István Sárkány este pe bursă din pasiune şi vede investiţiile ca pe un part time job, dar pe viitor se imaginează trăind doar din asta. A plecat pe drumul pieţei de capital participând la oferta de listare a Romgaz, în 2013, iar de atunci a mai ajutat la finanţarea altor businessuri, mai mici sau mai mari. Azi, István are un portofoliu de peste 30 de acţiuni la Bursa de la Bucureşti. Şi o mică parte pe bursele externe.
„Am tot cochetat cu investiţiile, de dinainte de criza din 2008, având un prieten investitor, dar nu aveam cunoştinţele necesare şi nici nu eram psihic pregătit pentru volatilitate. În 2010 am absolvit un master în administrarea afacerilor, ceea ce mi-a dat noţiuni de bază despre ce înseamnă să conduci o afacere, cum să interpretezi bilanţurile contabile şi la ce trebuie să fii atent când analizezi companii. Abia în 2013, după ce ne-am cumpărat o locuinţă proprie, am avut curajul să încep să investesc pe bursă”, îşi aduce aminte István Sárkány, inginer în automatizări şi investitor.
István, 41 de ani, susţine că bursa este cel mai bun mod de a deţine bucăţi din nişte afaceri de succes, astfel încât, de la CEO şi până la femeia de serviciu, toată lumea să lucreze într-o mică măsură şi pentru tine. „Este în acelaşi timp pasiune şi job part time, deşi îmi imaginez că pe viitor aş putea trăi numai din investiţii”, spune el.
Născut în Târgu Secuiesc şi mutat în Braşov, István a cunoscut mulţi investitori foarte buni urmându-şi pasiunea. Majoritatea fac parte din grupul de Facebook pe care îl administrează – Investitori fără frontiere. Cum a fost la început însă?
„Multă vreme nu am avut o strategie, tranzacţionam foarte rar. A durat câţiva ani până am căpătat suficient curaj şi încredere cât să încep să investesc periodic. Prima mea strategie a fost de fapt asta – să cumpăr, folosind metoda DCA (dollar cost averaging, adică investirea unei sume fixe de bani în mod constant în acelaşi activ indiferent de evoluţia acestuia şi a pieţei – n.r.), acţiuni la câteva dintre companiile mari din BET, pe care le consideram companii solide şi de la care aşteptam un randament bunicel de dividende la bătrâneţe. După aceea a fost perioada de euforie de pe AeRO, când oarecum m-am împrăştiat în multe direcţii. La un moment dat mi-a zis un prieten că dacă nu bat BET-TR, mai bine replic indicele BET, altfel îmi bat joc de banii familiei. În acel moment am ajuns la concluzia că trebuie să-mi găsesc o strategie corectă care să mi se potrivească”, mărturiseşte investitorul.
Faţă de astăzi, când conturile de tranzacţionare se deschid relativ uşor, în majoritatea cazurilor online şi cu sume minime de început foarte mici sau chiar zero, când a început István să investească era mai complicat. Trebuia să-ţi pregăteşti toate formularele, să le trimiţi prin poştă sau curier şi să alimentezi contul cu minimum 10.000 de lei.
„În acel moment mi se părea o sumă relativ mare”, remarcă István. A intrat cu 16.000 de lei în IPO-ul Romgaz, prima lui achiziţie, iar cu o parte din banii rămaşi după încheierea ofertei a cumpărat acţiuni OMV Petrom şi Romgaz.
„Am pierdut de câteva ori, au fost ocazii când am considerat că teza mea investiţională a fost invalidată şi am ieşit din poziţie. În general fac asta când pe termen rezonabil, cum ar fi 1-2 ani, nu văd probabilitate bună de a se redresa situaţia. Consider că nu are sens să rămâi blocat într-o situaţie, dacă sunt oportunităţi mai bune în altă parte. În general este important ca magnitudinea pierderilor să fie mult mai mică decât cea a profiturilor pentru a avea performanţă pe termen lung”, explică acesta.
Azi István este mai stăpân pe el şi chiar ajută alţi investitori cu sfaturi deprinse din experienţa lui.
„Cel mai important învăţământ pe care l-am tras e să încerc să ignor zgomotul din jur şi să mă concentrez pe companiile din portofoliu. Nu are sens să intri în panică atât timp cât fundamental nu s-a schimbat nimic şi în timp piaţa îşi va reveni”, adaugă el.
Investitorul afirmă că este imposibil de prezis în mod precis şi consecvent în ce direcţie se vor îndrepta pieţele, motiv pentru care îşi vede de propriul portofoliu. Anul trecut a fost unul dificil din mai multe puncte de vedere şi asta s-a reflectat şi în randamentul investiţiilor, un minus de aproximativ 8%, care a fost însă recuperat la începutul acestui an.
„Cel mai mare câştig l-am avut la Petrom, unde am investit cam 10% din portofoliu prin aprilie şi, cu tot cu dividende, am realizat un randament de peste 40%. 2023 arată mult mai bine, randamentul total până în acest moment este de 21%. Extrapolat pe tot anul, dacă aş putea să continui în acelaşi ritm, ar fi cam 40% anualizat”, continuă investitorul.
Pe ideea „sunt prea tânăr să investesc în titluri de stat”, István preferă în general să investească în acţiuni. Uneori are şi obligaţiuni corporative în portofoliu, dar de obicei doar pe termene relativ scurte. Investeşte preponderent la Bursa de Valori Bucureşti, în acţiuni individuale, dar are şi o bucăţică din portofoliu în ETF-uri americane.
„Pe extern mi-ar fi mult mai greu să fac stock-picking. Bursa de Valori Bucureşti este în schimb la nivelul pieţelor mature de acum 50-60 de ani. Sunt foarte puţini analişti, companiile intră uşor într-un con de umbră, se suprareacţionează emoţional destul de des. Vorbim de ani de zile de derivate. Uneori, într-adevăr, n-ar strica să avem măcar instrumente de hedging. Ar fi bine să fie şi mai multă lichiditate, dar asta poate veni doar cu capital proaspăt şi companii noi”, mai spune István.
Dedeman este visul multor investitori de la bursa locală. István nici nu îşi face iluzii, dar speră la alte companii mai mici şi care ar putea fi interesante pentru bursă, precum Bilka, FAN Courier, Transavia sau Altex. El încearcă să fie un aşa-numit „active value investor”, adică investitor preponderent în acţiuni value, dar în continuă căutare de noi oportunităţi şi companii care par fundamental mai ieftine decât acţiunile din portofoliu.
„Momentan portofoliul nu reflectă complet această abordare, încă mă feresc uneori de măsuri radicale cât timp sunt optimist legat de o companie. În general încerc să ţin ponderea acţiunilor din portofoliu sub 10% din total din pricina managementului riscului”, mărturiseşte el.
De-a lungul timpului, investitorul a participat la câteva plasamente private de acţiuni, la companii ca SafeTech Innovations, Agroland Business System, AROBS Transilvania Software, Sipex Company şi Softbinator Technologies, dar şi la câteva plasamente de obligaţiuni corporative, atunci când dobânzile oferite de aceste instrumente i se păreau atractive. Cum arată acum portofoliul?
„Pe BVB am un portofoliu destul de diversificat, cu 31 de companii în acest moment, deşi unele deţineri sunt foarte mici. În general nu mă concentrez pe anumite sectoare, dar am expunere în cam toate domeniile majore – de la bănci până la energie, IT şi transporturi. Portofoliul extern este ca mărime doar cam 12%-13% din portofoliul de la Bucureşti.”
Cele mai mari deţineri ale lui la Bursa de la Bucureşti sunt la Transport Trade Services (11,6%), Simtel Team (9,8%), AROBS Transilvania (7,4%), Fondul Proprietatea (7,2%), Agroland Business System (5,8%), Foraj Sonde (5,7%), Banca Transilvania (5,6%), Prospecţiuni (5,2%), Sipex Company (4,1%), DN Agrar (3,8%), SafeTech Innovations (3,6%), Holde Agri Invest (3,4%), Electrica (3,3%), Transilvania Broker de Asigurare (3,2%) şi BRD (2,9%).
La o companie, István analizează în primul rând fundamentele – dacă are capacitatea de a genera cash-flow liber peste randamentul titlurilor de stat într-un viitor previzibil, dacă are active puternic subevaluate care pot fi vândute într-un orizont de timp rezonabil sau dacă e companie în creştere. Caută ca mixul de profitabilitate şi creştere să fie suficient de bun pentru a investi, iar aici se uită în primul rând indicatorul PEG (price-earnings-growth), preferabil sub 1.
În anumite cazuri, investitorul ajustează evaluarea proprie în funcţie de cine stă în spatele companiei. Dacă are o echipă bună, credibilă, poate accepta o evaluare un pic mai mare. Alteori preferă o evaluare mai mică pentru a avea o marjă de siguranţă cât mai bună. Ce îţi recomandă ţie, care nu te-ai apucat de investiţii, dar te gândeşti să-ţi pui economiile la treabă?
„Nu da banii pe prostii, ia acţiuni la copii. Lăsând gluma la o parte, un începător cel mai bine se uită în primul rând la companiile mari din BET. Este suficient dacă încearcă să replice indicele sau să cumpere companiile din acesta în ponderi egale. Cel mai bine este să înceapă cu sume mici pentru a se obişnui cu volatilitatea. Ulterior, poate să studieze mai în amănunt companiile, să citească raportările şi, dacă are înclinaţie în acest sens, să se apuce de stock picking. În caz contrar, fondurile mutuale sau ETF-urile pot fi o alternativă bună”, conchide István Sárkány.
DICŢIONARUL INVESTITORULUI
1. BET este primul şi principalul indice dezvoltat de Bursa de Valori Bucureşti, lansat pe 19 septembrie 1997, fiind indicele de referinţă al bursei locale. Acesta reflectă evoluţia celor mai tranzacţionate 20 de companii tranzacţionate pe piaţa reglementată a BVB. Este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea free floatului (acţiuni disponibile la liber la tranzacţionare), ponderea maximă a unui simbol bursier (emitent/companie) fiind de 20%, iar criteriul principal de selecţie a acestora fiind lichiditatea. În prezent, cele mai mari ponderi în BET le au Banca Transilvania (19,6%), OMV Petrom (18,8%) şi Hidroelectrica (18,1%).
2. BET-TR este un indice de rentabilitate totală (total return – TR) şi include atât randamentul oferit de acţiunile celor 20 de blue chipuri de la BVB, cât şi dividendele acordate de acestea investitorilor, adică profiturile redistribuite acţionarilor. A fost lansat de operatorul bursier în septembrie 2014 pentru a oferi investitorilor o reprezentare mai exactă a performanţelor companiilor pe bursă. Indicii bursieri sunt definiţi ca nişte coşuri de acţiuni de la cele mai mari companii dintr-o ţară sau dintr-o industrie. Prin urmare, evoluţia unui indice reprezintă evoluţia unei colecţii de acţiuni. La Bursa de la Bucureşti sunt 12 indici.
3. PEG (price/earnings -to-growth) este un indicator folosit pentru evaluarea acţiunilor unei companii listate. PEG se bazează pe indicatorul P/E (price-to-earnings), definit ca fiind valoarea de piaţă a unei acţiuni împărţită la câştigul pe acţiune (sau capitalizare împărţită la profit net). Dacă P/E ne arată cât de scumpă este o companie în raport cu profiturile acesteia, PEG ia în considerare şi creşterea preconizată a câştigurilor (rata de creştere estimată a profitului), deci nu doar profiturile curente, deoarece investitorii încearcă să se uite şi în viitor. Un multiplu PEG sub 1 poate arăta faptul că o acţiune este subevaluată şi poate reprezenta o achiziţie bună. Contrar, poate indica o acţiune supraevaluată. Egal cu 1 poate însemna că preţul la care sunt tranzacţionate acţiunile este corect.
4. Hedgingul este o tehnică foarte populară printre investitori, permiţându-le să-şi protejeze profiturile şi să-şi limiteze pierderile. Un hedge reprezintă o tranzacţie efectuată (de un hedger) cu scopul de a reduce riscul unei evoluţii nefavorabile a preţului unui anumit activ, riscul nefiind însă niciodată pe deplin eliminat. Investopedia scrie că hedgingul se referă adesea la utilizarea instrumentelor financiare derivate (care au ca suport alte active) pentru a atenua, contracara sau compensa o pierdere dintr-o anumită investiţie prin deţinere directă cu un câştig provenit de la un instrument financiar derivat. De exemplu, o companie poate încheia un contract futures (adică un acord care prevede obligaţia de a cumpăra sau vinde o anumită marfă sau titlu de valoare la un preţ predeterminat, la o dată stabilită din viitor) pentru a se proteja împotriva creşterii preţului gazelor naturale pe care le foloseşte în activitatea curentă. Aceste strategii sunt folosite şi de investitorii de retail, însă numai de cei profesionişti.
Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.