituţional. Să vedem dacă PSD va fi dispus să îl şi voteze, aşa cum au pretins că ar fi dispuşi să facă”, precizează deputatul USR Cristian Seidler.

    Liderii USR susţin că „acum, graţie CCR – instituţie puternic politizată, care a sabotat constant toate încercările de eliminare sau măcar impozitare a pensiilor speciale – parlamentarii îşi recapătă privilegiile şi îi vor sfida în continuare pe românii obişnuiţi, care au, după o viaţă de muncă, pensii mizere”.

    „Foştii parlamentari ajunşi la pensie vor încasa, din nou, pentru doar câţiva ani de mandat, câte 5-6.000 de lei pe lună. Cei care au prins mai multe mandate vor sări la 14-15.000 de lei pe lună. Asta în timp ce pensia medie în România este de doar 1.800 lei”, se menţionează în finalul comunicatului.

     

  • Legea care a eliminat pensiile speciale ale parlamentarilor este neconstituţională – surse

    Legea care a eliminat pensiile speciale ale parlamentarilor este neconstituţională, au stabilit, joi, judecătorii CCR, potrivit unor surse din Curtea Constituţională.

    Decizia a fost luatră cu majoritate voturi.

    Mai mulţi foşti parlamentari au atacat Legea 7/2021 pentru modificarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor prin care au fost eliminate pensiile speciale.

    Pe 17 februarie 2021, Plenul Parlamentului a adoptat abrogarea pensiilor speciale ale senatorilor şi deputaţilor.

    „De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare”, se menţiona în Legea 7/2021.

  • USR a sesizat CCR pe legea care „ameninţă dreptul de proprietate al românilor”

    „USR a depus sesizare la Curtea Constituţională cu privire la legea PSD-PNL-UDMR care, sub pretextul facilitării implementării Programului Naţional de Cadastru şi Carte Funciară, ia în derâdere dreptul de proprietate al românilor. Dacă legea intră în vigoare, persoana care figurează în registrul agricol chiar şi o zi, fără să aibă un drept de proprietate asupra terenurilor, devine proprietar pe loc, din cauza ambiguităţii textului care lasă loc la interpretări”, transmite USR.

    „Prin modificările aduse, e suficient, practic, să plăteşti impozitul pentru anul 2022 pentru imobilul altuia, figurezi în registrul agricol – practicile în acest sens în mediul rural fiind frecvente – şi devii latifundiar. În aceste condiţii, cei care sunt adevăraţii proprietari rămân peste noapte fără terenuri. De ce? Pentru că aşa au votat PSD, PNL şi UDMR. După ani de litigii, după ani în decursul cărora s-a încercat să se facă dreptate românilor faţă de naţionalizările abuzive din perioada comunistă, avem acum de-a face cu o expropriere de drept privat”, a declarat Oana Murariu, deputat USR.

    Potrivit acestei, într-un proiect necesar şi util, „coaliţia PSD-PNL-UDMR a strecurat o prevedere prin care batjocoreşte dreptul de proprietate al românilor”.

    „Este vorba de forma modificată a art. 41 alin. 10, potrivit căreia <terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, se înscriu în cartea funciară, în lipsa actelor de proprietate şi se intabulează dreptul de proprietate asupra acestora în favoarea actualilor deţinători ai construcţiilor, în baza certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, eliberat de unitatea administrativteritorială în raza căreia este amplasat imobilul şi a documentaţiei cadastrale>”. Nu este admisibil să se ascundă în spatele unor proiecte tehnice încălcări atât de flagrante ale unui drept pentru care românii au pus dintotdeauna un accent deosebit – dreptul de proprietate. În plus, proiectul a fost adoptat fără respectarea tuturor formalităţilor impuse de lege, neavând precizată clar sursa de finanţare pentru cheltuielile pe care aplicarea sa le implică, iar acest lucru este neconstituţional, potrivit unor decizii anterioare ale CCR referitoare la procesul legislativ”, se menţionează în finalul comunicatului.

  • CCR: Atribuirea calității de organ de cercetare penală specială S.R.I. a încalcat Constituţia

    Curtea Constituţională a publicat miercuri motivarea deciziei 55/2022 prin care pe 16 februarie 2022 a decis neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei 6/2016, aşa zisa „Ordonanţa Prună”, şi neconstituţionalitatea unor prevederi din „Ordonanţa Prună”.

    Motivarea de 29 de pagini a deciziei 55/2022 se bazează în mare parte pe jurisprudenţa dezvoltată în ultimii ani de CCR şi în principal pe decizia 51/2016 prin care a decis deja că SRI nu poate face legal cercetare penală în România, dar şi pe alte decizii relevante în acest domeniu ale CCR.

    Ca atare, în ceea ce priveşte acordarea de către „Ordonanţa Prună” a calităţii de „organ de cercetare penală specială” organelor SRI, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pe infracţiunile ce ţin de siguranţa naţională, CCR constată că cercetarea penală în România o poate face numai organele de urmărire penală, definite prin Codul de procedură penală.

    Curtea Constituţională a României prezintă în motivare atribuţiile legale din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., şi „observă că sfera atribuțiilor S.R.I. diferă de cea a organelor/instituțiilor care exercită atribuții în materia prevenirii și descoperirii infracțiunilor și a tragerii la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, iar acest aspect este pe deplin subliniat în jurisprudența instanței de contencios constituțional”.

    Astfel, „Curtea constată că S.R.I. are atribuții care, potrivit legislației în vigoare, se exercită în domenii care nu țin de prevenirea și descoperirea infracțiunilor și de tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. (…) Având în vedere aceste aspecte, precum și cele reținute prin Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, precitată, Curtea constată că atribuirea calității de organ de cercetare penală specială S.R.I. încalcă prevederile art.1 alin.(5), ale art.26 și ale art.28 din Constituție. (…) În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art.I pct.1 fraza a doua și ale art.IV pct.2 fraza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal încalcă prevederile art.1 alin.(5), ale art.26 și ale art.28 din Constituție”.
    „Este neconstituţional ca ÎCCJ să preia atribuţile Parlamentului României”
    În motivare, CCR prezintă şi analiza referitoare la competența președintelui Î.C.C.J. sau a unuia dintre judecătorii anume desemnați de către acesta de a verifica modul de punere în aplicare, în cadrul C.N.I.C., a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală.

    CCR susţine că „în cadrul verificării efectuate în temeiul art.301 din Legea nr.304/2004, președintele Î.C.C.J. sau judecătorul anume desemnat de către acesta va exercita atribuții de control și verificare atât asupra organului de urmărire penală, cât și a personalului S.R.I.”

    Așa fiind, Curtea constată că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016, au fost acordate președintelui Î.C.C.J./judecătorului anume desemnat de către acesta competențe ce revin, potrivit Constituției, Parlamentului, fiind încălcat astfel principiul separației și echilibrului puterilor în stat consacrat de art.1 alin.(4) din Constituție.

    În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art.II pct.1 și ale art.IV pct.1 fraza a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal încalcă prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.124, art.126, art.131 și art.132 din Constituție.
    „Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor al SRI nu are de 20 de ani nici bază legală, nici arhitectură internă şi nici fizionomie juridică. Prevederile referitoare la Centrul SRI încalcă 8 articole din Constituţia României”
    În aceeaşi motivare, CCR analizează şi legalitatea funcţionalităţii Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI.

    Curtea Constituţională constată că Centrul de Interceptare al SRI a fost înfiinţat printr-o hotărâre CSAT din 17 iulie 2002, şi nu printr-o lege adoptată de Parlamentul României şi că timp de 6 ani, după emiterea „Ordonanţei Prună” Parlamentul României nu a legiferat funcţionalitatea Centrului SRI.

    „Curtea apreciază că în domeniul supravegherii tehnice, reglementat de Codul de procedură penală, simpla indicare a unei structuri/entități/instituții menită să pună în executare mandatele emise, fără consacrarea sa legală, încalcă principiul legalității, deoarece este fundamental ca înființarea, organizarea și funcționarea instituțiilor sau a altor structuri organizatorice să se realizeze potrivit cadrului constituțional conferit de Legea fundamentală. Intenția legiuitorului de a reglementa o asemenea entitate necesită identificarea arhitecturii interne și configurarea fizionomiei sale juridice prin intermediul unui act normativ de nivelul legii, simpla nominalizare a acesteia, fie ea și expresă, nu complinește lipsa unei reglementări de nivelul legii care să cuprindă elementele de bază care definesc natura juridică a acesteia/acestuia, atribuțiile sale generale și specifice, modalitatea de organizare, dispoziții referitoare la personal, actele emise (dacă este cazul), modalitatea de control/verificare/auditare și efectele produse de aceasta etc.

    În jurisprudența sa, Curtea a statuat că „o […] autoritate nu ființează numai prin simplul fapt al existenței sale, ci prin atribuțiile și actele pe care le emite, acestea din urmă fiind cele care produc consecințe juridice. Așadar, atunci când legiuitorul constituant s-a referit la înființarea unei autorități […] a avut în vedere atât dispoziția de înființare propriu-zisă, cât și pe cele ce sunt asociate în mod intrinsec acesteia, respectiv cele prin care se stabilesc atribuțiile, categoriile de acte […] emise și efectele acestora” (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.52 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.206 din 7 martie 2018, paragraful 36). Or, analiza dispozițiilor ordonanței de urgență și a legii de aprobare a acesteia relevă omisiunea legiuitorului de a adopta o reglementare care să respecte exigențele constituționale, cu consecința persistenței în legislație a unei carențe legislative reflectate în absența, chiar și după 6 ani, a unei reglementări complete a autorității/instituției/organismului îndrituită/îndrituit să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală”.

    Ca atare, Curtea constată că dispozițiile art.II pct.1 și ale art.IV pct.1 fraza a treia, referitoare la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI din Ordonanța de Prună încalcă prevederile art.1 alin.(4), art.1 alin.(5), art.26, art.28, art.124, art.126, art.131 și ale art.132 din Constituție.

    Pe 9 mai 2016, OUG 6/2016 – „Ordonanţa Prună” care modifică 5 legi importante de funcţionare ale Parchetelor şi SRI, a fost adoptată tacit de Senat, fără niciun fel de dezbateri iar, după 5 ani şi jumătate, pe 16 noiembrie 2021 – Ordonanţa 6/2016 a fost adoptată fără modificări de Camera Deputaţilor prin votul a 283 de deputaţi ai PSD, PNL, USR, AUR, UDMR, minorităţi şi neafiliaţi. Atunci doar 10 deputaţi din 303 au votat împotrivă, 8 s-au abţinut şi 2 nu au votat, OUG 6/2016 dar şi legea aferentă de adoptare fiind ulterior contestate în 3 sesizări depuse la CCR.

    Neconstituţionalitatea „Ordonanţei Prună” – OUG 6/2016 a fost ulterior sesizată pe 25 noiembrie 2021 în 3 solicitări depuse la CCR de către deputaţi aparţinând Grupurilor parlamentare AUR, PSD, PNL, deputaţi neafiliaţi, un deputat aparţinând minorităţilor naţionale şi de către Avocatul Poporului la cererea asociaţiilor de magistraţi.

    Pe 16 februarie 2022, CCR a decis că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum o serie de prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 sunt neconstituţionale.

    Motivarea CCR va fi publicată în Monitorul Oficial, fiind definitivă şi obligatorie pentru toate instituţiile statului român.

  • Unde a greşit Guvernul când a dat OUG pentru obligativitatea purtării măştii în aer liber

    În data de 15 februarie, CCR a decis că este neconstituţională, în ansamblul său, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.

    „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 a fost adoptată pe data de 5 noiembrie, iar avizul Consiliului Legislativ a fost solicitat la data de 6 noiembrie. (…) Curtea Constituţională a subliniat că este obligatoriu ca avizul Consiliului Legislativ să fie solicitat, iar înregistrarea solicitării să ajungă la această instituţie înainte de adoptarea actului normativ. Autorul excepţiei arată şi faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 a fost adoptată fără a fi fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social, invocând aceleaşi argumente amintite şi cu privire la Legea nr.55/2020. Susţine totodată că lipseşte şi avizul de oportunitate al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Chiar dacă nu este consacrat constituţional acest departament, Curtea Constituţională a statuat că nu doar avizele de ordin constituţional, ci şi cele de ordin legal trebuie solicitate obligatoriu, deoarece capătă valoare constituţională prin prisma art.1 alin.(5) din Constituţie. Mai arată că introducerea obligativităţii purtării măştii de protecţie în spaţiile deschise reprezintă o restrângere a unor drepturi fundamentale, aşa cum sunt dreptul la imagine şi dreptul la liberă mişcare. Consideră că aceste măsuri restrictive de drepturi nu sunt stabilite prin lege, Guvernul nu a făcut dovada caracterului proporţional al acestei măsuri prin nota de fundamentare şi lipseşte situaţia extraordinară care a justificat adoptarea acestei reglementări. Se încalcă astfel prevederile art.115 alin.(4) şi (6) din Constituţie”, arată CCR în motivarea deciziei.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arătat că adoptarea Legii nr.55/2020 s-a realizat cu încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de dispoziţiile art.61 alin.(2) şi ale art.75 din Constituţie României, şi nu a fost solicitat avizul obligatoriu al Consiliului Economic şi Social, fiind încălcate, astfel, prevederile art.1 alin.(3) şi (5) raportat la art.141 din Constituţia României.

    „În ceea ce priveşte încălcarea principiului bicameralismului, autorul excepţiei arată că, faţă de forma adoptată de către Senat, la Camera Deputaţilor au intervenit modificări majore, în sensul că au fost introduse art.2 şi 3 care permit executivului aplicarea de măsuri graduale, a fost modificat art.4, astfel încât să permită Parlamentului să fie cel care încuviinţează măsurile adoptate de Guvern chiar şi cu modificări, a fost introdus art.5 care include seria de măsuri sectoriale ce pot fi aplicate gradual de către Guvern şi autorităţi din sfera executivă, au fost introduse art.6 şi 7 care reglementează hotărârile Guvernului, au fost introduse art.65, 66 şi 67 prin care se reglementează contravenţiile, precum şi regimul aplicabil acestora. Autorul excepţiei consideră că, în prezent, Guvernul poate adopta orice tip de măsuri folosindu-se de art.5 din Legea nr.55/2020, astfel că se ajunge la restrângerea exerciţiului oricărui tip de drept neindividualizat ca atare nici măcar în hotărârea Guvernului. Or, înainte de introducerea art.5, măsurile de combatere şi prevenire a coronavirusului erau limitate şi expres prevăzute, descrise cu o suficientă precizie astfel încât să nu lase loc arbitrariului. În ceea ce priveşte critica referitoare la omisiunea solicitării avizului obligatoriu al Consiliului Economic şi Social, autorul excepţiei aminteşte că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că lipsa solicitării acestui aviz este un motiv de neconstituţionalitate extrinsecă a actului normativ”, potrivit motivării.

    În ceea ce priveşte dispoziţiile art.5 alin.(2) lit.d), Curtea a constatat că acestea se referă, în mod expres, la măsurile carantinei şi izolării şi fac o referire generală la „măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor”, fără a le nominaliza.

    „Curtea Constituţională a apreciat că din conţinutul prevederilor constituţionale şi legale se desprinde ca fiind evidentă obligaţia Guvernului ca, înainte de a adopta o ordonanţă de urgenţă, să solicite avizul Consiliului Legislativ. Nerespectarea acestei obligaţii duce la neconstituţionalitatea actului normativ adoptat. Ca urmare a solicitării adresate, Consiliul Legislativ, în îndeplinirea atribuţiilor sale constituţionale ce privesc asigurarea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii, are posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la: legalitatea măsurilor preconizate; concordanţa reglementării propuse cu Constituţia, cu legile-cadru în domeniu, cu reglementările Uniunii Europene şi cu actele internaţionale la care România este parte, iar în cazul proiectelor de lege şi al propunerilor legislative, natura legii şi care este prima Cameră ce urmează a fi sesizată; asigurarea corectitudinii şi clarităţii exprimării juridice, înlăturarea contradicţiilor sau necorelărilor din cuprinsul proiectului de act normativ, asigurarea caracterului complet al prevederilor sale, respectarea normelor de tehnică legislativă, precum şi a limbajului normativ; prezentarea implicaţiilor noii reglementări asupra legislaţiei în vigoare, prin identificarea dispoziţiilor legale care, având acelaşi obiect de reglementare, urmează să fie abrogate, modificate sau unificate, precum şi prin evitarea reglementării unor aspecte identice în acte normative diferite [art.3 alin.(3) din Legea nr.73/1993]”, s mai arată în motivarea CCR.

    Deşi avizul Consiliului Legislativ este consultativ, observaţiile şi propunerile privind respectarea normelor de tehnică legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ, iar neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoţitoare.

    „Prin urmare, Curtea a reţinut că avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observaţiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea şi coordonarea întregii legislaţii, astfel că acesta trebuie să fie solicitat în prealabil adoptării actului normativ. Urmărirea şi implementarea cerinţelor impuse de Legea nr.24/2000 asigură coerenţa întregului sistem de drept, iar Consiliul Legislativ este cel care, în mod primar, realizează această activitate. Consiliul Legislativ are obligaţia de a contribui la asigurarea coerenţei şi unificării legislaţiei. Avizul Consiliului Legislativ este de natură să contribuie la unitatea şi coerenţa textului actului normativ care urmează a fi adoptat, astfel că art.79 alin.(1) din Constituţie nu se poate interpreta decât în sensul că solicitarea avizului trebuie să fie anterioară adoptării actului normativ vizat. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că „termenul în care trebuie exprimat punctul de vedere al Consiliului Legislativ curge de la data înregistrării la Consiliul Legislativ a solicitării de avizare a proiectului de act normativ. Nu este suficient ca solicitarea de aviz privind proiectul de ordonanţă de urgenţă să fie înregistrată la Secretariatul General al Guvernului în ziua emiterii ordonanţei de urgenţă şi să se considere că de la această dată curge termenul de emitere a avizului, ci ea trebuie dublată, în mod obligatoriu, de înregistrarea solicitării la Consiliul Legislativ înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă, pentru că altfel s-ar compromite chiar rolul Consiliului Legislativ, deoarece ar putea apărea situaţia ca la momentul primirii solicitării de aviz actul normativ să fi fost deja adoptat.” Prin urmare, atât solicitarea avizului, cât şi înregistrarea acestei solicitări la Consiliul Legislativ trebuie să aibă loc înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă a Guvernului”, mai arată CCR.

    În plus, examinând fişa procesului legislativ pentru emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020, Curtea constată că Guvernul a adoptat acest act normativ pe data de 5 noiembrie 2020. Secretariatul General al Guvernului a trimis Consiliului Legislativ proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin Adresa nr.437 din 6 noiembrie 2020, care a fost înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr.D1200 din 6 noiembrie 2020. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 6 noiembrie 2020. La aceeaşi dată, Consiliul Legislativ a dat Avizul favorabil nr.1134 din 6 noiembrie 2020, conţinând un număr de 9 observaţii şi propuneri.

    „Curtea observă că atât data la care a fost înaintată solicitarea de aviz către Consiliul Legislativ, cât şi cea la care această solicitare a fost înregistrată la această instituţie sunt ulterioare adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020. Chiar dacă avizul Consiliului Legislativ a fost emis în aceeaşi zi, respectiv pe data de 6 noiembrie 2020, Guvernul nu ar fi putut opera eventualele observaţii, înainte de publicare, decât cu respectarea dispoziţiilor art.38 alin.(1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.555 din 5 iulie 2019, potrivit cărora „Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte prim-ministrul.” Or, Curtea constată că data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020, aşa cum apare indicată în Monitorul Oficial al României, este 5 noiembrie 2020. Prin urmare, Curtea apreciază că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 s-a realizat cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.79 alin.(1) coroborate cu cele ale art.1 alin.(3) şi (5) din Constituţie, Guvernul, cu acest prilej, atribuind un rol formal atât Consiliului Legislativ, cât şi legalităţii procedurii de adoptare a ordonanţelor de urgenţă”, se mai arată în motivare.

    Cu unanimitate de voturi, CCR a decis să admită excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, în ansamblu, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

    Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, fiind pronunţată în şedinţa din data de 15 februarie 2022.

  • Ce spune Rafila, despre decizia CCR privind masca

    Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat, marţi, că decizia CCR privind neconstituţionalitatea purtării măştii în aer liber trebuie respectată, iar odată cu publicarea hotărârii în Monitorul Oficial aceasta nu va mai fi obligatorie.

    Ministrul Alexandru Rafila a spus că ecizia Curţii Constituţionale trebuie respectată.

    „Nu pot să spun cum este situaţia din punct de vedere juridic, dar în mod evident în momentul în care o Ordonanţă este declarată neconstituţională de către Curte trebuie respectă decizia. Mai există o prevedere legală într-o lege care se referă la utilizarea măştii de protecţie în interior care rămâne valabilă. În ceea ce priveşte utilizarea în spaţiile libere, întradevăr, odată cu publicarea hotărârii CCR utilizarea în exterior nu va mai fi obligatorie”, a spus Alexandru Rafila la Antena 3.

    Ministrul a explicat că utilizarea măştii are un scop de protecţie într-o perioadă când există transmisibilitate intensă a virusului.

    „Ca medic şi ca om, recomand utilizarea măştii cel puţin atunci când discutăm de aglomeraţie, în mijloacele de transport, sau acolo unde un număr mare de persoane sta într-un spaţiu limitat chiar dacă este în exterior pentru că noi avem transmitere comunitară. Dacă peste o săptămână sau două sau trei săptămâni nu vom avea această transmitere comunitară singur că oricum am fi renunţat la utilizarea măşti la spaţiile exterioare”, a mai spus Rafila..

    Luată ca o măsură de protecţie care limitează transmiterea virusului, masca „este mai eficientă poate în acest moment chiar decât vaccinarea în limitarea infecţiei”, potrivit ministrului Sănătăţii, care consideră că aceasta nu ar trebui să constituie un impediment pentru cineva.

     

  • Reacţia Guvernului la decizia CCR privind obligativitatea purtării măştilor de protecţie

    „Deciziile CCR nu se pot pune în discutie, dar aşteptăm motivarea şi de îndată Guvernul va lua o decizie în conformitate”, declară purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru.

    Reacţia lui Cărbunaru vine după ce judecătorii Curţii Constituţionale a României (CCR) au stabilit, marţi, că instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie în spaţiul public a fost neconstituţională.

    Curtea a constatat neconstituţionalitatea în ansamblu a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5) şi art.79 alin.(1), referitoare la avizarea proiectelor de acte normative de către Consiliul Legislativ.

    Curtea precizează că, prin efectul prezentei decizii, sunt eliminate din fondul activ al legislaţiei, în condiţiile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, doar dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2020, în timp ce celelalte texte normative din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă rămân în continuare în vigoare.

    Practic este vorba despre legislaţia potrivit căreia pe durata stării de alertă s-a instituit obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, în spaţiile comerciale, în mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă, prin ordinul comun al ministrului Sănătăţii şi ministrului Afacerilor Interne.

  • Obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiul liber a fost neconstituţională

    În şedinţa de marţi Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională, în ansamblul său, Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.

    Curtea a constatat neconstituţionalitatea în ansamblu a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.192/2020 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5) şi art.79 alin.(1), referitoare la avizarea proiectelor de acte normative de către Consiliul Legislativ.

    Practic, Curtea precizează că, prin efectul prezentei decizii, sunt eliminate din fondul activ al legislaţiei, în condiţiile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, doar dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.192/2020, în timp ce celelalte texte normative din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă rămân în continuare în vigoare.

    Practic este vorba despre legislaţia potrivit căreia pe durata stării de alertă s-a instituit obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, în spaţiile comerciale, în mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă, prin ordinul comun al ministrului Sănătăţii şi ministrului Afacerilor Interne.

    Sesizarea a fost făcută de un student, care a contestat amenda.

    Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.