BusinessMagazin

Tag: brand

  • Povestea unei tinere care a transformat darul avut de ea, mama şi bunica ei într-o afacere profitabilă, ce îmbină trecutul cu prezentul

    Ioana Novic a moştenit bucuria lucrului manual de la bunica ei, tot Ioana. Pasiunea a curs în familie, mai întâi către mama Ioanei Novic, apoi şi către ea însăşi, care a făcut-o să înflorească într-un mic atelier din Constanţa, unde creează accesorii şi decoraţiuni din răşină, sub brandul Rim’s Resin.

     

    Mama şi bunica făceau artizanat, pirogravau, făceau bijuterii din pământ galben pe care îl uscau la cuptor, după care le pictau manual. Pregăteau totul iarna, iar vara se duceau la târguri. Pe mine toate aceste lucruri m-au fascinat şi am spus că vreau să duc acest obicei mai departe.” Pentru că totul s-a transmis între generaţii, iar Ioanei i s-a alăturat şi partenerul ei de viaţă, Ionuţ, Rim’s Resin a devenit o afacere de familie, care a luat naştere pe 2 noiembrie 2021.

    O săptămână mai târziu, au fost scoase la vânzare primele creaţii, pe reţelele de socializare. Numele Rim’s Resin este rezultatul punerii la un loc a iniţialelor numelor mai multor membri ai familiei – Rareş, Ioana, Ionuţ, Mara, „resin” fiind cuvântul englezesc pentru „răşină”, adică materia primă cu care se lucrează în atelierul din Constanţa. „Creaţiile noastre sunt realizate din răşină ecologică, adică praf de ceramică, ce are în componenţă praf şi lichid.

    Combinate, rezultă răşina, în care încorporăm scoici pisate, nisip, scoarţă de copac mărunţită manual sau pigmenţi pe bază de apă.” Pentru organizarea de la început a businessului, a fost nevoie de o investiţie iniţială de 3.500 de lei, îşi aminteşte Ioana Novic, iar banii au mers către materialele necesare pentru procesul de fabricaţie. Ulterior, investiţia a tot crescut. „Toată magia se petrece în atelierul nostru, în căsuţa bunicilor, un spaţiu renovat de noi, unde am păstrat toate obiectele vechi, pe care le-am recondiţionat.” Piesele Rim’s Resin pot fi cumpărate fie la târguri şi evenimente, fie prin comenzi plasate pe reţelele de socializare, fie, în curând, din magazinul online al afacerii, care va fi lansat în perioada următoare.

    „Clienţii noştri sunt din toată ţara şi chiar şi din afara ei, din Franţa, Germania, Italia, Grecia, Spania. Ne dorim însă să ajungem în şi mai multe ţări. În plus, piesele noastre se găsesc şi fizic în două magazine, din Constanţa şi Baia Mare.” Preţurile variază în funcţie de obiect, deoarece, cu cât este mai complex şi implică mai mult efort, cu atât valoarea creşte. Cele mai scumpe, de pildă, sub piesele din colecţia celor cu scoici şi nisip. Ioana Novic spune că parcursul ei în acest proiect până acum a învăţat-o mai multe lecţii însă cea mai importantă a fost să nu renunţe la ce îi place.  

    Piesele Rim’s Resin pot fi cumpărate fie la târguri şi evenimente, fie prin comenzi plasate pe reţelele de socializare, fie, în curând, din magazinul online al afacerii, care va fi lansat în perioada următoare.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Durbane urbane – lădiţe din lemn (Braşov)

    Fondator: Mădălin Pop

    Prezenţă: online, în Mega Image şi Selgros

    Lutfain – creaţii artizanale din lut (Bucureşti)

    Fondatoare: Andreea Chiser

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online

    FROG – atelier de catering şi bistrou (Bucureşti)

    Fondatoare: Cătălina Tăbăcaru şi două prietene

    Investiţii: peste 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: peste 1 milion de euro

    Prezenţă: pe strada Vasile Lascăr din Capitală şi la evenimente

    MACU Floral Station – atelier de flori (Câmpina)

    Fondatoare: Sabina Sârbu

    Investiţii: 5.000 de euro

    Prezenţă: Câmpina, jud. Prahova

    La Răţuşte – loc de petreceri în aer liber (Bragadiru)

    Fondatoare: Felicia şi Cătălin Diaconescu, Anda şi Betto Moldovan Andronic

    Prezenţă: Bragadiru, jud. Ilfov

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Ce se întâmplă cu maşina electrică pe caniculă? Recurrent a analizat 7.500 de modele şi un singur brand impresionează

    Recurrent a analizat 7.500 de maşini electrice de la diferite branduri. Majoritatea modelelor cresc temporar în autonomie pe caniculă, apoi scad abrupt.

    Tesla are modelele cu cea mai constantă autonomie, indiferent de temperaturile extreme. Tranziţia de pe piaţa auto către vehicule electrice are parte de un obstacol neaşteptat: încălzirea globală. Temperaturile extreme afectează autonomia maşinilor electrice într-o bună măsură. Iar cei de la Recurrent au analizat 7.500 de modele pentru a-şi face o idee cât de răspândită e problema.

    Când vine vorba de maşinile electrice, vedem mereu acele cifre date de producător cu autonomia: 500, 600 de kilometri. Însă acele numere sunt mereu valabile doar pentru condiţiile ideale. Adică o temperatură optimă, un drum drept fără pantă şi condus prudent, fără să fie apăsată prea tare pedala de acceleraţie. Ei bine, analiza Reccurent alterează una dintre condiţiile ideale şi anume temperatura de afară.

    Ce se întâmplă pe caniculă? Şi au făcut grafice cu fiecare din cele 7.500 de modele testate, indiferent că vorbim de maşini de la Hyundai, Ford sau Chevrolet. Majoritatea modelelor au următorul şablon: căldura face ca pe grafice să apară o creştere a autonomie, pentru ca apoi să aibă loc o scădere bruscă. Sunt şi cazuri în care autonomia scade din prima.

    Cititi mai multe pe wwwalephnews.ro

  • Teodora Brânzoi, specialist marketing: Tendinţe şi principii din marketing digital în şapte proverbe şi expresii populare

    …pentru că prin cuvinte simple şi idei moştenite cred cu tărie că putem înţelege mai bine ceea ce ne înconjoară. Putem găsi sens şi idei valoroase în înţelepciunea populară chiar şi pentru un domeniu atât de recent precum marketingul digital.  

     

    1. Nu aduce anul ce aduce ceasul. Probabil cuvântul cheie care a stat pe buzele şi în vârfurile degetelor tuturor începând cu finalul anului 2022 este ChatGPT. Majoritatea liderilor şi formatorilor de opinie din domeniu au abordat acest subiect. Pe scurt, noutăţile care apar ne pot schimba radical modul de lucru şi de gândire în viaţa profesională. Într-adevăr la aceste tehnologii se lucrează de ani de zile, însă evoluţia incredibil de alertă avută de adoptarea inteligenţei artificiale mă determină să cred că trăim o adevărată revoluţie şi că schimbarea trebuie cel puţin înţeleasă şi apoi îmbrăţişată.

    2. La pomul lăudat să nu mergi cu sacul! Nu toate segmentele de clienţi sau de piaţă care sunt profitabile vor fi aşa pe termen lung. Dacă ai curaj să devii tu „pomul lăudat” şi să testezi noi tehnici şi canale de digital marketing, atunci, cu riscurile aferente, ai şanse să fii profitabil. Am în minte cu aceste idei cât de simplu era în urmă cu 10 ani să câştigi notorietate folosind reţeaua de socializare Facebook. Odată cu creşterea procentului din buget alocat de marii clienţi de publicitate pentru social media, şansele companiilor mici s-au redus. Inovaţia şi curajul pot fi armele de luptă pentru un start-up ambiţios.

    3.  Mai mare daraua decât ocaua. Merită sau nu merită investiţia? Depinde cum previzionezi atât construcţia brandului cât şi întâmpinarea interesului de căutare pentru produsele şi serviciile tale. Poţi alege să testezi şi să măsori, având ca obiectiv un echilibru între branding şi vânzări pe termen scurt sau mediu. Important este să măsori. Şi să corelezi datele din contoarele de trafic digitale cu cele din contabilitate. Apoi să extragi concluzii şi să iei decizii.

    4.  Buturuga mică răstoarnă carul mare. Dimensiunea unei afaceri din punctul de vedere al realizărilor financiare şi dimensiunea ei în mediul online nu se suprapun. O companie lider de piaţă în domeniu poate fi atacabilă în poziţia oferită de motoarele de căutare prin simplul fapt că un antreprenor abil a valorificat anumite oportunităţi. Dacă ai în grijă un brand puternic sau lucrezi să construieşti unul, fii atent la toate căile prin care clienţii pot ajunge la tine sau prin care le poate fi influenţată imaginea despre brandul tău. 

    Nu toate segmentele de clienţi sau de piaţă care sunt profitabile vor fi aşa pe termen lung. Dacă ai curaj să devii tu „pomul lăudat” şi să testezi noi tehnici şi canale de digital marketing, atunci, cu riscurile aferente, ai şanse să fii profitabil.

    5. Câte bordeie, ATÂTEA OBICEIE.

    Personalizarea poate contribui la o experienţă complexă a clienţilor. Nu toate regulile şi principiile se aplică 100% în toate afacerile şi organizaţiile. Fiecare strategie de marketing digital, deşi aparent simplu de construit pe anumite tipare şi reguli, vine cu aspectele specifice care ţin de aspecte precum: tiparul de client, gama de produse şi servicii, localizare, cultură organizaţională, viziunea de business şi aşa mai departe.

    6. Omul sfinţeşte locul. Oricât de mult cred în puterea tehnologiei de a ne face vieţile profesionale şi personale mai uşoare şi mai eficiente, sunt situaţii în care amprenta umană este de neînlocuit. În special când vine vorba despre emoţii şi despre empatie. Fii atent, aşadar, la oamenii pe care ii alegi să facă parte din echipa ta şi cum construieşti alături de ei. În digital marketing ai nevoie să fii pasionat şi să fii permanent atent şi deschis la noutăţi.

    7. Vorba dulce mult aduce. Oricât de bine funcţionează un website şi oricât de lin este un proces de căutare de informaţii şi de achiziţie, fii atent la cine şi cum răspunde la telefon clienţilor tăi. Mă inspiră în activitatea mea de om de relaţii cu clienţii (corporaţii şi antreprenori) profesioniştii din industria ospitalităţii. Dacă oferi un serviciu îmbracă-l într-un raport corect calitate-preţ şi însoţeşte-l cu un zâmbet amabil.

    Multe principii de afaceri, implicit de digital marketing sunt logice şi sunt dozate cu mult bun simţ. Odată ce sunt înţelese apar cu siguranţă noi provocări. Un pic de descreţire a frunţilor am vrut să aduc prin această selecţie însoţită de mici argumente. Şi mi-ar plăcea tare mult să aflu ce alte expresii sau proverbe v-au venit în minte în diverse situaţii de afaceri cu care v-aţi confruntat până acum. Pentru că, parafrazându-l pe Albert Einstein, doar putând explica unui copil ceea ce facem avem certitudinea că noi am înţeles.   

  • Pe urmele vinului la 60 de metri adâncime: care este povestea Podgoriei Silvania

    Pe Dealurile Silvaniei, într-un colţ vinicol din judeţul Sălaj, se ascunde Măgura Şimleului, care adăposteşte crama Podgoriei Silvania. Cu galeriile sale impresionante, aflate la o adâncime de 60 de metri sub stâncă şi întinzându-se pe o distanţă de 3,5 kilometri – o raritate în ţară – această cramă produce vinuri spumante într-un microclimat unic. Care este povestea sa?

    Podgoria Silvania este o afacere de familie, născută din dorinţa de a valorifica un brand de tradiţie, un simbol al oraşului natal – Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj – n. red.). Această dorinţă, alături de pasiunea pentru vinuri, ne-a determinat să ne implicăm şi să contribuim la renaşterea acestui brand şi, totodată, la creşterea calităţii vinurilor româneşti”, povesteşte Delian Dregan, acţionarul majoritar (95%) al companiei Podgoria Silvania. El deţine businessul alături de Dănuţa Man.

    Crama Podgoria Silvania este situată în regiunea Dealurilor Silvaniei, iar ea a fost preluată de actualul proprietar în urmă cu un deceniu. Dregan a luat, practic, ruină fabricii de vin spumant, fostul MAT, cum îi spuneau localnicii, a investit în retehnologizare, iar anul acesta a reuşit să obţină premiul „cel mai bun vin spumant premium pentru Blanc de Blancs“ la concursul Poveşti cu vinuri româneşti, organizat de BASF Agricultural Solutions România.

    „Faptul că am investit în tehnologie şi în oameni a avut un impact important în obţinerea acestei distincţii. De asemenea, în ultimii ani am apelat la specialişti în domeniul viticol şi oenologic, cu care ne-am consultat în permanenţă şi am acordat o atenţie deosebită în tot procesul de creare a vinului, începând din podgorie”, a explicat Delian Dregan, cel care a adus un oenolog italian pentru a face vinurile pe care şi le dorea.

    El a completat că la identitatea spumantului Blanc de Blancs au contribuit şi tehnologia Champenoise, calitatea strugurilor din podgorie şi păstrarea vinului timp de trei ani în galeriile subterane ce oferă o temperatură constantă de 12°C. Galeriile acestei crame se află la 60 de metri sub stâncă şi se întind pe 3,5 kilometri, astfel de hrube adânci şi întinse precum cele de la Măgura Şimleului, nemaigăsindu-se nicăieri în ţară, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

    Istoria acestei crame începe acum două secole, când comunitatea evreiască locală a săpat primele galerii în stâncă, cu scopul de a depozita şi a învechi vinul localnicilor. Mai târziu, datorită recoltei bogate din această zonă viticolă şi necesităţii de a asigura depozitare adecvată, galeriile au fost transformate într-o cramă impresionantă. Însemnările din jurul anului 1600 atestă chiar existenţa unui han strategic amplasat în această locaţie, la intersecţia Drumului Sării şi a altor importante rute istorice ale vremii, unde drumeţii obosiţi se puteau bucura de o carafă de vin.

    „Începând cu 1974, aici are loc producţia vinului spumant după metoda certificată Champenoise, cu fermentare în sticlă. În această perioadă, din Măgura Şimleului pleacă anual spre export 4 milioane de sticle către Germania, Rusia, Polonia şi chiar Franţa, un moment istoric de o importanţă majoră şi un record fără precedent pentru România de atunci”, se mai arată pe site-ul producătorului de vin.

    Actualii proprietari, de-a lungul timpului, au creat vinuri dedicate sectorului HoReCa şi vinuri pentru retail. În prima categorie se găsesc vinurile spumante Blanc de Blancs, Blanc de Noir, Cuvée, Regal şi Rosé, precum şi vinurile liniştite, maturate în butoi de stejar, comercializate sub denumirea Măgura Silvaniei, gamă ce este formată din cinci etichete, a menţionat Delian Dregan. Cea de-a doua categorie este formată din gama de spumante de lux şi premium, precum şi din vinuri liniştite proaspete.

    „Ca producător de vin, ne-am adaptat pentru a răspunde preocupărilor consumatorilor noştri prin diverse strategii. Am efectuat analize de piaţă pentru a înţelege preferinţele lor, am extins gama de produse pentru a satisface nevoile diverse şi am implementat practici sustenabile în procesul de producţie”, a adăugat proprietarul Podgoriei Silvania. În prezent, la Podgoria Silvania produc aproximativ 250.000 litri de vin pe an, pe o suprafaţă de 40 de hectare. 

    Momentan, nu se mai gândeşte la extinderea gamei de produse, ci la creşterea calităţii vinurilor şi la un proiect de renaştere a turismului, prin reconstruirea hanului evreiesc – cu pivniţă, terasă, sală de degustare şi fabrica deja reamenajată.

    În ceea ce priveşte recolta de struguri – materie primă foarte importantă în ecuaţia calităţii vinului – el spune că preconizează că anul acesta va fi bună. „Avem o prezenţă constantă în vie, monitorizând şi intervenind în mod activ pentru a asigura sănătatea şi calitatea strugurilor noştri.”

     

    Preferinţele consumatorilor în 2023

    „Observăm că, în acest an, consumatorii manifestă o preferinţă crescută pentru spumantele brute şi vinurile seci. Această tendinţă indică o schimbare în gusturile şi preferinţele lor, căutând vinuri mai proaspete şi mai puţin dulci”, a afirmat Delian Dregan.

    În ceea ce priveşte impactul asupra mediului, el crede că va influenţa toate industriile agricole, inclusiv industria vinului. „Am implementat practici agricole sustenabile, folosim tehnologii de producţie prietenoase cu mediul şi suntem dedicaţi conservării resurselor naturale”, a precizat antreprenorul.

    În viitor, se aşteaptă ca impactul asupra mediului să continue să influenţeze industria vinului. „Este esenţial să fim în permanenţă în căutarea de soluţii inovatoare pentru a minimiza amprenta noastră ecologică şi a contribui la sustenabilitatea pe termen lung a industriei vinului”, a conchis el.   

    „Faptul că am investit în tehnologie şi în oameni a avut un impact important în obţinerea acestei distincţii. De asemenea, în ultimii ani am apelat la specialişti în domeniul viticol şi oenologic, cu care ne-am consultat în permanenţă şi am acordat o atenţie deosebită în tot procesul de creare a vinului, începând din podgorie.“

     Debian Dregan, acţionarul majoritar (95%) al companiei Podgoria Silvania

  • 5 poveşti diverse despre vin, auzite la Ambasada României în Italia

    Premii la concursuri internaţionale care atestă calitatea vinului românesc, investiţii în tehnologie care fac producţia românească similară competitorilor din Bordeaux sau Toscana, cât şi dezvoltarea tot mai mult a segmentului de enoturism – toate acestea ar fi irelevante în obiectivul de internaţionalizare al producătorilor români de vin fără poveştile cramelor din România. La cel mai recent eveniment organizat în cadrul programului Deschidem Vinul Românesc al Carrefour, axat pe creşterea notorietăţii celor mai bune vinuri româneşti şi găzduit, de această dată, de Ambasada României în Italia, câţiva dintre promotorii vinurilor româneşti peste hotare şi-au demonstrat şi talentul de povestitor.

     

    O poveste contabilicească

    Iniţial nu mi-am dat seama de ce figura lui Marcel Vulpoi îmi era familiară – am realizat apoi că îl întâlnisem în trecut într-un cu totul alt context: o conferinţă de presă despre Vulpoi & Toader Management, firma sa de contabilitate, cu un articol rezultat în revistă şi intitulat pe site-ul nostru „Antreprenorul care şi-a început afacerea într-o garsonieră, iar acum face 2,7 milioane de euro pe an”. Businessul lui din contabilitate generează venituri anuale de circa 6 milioane de euro acum şi Marcel Vulpoi este, în continuare, şi profesor de contabilitate în cadrul Academiei de Studii Economice. 

    Vinul însă pare a fi cea mai nouă pasiune a sa, iar dacă ar fi să îi descriem responsabilităţile actuale în compania pe care o reprezintă din acest domeniu, acelea ar fi de „maestru de ceremonii”, rol în care l-am cunoscut şi la Ambasada României în Italia, împărţind cu mândrie din vinul inspirat de numele său – Opus Fabula. Acesta este, de altfel, cel mai scump vin din portofoliul Gramofon Wine. „Cultivăm pe 25 de hectare şase soiuri, din care rezultă 15 etichete, împărţite în patru game, de la entry level spre premium. Oppus Fabula înseamnă opusul fabulei  –  pe mine mă cheamă Vulpoi – şi vinul, demidulce, este unul dintre cele mai scumpe vinuri româneşti. Varianta de jumătate de litru costă 200 lei, iar cea de 750 ml, 500 lei. În prezent nu le vindem nicăieri, pot fi achiziţionate doar de la noi – nici nu le-am promovat prea mult, că sunt foarte puţine sticle.”

    Cum a ajuns însă Marcel Vulpoi să denumească vinuri, în cei câţiva ani de la cel mai recent interviu cu BUSINESS Magazin? „În urmă cu trei-patru ani, eu n-aveam nicio treabă cu acest domeniu. Am investit însă în cramă şi am preluat 50% din acest business. Asociatul meu se numeşte Marcel Pascu şi cântă în Bucharest Jazz Orchestra – lui îi place muzica, aşa a fost creată denumirea brandului, de exemplu.” Totuşi, felul în care el a ajuns să se implice în dezvoltarea Gramofon Wine este o poveste contabilicească: „Asociatul meu spunea că nu găsise niciun contabil care să se priceapă la agricultură, contabilitatea în agricultură fiind una extrem de specifică. «Chiar dacă ai o cifră de afaceri mică, contabilitatea e grea, motiv pentru care te costă 1.000 de euro plus TVA.» Preţul era cam mare, aşa că am agreat să primim vin în fiecare lună de 1.000 de euro plus TVA”.

    Plantaţia a fost înfiinţată în 2009-2010, dar prima producţie „serioasă”, spune Vulpoi, a fost în 2015-2016; intrarea sa în business fiind în 2019. „În decembrie 2018, din joacă, am făcut un vin pe care l-am numit Vinu’ Lu’ Vulpoi, pe care l-am oferit  drept cadou clienţilor din zona de contabilitate. Ei m-au sunat, am primit telefoane şi de la restaurante bune – apoi mi-a venit ideea asocierii, 50%-50%, în care asociatul meu să se ocupe  de producţie, el cu munca, iar eu cu distracţia – cam aşa a început povestea”, spune Vulpoi, mai în glumă, mai în serios. Glumeşte şi în legătură cu felul în care s-a acomodat cu noul domeniu: „Primul an, în care am ajuns şi eu la cramă, mi-am spus că vreau să merg şi eu cu băieţii de la firmă la cules – s-a făcut linişte şi mi s-a spus că mai întâi trebuie să testăm zahărul, un concept cu care nu eram familiar. Am aflat că acum culesul se face în funcţie de analize, nu e ca la ţară, când ai un weekend liber să mergi la cules – acum e vorba despre ştiinţă, tehnologie – şi am investit mult în tehnologie, circa 1 milion de euro doar în ultimii patru ani.”

    Printre cele mai recente investiţii făcute acolo se numără cele direcţionate în locuri de cazare: „Am făcut nişte mici case acolo; eu sunt pe principiul trial and error: am luat cinci căsuţe, le-am plantat în vie, am vrut să testez piaţa, iar asta se întâmpla anul trecut, în aprilie. Au fost bine primite, drept urmare acum facem 16 camere într-un cămin de muncitori care exista acolo din perioada comunistă şi pe care acum vrem să îl renovăm.” Şi-au propus să finalizeze cele 16 camere până la finalul anului şi să direcţioneze în acestea circa 500.000 de euro. Ce planuri mai are? În primul rând, să se distreze, şi aici menţionează evenimentele tematice Gramofon Jazz and More: „Uneori fac eu grătarul, îmi place să îi determin pe oameni să se simtă bine. Scopul meu nu este să fac volume. Primul mit pe care l-am auzit şi care mi se pare absolut greşit este: ca să fie treaba bună, trebuie să ai 100 de hectare, or eu investesc în brand acum, şi la petrecerile acestea eu sunt pe break-even, dacă nu în minus cu câteva sute de euro, însă oamenii care vin acolo sunt cei mai buni ambasadori, au parte de plăcerea aceasta a descoperirii, toţi cumpărăm nişte experienţă şi nişte poveşti. Din punctul de vedere al dezvoltării businessului, vrem să ducem povestea aceasta de enoturism mai departe. Vrem să ne concentrăm pe turism şi pe construirea unui brand, asta îmi doresc eu”.   

    „Din punctul de vedere al dezvoltării businessului, vrem să ducem povestea aceasta de enoturism mai departe. Vrem să ne concentrăm pe turism şi pe construirea unui brand, asta îmi doresc eu.”

    Marcel Vulpoi, asociat Gramofon Wine​

     

    De la boierul Negruzzi la supermarketul american

    Rareş Florea, CEO la Domeniile Avereşti, îşi începe povestea cu istoria Domeniilor, a căror plantaţie a fost făcută undeva în 1974:  primul oenolog al acesteia a fost un francez, care a adus la Huşi soiurile Sauvignon Blanc, Aligoté şi Cabernet Sauvignon – iar de atunci, soiurile acestea s-au aclimatizat. Tatăl soţiei sale a cumpărat în 2005 businessul, care se numea pe atunci Crama Avereşti şi avea mult mai puţine hectare în portofoliu. În 2010 a început replantarea, parte datorită fondurilor europene, iar acum se mândresc cu statutul de cel mai mare producător de Busuioacă de Bohotin din România şi singurul producător de Zghihară de Huşi – un soi autentic românesc, care creşte doar acolo.

    De altfel, acesta este cunoscut şi ca fiind vinul preferat al lui Nicolae Ceauşescu, cât şi de medici şi de cei care preferă un vin mai sănătos,  având un conţinut foarte scăzut de zahăr. „Fiind singurul producător al acestui soi, l-am dus cumva atât în partea de entry level, cât şi la super-premium şi îl vindem în 15-17 ţări”, explică Florea. Domeniile Avereşti au început exporturile în urmă cu aproximativ trei ani, atunci când el s-a alăturat companiei după experienţa Fitbit: era country manager în cadrul Vector Watch (start-up-ul înfiinţat de Andrei Pitiş – n.red.), ulterior ei au vândut Vector Watch către Fitbit şi a rămas pentru o perioadă country manager pentru Europa de Est al Fitbit, însă după vreo doi ani şi jumătate s-a alăturat afacerii de familie. „Am început treptat să exportăm, iar exporturile înseamnă undeva la 5% în ceea ce priveşte vinul, cu obiectivul să ajungem la 10% anul acesta. Pe măsură ce compania creşte, acest 10% este greu de atins: într-un an bun producem 6 milioane de litri, dar capacitatea de stocare e de undeva la 8 milioane de litri”, detaliază el.

    De asemenea, spune că în Domeniile Avereşti există cea mai modernă unitate de vinificaţie din România, aceasta fiind şi cel mai recent inaugurată, rezultatul unei investiţii de peste 9,5 milioane de euro.  Include, de pildă, tancuri din oţel inoxidabil care pot acomoda circa 100.000 de litri şi care asigură o calitate uniformă a vinului. Cea mai mare piaţă de export pentru ei este Spania, însă lucrurile pare că se vor schimba, datorită unui contract în prag de concretizare cu lanţul de hipermarketuri americane Costco, răspândit în peste 560 de unităţi în State şi unde se vor duce, de această dată, cu soiuri internaţionale, cum ar fi Sauvignon Blanc.

    De ce i-au ales americanii? „La un  târg din Amsterdam, am fost singurul Sauvignon cu medalie de aur, aşadar, da, contează târgurile, de aceea este importantă şi prezenţa noastră aici. Trebuie să fii consecvent, mergem la tot ce înseamnă târguri internaţionale. Trebuie să te vadă clientul că eşti acolo, că exişti ca cramă şi, mai important, ca ţară, trebuie să ai până în 10 crame care participă constant la târguri; ei trebuie să se obişnuiască cu ideea că România este o ţară producătoare de vin şi apoi o ţară exportatoare de vin.” De asemenea, un alt aspect important subliniat de el este că „trebuie să ai calitate în fiecare an”. Nu oferă foarte multe detalii despre preţul produselor din State, însă mărturiseşte că acestea se vor numi Sauvignon Blanc de România – Classic Cruise şi vor avea un ambalaj special – sticle atipice, de 0,375 ml, care vor fi vândute într-un pachet de şase. Anul trecut, Domeniile Avereşti au înregistrat o cifră de afaceri de 24 de milioane de lei, fără TVA, iar pentru anul în curs, Rareş Florea previzionează o creştere de peste 20%. În ceea ce priveşte turismul, şi ei şi-au propus să investească în această direcţie, mai exact în renovarea conacului boierului Negruzzi de la Avereşti: „Încet, încet, îi vom reda gloria de altădată – într-un an, maximum doi, vor putea fi făcute vizite la cramă şi vom asigura şi cazare”. Investiţia totală în Avereşti depăşeşte 33 de milioane de euro, din 2005 şi până în prezent, singurul acţionar al companiei fiind socrul său, Constantin Duluţe.

    Rareş Florea este de părere că majoritatea producătorilor de vin caută să creeze şi să ducă mai departe brandul de ţară al României în materie de vinuri şi că principalul avantaj competitiv ţine de calitate: „În ultimii 20 de ani, vinul românesc a crescut foarte mult, consumatorul este din ce în ce mai educat, premiile pe care vinurile româneşti le iau la concursurile internaţionale sunt din ce în ce mai multe şi mai importante. Soiurile acestea româneşti nu le are nimeni – reprezintă şansa noastră să fim propulsaţi pe plan internaţional. Noi avem nişte soiuri locale versatile şi foarte uşor de înţeles – vine o generaţie din urmă pe care ar fi bine şi sănătos să o îndreptăm către un consum responsabil de alcool, să consume, dacă vreţi produse corecte, făcute cu simţ de răspundere – or aceasta este direcţia în care credem noi că se vor putea dezvolta vinurile, nu înspre un produs fancy, greu de accesat, ci înspre unul uşor de înţeles pentru toată lumea.”    

    „Noi avem nişte soiuri locale versatile şi foarte uşor de înţeles – vine o generaţie din urmă pe care ar fi bine şi sănătos să o îndreptăm către un consum responsabil de alcool, să consume, dacă vreţi produse corecte, făcute cu simţ de răspundere – or, aceasta este direcţia în care credem noi că se vor putea dezvolta vinurile, nu înspre un produs fancy, greu de accesat, ci înspre unul uşor de înţeles pentru toată lumea.”

    Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti

     

    O poveste româno-franceză despre dragoste şi vin

    „Istoric vorbind, cred că suntem prima cramă privată din România, cu o istorie care începe în 1994. Suntem fondaţi de un conte corsican, Guy Tyrel de Poix se numeşte fondatorul nostru şi este soţul mamei – că aşa am ajuns eu în poveste”, îşi începe Paul Badea, pe a cărui carte de vizită scrie acum „Owner”,  povestea despre S.E.R.V.E. sau, mai pe larg,  Société Euro Roumaine de Vins d’Exception. El este unul dintre cei cinci moştenitori ai businessului din vin al familiei contelui De Poix, alături de sora sa, cât şi de cei patru fraţi vitregi francezi. „Guy are patru copii, ai lui, mama are doi copii – noi ne-am întâlnit prima dată atunci, în 1994-1995, atunci când s-au întâlnit şi ei şi ne-am tot văzut de atunci: ei făceau vacanţele aici, noi acolo şi ne-am  înţeles absolut natural, ne-am prietenit şi am rămas aşa, am fost foarte uniţi, mai ales când l-am pierdut pe Guy.”

    Guy Tyrel de Poix făcea parte dintr-o familie veche de vinificatori, cu origini nobile şi care deţine un domeniu în Corsica: „Venea dintr-o familie nobiliară, dar era un spirit liber – a fost la Woodstock în 1969, avea nişte poveşti foarte interesante de acolo şi de atunci cred că şi-a dorit să îşi facă propria lui cramă. S-a gândit că Noua Zeelandă, Chile sunt un pic departe, motiv pentru care a venit în România, unde  a cunoscut-o pe mama mea, au căutat îndelung, apoi l-au găsit pe Aurel, care în 1994 făcuse o Fetească Neagră absolut extraordinară.” Contele s-a îndrăgostit de acest soi, iar restul este istorie: s-au hotărât să recreeze Feteasca Neagră şi a durat 20 de ani să reproducă, sistematic, prin proceduri şi cu ajutorul echipelor „ce le-a dat Dumnezeu atunci”.  În 2014 s-a bifat această misiune şi au avut primul soi autentic românesc cu peste 90 de puncte Parker. Din păcate însă, fondatorul cramei nu a mai fost în viaţă să se bucure de acest succes: „Acolo s-a închis un ciclu şi am intrat noi, generaţia nouă, în business – fraţii mei «franţuzeşti», cum le spun eu – în Corsica, eu cu sora mea aici şi începem cumva să deschidem ciclul al doilea”. Acum, exploatează 60 de hectare, la Dealu Mare şi Cogealac, însă vinifică doar Dealu Mare. S.E.R.V.E. cultivă în prezent „cam toate soiurile tradiţionale”, fie că vorbim despre Cabernet sau Merlot când vorbim despre vinurile roşii, Sauvignon Blanc, albe, în ceea ce priveşte soiurile internaţionale, cât şi Feteasca Albă şi câteva dintre tămâioase dacă vorbim despre soiurile româneşti. Ca game, au trei stiluri, cu mai multe etichete, cu denumiri mai ales în engleză, fiindcă se adresează unui public european. „Funcţionăm ca un butic de export –  ne adresăm partenerilor pe care îi cunoaştem personal – scopul meu este ca şi copiii mei să discute tot cu copiii lor.”

    35% din producţie merge la export, iar în principiu pieţele principale de export sunt Belgia şi Canada, fiind vorba mai ales pieţe francofone cele pe care exportă,  având în vedere istoricul lor. Sora sa, care a început să se implice şi ea în business, deschide acum piaţa pentru ei în Anglia.  În România sunt prezenţi în toate canalele, fie că vorbim despre mari retaileri, magazine de specialitate, cât şi HoReCa. Creşterea cea mai mare o au însă online şi când vine vorba de magazinele de specialitate. Investiţii recente? „În cramă în principiu, aceea a fost concentrarea principală, noi nu am investit deloc în marketing, sunt primii doi ani în care începem să comunicăm, din cauză că e nevoie, piaţa nu este saturată, dar aglomerată, mai ales când vine vorba de importurile româneşti – astfel că este nevoie să comunicăm ca să rămânem relevanţi.” Mare parte din investiţii au fost concentrate în glamping, în ecoturism. Au un proiect în mai multe faze, axat pe construcţia unui „biosătuc”: „Vrem să facem simularea unui sat, din punct de vedere geografic, cu un centru al satului, în vie chiar, iar ceea ce vrem să promovăm este relaţia cu natura. Eu sunt din domeniul auto, dar m-a atras domeniul vinului fiindcă am realizat că tot universul este aici – de la cum se naşte strugurele acela, până la cum vinifici şi cum acţionează drojdia în tot acest proces. Suntem încă în faza de proiect şi construcţie, dar scopul acesta este, să simulăm şi modul acesta vechi al oamenilor de a se aduna – dar şi partea aceasta de biologie, proiectul este un soi de celulă, cu generare de energie”.  O primă fază a proiectului va fi finalizată în această toamnă şi va presupune realizarea a 10 corturi, ulterior, în următorii 4-5 ani, vor construi şi domuri din polimeri. Până atunci, realizează evenimente practice, în care turiştii au posibilitatea să îşi asambleze propriul vin. Cifra de afaceri a S.E.R.V.E. fost de aproximativ 3 milioane de euro anul trecut, iar anul acesta previzionează o creştere de 10%.  „Noi suntem în situaţia de a fi îndeplinit viziunea pe termen lung a fondatorului – acum nu vrem să ne propunem altceva decât să fim cât se poate de autentici, în respectiva viziune – ce a făcut el a fost să se înrădăcineze foarte puternic în tradiţie, dar să inoveze conform spiritului şi sufletului lui.”

    „Noi suntem în situaţia de a fi îndeplinit viziunea pe termen lung a fondatorului – acum nu vrem să ne propunem altceva decât să fim cât se poate de autentici, în respectiva viziune – ce a făcut el a fost să se înrădăcineze foarte puternic în tradiţie, dar să inoveze conform spiritului şi sufletului lui.”

    Paul Badea, Owner,  S.E.R.V.E.

     

    LVMH de România: Vintruvian Estates

    Vintruvian Estates deţine patru crame în România, una este în nordul dobrogei, la Sarica Niculiţel, unde este produs brandul Caii de la Letea, a doua este Crama Histria, tot în Dobrogea, undeva mai la sud – la Cogealac, a treia este crama din Dealu Mare, Prince Matei, iar o a patra este o achiziţie recentă, în Drăgăşani: „Am cumpărat de la un italian o cramă care se numeşte Menini”.

    Marius Iliev, CEO-ul companiei, spune însă că pentru ei este mai puţin importantă suprafaţa, 970 de hectare pe care le deţin acum, ci contează mai mult dispersia culturilor. „Nu suntem axaţi pe volume, ci pe vinuri premium, pentru noi este important unde sunt amplasate aceste suprafeţe. Cea mai importantă este Sarica Niculiţel, unde produc brandul Caii de la Letea – cel mai mare brand din punctul de vedere al volumelor. „În Dobrogea, noi suntem cunoscuţi pentru soiul Aligoté, care este de fapt un soi internaţional, iar noi suntem lideri mondiali în zona premium pe acest soi, vindem mai mult decât oricine altcineva vinuri premium din soiuri Aligote, care este din ştiinţa noastră cam singurul soi internaţional în care România se plasează într-un loc important la nivel mondial, cum se întâmplă, de exemplu, cu unele vinuri franţuzeşti care se vând în Argentina – de exemplu, Malbecul”, detaliază Iliev.

    Concentrarea lor este pe soiuri româneşti, în general: „Avem Feteasca Neagră ca soi important, iar în Dobrogea facem o Fetească total diferită faţă de cea făcută în Dealu Mare; în ultima vreme punem accentul pe un soi numit Băbeasca Neagră pentru Dobrogea – care a fost cândva cunoscută pentru acest soi. De asemenea, punem accentul pe Negrul de Drăgăşani, cât şi, un alt soi foarte specific acelei zone, Crâmpoşia selecţionată – am făcut această achiziţie pentru că acea cramă avea plantaţii cu aceste soiuri şi avea o poziţie importantă în piaţă cu acele soiuri.” Peste 90% din vinurile produse rămân în România, dar această situaţie este pe cale să se schimbe: „Vrem să se schimbe, acesta fiind şi motivul prezenţei noastre aici, cât şi la multe evenimente care se organizează similare – pentru a impulsiona exportul de vinuri – şi acest lucru începe prin a crea notorietate pentru vinurile româneşti – acel brand de ţară pe care îl dorim cu toţii, dar care deocamdată este în lucru”. Exportă până acum în Polonia, China, chiar şi Malaysia, Belgia, Spania, Italia (indirect, prin revânzători).

    Valoarea businessurilor cumulate este de aproximativ 20 de milioane de euro, în condiţiile în care au început această activitate de la zero acum şapte ani: „La Sarica Niculiţel am cumpărat o firmă care se afla aproape în insolvenţă şi am continuat apoi să facem achiziţii, am cumpărat Prince Matei  în 2019, de la Vinarte, am cumpărat acum trei săptămâni, o lună, încă două crame, crama Histria şi crama Menini”. Marius Iliev nu dezvăluite valoarea tranzacţiilor recente, însă spune că acestea sunt de ordinul milioanelor de euro.

    „În general, cam în orice piaţă poţi să intri cu ajutorul preţului, vânzând la preţuri foarte mici, dar apoi este foarte greu să te repoziţionezi – nu e totul să vinzi, ci să vinzi în segmentul care te interesează, ca să poţi să construieşti.”

    Marius Iliev, CEO, Vintruvian Estates

    „În primul rând, vrem să consolidăm toate aceste afaceri: am cumpărat de multe ori companii care aveau o poziţie importantă, de exemplu viticola Sarica Niculiţel, despre care noi am considerat că se află într-o zonă cu potenţial foarte bun – avea o plantaţie care era într-o stare mai proastă şi am început un proces investiţional care înseamnă, în aceşti ani, peste 40 de milioane de euro. Tot acest program este în curs de a-şi arăta efectele – multe dintre plantaţiile pe care le-am făcut sunt încă pe rod.”

    Pe de altă parte, adaugă el, strategia lor este să dezvolte branduri şi, până când plantaţiile ajung să rodească, mai au nevoie de încă câţiva ani.  În prezent, vând undeva la la 4 – 5 milioane de litri de vin pe an, nu totul în zona premium, dar şi-au propus să crească această cantitate: „Sper să ne ducem doar în zona premium, la 7-8 milioane de sticle în următorii 4-5 ani. Desigur că, întotdeauna, când propui cantităţi mari de vin, eşti obligat să produci şi vinuri din alte categorii, dar ele sunt mai mult ca un efect colateral”. Cel mai vândut brand al lor este Caii de la Letea, iar din gamele Caii de la Letea, soiul Aligoté este cel mai popular: „Din păcate, businessul de vin este unul în care, dacă te grăbeşti, pierzi, adică pierzi calitate şi atunci, când ai o strategie de premium, ultimul lucru pe care vrei să îl pierzi este imaginea de calitate, deci nu ne grăbim. Cred foarte mult în Băbeasca Neagră ca potenţial, apoi în Negru de Drăgăşani, Crâmpoşia, Fetească Albă, toate acestea sunt soiuri cu care avem planuri destul de importante. Aligotéul rămâne pentru că începem să avem cu acesta succes şi la scală internaţională”.

    În ceea ce priveşte planurile de extindere, spune că pentru ei toate ţările sunt importante, dar o ţară care are potenţial foarte mare este Statele Unite : „Am început deja să exportăm acolo – în general, începem pe zona HoReCa în Statele Unite – cu siguranţă că la un moment dat vom începe şi cu retailul, dar deocamdată avem un importator acolo”.

    Au ajuns şi în Bologna, unde sunt prezenţi în reţeaua Carrefour şi, de asemenea, în Kaufland şi în alte reţele, dar prin intermediari, apoi, în Regatul Unit, unde încep acum o vânzare către un importator care va lucra aproape exclusiv pentru vinurile lor, momentan pentru HoReCa. „În general, cam în orice piaţă poţi să intri cu ajutorul preţului, vânzând la preţuri foarte mici, dar apoi este foarte greu să te repoziţionezi – nu e totul să vinzi, ci să vinzi în segmentul care te interesează, ca să poţi să construieşti.” Anul care a trecut a fost unul bun, cu creşteri spectaculoase şi în continuare bune, dar se simte totuşi o anumită lentoare: „Noi suntem cumva peste bugetul pe care l-am prevăzut, suntem o firmă căreia nu îi plac creşterile lente, până acum am reuşit să creştem rapid. Nu sunt nemulţumit, dar simt că există această lentoare mai ales pe segmentul vinurilor entry level, unde vedem scădere a cererii: cred că motivul principal este o oarecare creştere a preţurilor”. Adaugă că toată industria s-a confruntat cu creşteri de costuri, care au reprezentat mult pentru consumatorul de entry level: „Pentru că nu ne concentrăm pe entry level, noi nu am crescut foarte mult preţurile, ci cu 7-8-10% la anumite produse, dar aud de la unii colegi că au scăderi, nu creşteri mai mici şi că au crescut preţurile cu mult mai mult, cu 15%. Încă este o creştere, dar minusculă, pe premium suntem peste buget în momentul de faţă”.

    L-am întrebat pe Marius Iliev dacă au o strategie similară cu a lui Louis Vuitton, care pare să cumpere companii aflate în dificultate: „Ei au cumpărat în general companii care aveau branduri foarte puternice, criteriul lor nu a fost neapărat să găsească o companie care să se găsească în dificultate financiară – au căutat ceva care să aibă valoare şi pe care ei, prin raţiuni suplimentare, să o ducă mai departe şi să o asocieze cu acest portofoliu de luxury brands pe care îl au. Acest lucru încercăm să îl facem şi noi nefăcând achiziţii doar de dragul de a creşte numărul de hectare, ne uităm după potenţialul de creştere al unei companii”.

     

    Ambasadorul vinurilor româneşti peste hotare

    Marinela Ardelean, international wine expert şi ambasadorul programului Deschidem Vinul Românesc realizat de Carrefour, este unul dintre artizanii acestor întâlniri internaţionale dintre producătorii români de vin şi potenţialii lor viitori clienţi de peste hotare – la Roma,  la evenimentul de la ambasadă de pildă, era atât de implicată în rolul de liant între producătorii români de vin şi invitaţii evenimentului încât am realizat interviul cu ea ulterior, în scris. Autoare a „The Wine Book of Romania”, ea vorbeşte de potenţialul vinului de peste un deceniu – în 2016, de pildă, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin, spunea că se aşteaptă ca în 2036 România să fie în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franţa şi Italia, atunci când vine vorba de excelenţă.

    Cum stau lucrurile acum? „Primii paşi sunt cei mai grei, dar începem să-i facem. Am avut câteva evenimente internaţionale deja, la New York, la Mundus Vini, la Milano, iar acum am încheiat al doilea eveniment de la Roma. Înainte să alergăm, învăţăm să mergem, iar pentru asta trebuie să învăţăm să stăm în picioare. În această metaforă, aş spune că suntem în punctul în care învăţăm să stăm în picioare. Mai cu sprijin, mai fără, ne aventurăm spre primii paşi”, a răspuns ea de această dată. Din păcate, observă Ardelean, primul obiectiv de pe traseul consacrării vinului românesc este ca lumea să afle că facem vin, un fapt uitat în ultimele (destul de multe) decenii. „Medaliile de la concursurile internaţionale şi evenimentele de genul celui petrecut pe 5 mai la Ambasada României la Roma au fost de natură să îi informeze pe oameni că România face vin, ba chiar vin bun. Nu toţi au aflat, încă, dar ne apropiem de acea masă critică necesară pentru a organiza evenimente mai mari, pentru a atrage consumatorii de zi cu zi şi pentru a avea adresabilitate într-o campanie coerentă. Pentru că nu poţi anunţa în magazine şi restaurante un lucru despre care lumea nu ştie că există.”

    Evenimentul de la Ambasada României din Italia a fost organizat în contextul în care Excelenţa Sa doamna Gabriela Dancău a înţeles ce tezaur reprezintă vinul românesc, ce potenţial are şi cum ar putea fi folosit ca brand de ţară. „Este pentru prima dată când se organizează un eveniment de degustare de vinuri în ambasada României în Italia, iar dacă noi am avut succes aici, în ţara care îşi dispută de decenii cu Franţa locul de cel mai mare producător de vin din lume, atunci vă puteţi imagina ce impact am putea avea în ţările care nu produc vin… Scopul, aşa cum am precizat mai devreme, este de a creşte notorietatea vinului românesc în rândul factorilor de decizie – antreprenori HoReCa, diplomaţi, jurnalişti şi personalităţi formatoare de opinie.”

    „Medaliile de la concursurile internaţionale şi evenimentele de genul celui petrecut pe 5 mai la Ambasada României la Roma au fost de natură să îi informeze pe oameni că România face vin, ba chiar vin bun. Nu toţi au aflat, încă, dar ne apropiem de acea masă critică necesară pentru a organiza evenimente mai mari, pentru a atrage consumatorii de zi cu zi şi pentru a avea adresabilitate într-o campanie coerentă. Pentru că nu poţi anunţa în magazine şi restaurante un lucru despre care lumea nu ştie că există.”

    Marinela Ardelean, international wine expert, Ambasador al programului Deschidem Vinul Românesc

    În ceea ce priveşte rezultatele programului Deschidem Vinul Românesc (DVR), primul program naţional dedicat producătorilor şi consumatorilor, printre acestea se numără atenuarea efectelor pandemiei: „Fără DVR, pandemia ar fi fost mult mai dificilă, până la câteva potenţiale scenarii potenţial dezastruoase. Au fost companii care, în condiţiile în care restaurantele şi barurile au fost închise, au pierdut 60-80% din vânzări. Dar DVR este mai mult de atât, cred că cel mai bine se vede în secţiunea Exclusiv, unde nu există decât vinuri oferite de fiecare producător în exclusivitate pentru acest program. În acele vinuri se simt şi pasiunea pentru vin, şi dragostea faţă de loc, de terroir, şi încrederea că acest program poate reprezenta acel vin”.

     

    Ce urmează?

    Din punctul de vedere al Marinelei Ardelean, cu ajutorul companiilor specializate în tehnologii moderne, al băncilor şi al fondurilor europene, cramele din România întrunesc, în cea mai mare parte, standardele internaţionale de producţie – de la igienă la vase de fermentare, la clădiri şi la managementul podgoriilor. „Următorul pas este investiţia în turismul vinicol, care a început să se dezvolte, dar este departe de a acoperi nevoile consumatorilor. Pensiuni, hoteluri, spaţii de degustare, somelieri sau oameni care să spună povestea vinului, infrastructură pentru un acces rezonabil ca timp şi efort… Aici va mai dura o vreme, dar cred că producătorii ştiu deja că este o investiţie necesară.”

    Marilena Ardelean observă că nume grele din Bordeaux până în Napa Valley vând 60%-80% din producţie turiştilor care vizitează crama, iar cifra lor de afaceri se dublează din turism, dintr-un serviciu adăugat vinului. Din punctul ei de vedere, nu există ţări cu mai multă tradiţie, există ţări cu mai puţine probleme, la nivel istoric: „Facem vin din acelaşi timp cu romanii, poate şi cu grecii, deşi este un pic neclar, ne devansează istoric Georgia şi Armenia, dar nu oricum, ci cu mii de ani. Dar vinul de atunci nu are mare legătură cu vinul de acum, s-au schimbat gusturile, atitudinile, cunoştinţele, astăzi vorbim în termeni de fizică, biochimie, ADN, măsurăm acizi, histamine, proteine, nu mai seamănă cu procesele de acum mii de ani, de încercare şi eroare. Vinul românesc merită iubit pentru că ne poartă sufletul oriunde în lume. Românii sunt iubitori, calzi, ospitalieri, vor mereu să împartă tot ce au mai bun, să îşi «omenească» oaspetele, şi cred că această expresie spune totul”.

    Iar când vine vorba despre propriul mod în care a descoperit vinul – aceasta este o poveste care a început în Italia: „Eu am avut şansa să descopăr vinul în Italia, după ce m-am stabilit aici şi, provenind dintr-o zonă de horincă, din Maramureş, nu avusesem prea mult contact cu această cultură a paharului de vin de la masă, a asocierii de gusturi… Şi, după o vreme, am văzut cum începe să crească vinul românesc, cum apar sticle demne de a fi aşezate lângă suratele lor italiene, într-o competiţie corectă de preţ şi calitate. Doar că vinul înseamnă mult mai mult decât preţ şi calitate sau raportul dintre acestea. Cred că sufletul pe care îl simţi în vinul românesc seamănă cu cel pe care îl simţi în vinul italian. Este o înfrăţire, o îngemănare dincolo de cuvinte.”   

  • I love my job. O poveste despre bijuterii pe care nu le-ai primi de la mama ta, dar pe care le-ai face cadou fiicei tale

    …îşi descrie Lito Karakostanoglou brandul de bijuterii, pe care l-a creat în urmă cu aproape un sfert de secol. Dincolo de culori şi lumină mediteraneeană, în creaţiile antreprenoarei-designer se regăseşte cea mai importantă valoare a culturii cu care a crescut: libertatea. Spiritul liber a determinat-o să renunţe la advertising pentru design şi antreprenoriat, să studieze în Paris arta şi, mai ales, să facă piesele unice ce ajung acum în cele mai luxoase magazine de bijuterii ale lumii, pornind din micul ei atelier din Atena, cu obiectivul de a străbate nu doar graniţe, ci şi generaţii.

     

     

    „Fac designul multor bijuterii one off (unicat) – inelele care îţi plac, de exemplu, se înscriu în această categorie. Pentru acestea trebuie să găsim piatra, odată ce am găsit piatra, începem să facem montajul, care este ca dantelăria: încerci să susţii piatra în cel mai bun mod posibil pentru ca aceasta să fie stabilă, apoi împodobim montura cu diamante”, îmi povesteşte  Lito Karakostanoglou, grecoaica antreprenor care a creat brandul de bijuterii ce îi poartă numele, ca şi cum ar povesti unui prieten despre meşteşugul ei. Pare nu doar că are răbdarea necesară să explice cu lux de amănunte detaliile, dar este şi entuziasmată de entuziasmul meu la vederea setului de inele care au furat privirile celor care au venit la evenimentul din Bucureşti dedicat brandului – „genul acela de bijuterie care este foarte frumos şi pentru cel care îl poartă” – având un soi de pandantiv care se mişcă odată cu mişcările purtătoarei. „Fac multe bijuterii care sunt pentru cei care le poartă, pentru noi, astfel că atunci când le ai pe deget, observi un alt aspect important – acela că lumina trece prin piatră – aşadar poţi să vezi mai bine culoarea acesteia. De asemenea, poţi să porţi mai multe inele simultan – îţi poţi face propriul mic buchet, cum le numesc eu atunci când sunt alăturate”, mai detaliază ea. 

    Grecoaica Lito Karakostanoglou se descrie drept un antreprenor autodidact, care a învăţat pe cont propriu meşteşugul bijuteriei. A studiat marketingul şi advertisingul, a locuit câte doi ani în Boston şi, mai târziu, Paris, dar a revenit totuşi acasă, unde a pus bazele atelierului de bijuterii Lito Fine Jewelry.

    Mama sa avea deja un mic magazin în Atena, cu un alt profil însă, iar tatăl său este şi el antreprenor în industria confecţiilor, astfel că, având spiritul de întreprinzător în sânge şi soarele mediteraneean în suflet, a decis să o ia pe drumul designului de bijuterii în 1999.

    „Grecia are o istorie în realizarea de bijuterii, dar nu vin dintr-o familie de producători de bijuterii, ci de comercianţi: mama avea acest magazin unde vindea accesorii şi cosmetice pentru femei, tatăl şi-a dezvoltat businessul în industria textilelor, am fost născută în spiritul de business şi în ideea de a fi independentă. Mama şi-a asumat multe riscuri – călătorea de când era foarte tânără să găsească diferite produse din lume, iar asta este ceva ce am repetat şi eu la rândul meu în carieră.” De altfel, ambii săi părinţi i-au transmis lecţii importante pentru dezvoltarea propriului business: atât tatăl, pe care îl descrie mai conservator şi cu o etică de afaceri foarte puternică, care şi-a calculat atent mişcările, ca „niciodată să meargă mai departe decât poate duce” şi a dezvoltat astfel un business extrem de stabil, care se apropie de o istorie de 100 de ani, cât şi mama sa, care a învăţat-o să aibă idealuri măreţe, să experimenteze şi să fie aventuroasă, precum şi că „nu există nimic din ceea ce nu poţi face şi mereu trebuie să cauţi să fii înaintea vremurilor tale”.

    Unde vezi brandul Lito Fine Jewelry în viitor?

    Vreau să continui să cresc businessul, dar păstrând direcţia de a fi aproape de artizanat. Îmi plac bijuteriile antice, felul în care obişnuiau oamenii să lucreze în trecut şi încercăm prin munca noastră să păstrăm respectul pentru această artă – aşadar, vreau să continui să fac piese unice, să fac designul de bijuterii pentru femei – pentru ca ele să se simtă sexy, elegante, libere să îşi facă propriile alegeri; vreau de asemenea să includ şi bărbaţii în familia noastră şi să dezvolt şi piesele dedicate lor. Credit foto: ANDREI VINTILĂ

    Ce a determinat-o însă să o ia pe drumul antreprenoriatului în domeniul bijuteriilor a fost un articol dintr-o revistă: „Citisem un articol când eram în Boston şi studiam advertising la programul masteral, era vorba despre un designer de bijuterii din Anglia, care este şi antropolog, călătoreşte şi cunoaşte diverse triburi, vede cum fac bijuteriile acolo, lucrează apoi folosind parte din tehnicile acestora şi creează bijuterii  pe care să le vândă, dar oferă în acelaşi timp şi muncă oamenilor din triburi, astfel că m-am gândit că dacă ea poate să facă asta, pot şi eu asta, aşadar, de ce să nu încerc?”.

    A deschis magazinul şi a început să îşi facă propriile bijuterii şi să le vândă, începând taie prin colaborări editoriale cu reviste, în baza unor concepte oferite de ei: „Dacă aveam drept concept Africa, mergeam în Egipt, să spunem, cumpăram pietre, minerale şi lucram cu ele – revistele luau bijuteriile pentru şedinţe foto, apoi eu le luam în magazin şi le vindeam”. Aşa a început să facă multe bijuterii one off – unicat; apoi, următoarea etapă de dezvoltare a presupus angajarea de tehnicieni pentru prelucrarea metalului, pentru ca mai apoi să îşi construiască propriul atelier.  „Aşa am început, treptat, să fiu mai implicată în business.”

    Este loc de branduri noi de bijuterii în piaţă?

    Desigur, este mereu loc pentru antreprenori noi în piaţă, cred că fiecare brand nou are posibilitatea să aducă ceva nou pe piaţă mai ales că generaţiile se schimbă, nevoile se schimbă, iar noile generaţii văd lucrurile diferit, poartă lucrurile diferit – cu siguranţă un brand nou poate să vadă lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Credit foto: ANDREI VINTILĂ

    Avea deja succes când şi-a dorit să aprofundeze cunoştinţele în domeniu, aşa că în 2004 a luat o pauză de la conducerea propriului atelier pentru a se muta la Paris ca să studieze sculptura şi desenul la École nationale supérieure des beaux-arts, iar apoi tehnica turnării în ceară pierdută şi desenul tehnic la École de la Chambre Syndicale de la Bijouterie, Joaillerie et Orfevrerie, potrivit presei internaţionale. În această perioadă, a creat piese pentru podiumurile legendare ale caselor de modă Kenzo şi Jean Paul Gaultier, în timp ce a proiectat şi accesorii pentru genţi pentru Zadig & Voltaire. La întoarcerea sa în Atena, în 2007, Lito a redeschis magazinul şi atelierul său noul nume, Cabinetele Curiozităţilor.

    A început să vândă în regim angro în 2010, după o colaborare cu o galerie din Paris care voia să facă designul unei colecţii pentru ei, pe bază de cărăbuşi taxidermizaţi. „În Grecia avem această tradiţie cu un talisman norocos pentru un an, pe care îl oferim pentru noroc înainte de anul nou – am adus această idee cu cărăbuşii în Franţa şi am început să fac aceste amulete norocoase pentru un an: prima bijuterie a fost cu doi cărăbuşi aflaţi într-o cuşcă, ieşind din cuşcă, aceea a fost prima dată când am făcut designul unei colecţii pentru o galerie – iar de atunci, am început să şi vând în regim wholesale”, povesteşte  Karakostanoglou, în timp ce îmi arată şi pozele cu bijuteriile pe telefon. 

    Creativitatea antreprenoarei-designer a fost influenţată însă de ţara natală mai profund, nu doar la nivel de culori sau idei de amulete norocoase. „Cred că m-a influenţat cel mai mult libertatea Greciei. Din punctul meu de vedere, Grecia are libertate, care merge dincolo de orice – avem frumuseţea Acropolei din Atena istoria antică, marea, soarele care sunt atât de frumoase – toate acestea te fac capabil să respiri, iar acea libertate este parte din ceea ce sunt. Aşadar, acea libertate îţi oferă putere să urmezi ceea ce crezi tu în interiorul tău. Când eram foarte tineri, aveam casa de vară unde mergeam la malul mării şi eram toată ziua acolo, fugind, dormind sub soare, nu eram izolaţi într-un loc – cred că acea libertate, când eşti o persoană creativă, îţi oferă acces nelimitat la imaginaţie.” Apoi, vara grecească nu lipseşte nici ea din creaţiile ei: „Multe dintre designurile mele au acest aer mediteraneean,  chiar şi inelele, deşi sunt foarte preţioase, au acest caracter jucăuş, există acest joc de lumină în ele,  chiar dacă sunt mari, nu sunt grele – mişcarea şi lumina care trece prin piatră cred că vin din cultura mea – vezi asta nu în mod direct, dar indirect, prin design”.

    Brandul Lito Fine Jewelry este poziţionat ca unul de lux: antreprenoarea-designer lucrează cu aur de 14 şi 18 carate, cu diamante, cu pietre preţioase şi semipreţioase şi, pe măsură ce brandul evoluează, se concentrează tot mai mult pe detalii: „Încercăm să avem cel mai bun control al calităţii, pentru ca bijuteriile să dureze timp de mai mulţi ani şi să le poţi purta, pentru ca bijuteriile să nu aibă doar un design frumos, ci să fie şi atent meşteşugite; aşadar nu este vorba despre o producţie de masă, sunt multe bijuterii unicat, ceea ce înseamnă că de la început la final, nu este un proces care se va repeta. Este o bijuterie pe care o vei putea purta timp de mulţi ani şi pe care o vei putea oferi fiicei tale, încercăm să avem această combinaţie de design modern şi clasic în acelaşi timp, iar calitatea să fie excelentă, să fie transmisă din generaţie în generaţie”.

    Brandul este  prezent în Europa, Statele Unite, Liban, Japonia – iar în România, a ajuns pentru prima dată în urmă cu 24 de ani. „Călătoresc destul de mult, ceea ce face destul de complicat să ai un program, un ritual, în fiecare zi, dar când sunt la Atena, în majoritatea dimineţilor mă duc la atelier, unde îmi petrec cea mai mare parte a ţimpului”, îşi descrie ea agenda. Se trezeşte, face gimnastică, îşi plimbă câinele, iese la teatru, la expoziţii sau cine alături de prieteni –„Atena este destul de plină de viaţă, aşa că ieşim des – insulele sunt foarte aproape, iar vara poţi să ai mici escapade în apropiere – câteodată călătoresc de asemenea pentru muncă – sunt multe de făcut”. Iar după doi ani de Boston, alţi doi de Paris şi vizite în aproape toată lumea, pentru Lito, „Grecia va rămâne mereu casă pentru mine şi îmi va oferi acea conexiune cu sufletul care este atât de importantă – este frumos, îmi place acolo”.     ■

    Ce sfat ai avea pentru cineva care lansează un brand nou?

    Aş spune că nu există corect sau greşit, ceea ce este important este să fii sincer cu ceea ce faci şi să ai o viziune clară.
    În lucrările Lito, temele clasice şi tehnicile de fabricaţie tradiţionale sunt interpretate printr-o lentilă contemporană. Bijuteriile Lito sunt realizate complet manual, iar fiecare colecţie este atribuită unui maestru bijutier, care realizează şi un control de calitate în scopul rezistenţei peste timp a bijuteriilor.     Credit foto: ANDREEA MACRI

    „I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care scoatem îi scoatem în faţă pe oamenii extrem de pasionaţi de ceea ce fac.  Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business MAGAZIN, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..) poveştile oamenilor pasionaţi de joburile lor sunt savuroase, de aceea le vom acorda o rubrică specială în revista noastră.

  • Povestea tânărului din România care transformă lucrurile pe care nimeni nu le vrea şi le aruncă la gunoi într-o afacere profitabilă, începută de el de la zero chiar în anii studenţiei

    Velements ar putea fi descris ca un proiect de modă sustenabilă, dar este mai mult decât atât. Brandul pe care l-a creat Adrian Vele este mai degrabă o nouă şansă dată hainelor şi tuturor obiectelor de care prea uşor ne descotorosim, fiind exemplul clar că ceea ce e vechi poate dobândi o nouă viaţă.

    Adrian era student când a început să caute metode de a-şi diversifica garderoba fără să cheltuie prea mulţi bani. A început să modifice hainele pe care le avea sau să cumpere haine din magazine second-hand şi să le personalizeze. „La vremea aceea nu era ceva des întâlnit, cu atât mai puţin trendy. Dar aşa am început să dezvolt o pasiune pentru ceea ce azi promovăm ca upcycled fashion. Am văzut că se poate şi altfel, iar acum cred că societatea de azi e pregătită pentru un asemenea mesaj. Devenind din ce în ce mai conştienţi de implicaţiile pe care industria fast fashion le are, putem schimba consumerismul care încă ne caracterizează. Ne dorim să contribuim la o industrie vestimentară mai sustenabilă şi să determinăm o schimbare reală în ceea ce priveşte modalitatea de consum”, mărturiseşte Adrian Vele.

    Absolvent de inginerie la Facultatea de Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord de la Baia Mare, specializarea Electronică Aplicată şi Telecomunicaţii, Adrian a împletit mereu pasiunea pentru programare cu cea pentru modă şi stil.

    Părinţii au insistat să urmeze o direcţie care să-l ajute din punct de vedere financiar în viitor, dar asta nu a făcut ca pasiunea să dispară. „Încă din liceu am început să fac papioane şi accesorii, iar ulterior, în facultate, am continuat să confecţionez ghiozdane din draperii vechi. De acolo lucrurile s-au desfăşurat natural şi am început să creez diverse haine folosind materiale deadstock, deoarece erau cele mai accesibile ca preţ şi calitate.”

    Prima dată şi-a făcut un brand din numele lui, creând haine sustenabile cu un mesaj. Practic, pe fiecare produs era brodat un mesaj, astfel încât oamenii care le cumpărau purtau şi un principiu împreună cu haina. Mesajele erau de tipul „created to create” (creat pentru a crea), „highs and lows” (momentele bune şi cele dificile), „purpose-driven life” (o viaţă ghidată de un scop), „made for more” (creat pentru mai mult), „love more” (iubeşte mai mult).

    Până în 2020, când s-a mutat la Cluj-Napoca, Velements a existat doar în mintea lui Adrian, însă, odată cu participarea într-un program de educaţie antreprenorială dedicat profesioniştilor din sectoarele culturale şi creative, Culturepreneurs, a dezvoltat şi un plan de afaceri. Şi astfel, cu paşi mici, s-a născut afacerea de la zero. „De când am început să fac asta, imediat după facultate, am închiriat două maşini de cusut, iar în timp am continuat să cumpăr şi să reinvestesc o parte din câştiguri. Astfel, am reuşit să obţin un studio echipat cu aproape toate utilajele necesare pentru a putea produce inhouse mai multe tipuri de produse.”

    Studioul se află în Cluj-Napoca, însă de curând Adrian a început să caute fabrici şi ateliere pentru a externaliza anumite produse pe care le-a dezvoltat. De vândut, el vinde prin propriul magazin online, dar şi în mod direct, în studio sau diferite târguri. Anul trecut, Velements a fost listat şi pe o platformă online din Franţa, dar şi în magazinul de produse sustenabile ALTRNTV din Bucureşti. „Cred că cifra de afaceri pe anul 2022 a fost în jur de 10.000 de euro. Începând cu 2022, am început să pitchuim brandurilor locale oportunităţi de colaborare cu noi, în care ambele părţi să obţină valoare. Prima colaborare a fost cu brandul naţional de cafea Meron. Am creat o colecţie de trei accesorii – rucsac, totebag şi pouch – din saci de cânepă în care ei primeau cafeaua.” A doua colaborare a fost o colecţie-capsulă cu magazinul de haine second-hand LaMajole, care a furnizat echipei Velements hainele cu mici defecte care nu puteau fi vândute, iar Adrian şi ajutoarele lui le-au reinventat, dându-le o nouă viaţă. O altă colaborare a fost cu compania de IT RebelDot, care a desfăşurat o campanie de reciclare în care fiecare angajat a avut posibilitatea să recicleze hainele vechi, iar Velements le-a preluat pentru a crea totebaguri. Fiecare totebag a avut, în medie, 46 de bucăţi de materiale provenite de la diferite persoane.

    Împreună cu brandul de produse cosmetice Davines Romania, Velements a creat mai multe şorturi din blugi reciclaţi. De altfel, oricine vrea poate aduce la atelierul Velements haine vechi pentru a le da o nouă viaţă şi se poate implica în procesul creativ.„Începând cu 2022, am început să organizăm workshopuri fizice pentru a-i învăţa pe oameni despre sustenabilitate, consumerism, fast fashion şi consecinţele acestuia, oferindu-le şi paşi practici pentru a consuma fashion responsabil. În cadrul acestor workshopuri, participanţii au învăţat să folosească diferite maşini de cusut şi au realizat upcycling la hainele lor vechi, creând produse de la cap la coadă, precum totebaguri, sweatshirturi sau tricouri.” De curând, Velements a început o colaborare şi cu librăriile Cărtureşti şi urmează, de asemenea, să facă o campanie de reciclare şi conştientizare cu o cafenea din Cluj-Napoca, iar din toamnă – cu mai multe comunităţi din Bucureşti. 

    La final de an, Adrian Vele are în plan să colaboreze chiar şi cu unele magazine din Europa. „În general, produsele upcycled au preţuri mai mari din cauza faptului că implică mai multă mână de lucru decât produsele create în moduri clasice. Pe lângă asta mai e şi faptul că noi ne străduim să tindem spre zero-waste ca producţie. Toate deşeurile care rămân în urma producţiei le reutilizăm în crearea de diferite produse care să închidă circuitul de waste.” De altfel, produsele cumpărate de la Velements vin, la rândul lor, în săculeţi reutilizabili făcuţi – cum altfel? – tot din resturi de materiale. După experienţa antreprenorială de până acum, Adrian Vele spune că cea mai importantă lecţie învăţată este să nu renunţe, să încerce continuu, să se adapteze, chiar dacă uneori poate să eşueze. „Parcă tot timpul se mută destinaţia când ne apropiem de ea. Adică de fiecare dată când avem un scop şi îl atingem, apare altul, mai mare şi mai îndepărtat”, spune Adrian Vele.   

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    The Luxury Bed – brand de lenjerii de pat (Plopeni, jud. Prahova)

    Fondatoare: Ana Maria Godeanu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: peste 1 mil. lei (200.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Iomico – brand de bijuterii prin imprimare 3D (Bucureşti)

    Fondatori: Cosmin şi Mircea Dumitru

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 200.000 de euro

    Prezenţă: online şi într-un magazin fizic

    Jujuc – abonamente la jucării (Bucureşti)

    Fondatori: Diana Merişcă şi soţul ei

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Upmind – platformă de educaţie alternativă pentru adulţi (Bucureşti)

    Fondator: Radu Chiţuc

    Investiţii: 45.000-50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2024: 500.000 de euro

    Prezenţă: online

    DiYogi – brand de saltele pentru sport

    Fondatoare: Maria Metea

    Investiţie: 15.000-20.000 de euro

    Prezenţă: în Uniunea Europeană

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • FOTO. Carmen Iohannis, imaginea unui brand de bijuterii. Ce preţuri au accesoriile purtate de soţia preşedintelui

    Un brand de bijuterii a postat pe pagina de Facebook un mesaj publicitar împreună cu trei fotografii în care Carmen Iohannis, soţia preşedintelui Klaus Iohannis, poartă două bijuterii ale producătorului.
    Fotografiile o arată pe Carmen Iohannis la ceremonia desfăşurată sâmbătă, 3 iunie, în Germania, cu ocazia decernării Premiului Civic German către preşedintele Klaus Iohannis.
    Carmen Iohannis poartă două bijuterii: un inel din aur alb de 18 kt, cu diamante albe, în valoare de 12.500 de lei, şi un colier din aur alb de 18 kt, cu diamante albe, în valoare de 48.000 de lei.
    Duminică, un brand de bijuterii a postat pe pagina de Facebook un mesaj publicitar împreună cu trei fotografii în care Carmen Iohannis, soţia preşedintelui Klaus Iohannis, poartă două bijuterii ale producătorului.

    Fotografiile o arată pe Carmen Iohannis la ceremonia desfăşurată sâmbătă, 3 iunie, în Germania, cu ocazia decernării Premiului Civic German către preşedintele Klaus Iohannis de către Fundaţia Civică Bad Harzburg. Ceremonia a avut loc la Castelul Benrath din Düsseldorf, Republica Federală Germania, potrivit unui comunicat emis de Administraţia Prezidenţială. Pe pagina oficială a fost publicat şi un set de fotografii de la eveniment.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Cel mai bine plătit executiv român

    Transformare – acesta este cuvântul de ordine pe agenda lui Silviu Popovici, managerul român care conduce din funcţia de CEO businessul PepsiCo în Europa, un gigant cu afaceri de 13 miliarde de dolari în 2022, cam cât tot businessul din producţia de alimente din România. Cum va arăta viitorul pentru unul dintre cei mai mari producători de băuturi şi alimente, dar şi cum au influenţat pandemia, războiul şi inflaţia viziunea de management a executivului care a ajuns anul trecut cel mai bine plătit manager român?

    „Industria alimentară o să treacă printr-o transformare radicală în eforturile de decarbonizare, în eforturile de a transforma agricultura într-una regenerativă şi de a promova o dietă mult mai sănătoasă. Iar PepsiCo împreună cu alte companii mari similare vor juca şi trebuie să joace un rol decisiv în această tranziţie şi transformare, datorită impactului la nivel global pe care îl au”, crede Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Europe, cel mai puternic executiv român. Silviu Popovici conduce din 2019 PepsiCo în Europa, dar are în spate peste două decenii petrecute în companii multinaţionale la nivel internaţional. El s-a alăturat PepsiCo în 2011 după ce gigantul din sectorul băuturilor şi produselor alimentare a preluat Wimm-BillDann Foods, care la acea vreme era cea mai mare companie de pe piaţa produselor alimentare şi a băuturilor din Rusia şi compania pentru care Silviu Popovici lucra.

    În 2019, atunci când a preluat conducerea PepsiCo Europe lucrurile erau mai aşezate pe bătrânul continent şi nimeni nu anticipa că următorii ani vor sta sub zodia incertitudinii provocate de pandemie,  război şi mai apoi a creşterii puternice a preţurilor. Însă în această perioadă viziunea lui Silviu Popovici şi a PepsiCo a rămas în picioare, cu toate că lecţiile învăţate în această perioadă stau mai departe la baza modului în care această strategie va fi implementată în următorii ani. Investiţiile principale nu au suportat amânări, după cum spune executivul român. „Planurile noastre sunt pe termen mediu şi lung, iar aşa cum face fiecare dintre noi în perioadele dificile, ne uităm mai atent la bani şi încercăm să prioritizăm. Am făcut o listă cu toate investiţiile programate, le-am pus în ordinea importanţei astfel încât să vedem ce poate să aştepte. În general, toate investiţiile care sunt legate de strategia noastră de creştere, respectiv investiţiile din România, nu le-am oprit.”

    De altfel, nici investiţiile în sustenabilitate nu au fost oprite, iar celelalte doar au fost amânate, mai spune Silviu Popovici, care conduce un grup cu venituri de circa 13 miliarde de dolari la nivelul anului 2022. PepsiCo Europe aduce 15% din veniturile totale ale grupului PepsiCo la nivel global, iar Europa este pe primele locuri ca şi contribuţie la business după continentul nord american. În total, PepsiCo are venituri de peste 86 de miliarde de dolari la nivel global, iar unele dintre cele mai importante branduri din portofoliul grupului la nivel european şi nu numai sunt Lay’s, Doritos, Pepsi, Sprite sau Getorade.

     

    Schimbare de percepţie

    Pandemia a fost un moment dificil pentru majoritatea companiilor din industria bunurilor de larg consum având în vedere că mişcarea populaţiei a fost puternic încetinită. Cum a gestionat Silviu Popovici criza care lovea rând pe rând ţările europene? „Cel mai bine a funcţionat când pur şi simplu le-am spus echipelor din fiecare ţară care sunt priorităţile. Prima dată: aveţi grijă de angajaţi, apoi aveţi grijă să continuăm livrările către clienţii noştri şi a treia să aveţi grijă de profitul companiei. Fiecare ţară, având aceste principii, a făcut exact ce trebuie.”

    Războiul a adus apoi o nouă lovitură, PepsiCo fiind cea mai mare din sectorul food & beverages din Ucraina, dar şi un business mare în Rusia. Companiile mari au în general multe proceduri, dar Silviu Popovici a avut aceeaşi abordare ca în cazul pandemiei. A stabilit nişte principii, deşi în cazul acesta a fost mult mai dificil pentru că echipele regionale au fost nevoite să aibă grijă nu doar de angajaţi, ci şi de familiile lor. Dar la fel, a lăsat fiecare echipă să facă cum vrea, să nu trebuiască să ceară aprobare pentru cât trebuie să cheltuiască. Şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul cutremurelor din Turcia. „Lecţia mare a fost că nu trebuie să ai structuri foarte stufoase, nu trebuie să ai nişte proceduri foarte complicate şi trebuie doar să laşi echipele locale să-şi facă treaba. Asta pentru o companie multinaţională a noastră este ceva destul de dificil de făcut. Şi această lecţie încerc să o folosesc şi să încurajez echipa să folosească aceeaşi abordare când nu este o criză. În timpul unei crize reuşim să fim dinamici, să facem lucrurile foarte bine şi foarte repede, dar când nu e o criză revenim la elementele birocratice”, a explicat Silviu Popovici, care adaugă că PepsiCo Europe este în proces de transformare astfel încât procedurile să fie simplificate. „Să ne comportăm la fel de bine ca atunci când avem o criză externă.”

    Practic, Silviu Popovici încearcă să preia din modelul antreprenorial, unde deciziile sunt mult mai rapid luate având în vedere că în cazul acesta nu sunt foarte mulţi oameni implicaţi. Iar când vine vorba de antreprenoriat, un om de afaceri pe care Silviu Popovici îl admiră este Jean Valvis, fondatorul brandului de apă minerală naturală AQUA Carpatica. De altfel, PepsiCo a intrat anul trecut în acţionariatul Carpathian Springs, producătorul apei AQUA Carpatica. Dacă Silviu Popovici s-a născut în Suceava, Jean Valvis este sucevean prin adopţie, el fiind antreprenorul care a dezvoltat mai multe branduri în zonă inclusiv Dorna (brand de apă minerală care este acum în portofoliul Coca-Cola HBC) şi LaDorna (brand de lactate vândut către gigantul francez Lactalis).

    PepsiCo a preluat 20% din acţiunile Carpathian Springs, iar planul de dezvoltare implică creşterea notorietăţii brandului românesc peste hotare. Aceasta a fost cea mai importantă mutare făcută de Silviu Popovici şi echipa lui în România, alături de investiţiile de 100 de milioane de dolari anunţate anul trecut în unităţile de producţie din România. „Izvoarele AQUA Carpatica sunt în Vatra Dornei. Eu sunt din Suceava, din Bucovina, şi am crescut cu ape minerale din Vatra Dornei şi e o mare mândrie pentru mine să pot să ajut ca un brand românesc să fie prezent şi pe alte pieţe.” De altfel, Silviu Popovici şi Jean Valvis au mers în Orientul Mijlociu pentru a discuta cu partenerii PepsiCo despre potenţialul brandului în zonă, dar se uită împreună şi la alte pieţe de export.

     

    România, mereu ca acasă

    De altfel, din biroul lui din Zürich, inima comercială a Elveţiei, Silviu Popovici vorbeşte despre România plin de entuziasm, povestind despre prietenii pe care îi are aici, despre familie, dar şi despre căsuţa de la malul mării, locul preferat al soţiei lui.

    El spune despre ţara în care s-a născut şi revine în vizită de 2-3 ori pe an că este „cea mai importantă”, şi deşi România nu aduce cele mai mari venituri în Europa pentru PepsiCo, rămâne una dintre principalele pieţe pentru care PepsiCo are planuri importante de dezvoltare. PepsiCo, jucător care mai deţine în România şi o fabrică de băuturi răcoritoare în Dragomireşti (jud. Ilfov), a anunţat că investeşte 100 de milioane de dolari în trei linii de producţie operaţionale şi un nou depozit automat, capabilităţi de automatizare şi un nou masterplan în fabrica din Popeşti-Leordeni. Investiţia în unitatea din Popeşti-Leordeni urmează să fie finalizată până în 2024.

    În România, PepsiCo produce băuturi răcoritoare într-o unitate situată în Dragomireşti-Deal şi operată prin intermediul companiei Quadrant Amroq Beverages, lângă Bucureşti, şi snackuri în unitatea Star Foods EM din Popeşti-Leordeni. Împreună, cele două companii au avut în 2021 (ultimele date disponibile) o cifră de afaceri de 2 mld. lei (peste 400 mil. euro). În ultimii zece ani PepsiCo a investit direct 320 de milioane de dolari în România, consolidând astfel rolul companiei de hub de producţie şi distribuţie regional. „Grecia este doar o ţară din cele 18 în care exportăm în prezent din România. Nu mai este doar o ţară unde producem pentru consumatorii locali, ci România este o ţară importantă pentru exporturi. Dar aş vrea să văd că PepsiCo România va avea un rol şi mai mare, nu doar ca vânzări, ci şi în transformarea industriei de mâncare şi de băuturi, atât prin realizarea de produse mai sănătoase, cât şi într-un mod sustenabil.“

    Star Foods, divizia de snackuri de pe plan local a PepsiCo, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa băuturilor răcoritoare şi a snacksurilor, exportă produsele realizate în fabrica din Popeşti-Leordeni pe 15 pieţe, conform ultimelor date.  Investiţiile de 100 de milioane de dolari sunt importante având în vedere că acestea sunt direcţionate către unităţi existente şi nu într-o fabrică nouă. La nivel global, PepsiCo are un buget de investiţii de 5-6% din cifra de afaceri de 90 de miliarde de dolari, adică circa 4,5 miliarde de dolari, conform calculelor ZF. Către Europa sunt direcţionate circa 20% din aceste investiţii, adică în jurul a 900 milioane de euro anual. Practic, către România a fost direcţionat o bună parte din bugetul gigantului de la nivel european, ceea ce vine să demonstreze faptul că Silviu Popovici susţine dezvoltarea businessului de aici. “România este cea mai importantă, dar aş vrea să fie şi mai importantă”, spunea el zâmbind. De altfel, executivul nu vede motivul pentru care businessul din România să nu fie lider în piaţa de food & beverages. În prezent, PepsiCo este lider pe piaţa de snackuri, ci numărul doi în piaţa de băuturi răcoritoare.

    „Suntem foarte mulţumiţi de cum progresăm în România. În rest, rolul meu este să nu încurc, aşa cum am zis pe timp de criză,  să fiu sigur că echipa are resursele necesar aşa cum este cazul investiţiilor în infrastructură de producţie. În rest, echipa ştie ce are de făcut. Ei înţeleg mult mai bine piaţa românească decât mine, care am plecat acum 25 de ani din România. Şi aştept să aştept să văd, să-mi spună ei în ce an o să fie PepsiCo cea mai mare companie din food & beverages”, adaugă zâmbind Silviu Popovici.

    El este şi cel mai bine plătit executiv român: a încasat anul trecut 9,4 milioane de dolari, cu aproape un milion de dolari mai mult decât în 2021. Este vorba de salariu, acţiuni şi alte beneficii, conform raportului anual al companiei. Prin prisma sumei încasate, Popovici este cel mai bine plătit executiv român. Doar ca salariu Popovici a primit anul trecut 764.000 de dolari, adică 63.600 de dolari pe lună. Prin poziţia pe care o deţine, Popovici este cel mai puternic executiv român.

     

    Cum vor arăta următorii ani?

    Inflaţia galopantă a fost şi ea una din cele mai importante provocări în ultimul an, cel puţin, iar preţurile mai mari la energie, zahăr, ulei au influenţat şi PepsiCo la nivel european.

    „Sunt în continuare preţuri foarte ridicate. Dacă sunt unele ingrediente la care vedem că s-ar putea să preţurile să reducă, deşi noi cumpărăm în avans, noi cumpărăm pe nouă luni, 12 luni în avans. Scăderile care le vedem în viitor sunt relativ mici, ceea ce înseamnă că perioada asta inflaţionistă încă nu va dispărea. Din păcate, cred că următorii doi ani vom vom avea mediul ăsta de inflaţionist în piaţă şi încă nu vedem impactul asupra inflaţiei provenit din partea Chinei”.

    În opinia sa, având în vedere că consumul în China va continua să crească, vor mai fi nişte presiuni inflaţionişte în unele zone ale economiei. De altfel, deşi PepsiCo este cunoscută în România ca o companie producătoare de băuturi, compania are în portofoliu şi snackuri. Astfel, compania foloseşte pentru aceste categorii de produse zahăr, cartofi şi ulei, pe care le cumpără de la fermierii cu care are parteneriate. De exemplu, în România PepsiCo lucrează cu 25 de fermieri care cultivă cartofi pe mai mult de 1.000 de hectare în şase judeţe.

    „În România în special ajutăm producătorii de cartofi. Avem o echipă de specialişti în cultura cartofului, care ajută fermierii în a alege tipul de cartofi pentru produsele noastre, dar şi cu să irige, cât îngrăşământ să pune. Iar aici avem foarte multă experienţă şi avem acum şi tehnologie care ne ajută să optimizăm producţia de cartofi.” În plus, specialiştii de la PepsiCo ştiu şi cum să se depoziteze cartofii de exemplu astfel încât să nu încolţească. „Un exemplu, care nu este din România, dar aşteptăm să-l face şi aici. În Anglia, din coajă de cartofi facem îngrăşământ pe care îl trimitem din nou la ferme.” La nivel global, PepsiCo lucrează cu zeci de mii de fermieri.

    Silviu Popovici spune că se uită la modul în care pot oferi consumatorilor produse mai sănătoase, dar în acelaşi timp să fie produse într-un mod sustenabil, cu o amprentă de carbon mai mică. În plus, produsele agricole pe care PepsiCo le foloseşte pentru a realiza branduri precum Pepsi, Mirinda, 7Up, Lay’s sau Doritos, adică sfeclă de zahăr, porumb şi cartofi, să fie realizate într-un mod sustenabil.  Silviu Popovici crede că consumatorii se vor îndrepta către produse sănătoase, dar nu vor face compromis la gust. Însă deocamdată consumatorul nu este pregătit în toată Europa să plătească mai mult pentru un produs mai sustenabil, deşi se văd îmbunătăţiri an de an. Iar lucrurile vor sta mai bine în viitor. „Să influenţez şi să fiu parte a transformării modului în care oamenii consumă băuturi şi snackuri astfel încât să nu mai facă un compromis între gust şi sănătate este un lucru foarte important. Aş vrea să ştiu că în 10-15 ani majoritatea băuturilor răcoritoare din România vor fi fără zahăr. Iar când o să stau de vorbă cu nepoţii mei am să le spun că la schimbarea asta am contribuit şi eu, astfel că motivul pentru care industria alimentară este astăzi aşa s-a datorat şi mie”, a conchis Silviu Popovici.     ■

     

     

    De la meseria de profesor la rolul celui mai bine plătit executiv român

    ► Originar din Suceava, Silviu Popovici a fost profesor de fizică înainte de a-şi începe cariera în industria bunurilor de larg consum.

    ► În 1993, imediat după facultate, unul dintre prietenii săi cei mai buni s-a angajat la o firmă care vindea ţigări, acolo unde a primit un Ford Mondeo ca maşină de serviciu. „Mie, la momentul acela, mi se părea extraordinar“, povestea managerul anterior. Astfel, el a luat decizia să lase învăţământul şi să-şi găsească un job într-o companie care îi oferea beneficii asemănătoare celor primite de prietenul său. La scurtă vreme s-a angajat la Coca-Cola, care i-a oferit un Oltcit ca maşină de serviciu.

    ► După doi ani se muta la Iaşi să se ocupe de vânzările companiei în Moldova. În Coca-Cola a ocupat şi funcţii de conducere precum cea de general manager al businessului din Ucraina sau director operaţional în cadrul Coca-Cola HBC Rusia. În 2011, a intrat în echipa PepsiCo odată cu preluarea de către gigant a Wimm-BillDann Foods, care la acea vreme era cea mai mare companie de pe piaţa produselor alimentare şi a băuturilor din Rusia şi compania pentru care Silviu Popovici lucra. Din 2013 şi până în 2015 a fost preşedinte al PepsiCo Rusia, iar în perioada 2015-2017 a activat ca preşedinte în cadrul PepsiCo Rusia, Ucraina şi ţările CIS.

    ► Din 2019, el este CEO al PepsiCo Europe, care în 2022 a avut venituri de aproape 13 miliarde de dolari.

    ► Silviu Popovici a terminat Facultatea de Fizică din Iaşi şi, deţine o diplomă de master în administrarea afacerilor la London Business School şi, de asemenea, a absolvit programul Advanced Management din cadrul Harvard Business School.

  • Ce a răspuns Florin Talpeş, cofondatorul şi CEO-ul Bitdefender, întrebat dacă plănuieşte să îşi cumpere un Ferrari, după asocierea surprinzătoare cu producătorul de automobile de lux

    Bitdefender, compania înfiinţată de doi „întreprinzători” români, după cum le place soţilor Talpeş să îşi spună, accelerează în cursa pentru notorietate globală odată cu anunţul unui nou nivel al parteneriatului cu Ferrari, făcut chiar acasă la producătorul de automobile de lux. Iar această recunoaştere îl determină pe Florin Talpeş să spună, referindu-se la mult discutata posibilă listare a companiei: „Prin parteneriatul cu Ferrari, am ieşit deja puţin pe bursă”.

    La Maranello ploua torenţial când am ajuns pentru evenimentul realizat de Bitdefender în colaborare cu Ferrari, unde cele două companii au anunţat un nou nivel al parteneriatului (de această dată este vorba despre unul comercial, care presupune folosirea uneia dintre soluţiile de securitate cibernetică ale Bitdefender de către Ferrari S.p.A.). La Imola, unde avea să se desfăşoare prima cursă de Formula 1 la care Măriuca şi Florin Talpeş, fondatorii companiei Bitdefender, aveau să asiste din public, pista era inundată.

    Cursa a fost anulată, elicopterul cu care Charles Leclerc, unul dintre piloţii Ferrari din Formula 1, urma să ajungă la întâlnirea de miercuri ca soluţie de rezervă transportului tradiţional nu a primit permisiunea de decolare – iar totul a trebuit regândit şi adaptat la condiţiile meteo din regiunea calamitată Emilia Romagna. Dacă ar fi să facem o paralelă între evenimentul cu media, angajaţi ai Bitdefender şi parteneri ai companiei organizat recent în Italia şi mult discutata listare a Bitdefender, lucrurile nu stau foarte diferit: compania avea toate datele ca să facă acest pas, însă climatul economic a decis altceva.

    Dincolo de faptul că a dezvoltat o companie care vinde produse de securitate informatică pentru sute de milioane de utilizatori din toată lumea, cofondatorul şi CEO-ul Bitdefender este recunoscut, cel puţin în presa din România, drept un lider modest, care nu conduce nici măcar o maşină, darămite un „bolid” de lux, aşa cum erau la tot pasul în Maranello, oraşul-mamă al celebrului Cavallino Rampante. „Am permis de conducere… pentru metrou – adică abonament –  şi aş prefera oricând un Lime sau altceva în Bucureşti”, răspunde Florin Talpeş, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la posibilitatea de a conduce un Ferrari, în cele câteva minute de interviu cu Business Magazin. Atunci, care este miza asocierii extinse recent de la Scuderia Ferrari, echipa de Formula 1, la nivelul întregului grup italian pentru Florin Talpeş, „întreprinzătorul”? „Nu mă uit deloc la faptul că este un brand de lux, însă este absolut uimitor să vezi cum un brand poate să aibă atâţia fani, având totuşi o bază de cumpărători atât de redusă. Ceea ce contează pentru noi nu este baza de cumpărători, care este una mult mai redusă faţă de un producător de maşini de masă, pe noi ne interesează fanii, iar atunci când vorbim despre fanii Ferrari, vorbim despre o bază imensă, de sute de milioane de fani.” Unul dintre argumentele pe care le-a avut pentru alegerea acestei direcţii de parteneriat a fost că „o bună parte din geekşi şi techies”, aşa cum se numesc între ei oamenii cu înclinaţii mai tehnice, sunt fani Ferrari. „Aceşti oameni, care sunt mai tehnici şi care sunt foarte importanţi pentru noi fiindcă ei sunt cei care iau deciziile în companie, în lumea de consumers, ei sunt principalii influenţatori. Ei, o bună parte dintre aceşti oameni sunt fani Formula 1 şi sunt chiar fani Ferrari – Ferrari având cel mai mare număr de fani dintre toţi producătorii auto care intră în Formula 1. Astfel, eu nu mă uit la această asociere ca la o filosofie de lux.”

    Pentru compania cu circa 1.600 de angajaţi, unul dintre principalele beneficii ale acestui parteneriat ţine tocmai de brandul de angajator, greu de egalat în condiţiile în care sportul câştigă tot mai multă popularitate: „Brandingul acesta de angajator funcţionează pe bună măsură în România, probabil că şi în alte părţi. O companie care are cartierul general în România şi are un parteneriat cu Ferrari este un lucru care contează pentru mai mulţi români – pentru noi contează foarte mult fiindcă aveam planificat să trecem la următorul nivel în ceea ce priveşte brand awarenessul – reputaţia brandului. Prin asta vrei să îţi creşti şi numărul de utilizatori – numărul de companii clienţi. Parteneriatul cu Ferrari şi modul în care îl operaţionalizăm reprezintă un vector principal de creştere a notorietăţii pe plan mondial”. De altfel, Florin Talpeş mulţumeşte şi Netflix – pe seama contribuţiei imense pe care a avut-o la creşterea numărului de fani ai Formulei 1 – şi, în mod specific, companiei Ferrari şi, mai ales, pentru echilibrul pe care l-a adus în ceea ce priveşte genul în materie de fani – în cazul Formula 1, 40% dintre ei sunt acum femei (în condiţiile în care în 2017 proporţia era de doar 7%): „Netflix a făcut un serviciu enorm Formulei 1, a adăugat un număr mare de fani şi, în primul rând, a adăugat femei ca fani ai Formulei 1. Pentru noi contează creşterea reputaţiei”.

    Asocierea cu Ferrari pare că este un alt pilon dintr-o evoluţie visată pentru companie de soţii Talpeş în urmă cu 21 de ani, la momentul în care compania era departe de „constelaţia” corporaţiilor internaţionale: „Sunt mai degrabă nişte momente de realizare: ai plecat de la zero, la un moment dat existau companii care erau mult mai mari decât tine din zona de cyber şi care erau ca un fel de stele pentru tine; apoi, poate să mai treacă ceva timp şi să ajungi în situaţia în care să le cumperi tu – compania pe care tu o dezvolţi împreună cu echipa ta a devenit atât de puternică, încât poate să se gândească la achiziţionarea unei companii care, pentru tine, a fost luceafărul de pe cer. Acelea sunt momente în care tu şi echipa vă bucuraţi pentru că e ca un fel de moment de realizare: am ajuns acolo. Îţi dai seama unde ai ajuns – e clar că ne bucurăm că avem această oportunitate. Probabil că şi aici e de muncit mult, ca să monetizăm această oportunitate şi sunt curios cum va arăta acest parteneriat în următorii patru-cinci ani.”

    În cadrul evenimentului cu presa programat înainte de ce avea să fie cursa de anul acesta de la Imola, Bitdefender a anunţat un nou nivel al parteneriatului cu Ferrari, de data aceasta în zona de cybersecurity. Într-un limbaj mai tehnic, Ferrari S.p.A. va integra Bitdefender Advanced Threat Intelligence în centrul său de operaţiuni de securitate (SOC) pentru a ajuta analiştii în securitate informatică de la Ferrari să valideze şi să trieze mai rapid alertele, să îmbunătăţească capabilităţile de threat hunting şi de răspuns la incidente. Concret, Ferrari, inclusiv producătorul de automobile de lux, nu doar echipa de Formula 1, va folosi inteligenţa cercetătorilor români de la Bitdefender ca să îşi crească nivelul de securitate cibernetică. „Acum avem deja prima implementare din zona de cybersecurity şi vom continua să explorăm fiindcă odată ce începem să explorăm împreună zona de cyber, vom dezvolta ceva ce ţine de încredere: poţi să iei de la cineva produse de securitate informatică, dar în primă fază încă ai inima îndoită dacă va merge sau nu (din rolul de client – n.red.), dar în momentul în care ai luat ceva dintr-un portofoliu pe care o companie îl are şi eşti foarte mulţumit de relaţie, de modul în care colaborăm, de modul în care eşti sprijinit, în momentul acela colaborarea se extinde repede. Ce este important este să dai o mână de ajutor când vine vorba de protecţie, iar ce a anunţat echipa de aici se referă nu doar la echipa de Formula 1, ci la întregul grup, la a cărui protejare ajutăm şi noi. De aici lucrurile pot evolua foarte mult – nu putem să oferim detalii, dar sunt mai multe linii de discuţie deja.”

     Ce rol are parteneriatul cu Ferrari în perspectiva unei viitoare (şi mult discutate) listări? „Noi am depus un dosar, în decembrie 2021, pentru a ieşi pe bursă, pe NASDAQ, dar atunci mediul economic s-a dus în jos, este extrem de nesigur, noi spunem că bursa este închisă pentru noi companii tech. Aşteptăm momentul redeschiderii ei, despre care nimeni nu ştie când se va întâmpla, iar unul dintre gândurile noastre legate de ieşirea pe bursă este că prin aceasta putem să dăm o mână de ajutor businessului Bitdefender – în sensul că poate să contribuie la trecerea la nivelul următor în materie de notorietate. Prin parteneriatul cu Ferrari, am ieşit deja puţin pe bursă, în sensul că am reuşit să atingem un obiectiv pe care îl aveam prin listare. Acum, ce se va întâmpla depinde de redeschiderea bursei, dar probabil că notorietatea noastră va fi deja la un nivel mai înalt, la momentul în care se va întâmpla.”   

    Parteneriatul Bitdefender cu Ferrari a trecut la următorul nivel. Ce urmează?

    Ferrari S.p.A. va integra Bitdefender Advanced Threat Intelligence în centrul său de operaţiuni de securitate (SOC) pentru a ajuta analiştii în securitate informatică de la Ferrari să valideze şi să trieze mai rapid alertele, să îmbunătăţească capabilităţile de threat hunting şi de răspuns la incidente. Astfel, întregul grup Ferrari, atât producătorul de automobile de lux, cât şi echipa de Formula 1, foloseşte acum, în baza unui parteneriat comercial, o soluţie avansată de securitate cibernetică dezvoltată de Bitdefender, extinzând astfel colaborarea anunţată anul trecut, axată mai degrabă pe creşterea notorietăţii brandului companiei româneşti.  Potrivit discuţiilor de la Maranello, integrarea Bitdefender Advanced Threat Intelligence în centrul de operaţiuni de securitate (SOC) al Ferrari reprezintă un prim pas în direcţia „câştigării încrederii” producătorului de automobile de lux italian, care ar putea fi extins în viitor cu noi înţelegeri comerciale referitoare la folosirea produselor de securitate cibernetică ale Bitdefender.

     

    Pilot de F1 vs. de România

    Charles Leclerc, pilot Ferrari în F1, alături de Florin Talpeş, Cofondator şi CEO al Bitdefender, într-un panel de discuţie (reprogramat faţă de agenda iniţială la Maranello din cauza vremii)

     

    Care sunt valorile tale principale, ca om şi ca atlet?

    Charles Leclerc: Consecvenţa şi munca grea – acestea sunt cele două valori pe care mă bazez. Dacă ai determinarea să ajungi la un anumit punct, prin consecvenţă şi multă muncă vei ajunge acolo. Ca atlet, sunt zile bune, sunt altele mai puţin bune, iar în zilele mai puţin bune înveţi deseori cel mai mult – dar da, munca din greu e ceva ce am făcut dintotdeauna –  în Formula 1, fără munca asta, fără pasiune (nu îmi place să îi spun muncă, fiindcă, în cele din urmă, fac ceea ce îmi place), nu poţi să ai succes. Pe pistă vezi de fapt rezultatele, vezi toată munca din spate – cred că asta seamănă cu Bitdefender, este multă muncă în spate, pe care oamenii nu o văd, noi vedem rezultatele consecvenţei şi implicării tuturor oamenilor din companie.

    Ce înseamnă încrederea atunci când te urci într-o maşină de Formula 1?

    Este totul pentru noi, când ajungi într-un viraj la 300 km/oră, dacă ai un procent de îndoială, mai bine stai acasă. Chiar dacă sportul devine din ce în ce mai sigur, tot există un procent de risc implicat şi odată ce ajungi „în colţ” – totul trebuie să fie perfect, de la modul în care a fost pregătită maşina pentru cursă şi până la momentul în care te urci în monopost, astfel că încrederea este extrem de importantă.

    Cât de importantă este siguranţa când conduci în F1 ?

    Este extrem de importantă, există acum tot felul de sisteme de siguranţă în F1, pentru mine, pentru maşină, dar şi siguranţa cunoştinţelor şi a datelor companiei, asigurată de partenerul nostru. Siguranţa, ca şofer, nu este ceva la care ne gândim activ ca piloţi de F1 – singurul lucru la care mă gândesc este să folosesc cu 1-2 cm mai mult din pistă ca să câştig nişte viteză, cum să nu forţez limitele când simt că e prea mult. Totuşi, cred că dacă la un moment dat voi începe să mă gândesc la siguranţă în timp ce conduc, probabil că mă voi opri din a face asta; la vitezele la care conducem, dacă începi să te gândeşti la lucrurile acestea, probabil nu vei mai fi la fel de rapid. Sportul este într-un loc diferit faţă de acum 30 de ani – cred că acum 30 de ani era o filosofie diferită, acum avem sisteme de siguranţă diferite faţă de atunci.

    Cum ai descrie presiunea în rolul tău de la F1?

    Este mereu presiune, în special când conduci pentru Ferrari, unde este şi extrem de multă pasiune implicată, mult mai multă decât cea din alte echipe, cred, iar pasiunea înseamnă responsabilitate şi presiune. Când pilotăm în cursele din Italia, ne gândim că toată ţara ne urmăreşte şi la fiecare mică greşeală pe care o facem, milioane de oameni sunt dezamăgiţi, dar asta e ceva cu care trebuie să te descurci. La urma urmei, este visul meu, mereu visam la un astfel de rol atunci când eram mai tânăr – să fiu în Formula 1 a fost unul dintre visurile mele, să fiu la Ferrari a fost un altul mai mare – când ajungi în aceste poziţii trebuie să fii pregătit. Ca echipă trebuie să gestionăm asta, nu este o scuză ca să nu ne atingem scopurile.  Cred că toată lumea e sub o oarecare presiune, mai ales în sportul nostru, care este foarte impredictibil, avem competitori care găsesc mereu ceva nou – nu ştii la ce să te aştepţi, astfel că presiunea este mereu acolo.

    Formula 1 se măsoară în secunde şi, uneori, în milisecunde. Cum reuşeşti tu, Charles, să găseşti acele extra zecimi, sutimi, miimi care fac diferenţa?

    E vorba despre un amestec de muncă, pregătire şi riscuri – din nou, când vorbim despre acel tur care ţine de calificări, ieşi din box, trebuie să simţi cauciucurile, maşina şi ai un singur tur la dispoziţie: aşa este în Formula 1, în primul tur deja sunt uzate cauciucurile, aşa că trebuie să depui toate eforturile în acel singur tur de calificare  – asta înseamnă să evaluezi care sunt limitele şi să încerci să faci cât mai mult posibil. Este un exerciţiu care îmi place foarte mult, presiunea este la nivel înalt, adrenalina este la nivel înalt – în Monaco, de pildă, se adaugă complexitatea circuitului, acolo nu îţi permiţi să faci greşeli pentru că vei ajunge în zid. Calificările sunt despre evaluarea riscului, despre a încerca să fii cât se poate de aproape de limită, de sentimentul de a fi în afara pistei, dar fără să ajungi acolo.

    Pasiuni, în afara F1?

    Muzica e ceva ce îmi place foarte mult, am început să cânt la pian în perioada pandemiei, fiindcă aveam foarte mult timp acasă, acolo mi-am petrecut timpul între computerul şi pianul meu – pe computer făceam simracing – curse virtuale, împotriva celorlalţi piloţi care făceau asta.  Asta m-a ajutat să îmi încarc bateriile; apoi, îmi plac sporturile în general.

     

    Care sunt valorile comune ale Ferrari şi Bitdefender ?

    Florin Talpeş: Charles se luptă pentru podium, pentru excelenţă, acesta este obiectivul fiecărui pilot de Formula 1. Este foarte dificil şi este nevoie de multă pregătire în acest sens – această luptă pentru excelenţă este similară cu a unei companii care se luptă cu ameninţările de securitate cibernetică din ce în ce mai mari, într-un mediu extrem de dinamic, extrem de fluid, trebuie să dai dovadă de excelenţă ca să îţi protejezi clienţii. Apoi, îl avem pe Charles aici în spatele căruia se află un efort de echipă imens pentru ca el să reuşească – oamenii contează. Aceşti doi piloni sunt similari pentru o echipă de Formula 1 şi pentru Bitdefender.

    Cât de importantă este încrederea pentru livrarea produsului Bitdefender?

    Aşa cum a menţionat şi Charles, consecvenţa este importantă  ca să construieşti încrederea – dacă eşti bun o dată, iar apoi nu te ridici la aşteptările partenerilor tăi, încrederea începe să scadă. Trebuie să fii mereu în top, mereu consecvent – asta contează pentru asigurarea încrederii. Dacă se întâmplă ceva şi nu eşti acolo pentru partenerul tău – încrederea va scădea.

    Aţi cofondat compania cu soţia dvs. în urmă cu 20 de ani, este cu siguranţă presiune şi în rolul dvs.

    Odată ce crezi că eşti puternic, eşti bun, dar dacă crezi că eşti suficient de bun, nu mai eşti – există acei oameni, cybercriminals, care te ţin treaz – odată ce faci ceva, ei fac altceva care să depăşească acel standard de securitate şi să găsească breşe – acesta este genul de presiune cu care ne confruntăm constant.

    Pasiuni?

    Îmi place să citesc, dar eu şi soţia mea suntem cunoscuţi ca fiind mai ales dansatori – ne place să învăţăm dansuri de peste tot din lume, este vorba despre dansuri tradiţionale, din diferite ţări, este o activitate care simţim că ne îmbogăţeşte.

     

    Florin şi Măriuca Talpeş, fondatorII Bitdefender, alături de pilotul de Formula 1 Charles Leclerc