Brutalitatea este, în bună măsură, un pat pe care PDL şi l-a aşternut singur fără să vrea atunci când a impus alegerile locale într-un singur tur, ce reduc la o simplă caricatură confruntarea candidaţilor şi împing mecanic electoratul spre votul util.
Starea actuală a PDL a fost bine exemplificată de atitudinea europarlamentarului PDL Monica Macovei, care la interviul pentru Gândul, dat cu cinci zile înainte de alegeri, a arătat că nici nu ştie cine e candidatul PDL la sectorul unde locuieşte şi a refuzat sec să comenteze candidatura lui Silviu Prigoană la Primăria Capitalei sau să spună cu cine votează.
La Bucureşti, o parte apreciabilă dintre foştii susţinători ai lui Traian Băsescu la alegerile din 2009 s-au refugiat dibaci în tabăra lui Nicuşor Dan, alţii aşteaptă în continuare viitoarea platformă de dreapta a lui M.R.Ungureanu, iar singurul punct de sprijin al fanilor PDL a rămas admiraţia faţă de “curajul” lui Emil Boc de a candida la Cluj şi de a rămâne sub sigla PDL (spre deosebire de alţi fruntaşi ai partidului care fie s-au ţinut deoparte, fie s-au vopsit verzi sau au inventat diverse nume de mişcări politice inexistente). E de înţeles, atâta vreme cât Clujul e cel mai important fief electoral pe care PDL a sperat să-l păstreze, iar Emil Boc este, încă, liderul partidului.