BusinessMagazin

Tag: casatorie

  • Povestea uneia dintre cele mai bune sportive românce din toate timpurile: „Orgoliile deoparte, echipa contează”

    În vara acestui an, Ana Maria Brânză (34 de ani, nume de căsătorie şi de competiţie Ana Maria Popescu) şi-a mai adăugat o medalie în palmares, argintul la campionatul mondial de la Wuxi (China), performanţa dovedindu-i că locul ei încă este pe planşa de scrimă. Dincolo de această revenire însă, cea mai bună spadasină din lume a deschis mai multe fronturi pe care obţine victorii cu paşi mici, analizaţi, ca în orice luptă bine gândită.

    „Încă de la prima vizită în sala de scrimă am fost fascinată de sportivii îmbrăcaţi în costume albe care se duelau”, spune Ana Maria Popescu.
    Scrima nu a fost prima opţiune, ci tenisul de câmp, sport care însă nu a pasionat-o. Dintr-o pură întâmplare, fratele său mai mare, care juca fotbal la secţia de juniori a CSA (Clubul Sportiv al Armatei) Steaua, a dus-o într-o zi în sala de scrimă.

    Spada însă nu a fost o alegere la fel de întâmplătoare, ci unica opţiune, în contextul în care era singura armă din sală cu mâner pentru stângaci.
    „Am simţit, deşi aveam doar 10 ani pe atunci, că acolo este locul meu şi am rămas. Iniţial a fost dorinţa părinţilor de a-mi consuma energia într-un cadru organizat, iar după o perioadă am hotărât că vreau să urmez calea performanţei.”

    Medalii după medalii

     Pentru Ana Maria Popescu performanţa a însemnat un argint la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008 (individual), o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în 2016 (pe echipe), două medalii de aur la campionatele mondiale de la Paris (2010) şi Catania (2011), argint la Moscova (2015), 7 medalii de aur, individuale sau pe echipe, la campionate europene desfăşurate în perioada 2006-2016 şi multe altele. În plus, Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013. La acest palmares, anul acesta s-a mai adăugat o medalie, un argint obţinut la campionatele mondiale din Wuxi (China), după un an de muncă.

    „Fiecare competiţie îţi aduce o emoţie aparte, dar medalia de aur câştigată la Campionatul Mondial din 2001, la Gdansk, în Polonia, cred că a avut cea mai mare încărcătură emoţională. Eram pentru prima dată pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi imnul cânta pentru mine. De acolo a început cu adevărat drumul meu. Cu siguranţă, printre momentele dragi se regăsesc medalia de bronz cucerită în 2002 la campionatul mondial de seniori, deşi abia terminasem perioada junioratului, medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, aurul de la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro 2016 şi, nu în ultimul rând, medalia de argint de la Campionatul Mondial din Wuxi, din 2018, care a fost răsplata pentru un an întreg de pregătire, speranţe şi totoodată confirmarea că locul meu este încă pe planşa de scrimă.”

    Cum se clădeşte un campion

    Sportiva spune că ia lucrurile treptat, aşa că deşi mai toată lumea vorbeşte despre Jocurile Olimpice din Tokio din 2020, politica Anei Maria Popescu este cea a paşilor mici, unul după altul, bine analizat fiecare, ca în orice luptă. „Jocurile Olimpice de la Tokio din 2020 sunt încă departe.

    Mi-am dorit ca în acest sezon să revin în elita mondială şi am reuşit. Acum pot să respir puţin şi apoi voi începe pregătirea noului sezon alături de domnii antrenori şi de colege.” În funcţie de perioada de pregătire, şi antrenamentele diferă destul de mult. „În sezonul precompetiţional se pune accentul mai mult pe pregătirea fizică generală şi specifică, iar odată cu începerea competiţiilor, procentul creşte în favoarea pregătirii tehnico-tactice. Pe lângă antrenamentele alături de lotul naţional, încerc pe cât posibil să variez pregătirea, incluzând în programul zilnic sesiuni de alergare, înot şi yoga.”

    În toată această călătorie, Ana Maria Popescu spune că oamenii au contat cel mai mult, iar dintre aceştia antrenorul Dan Podeanu este cel care şi-a pus amprenta puternic asupra carierei sale. Relaţia cu colectivul tehnic a avut la rândul ei o importanţă mare, dar în drumul spre podium a contat ceva înainte de toate.

    „Sportul m-a învăţat că toată munca se întoarce într-un final în favoarea celui care nu renunţă. Pentru mine, un campion este acel om care crede în visul lui şi munceşte pentru el până ajunge să-l împlinească! Datorită sportului şi oamenilor cu care am lucrat, am ajuns unde poate nici nu aş fi visat, iar asta îmi dă ocazia să le spun oamenilor că în fiecare dintre noi există un campion. Ţine de fiecare în parte cum îl ajută ca el să performeze.”

    Orgoliile deoparte, echipa contează
    Antrenamentele comune cu sportivii mai tineri îi permit să facă transferul de know-how, puterea exemplului având o încărcătură motivaţională greu de egalat. „Sunt deschisă la discuţii şi ori de câte ori au întrebări încerc să îi ajut. Important este ca ei să conştientizeze de ce se află acolo şi unde vor să ajungă.”

    Dincolo de sport, Ana Maria Popescu luptă pe mai multe fronturi. Este un speaker care a dovedit că are un mesaj de transmis şi anume că reuşitele vin după foarte multă muncă, niciodată un campion nefiind creat doar prin vise. Este implicată în mai multe proiecte sociale şi este parte a platformei Sports HUB, alături de sportivi precum Mihai Leu (box), Cătălina Ponor (gimnastică), Camelia Potec (înot) sau Cristina Neagu, singura hadbalistă din istorie care a câştigat de trei ori premiul pentru cea mai bună jucătoare din lume.

    În linii mari, obiectivul platformei este de a uni mediul de business şi sportul prin crearea unui mix de marketing focusat pe dezvoltare personală şi management de brand.

    „Sunt câteva proiecte ambiţioase la care lucrez de ceva timp alături de echipa mea, Sports HUB. Momentan nu pot dezvolta foarte mult acest subiect, dar sunt proiecte care au strânsă legătură cu sportul şi sper ca aceastea să fie o sursă de inspiraţie pentru viitorii campioni. Pe de altă parte, mă bucur că am ocazia să cunosc oameni şi să învăţ lucruri noi prin intermediul echipei Sports HUB.“

    Mai departe, Ana Maria Popescu spune că în ceea ce priveşte sportul românesc în general a venit momentul luării unor decizii şi canalizării eforturilor şi a finanţărilor spre domeniile în care România încă mai poate face performanţă.

    Pentru unele însă, deja este prea târziu.

    „S-au pierdut generaţii întregi şi se vor mai pierde. Cumva, urmărind pregătirea altor delegaţii, ajungi să te întrebi cum de mai reuşeşti. Din punctul meu de vedere, sunt sporturi în care am pierdut trenul şi este greu să mai ţinem pasul cu elita mondială, dar sunt şi alte ramuri sportive în care mai putem salva ceva. Tehnologia şi ştiinţa îşi pun amprenta în acest domeniu, sportul a devenit o industrie şi nu mai merge «şi aşa». Sunt atâtea lucruri care pot fi făcute, trebuie doar să ne hotărâm dacă mai vrem performanţă şi să acţionăm. Lăsăm orgoliile la o parte şi ne concentrăm pe obiectiv, eu aşa am învăţat că funcţionează o echipă.”

  • Grigore Horoi, preşedinte / Agricola

    Carte de vizită

    A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi este economist şi doctorand în ştiinţe economice

    Şi-a început cariera în cadrul grupului de firme Agricola în urmă cu peste două decenii şi jumătate, preluând frâiele conducerii întregului grup în 2009

    Este căsătorit şi are doi copii, iar dacă ar fi să aleagă altă profesie, i-ar plăcea să fie antrenor

    Anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de peste 683 de milioane de lei

    CITESTE POVESTEA LUI GRIGORE HOROI

  • Cea mai CONTROVERSATĂ nuntă REGALĂ din 2018 a avut în sfarşit loc. Prinţesa care a renunţat la titlul regal pentru a se căsători cu un bărbat de rând a avut parte de nunta dorită

    Prinţesa Ayako a Japoniei s-a căsătorit cu un bărbat de rând, Kei Moriya, în cadrul unei ceremonii tradiţionale care a fost organizată la Tokyo, devenind cea mai recentă reprezentantă din familia regală care părăseşte familia imperială a Japoniei.

    Prinţesa, în vârstă de 28 de ani, este cea de-a treia fiică a vărului împăratului Akihito, Takamado. Ea s-a căsătorit luni cu Kei Moriya, un angajat de 32 de ani al companiei de transport maritim Nippon Yusen.

    Prinţesa a purtat un kimono de curte cu multe straturi şi o coafură tipică aristocraţiei imperiale, în timp ce mirele a purtat un tuxedo negru cu pantaloni gri pentru ceremonia de la altarul dedicat spiritului străbunicului său, împăratul Meiji. “Sunt plină de bucurie să mă căsătoresc şi că au venit atât de mulţi oameni să ne viziteze la Altarul Meiji şi să ne felicite”, a declarat prinţesa Ayako la o conferinţă de presă după ceremonia de nuntă privată Shinto, conform Independent.

    Împăratul Akihito a fost primul prinţ al coroanei care s-a căsătorit cu o persoană din popor bătrân, întâlnindu-şi soţia pe terenul de tenis. Aceasta a devenit ulterior împărăteasa Michiko. Prinţesa Ayako a trebuit să renunţe la statutul ei imperial pentru a se căsători cu un bărbat din popor, aceasta fiind practica în conformitate cu legea succesiunii din Japonia.

    Familia regală a Japoniei se confruntă cu o lipsă de moştenitori de sex masculin. Printul Naruhito, care va prelua conducerea după ce Împăratul Akihito va abdica anul viitor, fratele său Fumihito, nepotul său, Hisahito şi Masahito, fratele octogenar al actualului împărat sunt singurii moştenitori-bărbaţi rămaşi. Acest lucru a dus la cererea unei schimbări în legea succesorală imperială, dar conservatorii nu acceptă să le permită femeilor să moştenească Tronul de Crizantemă.

  • Cea mai CONTROVERSATĂ nuntă REGALĂ din 2018 a avut în sfarşit loc. Prinţesa care a renunţat la titlul regal pentru a se căsători cu un bărbat de rând a avut parte de nunta dorită

    Prinţesa Ayako a Japoniei s-a căsătorit cu un bărbat de rând, Kei Moriya, în cadrul unei ceremonii tradiţionale care a fost organizată la Tokyo, devenind cea mai recentă reprezentantă din familia regală care părăseşte familia imperială a Japoniei.

    Prinţesa, în vârstă de 28 de ani, este cea de-a treia fiică a vărului împăratului Akihito, Takamado. Ea s-a căsătorit luni cu Kei Moriya, un angajat de 32 de ani al companiei de transport maritim Nippon Yusen.

    Prinţesa a purtat un kimono de curte cu multe straturi şi o coafură tipică aristocraţiei imperiale, în timp ce mirele a purtat un tuxedo negru cu pantaloni gri pentru ceremonia de la altarul dedicat spiritului străbunicului său, împăratul Meiji. “Sunt plină de bucurie să mă căsătoresc şi că au venit atât de mulţi oameni să ne viziteze la Altarul Meiji şi să ne felicite”, a declarat prinţesa Ayako la o conferinţă de presă după ceremonia de nuntă privată Shinto, conform Independent.

    Împăratul Akihito a fost primul prinţ al coroanei care s-a căsătorit cu o persoană din popor bătrân, întâlnindu-şi soţia pe terenul de tenis. Aceasta a devenit ulterior împărăteasa Michiko. Prinţesa Ayako a trebuit să renunţe la statutul ei imperial pentru a se căsători cu un bărbat din popor, aceasta fiind practica în conformitate cu legea succesiunii din Japonia.

    Familia regală a Japoniei se confruntă cu o lipsă de moştenitori de sex masculin. Printul Naruhito, care va prelua conducerea după ce Împăratul Akihito va abdica anul viitor, fratele său Fumihito, nepotul său, Hisahito şi Masahito, fratele octogenar al actualului împărat sunt singurii moştenitori-bărbaţi rămaşi. Acest lucru a dus la cererea unei schimbări în legea succesorală imperială, dar conservatorii nu acceptă să le permită femeilor să moştenească Tronul de Crizantemă.

  • Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.
     

     

  • Cel mai nou proiect PSD: Cine ar putea beneficia de CONCEDIU plătit

    Iniţiativa legislativă vine în sprijinirea salariaţilor „ce trec prin trauma desfacerii căsătoriei”, iar pentru acest eveniment este „nevoie de timp liber pentru soluţionarea problemelor pe care le implică”, se arată în expunerea de motive.

    „Cei care au divorţat au drepul la un concediu pentru divorţ de 3 zile lucrătoare”, se arată în proiectul de lege.

    Iniţiatorul menţionează că de acest beneficiu au parte doar persoanele asigurate în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lider PSD: Rezultatul referendumului este o victorie a homosexualilor

    „Rezultatul referendumului chiar este o victorie a homosexualilor. Nu pentru că ar fi majoritari. Ci pentru că majoritatea a urmat argumentele lor sau le-au acceptat cu indiferenţă. De ieri, dispoziţiile Codului Civil ce definesc căsătoria ca fiind încheiată între bărbat şi femeie sunt susceptibile de neconstituţionalitate. Pentru că în Constituţia României căsătoria se încheie „între soţi”. Să vă dea Dumnezeu sănătate, tuturor!”, a scris, luni, pe Facebook, senatorul PSD Şerban Nicolae.

    El a adăugat că „poporul are întotdeauna dreptate”.

    „Pentru mine, nu este prima dată când susţin o opţiune minoritară. N-o să merg în urmă chiar în anii ’90, deşi am exemple. Dar în 2004 şi 2009, mulţimile exultau că Băsescu câştiga alegerile prezidenţiale „arzându-i pe corupţi” şi promiţând „ţepe în Piaţa Victoriei”. În 2007 şi în 2012, votanţii l-au apărat de demitere. Majoritatea îşi exprima fericirea că Băsescu „i-a ciuruit” pe oponenţi. În cei zece ani de „regim Băsescu” s-au tăiat salarii, s-au închis spitale şi şcoli, s-au mărit taxe şi impozite şi s-a pus la punct cel mai ticălos sistem de putere exercitată ocult, de poliţie politică, de control şi manipulare a justiţiei. De fiecare dată am eşuat în a-i convinge pe concetăţeni că greşesc. Au aflat-o mai târziu (unii, prea târziu) şi destui au avut şi puterea de a recunoaşte. Niciodată nu am spus că poporul greşeşte. Pentru că aşa ceva nu poţi admite în legătură cu poporul căruia îi aparţii. Pur şi simplu, nu poţi”, a precizat senatorul PSD.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea celei mai bogate românce din lume. Miliardara trăieşte într-un palat de 15 milioane de dolari

    Vorbim despre Jenny Paulson. O doamnă mai puţin cunoscută în lumea mondenă, care este căsătorită cu un miliardar american.

    Donald Trump are legături de prietenie cu familia Paulson, iar românca noastră, Jenny Paulson, este cea care l-a convins pe actualul preşedinte al Americii să candideze şi chiar ea a fostc ea care i-a sugeratsă facă acest pas într-un moment în care câştigătorul alegerilor din SUA nici nu se gândea la acest aspect.

    Jenny Paulson este miliardară în America, însă nu de la început a avut averea de care se bucură în momentul de faţă. Femeia a plecat în state la fratele ei, George Zaharia, care fugise înainte de ’89 din România şi se angajase, în primă fază, şofer de taxi pe “Tărâmul Făgăduinţei”. Norocul le-a surâs după ce Jenny s-a căsătorit cu miliardarul John Paulson, care deţine compania Paulson&Co.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Povestea oamenilor care au construit una dintre cele mai mari companii din lume cu o istorie de peste 180 de ani şi cu venituri 65 de miliarde de dolari

    William Procter s-a născut pe 7 decembrie 1801 în Herefordshire, Marea Britanie. A urmat cursurile şcolii Luckston, iar după absolvire a intrat în lumea businessului. În 1820 s-a mutat la Londra, pentru a lucra în industria textilelor, iar după 10 ani a emigrat în New York, SUA, unde s-a căsătorit cu Martha Peat şi a început o afacere cu lumânări. După doi ani, cei doi au hotărât să se mute în vest, în Cincinnati, Ohio, însă Martha s-a îmbolnăvit de holeră şi a murit în timpul călătoriei.

    Procter a decis să rămână în Cincinnati, unde a cunoscut-o pe Olivia Norris, cu care s-a căsătorit în 1833. Prin intermediul soţiei sale l-a întâlnit pe cumnatul său, James Gamble, care avea să-i devină partener de afaceri.
    James Gamble s-a născut pe 3 aprilie 1803, în Irlanda, în apropiere de Enniskillen, şi a urmat cursurile şcolii Portora Royal. În 1819, el a emigrat în SUA alături de părinţii săi, care plănuiseră să se stabilească în Illinois.

    Pe drum însă, deoarece s-a îmbolnăvit, familia a decis să rămână în Cincinnati, unde tatăl său a pus bazele unei fabrici de săpunuri, luându-l pe Gamble ca ucenic. Antreprenorul s-a înscris la cursurile colegiului Kenyon, pe care l-a absolvit în 1824, iar patru ani mai târziu a început să producă săpunuri pe cont propriu. Ulterior, s-a căsătorit cu Elizabeth Ann Norris, sora Oliviei Norris, cu care a avut zece copii.
    La sugestia socrului lor, Alexander Norris, Procter şi Gamble şi-au unit forţele pentru a pune bazele unui nou business. Astfel, pe 31 octombrie 1837 a fost înfiinţată compania Procter & Gamble (P&G).

    Prima activitate a companiei a fost producţia de săpun, iar profitul a crescut exponenţial. Între 1858 şi 1859, cei doi au înregistrat vânzări de un milion de dolari; în acea perioadă, businessul avea 80 de angajaţi. În timpul războiului civil din America, compania a încheiat o serie de contracte cu armata, pentru a o aproviziona cu săpun şi lumânări.
    În 1887, William Procter, nepotul lui William Procter, a conceput o schemă de împărţire a profitului, prin care oferea angajaţilor un pachet de acţiuni în cadrul companiei, mizând pe faptul că acest lucru va împiedica eventualele greve muncitoreşti.
    Ulterior, compania a deschis fabrici şi în alte locuri din Statele Unite, deoarece cererea depăşea capacitatea de producţie a fabricii din Cincinnati, diversificând totodată gama de produse.
    William Procter a murit pe 4 aprilie 1884 şi este îgropat în cimitirul Spring Grove, alături de partenerul său de business, James Gamble, care a murit în reşedinţa sa din Cincinatti, pe 29 aprilie 1891, din cauze naturale.
    După moartea celor doi, Procter & Gamble s-a extins la nivel internaţional şi, odată cu achiziţia companiei britanice Thomas Hedley în 1930, şi-a mutat sediul în Marea Britanie, în Newcastle upon Tyne. De-a lungul anilor, compania a introdus în portofoliu branduri precum Tide (1946) şi Prell (1947), iar în 1955 a vândut prima pastă de dinţi cu fluorură, cunoscut sub denumirea Crest. În 1961 a lansat brandul Head & Shoulders, urmat de inovarea pieţei de articole pentru bebeluşi cu producerea scutecelor de unică folosinţă Pampers. Fiul lui Procter, William Alexander Procter şi nepotul său, William Cooper Procter au fost preşedinţi ai P&G.
    Compania a intrat pe piaţa din România în 1995, iar în 2010 a deschis o fabrică în localitatea Urlaţi din judeţul Prahova, cu o investiţie de 100 de milioane de dolari, în prezent cea mai mare fabrică de şampon a Procter & Gamble din lume. Aceasta funcţionează cu 250 de angajaţi.
    În 2017, Procter & Gamble a înregistrat venituri de 65,06 miliarde de dolari la nivel global, având peste 95.000 de angajaţi. 

  • Un român a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar in ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    Ion Cafadaru a plecat din România după ce s-a căsătorit cu o italiancă. Economist de profesie, tânărul şi-a vândut afacerea şi a cumpărat o biserică veche de 800 de ani. 
     
    Cu pasiune, a transformat lăcaşul într-un loc care te lasă fără cuvinte.  Plecat din Dărmăneşti, Ion Cafadaru a ajuns proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul sticlăriei. Destinul său spectaculos a fost clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani. Este vorba despre Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, aflată pe insula cu acelaşi nume. “Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, spune românul.

    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. “Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară”, a povestit Cafadaru.

    Santa Chiara Murano găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de Cafadru. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug aflat pe moarte. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.

    Cititi mai multe pe www.gazetadambovitei.ro