Tag: BCR

  • Topul grupurilor bancare din România la finalul lui 2018. Surpriza din clasament

    Banca Transilvania se menţine pe primul loc în topul celor mai puternice grupuri bancare, înregistrând la finalul lunii septembrie a acestui an active în valoare de 76,5 miliarde de lei, în creştere cu 1,2 miliarde de lei faţă de luna iunie şi cu aproape 17 miliarde de lei mai mult faţă de finalul anului 2017.

    Deşi şi-a păstrat supremaţia, diferenţa dintre Banca Transilvania şi BCR, principalul său competitor, s-a redus. Grupul BCR avea la finalul lunii septembrie active totale în valoare de 72,2 miliarde de lei, cu circa 4,3 miliarde de lei mai puţin decât BT. Spre comparaţie, la mijlocul anului diferenţa dintre activele celor două grupuri s-a situat la 5,1 miliarde de lei. Activele BCR s-au majorat cu 2 miliarde de lei în perioada iulie-septembrie a acestui an. 

    Topul băncilor din Româia. Banca Transilvania rămâne pe prima poziţie. Surpriza din clasament

  • Sergiu Manea – preşedinte executiv, preşedinte al comitetului executiv / BCR: “​România creşte peste po­tenţial de o bună bucată de timp. Şi asta n-ar fi îngrijorător, pro­blema este că România nu creează potenţial, iar asta este cea mai mare problemă”

    Carte de vizită
    ¶ Sergiu Manea este primul român care ajunge la conducerea celei mai mari bănci din România
    ¶ Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi al unui master în ştiinţe financiare, Sergiu Manea are peste 20 de ani de experienţă pe pieţele financiare şi a lucrat în cadrul mai multor bănci internaţionale, precum Citibank, ING, ABN Amro şi Bank Austria Creditanstalt. Şi-a început activitatea profesională în anul 1994, la BRD, urmând apoi o carieră în cadrul ING
    ¶ BCR, membră a grupului Erste, este cel mai mare jucător din sistemul bancar românesc, cu o valoare a activelor de 67,73 miliarde de lei

  • Băncile, (prinse) între tradiţional şi digital

    Bankingul trebuie să meargă pe calea digitalizării pentru a putea să ţină pasul atât cu aşteptările clienţilor, cu schimbarea profilului consumatorului, cu schimbarea de generaţie, cât şi cu valul tehnologizării care acaparează tot mai multe companii şi industrii, unele concurând direct băncile pe anumite paliere.

    În ultimii ani, digitalizarea a câştigat teren într-un ritm mai alert în sectorul bancar mondial şi, ceva mai lent, şi pe plan intern. Băncile sunt puse în situaţia să acţioneze din ce în ce mai mult pe două fronturi, urmărind două modele de afaceri, respectiv modelul tradiţional – cu sucursale şi agenţii fizice – şi modelul axat pe digitalizare.

    Instituţiile de credit păstrează structura tradiţională a reţelei teritoriale, cu sucursale fizice şi agenţii, şi în acelaşi timp urmăresc să atragă şi să susţină şi clienţi care nu vor pune niciodată piciorul într-o agenţie, care nu-şi doresc să se apropie de sediul vreunei bănci şi care vor să facă toate operaţiunile bancare de pe propriul calculator sau smartphone. În aceste condiţii, băncile trebuie să construiască atât noi modele de business, cât şi infrastructura digitală care să le ajute să facă acest lucru, pentru a atrage şi clienţii digitali.

    Într-o lume tot mai digitală, era firesc ca şi bankingul să devină mai accesibil ca oricând. Inovaţia tehnologică schimbă modul în care serviciile bancare ajung la public, crescând rapiditatea, accesibilitatea, simplitatea, autonomia. Dar digitalizarea bankingului necesită şi investiţii consistente. Bankerii vorbesc de multe milioane de euro care iau calea aplicaţiilor online banking sau mobile banking, platformelor noi IT, produselor şi serviciilor open banking, resurse care sunt direcţionate către digitalizarea proceselor, a plăţilor sau în procesarea datelor.

    Există tot felul de aplicaţii pe telefoane şi pe tablete care permit realizarea unor operaţiuni bancare de la distanţă, fără să fie necesară deplasarea clienţilor la bancă.

    Unele bănci dau clienţilor credite online, există şi posibilitatea constituirii depozitelor online (exemple: TBI Bank şi Idea Bank au platforme digitale pentru a atrage depozite de la clienţi), sunt bănci care folosesc semnătura digitală (BCR, UniCredit, ING Bank), există serviciul de plată contactless cu telefonul mobil (BT Pay şi ING Pay), o bancă a renunţat la casieriile tradiţionale şi a decis înlocuirea lor cu ATM-uri speciale (ING Bank), sunt folosiţi roboţii pentru interacţiunea cu clienţii băncilor.

    Acestea sunt câteva dintre noile trenduri în digitalizarea bakingului local. Iar viitorul bankingului pare să se profileze tot mai mult în jurul unor platforme digitale (ex.: George – BCR; ING Home’Bank).

    Utilizarea tehnologiei, digitalizarea, a devenit în ultimii ani unul dintre obiectivele declarate ale bancherilor locali, care încearcă astfel să se apropie mai mult de clienţi.

    Cuvintele cheie pentru perioada următoare vor fi „digitalizare, inovare şi flexibilitate, astfel încât să putem oferi clienţilor noştri o experienţă de banking în concordanţă cu aşteptările”, susţine Sergiu Oprescu, CEO al Alpha Bank şi preşedinte  executiv al Consiliului Director al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).

    El apreciază că decalajele în raport cu media statelor europene, precum gradul redus de bancarizare al României, de 58%, şi cel mai scăzut grad de intermediere financiară din UE, pot fi adresate inclusiv prin digitalizare. „Tehnologiile noi au puterea de a schimba paradigme şi comportamente în doar câteva luni. Devenim tot mai digitali, iar acest lucru este o provocare, dar şi o oportunitate”, mai spune Oprescu.

    Educaţia digitală este şi ea unul dintre pilonii pe care poate să fie creată prosperitate, în opinia lui Sergiu Manea, CEO al BCR. „Avem o infrastructură digitală solidă, avem o autostradă digitală bine făcută, iar statul trebuie să fie un jucător important în acest parcurs. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar fi un pas uriaş şi întreaga industrie a serviciilor ar fi încurajată să se angajeze în această direcţie”, apreciază şeful BCR, cea mai mare bancă de pe piaţa locală după active.

    El susţine că BCR va continua să investească în integrarea noilor tehnologii, aşa cum sunt în prezent maşinile multifuncţionale, consilierea video 24/24, procesele robotizate, iar unităţile bancare vor fi din ce in ce mai digitalizate. „Până la finalul lui 2018, vom avea 125 de sucursale cashless BCR, iar până în 2020 vom investi 50 mil. euro în reţeaua teritorială de unităţi.”
    Pariul digital al BCR pentru următoarea perioadă se numeşte George, noua platformă bancară digitală dezvoltată de hubul fintech al Erste cu ajutorul unor tineri IT-işti români, care va schimba fundamental modul de a face banking, după cum spune CEO-ul BCR.

    „Rămânem o bancă de reţea, cu oameni pregătiţi şi tehnologie avansată. Vrem să fim o bancă mai bună, să continuăm investiţiile în digital, să inovăm şi să simplificăm, pentru a oferi celor pe 2,5 milioane de clienţi o experienţă cât mai bună. Avem aproape de lansare proiecte importante în zona digitalizării experienţei clienţilor. Susţinerea economiei româneşti prin acces la finanţare pentru companii şi digitalizarea rămân priorităţile noastre”, susţine şi Horia Ciorcilă, preşedintele Consiliului de Administraţie al Băncii Transilvania.

    Banca Transilvania şi Garmin au lansat recent opţiunea de plăţi contactless prin smartwatch: posibilitatea de a face shopping cu smartwatch-ul Garmin care are opţiunea Pay, prin conectarea cardurilor Visa BT cu acesta.

    BRD-SocGen vede în continuare potenţial de creştere atât pe piaţa de retail, unde va intensifica procesul de transformare digitală, cât şi pe piaţa corporate şi IMM. Un alt aspect important pe care îl are în vedere banca românească cu capital francez este îmbunătăţirea instrumentelor de electronic banking pentru clienţii corporate, astfel încât să îi ajute să-şi simplifice procesele, după cum spune François Bloch, CEO al BRD-SocGen.

    La rândul lui, Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank, recunoaşte că digitalizarea schimbă rapid faţa sistemului bancar în această perioadă. „Vom continua să facem ceea ce am făcut şi până acum, să ne urmărim strategia stabilită şi să investim în cele trei direcţii: în relaţia cu clienţii, în traininguri, şi în digitalizare. Vom inova în ritm accelerat, ţinând cont de ritmul în care clienţii noştri adoptă şi folosesc tehnologiile noi. Îmi doresc să facem din Raiffeisen Bank o bancă mai agilă şi ne propunem o creştere peste media pieţei”, spune Van Groningen.

    Raiffeisen Bank a achiziţionat în 2017 o nouă platformă digitală pentru internet/mobile banking, furnizată de Backbase, lider în domeniu. Iar aplicaţia Smart Mobile a Raiffeisen are accesibilitate facilă, fiind prima aplicaţie din România care oferă suport pentru Face ID pentru iPhone X, autentificare în aplicaţie şi plăţi cu amprenta în iOS si Android; widget – vizualizarea rapidă a soldului printr-un singur swipe, după cum a transmis banca. La nivel de grup, Raiffeisen Bank International (RBI) este organizatorul celui mai mare accelerator fintech din Europa Centrală şi de Est – Elevator Lab,  aflat deja la a doua ediţie. În cele două ediţii, sute de companii au aplicat în program şi câteva dintre ele continuă să lucreze la prototipuri de produse şi servicii cu RBI.

    ING rămâne la planul său de a oferi clienţilor din România opţiunea unei bănci complet digitale, în 2018 lansând plata cu telefonul mobil (ING Pay) şi renunţând la casieriile tradiţionale, înlocuite cu ATM-uri speciale.

    „După ce acum aproape 15 ani am introdus conceptul de Self’Bank şi platforma de internet banking ING Home’Bank, schimbăm acum perspectiva bankingului concentrându-ne pe online şi mobil. Recentele lansări – ING Business, ING Pay şi ING SRLeu – susţin strategia digitală bazată pe o experienţă diferenţiatoare”, susţine Michal Szczurek, CEO al ING Bank România, una dintre băncile locale mari orientate înspre digitalizare.

    Aproximativ 70% dintre utilizatorii ING Home’Bank accesează serviciul de pe telefonul mobil pentru a face tranzacţii, a verifica contul, a rezerva o ofertă în ING Bazar sau a lua creditul de nevoi personale online. „Tot mai mulţi clienţi îşi doresc opţiunea unei bănci pur digitale, promisiune pe care ne-o asumăm, iar plata cu telefonul mobil este încă un pas în această direcţie. Relaţia cu banca ar trebui să ne facă viaţa mai uşoară, prin servicii simple, accesibile, sigure şi rapide tocmai pentru că sunt disponibile online şi pe mobil. Bankingul nu ar trebui să fie o povară, ar trebui să fie extrem de simplu şi accesibil, ca orice experienţă online”, în opinia şefului ING Bank România.

    De la an la an vedem că noua modă a digitalizării bankingului începe să prindă şi pe piaţa locală şi unii clienţi migrează dinspre mediul tradiţional către mediul virtual. Iar unele activităţi care sunt desfăşurate deocamdată tot prin interacţiune umană – dintre bancher şi client – pot migra în anii următori spre mediul online.

    Digitalizarea schimbă faţa bankingului clasic, având în vedere că poate să determine şi restructurarea reţelelor teritoriale ale băncilor, în condiţiile în care pe măsură ce românii vor îmbrăţişa din ce în ce mai mult tehnologia, va dispărea necesitatea unor sucursale bancare numeroase la colţul străzii. Iar în cazul sucursalelor bancare rămase, digitalizarea poate să antreneze modernizarea acestora.

    Şi concurenţa pune presiune pe bancheri să accelereze procesul digitalizării. Concurenţa altor bănci sau, mai nou, concurenţa venită din partea altor jucători, nonbancari.

    Modelul tradiţional de afaceri al băncilor a început să fie provocat de unele start-up-uri fintech şi de alte companii ce au pătruns în acest sector, cum ar fi operatorii telecom sau reţelele sociale.
    În ultimii ani, o serie de jucători „netradiţionali” au intrat în sfera serviciilor bancare, cum ar fi marile platforme online Google sau Facebook sau operatorii de telecom. Pe segmentul transferurilor de bani a intrat şi Orange, liderul pieţei locale telecom, cu serviciul Orange Money, prin intermediul căruia utilizatorii pot plăti facturi de utilităţi, reîncărca opţiuni pentru cartele preplătite de telefonie mobilă şi pot primi şi transfera bani. Iar grupul francez Orange vrea şi o bancă – Orange Bank. În schimb, după patru ani de la lansare, Vodafone a decis să închidă anul trecut experimentul desfăşurat în România cu serviciul de plăţi de pe telefonul mobil M-Pesa, prin care grupul britanic a testat apetitul pieţelor din Europa pentru proiectul care s-a dovedit a fi un real succes pe continentul african.

    În atmosfera entuziastă a digitalizării care dă impresia că miracolele tehnologice fac să dispară toate problemele, nu lipsesc însă şi provocările şi riscurile digitalizării. Şi interfaţa umană nu va dispărea total din banking…


    Cum s-au digitalizat băncile mari de pe piaţa românească

    BCR
    A lansat, în premieră, serviciul e-Factura, în colaborare cu Transfond.
    A implementat soluţii robotizate (RPA – Robotic Process Automation) pentru optimizarea proceselor de business.
    Primul concept integrat internet-mobile-telefon banking (2010).
    A lansat în premieră în România autentificarea cu amprentă pentru canalele digitale (2016).
    Prima soluţie de plată de transport public, certificată internaţional cu Visa şi MasterCard (2017-2018).
    A lansat eGO – primul serviciu de car sharing cu maşini electrice oferit de o bancă (2017).
    Primul card de credit oferit de o bancă cu aprobarea limitei instant – card IKEA (2018).
    Transformarea a 125 de sucursale în sucursale cashless (2018); pentru perioada 2018-2020, BCR a programat investiţii de 50 mil. euro pentru modernizarea reţelei teritoriale.
    BCR susţine că are cea mai mare reţea naţională de ATM–uri – peste 2.000 de bancomate/multifuncţionale şi POS – mai mult de 15.000 de terminale pentru plata cu cardul la comercianţi, precum şi servicii de internet banking, mobile banking, phone banking şi e-commerce.
    Lansarea platformei digitale George (2018) – primul banking inteligent din România. Cea mai populară platformă de digital banking din Europa, având deja peste 3 milioane de utilizatori în Austria, Cehia şi Slovacia. Platforma a fost proiectată de hubul de inovaţie de la Viena al Erste Group cu aportul mai multor tineri IT-işti români.

    Sursa: BCR


    Banca Transilvania
    Aplicaţia BT Pay pentru plăţi contactless cu telefonul mobil, lansată la începutul anului 2018. BT Pay este prima aplicaţie de tip wallet din România.
    Banca Transilvania a semnat în toamna anului 2018 un parteneriat pentru digitalizare împreună cu companiile Druid şi UI Path, urmărind să folosească tehnologiile integrate de automatizare şi inteligenţă artificială pentru cei peste 7.000 de angajaţi.
    Banca Transilvania a lansat prima platformă de soluţii nonbancare pentru IMM-uri, BT Store, prin care oferă acces clienţilor săi la oferte preferenţiale. Soluţiile pornesc de la facturare, contabilitate primară, gestionarea cashflow-ului, până la recrutarea de angajaţi.
    Robotul Livia de la Banca Transilvania oferă clienţilor persoane fizice, prin Facebook Messenge sau Skype, informaţii/răspunsuri cu privire la conturile, produsele şi serviciile pe care le au la Banca Transilvania.
    Banca Transilvania a lansat şi robotul Raul, pentru comunicarea cu antreprenorii.
    Aplicaţia PAGO, care centralizează toate facturile de utilităţi într-un singur cont, este dezvoltată în parteneriat cu BT şi susţinută de MasterCard.
    BT a lansat cardul de masă, versiunea digitală a bonurilor de masă tipărite. Este destinat cumpărăturilor alimentare şi plăţii consumaţiei la restaurant în reţeaua de parteneri ai băncii.
    Banca din Cluj are peste 3,2 milioane de carduri şi accesorii de plată BT Pay – aplicaţie, ceas, brăţară şi sticker contactless.
    Reţeaua Băncii Transilvania include 47.000 de POS-uri şi aproape 1.800 de ATM-uri, bancomate multifuncţionale (BT Express Plus) şi automate de plăţi (BT Express).

    Sursa: Banca Transilvania


    BRD-SocGen
    BRD-SocGen are 2.000 de maşini din familiile bancomate (ATM), multifuncţionale (MBA) şi kioskuri pentru plăţile de facturi (ROBO), cu o creştere de aproape 50% faţă de anul 2017 pentru multifuncţionale.
    Are 500.000 de clienţi activi în digital.
    Functionalităţi precum:
    – plăţi de facturi (lista extinsă de facturieri şi variante multiple de plată: bar code, poza din galerie, template-uri predefinite).
    – QR payments.
    – fonduri de investiţii (pe net, subscriere direct din online).
    – deschideri de conturi (curente şi economii din online).
    BRD a adăugat, în toamna anului 2018, o funcţionalitate – unică pentru moment
    pe piaţa bancară din România – în
    aplicaţia mobilă MyBRD Mobile:
    agregatorul de conturi ContAll.
    Acesta îi permite oricărui utilizator al aplicaţiei MyBRD Mobile să aibă acces, într-un singur loc, la informaţii în legătură cu conturile şi produsele deţinute atât la BRD, cât şi la alte bănci: conturi curente, credite şi carduri de credit, depozite la termen şi conturi de economii, soldul, precum şi  istoricul tranzacţiilor realizate. ContAll din MyBRD Mobile oferă şi posibilitatea de a vizualiza cheltuielile împărţite pe categorii cum ar fi alimentaţie, utilităţi sau sport. În prima fază a lansării, ContAll agregă informaţii referitoare la conturile şi produsele bancare deţinute la BRD, BCR, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank şi ING Bank.
    Stocul de contracte de internet şi mobile banking pentru clienţi persoane fizice a ajuns la 1,5 milioane. Numărul abonaţilor MyBRD Mobile a crescut cu +40%.
    BRD-SocGen susţine că se numără printre iniţiatorii tehnologiei contactless în România, a derulat primul pilot al tehnologiei NFC din sistemul bancar românesc, a oferit funcţionalităţi inovatoare pentru serviciul mobile banking (split the bill, transferul de bani către un număr de telefon, transferul de bani între două telefoane mobile prin simpla atingere).
    BRD-SocGen are aproximativ 2,4 milioane de carduri şi o reţea de acceptare de aproximativ 28.000 de POS-uri şi mai mult de 1.500 de ATM-uri.

    Sursa: BRD-SocGen


    UniCredit Bank
    UniCredit Bank susţine că are una dintre cele mai moderne aplicaţii de mobile banking de pe piaţă; la începutul anului 2018, banca a lansat facilităţi noi în varianta actualizată a aplicaţiei sale de mobile banking, inclusiv introducerea portofelului electronic, simplificarea plăţilor şi posibilitatea rambursării pentru cardurile de credit, precum şi activarea funcţiei Face ID recognition pentru telefoanele
    iPhone X.
    Card Meniu, care la momentul lansării a constituit o premieră pe piaţa românească, este o alternativă modernă de înlocuire a tichetelor valorice de masă emise pe suport hârtie finanţate de stat.
    UniCredit Bank a lansat două produse pentru segmentul de clienţi întreprinderi mici şi mijlocii (IMM), respectiv mPOS –  un dispozitiv inovator pentru acceptarea plăţilor fără numerar, precum şi soluţia dedicată de Mobile B@nking, completând astfel ofertele de digitalizare de pe zona de persoane fizice.
    Unul dintre cele mai noi produse din portofoliul UniCredit este Genius Cont, o ofertă de cont curent cu numeroase avantaje digitale.
    UniCredit a demarat în 2018 procesul de migrare de la semnătura pe suport hârtie la semnătura digitală, susţinută de un certificat calificat pentru cele mai importante procese din sucursală. UniCredit este primul grup bancar din România care foloseşte o semnătură electronică calificată emisă de o autoritate de certificare din România, aceasta având valoare juridică identică semnăturii olografe.
    UniCredit susţine că digitalizarea şi inovarea sunt factorii cheie ai creşterii şi îşi propune să devină un jucător de top în domeniul retailului bancar digital din România, în conformitate cu abordarea multi-channel din cadrul grupului UniCredit.

    Sursa: UniCredit 


    ING Bank
    Platforma ING Home’Bank a depăşit limitările unei platforme de internet banking bazată pe servicii de transfer, oferind produse mai complexe, ca fonduri mutuale, depozite sau credite. ING Home’Bank avea la finalul lunii septembrie 2018 un număr de 680.000 de clienţi activi, 55% dintre aceştia folosind aplicaţia de mobil.
    În septembrie 2017 a fost lansat creditul de nevoi personale disponibil instant. În 2018, ING a actualizat acest produs cu opţiunea refinanţării creditelor direct din Home’Bank, ca o soluţie complementară la oferta iniţială.
    În primul semestru din 2018 ING a lansat două produse noi: ING Pay – serviciul care permite plata cu telefonul – şi ING SRLeu – linia de credit instant pentru micro-companii. Opţiunea ING Pay, care permite plata cu telefonul, a ajuns până în septembrie la peste 1 milion de tranzacţii realizate.
    Anunţată prima dată în februarie 2018, ING Business – platforma omni-channel de internet banking pentru clienţii de mid-corporate banking – a fost actualizată cu noi funcţionalităţi. ING Business oferă nu doar componenta de tranzacţionare, dar şi pe cea de self-service şi canalul direct şi personalizat de comunicare. Funcţionalităţile vor deveni vizibile clienţilor gradual.
    ING Bank a aplicat din noiembrie 2018 un nou model operaţional, devenind prima bancă locală ce operează fără casierii şi ghişee, birourile teritoriale fiind destinate produselor mai complexe, consultanţei oferite de angajaţi, precum şi pentru derularea operaţiunilor de tip self-service.
    Principalul canal de tranzacţionare continuă să fie ING Home’Bank, în timp ce Self’Bank-urile vor putea să fie folosite până la finalul anului 2018 şi de persoane care nu au carduri ING, aceştia având posibilitatea să depună numerar într-un cont ING folosind noi tipuri de ATM-uri, ce vor înlocui tradiţionalele casierii.
    Opţiunea de „Plată către un prieten” disponibilă în Home’Bank se va simplifica, iar clienţii vor putea să transfere banii către un prieten folosindu-se doar de numărul de telefon, fără codul unic trimis prin SMS, ca până acum.
    Office-urile ING vor putea emite instantaneu carduri în euro, astfel încât clienţii să poată depune sau retrage imediat euro de la ATM-ul dedicat.

    Sursa: ING Bank


     

  • Cătălin Lupoaie, manager senior comunicare si afaceri publice la BCR, fost redactor la ZF şi editor-şef la Business Construct (2005-2010): „Experienţa de jurnalist este unică, nu poate fi comparată cu nicio altă meserie”

    „La Ziarul Financiar am trăit şi experimentat în cinci ani şi jumătate, cât alţii în 50 de ani. Am prins cea mai puternică creştere economică a României, dar şi criza care a întors pe dos economia locală şi toată industria media. Pentru un absolvent de jurnalism care a început să lucreze la 19 ani, Ziarul Financiar a fost în aceeaşi măsură o şcoală de business şi o lecţie de creare de conţinut media top quality.

    Experienţele pe care le-am trăit ca jurnalist de business m-au făcut să înţeleg ce înseamnă curajul de a discuta cu antreprenori şi cu oficiali influenţi, ce înseamnă să faci o documentare bună pentru a pune întrebările potrivite şi să mă bucur că pot participa la etape importante din dezvoltarea României. Pe lângă momentele serioase sau conferinţele clasice, au fost şi situaţii amuzante, desprinse din specificul mioritic. ”Chief, asta e farmecul. România e unică şi nu ai cum să te plictiseşti. De ce crezi că vin şi rămân atâţia investitori străini? Pentru că aici totul e dinamic”, îmi spunea mereu Fini (Cristian Hostiuc). Şi aşa a fost. Nu m-am plictisit niciodată (nici nu aveam timp J), pentru că foarte rar ştiam ce urma să se întâmple din momentul în care plecam de acasă. Să vă spun câteva exemple.

    Eram responsabil de domeniile infrastructură şi transport (într-o vreme când încă se construiau autostrăzi) şi am avut ocazia să particip la unele inspecţii memorabile pe şantiere. Cu unul dintre miniştrii transporturilor am mers cu trenul până la Cluj în timp ce ne cânta la chitară, altul a vrut să verifice nişte fisuri la un pasaj şi a intrat cu pantofii lui cu piele întoarsă în noroi, în timp ce era înconjurat de o turmă de porci care venise să-i inspecteze încălţămintea. Un prim-ministru ameninţa constructorii că va verifica o lucrare punând o cană de apă pe bordul maşinii, iar când a fost gata lucrarea şi a văzut cât de prost a fost executată, a renunţat la idee. O altă deplasare cu trenul pentru a vedea un şantier de autostradă era cât pe ce să fie un eşec pentru că jurnaliştii nu se mai trezeau şi trenul a fost nevoit să fie tras în triaj. La întoarcerea de pe şantier a avut loc un meci de ping-pong între angajaţii CFR şi jurnalişti, în urma căruia angajaţii CFR au pierdut mai multe borcane cu murături.

    După experienţa ZF, m-am angajat la producătorul de ciment Holcim şi am lucrat în comunicare şi marketing. Vizitele la şantiere au continuat, dar au fost lipsite de sarea şi piperul date de autorităţi.

    Am fost martorul unor momente cheie pentru economia românească, în care adrenalina ne ţinea în priză chiar şi când afară erau sub zero grade. Unul dintre ele, în 2005, când împreună cu două colege, îngheţam în faţa Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AVAS) aşteptând să fie depuse ofertele pentru preluarea Băncii Comerciale Române. O zi întreagă am alergat după maşinile cu oferte încercând să prindem o declaraţie. Din păcate, fără succes. Chiar şi aşa, reportajul a fost plin de suspans pentru că ofertele au venit chiar şi în ultimul minut. A fost o lungă controversă legată de ora la care a fost înscrisă ultima ofertă, care s-a lămurit după ce reprezentanţii AVAS au anunţat că ceasul din holul instituţiei era cu câteva minute înainte. N-am să uit niciodată ceaiul cald şi bomboanele oferite de angajaţii AVAS, care ne vedeau cum tremuram afară. Şi nu am să uit nici faptul că banii din privatizările din 2005-2007 urmau să fie investiţi în infrastructură şi, ca prin miracol, au dispărut fără să mai ştie nimeni urma lor.

    Şi cum nimic nu este întâmplător, iată că 13 ani mai târziu de la cea mai importantă privatizare, am ajuns să ocup funcţia de Public Affairs Manager la BCR şi să sprijin eforturile de a crea o Românie în care oamenii să aibă mai multă încredere în forţele proprii.”

  • România a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare lecţie de educaţie financiară din lume

    Recordul a fost omologat joi, 1 noiembrie, de reprezentanţii GUINNESS WORLD RECORDS, care au fost prezenţi în România pentru a participa la tentativa oficială şi a certifica numărul de participanţi.

    Pentru ca recordul să fie validat era necesară participarea simultană a cel puţin 5.624 de persoane, acesta fiind numărul de participanţi înregistrat în 2013 de o iniţiativă similară înregistrată în Statele Unite.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BREAKING: BCR a explodat. Lovitură de teatru de la cea mai mare bancă din România

    Grupul Erste a raportat vineri rezultatele pentru perioada ianuarie-septembrie 2018, inclusiv rezultatele obţinute de operaţiunile din România ale grupului BCR, unde Erste este principalul acţionar.

    Venitul operaţional s-a majorat cu 6,8%, la 489 milioane euro, în timp ce cheltuielile operaţionale au avansat cu 9,2%, la 260 milioane euro, rezultând un profit operaţional de 229,1 milioane euro, în creştere cu 4,2%.
     
  • Cum s-a schimbat mentalitatea românilor: în urmă cu numai 16 ani, a lua un credit era ceva total neobişnuit. Acum majoritatea achiziţiilor personale majore sunt finanţate de bănci

    Să iei un credit de la bancă pentru a cumpăra o casă este unul dintre cele mai fireşti lucruri în România, însă în urmă cu numai 16 ani, când a apărut primul credit ipotecar, a lua bani cu împrumut de la o instituţie financiară era ceva neobişnuit. În prezent băncile româneşti dau cu împrumut populaţiei şi companiilor credite de peste 1,3 miliarde de euro pe lună. Cine sunt oamenii care au pus umărul la construirea sistemului bancar românesc, prin ce schimbări a trecut acesta de-a lungul anilor şi ce va urma pentru băncile din România?

    Momentul cheie pentru sistemul bancar românesc a fost sfârşitul anului 1990, când s-au pus bazele unei legislaţii care să permită dezvoltarea unui sistem bancar modern după modelul occidental. Concret, acest lucru a însemnat o separare bine definită între rolul Băncii Naţionale a României (BNR) şi rolul băncilor comerciale. BNR, care până la momentul respectiv era şi un jucător comercial, a fost reorganizată, fiindu-i atribuită exclusiv responsabilitatea de a conduce politica monetară a ţării.

    Cum s-a schimbat mentalitatea românilor: în urmă cu numai 16 ani, a lua un credit era ceva total neobişnuit. Acum majoritatea achiziţiilor personale majore sunt finanţate de bănci 

  • Drumul până la credite de peste 1,3 miliarde de euro pe lună

    Cine sunt oamenii care au pus umărul la construirea sistemului bancar românesc, prin ce schimbări a trecut acesta de-a lungul anilor şi ce va urma pentru băncile din România?

    Momentul cheie pentru sistemul bancar românesc a fost sfârşitul anului 1990, când s-au pus bazele unei legislaţii care să permită dezvoltarea unui sistem bancar modern după modelul occidental. Concret, acest lucru a însemnat o separare bine definită între rolul Băncii Naţionale a României (BNR) şi rolul băncilor comerciale. BNR, care până la momentul respectiv era şi un jucător comercial, a fost reorganizată, fiindu-i atribuită exclusiv responsabilitatea de a conduce politica monetară a ţării.

    În acest moment, mai exact în 1991, începe şi istoria BCR, care este de peste două decenii cea mai mare bancă comercială din România. Banca Comercială Română a fost înfiinţată în 1991 tocmai pentru a prelua operaţiunile comerciale ale BNR, respectiv portofoliul de credite pentru industrie şi active cu o valoare totală de 273 de miliarde de lei. În primii ani, BCR a funcţionat mai mult ca o instituţie de credit orientată către companii, operaţiunile de retail începând să fie dezvoltate abia spre sfârşitul anilor ’90.

    După reorganizarea băncii centrale a urmat reorganizarea băncilor specializate, care au fost convertite în bănci comerciale universale, iar pasul următor a fost înfiinţarea băncilor cu capital local şi străin, precum şi atragerea primelor bănci străine. Primele grupuri străine care au mizat pe România au fost în principal cu capital turcesc şi grecesc. Tot în această etapă, mai exact în 1993, la Cluj, un grup de 46 de persoane fizice şi companii au fondat cu 4 milioane de dolari Banca Transilvania, cu scopul de a crea o instituţie de credit care să deservească zona Transilvaniei. Ambiţiile lor s-au dovedit a fi prea mici în comparaţie cu ce este acum Banca Transilvania – respectiv al doilea jucător ca mărime din sistemul bancar românesc şi cel mai de temut rival al BCR.

    Pariurile străinilor şi celebrele privatizări

    Un alt momentul crucial pentru sistemul banacar românesc şi care a dat configuraţia actuală a clasamentului bancar a fost absorbirea activelor sănătoase ale băncii falimentare Bancorex de către BCR, proces care a avut loc la finele anului 1999.

    Anii 2000 nu au fost mai prejos decât precedenţii, perioada fiind marcată de un val de privatizări ale băncilor mari. De departe cea mai cunoscută privatizare din România, dar şi cea mai scumpă a fost privatizarea BCR. Procesul de vânzare a BCR a început abia în 2003, când statul a vândut 25% din acţiunile BCR instituţiilor financiare internaţionale BERD şi IFC, pentru aproximativ 210 de milioane de euro, pachet pe care l-au vândut după numai trei ani, de şapte ori mai scump, grupului austriac Erste. Prin bancherul Andreas Treichl austriecii au semnat în 2005 un cec de 3,75 miliarde de euro pentru pachetul de 62% din acţiunile BCR.

    Pariul enorm făcut de Treichl pe BCR şi, implicit, pe România a făcut din vânzarea BCR cea mai mare privatizare din istoria României, dar şi a Europei Centrale. Achiziţia BCR a asigurat grupului Erste controlul unei treimi din activele bancare locale, iar după această mişcare ponderea capitalului străin în sistemul bancar românesc a ajuns la 90%.

    De altfel, şi în prezent statul român controlează mai puţin de 9% din activele bancare prin intermediul a două bănci: CEC, cea mai veche instituţie de credit din România, şi mai tânara EximBank (Banca de Export-Import a României). În ultimii 25 de ani statul a tot pierdut teren în piaţa bancară, în condiţiile în care nu a avut forţa de a susţine băncile din portofoliu asemenea investitorilor străini. Mai mult, CEC, cea mai mare bancă a statului, nu a mai primit capital de la stat din decembrie 2006 din cauza restricţiilor privind schemele de ajutor impuse de Comisia Europeană, capitalizarea băncii fiind făcută cu o parte din profiturile anuale obţinute. Rezultatul a fost ieşirea CEC din top trei bănci locale şi alunecarea până pe poziţia a şaptea la finalul anului 2017.

    Achiziţiile străinilor în sistemul bancar românesc au dus implicit la restrângerea numărului de actori din piaţă. Dacă în 1998, de exemplu, BNR număra 42 de bănci, în 2017 numărul jucătorilor bancari a scăzut la 35, o cifră considerată de specialişti încă mare pentru dimensiunea economiei româneşti. Puţine branduri de renume în anii ‘90 au reuşit să reziste în piaţă. Din cele 42 de branduri bancare din 1998 doar 10 au rămas în picioare în 2017, iar acestea sunt în principal străine.

    Criza a trecut, rănile au fost închise, iar pe masă a apărut un nou obiectiv: captarea creşterii economice

    După anii grei din perioada crizei în care businessul principal a fost lăsat deoparte, concentrarea fiind curăţarea bilanţurilor, băncile locale se bucură în prezent din nou de o perioadă de creştere. Captarea unei cote cât mai mari din actuala creştere economică şi implicit a profitabilităţii bancare reprezintă principalul obiectiv al tuturor băncilor.

    Creşterile de salarii au creat optimism şi încredere în rândul populaţiei, iar efectul vizibil de la nivelul sistemului bancar a fost revenirea clienţilor în sucursale pentru a luat credite de consum, carduri şi mai ales împrumuturi ipotecare. Câştigătorul: sistemul bancar care este premiantul Europei la capitolul profitabilitate, cu o rentabilitate a capitalurilor (ROE – return on equity) de peste 19%. Spre comparaţie, media europeană este de sub 7%, de aproape trei ori mai redusă.

    Mai mult forţate decât de bunăvoie, băncile româneşti merg într-o nouă direcţie: digitalizarea

    Împinse de cerinţele noilor generaţii, toate băncile locale s-au văzut nevoite să facă din digitalizare o prioritate, deşi bună parte din ele încă văd tehnologia mai degrabă ca pe o ameninţare, ca pe un rival în lupta pentru clienţi. Digitalizarea este încă în fază incipientă, tehnologia fiind prezentă în sistemul bancar deocamdată în principal prin aplicaţii mobile şi câteva sucursale self-service. Servicile digitale sunt însă din ce în ce mai solicitate, în special în rândul tinerilor. Circa 7% din populaţia României cu vârsta cuprinse între 16 şi 74 de ani a utilizat anul trecut serviciile de internet banking, un progres faţă de 2016, când doar 5% din populaţie au intrat în contact cu băncile în mediul virtual, potrivit Eurostat. 

  • Avocatul din spatele celor mai mari tranzacţii din banking

    “Totul în jurul nostru e relaţie, interconectare. Uneori există blocaje, uneori există crize, dar totul este relaţie, iar rolul meu – aşa cum îl văd eu – este să pun lucrurile în legătură şi în mişcare, cu instrumentele şi cunoştinţele mele”, spune  Cristina Filip, care a preluat din primăvara lui 2016 rolul de managing partner al casei de avocatură PeliFilip, după ce Francisc Peli şi-a încheiat mandatul la conducerea firmei. „Am pornit la drum cu 13 avocaţi, astăzi suntem 71, dintre care 12 parteneri – Alexandru Bîrsan, Alina Stancu Bîrsan, Carmen Peli, Cătălin Alexandru, Cătălin Suliman, Cristina Filip, Eliza Baias, Francisc Peli, Ioan Dumitraşcu, Ioana Roman, Mihnea Săraru, Oana Bădărău.”
    Cristina Filip activează în avocatură de 20 de ani, iar firma PeliFilip a înfiinţat-o alături de câţiva parteneri şi prieteni acum 10 ani. La întrebarea «cine sunt eu?» nu are încă răspunsul definitiv; spune că nu este avocat, ci practică o profesie – avocatura – relaţionând cu oamenii din perspectiva experienţei, informaţiilor şi expertizei pe care le are în domeniul juridic. „Eu sunt un om în căutarea şi în împlinirea potenţialului propriu. Cred că pe calea profesională reuşim să facem descoperiri, dar aceasta nu este singura cale; cred că sunt definită de mediul în care am crescut, de oamenii pe care i-am întâlnit, oameni care mi-au fost profesori, care mi-au fost şi îmi sunt în continuare prieteni.” Primul proiect semnificativ la care a lucrat a fost legat de un plan promovat de Banca Mondială, dar realizat în exclusivitate de avocaţi români: revizuirea legii privatizării şi a normelor metodologice la aceasta, în 1999.
    Printre cele mai mari tranzacţii la care a lucrat Cristina Filip se numără privatizarea BCR – care, cu cele 3,75 mili­arde de euro, e cea mai mare tranzacţie din palmaresul statului român. A fost un contract la care s-a lucrat timp de cinci ani şi jumătate, o privatizare complicată, venită după o altă tentativă de vânzare a băncii şi în care s-a avut în vedere, ca variantă „de refugiu”, intrarea în acţionariatul BCR a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi a International Financial Corporation (IFC), divizie a Băncii Mondiale. Cele două instituţii financiare ajunse „în finală” au fost Erste şi Millennium BCP, pentru ca în cele din urmă oferta austriecilor să fie acceptată. Privatizarea BCR a marcat, de asemenea, prima dată când statul a desfăşurat negocieri paralele cu doi potenţiali cumpărători.
    O altă tranzacţie semnificativă pentru cariera sa a avut loc în 2005: fuziunea dintre Banca Comercială Ion Ţiriac (BCIT), cea dintâi bancă privată din România postdecembristă, înfiinţată chiar în 1990, şi HVB România, filiala băncii Bank Austria Creditanstalt (BA-CA). În cadrul noii instituţii, HVB avea 50% plus o acţiune, iar restul aparţinea entităţilor controlate de Ion Ţiriac şi acţionarilor minoritari ai BCIT. În 2015, Ţiriac a vândut restul acţiunilor deţinute celor de la UniCredit (care preluaseră Creditanstalt în 2005) pentru aproximativ
    700 de milioane de euro – tranzacţie asistată, de asemenea, de Cristina Filip.
    Lista poate continua cu achiziţiile Băncii Transilvania: mai întâi a Volksbank (2015), cea mai mare preluare şi fuziune de pe piaţa bancară românească la acel moment, estimată la peste 700 de milioane de euro, şi ulterior cea a Bancpost (2017-2018), tranzacţie cu o valoare de peste
    200 de milioane de euro.
    „Am fost implicată în foarte multe privatizări – în industria oţelului, în căi ferate; una dintre primele tranzacţii a fost la Banca Agricolă. Am lucrat mult în industria energiei, am fost consultant la privatizarea societăţilor-pilot de distribuţie şi furnizare din Dobrogea şi Banat, am fost consultant la privatizarea societăţilor de distributie şi furnizare Moldova şi Oltenia, lucrăm acum pentru SNN la proiectul Nuclearelectrica – unităţile de generare 3 şi 4, am fost implicată intens în boomul regenerabilelor, cred că am avizat în proiecte cu privire la aproape 3.000 MW instalaţi şi vânduţi”, enumără ea alte tranzacţii importante pentru economia românească la care a participat.

    De profesie avocat
    De ce crede că i potriveşte această profesie? „Fiindcă sunt gata să ascult, să dau importanţă şi valoare cerinţelor, întrebărilor şi intereselor celorlalţi oameni. Sunt foarte dispusă să aduc resursele mele la masă şi să încerc să ajut. Este un mod în care importanţa relaţiilor se manifestă în viaţa mea. În acelaşi timp, de o vreme, o altă dimensiune foarte importantă pentru mine este autenticitatea: ceea ce fac, relaţiile în care mă aflu, lucrurile pe care le spun trebuie să fie aliniate cu ceea ce sunt şi ceea ce simt în interior. Şi am văzut că, uneori, aceste lucruri pot să vină împreună şi să potenţeze foarte bine rezultatul sau, alteori, să intre în conflict.” Managing partnerul de la PeliFilip povesteşte că una dintre opţiunile pe care le avea la momentul alegerii studiilor, încurajată şi de părinţii săi şi de care era ea însăşi atrasă, era medicina; avea însă o problemă: „Atunci când văd sânge, leşin”. Prin urmare, şi-a dat seama destul de devreme că existau nişte bariere – pe care şi-a închipuit că nu le va putea depăşi – între ea şi pasiunea pentru a ajuta oamenii în calitate de doctor. A ajuns astfel la profesia juridică în doi paşi: „Îmi doream să lucrez în diplomaţie, sunt pasionată de istorie şi am trăit destul de mulţi ani – aveam 14 ani la Revoluţie – într-o lume foarte polarizată, cu foarte multe tensiuni strategice, şi mi-am închipuit că diplomaţia şi tratatele vor avea în continuare un cuvânt de spus în a asigura o lume mai liniştită, un loc unde oamenii să poată să trăiască fericiţi. Aveam 18 ani, era destul de mult idealism, însă căutam o soluţie şi modul în care mă puteam eu cupla la acea soluţie”.
    A ajuns la concluzia că cea mai complexă pregătire pentru viitoarea carieră în diplomaţie ar fi putut să o primească la facultatea de drept, întrucât marii diplomaţi români şi marii diplomaţi la a căror istorie avusese acces aveau formare juridică. „Părinţii mei au fost sceptici, sugerând să am totuşi o profesie economică.”
    Întâmplarea a făcut ca în primul an de facultate să aibă o întâlnire cu cineva care lucra în diplomaţie, iar persoana respectivă a reuşit să îi creeze un tablou foarte puţin atractiv şi să îi spună că lumea s-a schimbat foarte mult, iar un diplomat din România va putea cu greu să mai schimbe lucrurile. Spune că, într-un fel, întâlnirea aceea a ajutat-o să se reorienteze către cariera juridică.
    Ulterior, a avut şansa unui interviu la una dintre marile firme de avocatură de pe piaţa locală la acel moment. „A fost primul interviu din viaţa mea, primul CV pe care l-am făcut în aceeaşi zi în care aveam programat interviul. A fost ceva cu totul diferit, mi-au vorbit despre aria de consultanţă juridică, pe când informaţia şi expunerea mea de atunci îmi spuneau că profesia juridică se întâmplă mai mult în instanţă.”
    În prima zi de lucru a fost invitată în camera de date a societăţii Romtelecom, întrucât firma de avocatură se ocupa de privatizarea instituţiei; acolo a petrecut primele trei săptămâni de practică.
    „În primii mei ani de practică am simţit că zburam, am avut ocazia să lucrez la proiectul Băncii Mondiale pentru reformarea legii privatizării şi la pregătirea normelor metodologice la această lege şi la alte proiecte foarte importante pentru modul în care, apoi, s-au aşezat reforma şi privatizarea în România. Simţeam că participam la o schimbare structurală a ţării şi credeam că o vom ţine tot aşa.”
    Un alt moment important al carierei a fost cel în care a devenit partener în cadrul aceleiaşi firme de avocatură, după şase ani de la începutul colaborării. „Erau mai multe responsabilităţi, mai multă presiune, dar eram dispusă să mi le asum. Într-adevăr, această poziţie te duce într-o zonă în care îţi pui foarte, foarte multe întrebări. Te face foarte responsabil pentru echipele cu care lucrezi, ce vrei să le oferi, în ce mod se desfăşoară relaţiile cu clienţii.”
    UN alt mod
    de a face lucrurile
    Casa de avocatură PeliFilip a fost înfiinţată în vara anului 2008, practic la începutul crizei, de mai mulţi avocaţi tineri cu vârste în jurul pragului de 30 de ani. Astăzi, PeliFilip este una din societăţile de avocatură de top din România, furnizând asistenţă în practic toate ramurile de drept relevante pentru afaceri care operează în România sau care vizează România. Avocaţii de la PeliFilip au experienţă în mai multe domenii, cum ar fi infrastructură şi concesiuni, fuziuni şi achiziţii, energie, drept societar, imobiliar, concurenţă, finanţări şi piaţă de capital, dar şi dreptul muncii.
    Cristina Filip îşi aminteşte că în 2008, alături de un grup de prieteni, au ajuns la un moment în care şi-au dorit să facă lucrurile altfel, luând astfel decizia să înfiinţeze casa de avocatură PeliFilip.
    „Când am făcut pasul, am ştiut cumva de ce o facem. Era ceva ce ne doream şi nu puteam să realizăm acel lucru în locurile în care eram. Într-adevăr, ca să poţi face o casă de avocatură de succes ai nevoie de o relaţie extraordinară cu clienţii tăi, un portofoliu din ce în ce mai bogat, încrederea oamenilor – ai nevoie de oportunităţi. Dar înainte să poţi rezolva o problemă pentru ceilalţi, tu trebuie să te aşezi bine intern, în ceea ce vrei să faci. Dacă nu eşti confortabil pe deplin, e nevoie să faci o schimbare”, descrie ea începuturile casei de avocatură PeliFilip.
    Primii clienţi ai casei de avocatură PeliFilip au fost grupurile Ţiriac, Vodafone şi OMV Petrom.
    În foarte scurt timp a venit însă criza, iar numărul tranzacţiilor din România s-a diminuat considerabil, aşa încât Cristina Filip a mers cu echipa în arii de drept care abia atunci erau descoperite la noi – tranzacţionările, restructurările financiare, corporatiste şi de resurse umane, prevenirea conflictelor colective de muncă. „Din prima zi a noii noastre firme, noi eram aceleaşi persoane, ne întâlneam cu persoane cunoscute care ne spuneau: «Să faceţi voi un proiect, două, veniţi la mine şi eu raportez mai departe că sunteţi aceiaşi oameni şi aţi reuşit deja în două tranzacţii. Acum însă, cu voi la început de firmă, eu ce garanţii am?».”
    Pe de altă parte, Cristina Filip admite faptul că venirea crizei a fost şi o oportunitate pentru casa de avocatură. Unii clienţi au devenit un pic mai atenţi la conţinut şi soluţie, iar nu la formă, pe când alţii au rămas „foarte agăţaţi de formă şi de nume, de umbrela sub care să se ascundă. Dar erau şi oameni care aveau probleme grave de rezolvat, şi întrebarea lor cea mai importantă era «Voi puteţi să ne ajutaţi? Cum?» Când asta era întrebarea, noi intram şi câştigam pitch-ul. Dar dacă întrebarea era «OK, dar cum facem dacă se întâmplă ceva, dacă nu iese ceva?», nu aveai ce face.”
    Atunci când au luat decizia de a înfiinţa o firmă, partenerii de la PeliFilip credeau şi într-un echilibru între viaţa personală şi cea profesională. „Eu lucram 14 ore pe zi, în fiecare zi; aveam o vagă bănuială că nu e chiar sustenabil. Ce am făcut pe urmă a fost să lucrez 16 ore pe zi. Tipul acesta de responsabilitate, în care câţiva oameni, alături de care a venit o echipă şi apoi am tot crescut, te face să dai totul. Primii trei ani au fost de o intensitate mult mai mare. Am fost 13 avocaţi în prima zi, peste un an eram 25, peste trei am ajuns la 30 şi ceva. Iar apoi exista şi responsabilitatea – toţi veneau la noi cu un pariu pe care nu puteau să îl piardă.”
    Când a venit criza, îşi aminteşte avocatul, unii clienţi erau în parteneriate în care se angajaseră la lucruri pe care acum nu mai puteau să le facă, şi urma să piardă. Mulţi au reuşit să se redreseze, să încheie noi parteneriate, poate pe parcurs au fost nevoiţi să cedeze ceva. „Alţii, pe de altă parte, şi-au închis atât de mult mintea încât au pierdut. Aveam şi cealaltă parte, care voia să folosească la maximum ocazia. S-au dezvoltat foarte mult relaţiile colective de muncă, întrucât au fost restructurări destul de mari în România – unele publice, altele mult negociate. Au pornit foarte multe litigii şi arbitraje, un domeniu de care noi nu credeam că o să ne ocupăm. Unele lucruri au putut fi rezolvate out of court (în afara tribunalului – n.red.), dar cu altele a trebuit să mergem în instanţă; am luat astfel decizia strategică să extindem echipa noastră cu o echipă de litigii. În nouă ani de zile, am creat practic una dintre cele mai tinere şi valoroase echipe de litigii, pornind de la zero.”


    O piaţă cu multe zerouri
    Piaţa serviciilor de avocatură de business din România a fost în scădere anul trecut, după o perioadă de boom, în acest moment fiind estimată la o valoare cuprinsă între 100 şi 120 de milioane de euro, potrivit datelor ZF. În anii 2007-2008 valoarea sărea de 150-160 milioane de euro. Presiunea pe tarife este foarte mare, ceea ce duce la scăderea veniturilor pentru cei mai mulţi dintre avocaţi. Cele mai mari 25 de firme de avocatură sunt cele care duc în spate cea mai mare parte a pieţei, dar rezultatele lor financiare nu sunt publice. În perioada 2015-2017 casele de avocatură locale au avut mai mult de lucru ca urmare a revenirii economiei şi a creşterii interesului investitorilor pentru piaţa locală. Piaţa de fuziuni şi achiziţii şi-a revenit, doar anul trecut fiind încheiate peste 100 de mutări strategice, unele cu o valoare de peste 100 de milioane de euro.
    Casele de avocatură au asistat aceste mutări, fiind implicate în procesele de exit ale unora dintre cele mai mari fonduri de investiţii, precum şi în consolidările de portofolii sau în decizia de intrare pe piaţa locală a unora dintre cele mai importante nume din zona imobiliară, banking, retail sau energie. Antreprenorii s-au lăsat şi ei consiliaţi, indiferent că a fost vorba de o listare la bursă, de o vânzare totală sau parţială.
    În România, cel mai bine plătiţi avocaţi de business câştigă în medie câteva sute de euro pe oră, tarifele pe piaţa locală fiind în continuă scădere în ultimii ani, potrivit calculelor ZF realizate pe baza informaţiilor din piaţă. Tarifele variază în funcţie de caz, de complexitatea acestuia, de relaţiile pe care casa de avocatură le are cu clientul respectiv şi de existenţa unui contract punctual sau nu.
    Miza pentru un client nu trebuie să fie neapărat măsurată de la 100 de milioane în sus, opinează Cristina Filip, pentru fiecare om miza mare exprimându-se într-un anumit fel; trebuie să simtă că are în faţă pe cineva dispus să pună totul pe masă şi să devină un „insider”. „Noi nu suntem outside legal council, noi suntem insideri. În momentul în care un client ne dă un mandat, noi am trecut linia şi suntem cu totul în echipa lui.”
    În general, spune ea, cele mai puternice relaţii ale companiei sunt cu oamenii care au câteva caracteristici: sunt extrem de exigenţi, dinamici, au probleme complexe de rezolvat şi cu miză mare pentru ei, recunosc calitatea, o apreciază şi aleg să-şi rezolve problemele cu oamenii care pot să le dea soluţii, „oameni care au disponibilitatea 24 de ore din 24 să fie acolo şi să le pună interesele pe primul plan. Acesta este profilul clienţilor cu care am început în 2008, pe care i-am atras după aceea şi cu care suntem în relaţii pe termen lung”.
    Esenţa profesiei de avocat este servirea intereselor clienţilor, crede Cristina Filip, dar modul în care o faci poate fi diferit. „Dacă stai şi soliciţi o serie de documente, îţi interoghezi clientul, mai ceri apoi un dosar e una; alta e să zici: «Ne dai voie să intrăm?», pentru că atunci noi venim şi clientul nu simte că facem cercetare internă, deşi noi o facem. Luăm informaţii, cunoaştem contextul şi mult faţă de povestea pe care ne-o spune, noi simţim nevoia să cunoaştem mai mult.”
    Ea remarcă faptul că solicitările clienţilor sunt din ce în ce mai mult în sensul acesta – să se cunoască foarte bine businessul, obiectivele, industria şi tendinţele. „Modalitatea în care eşti interesat să afli spectrul spre care mergi, cât de mult lărgeşti orizontul ca să cunoşti o situaţie reprezintă o investiţie pe care, de cele mai multe ori, clientul nu o susţine. Noi o facem şi stabilim, în mod natural, cadrul unei relaţii pe termen lung, iar în cazul acesta investiţia noastră are sens.” Filip spune că avantajul său a fost că a plecat de la un rol în care se simţea foarte confortabil, şi anume acela de profesionist. „Eram pe un teren sigur, şi când mă întâlneam cu un client nu trebuia să fac decât meseria mea şi ieşea bine. E posibil să nu ai potenţial pentru mai multe roluri la un nivel relevant.” Spune că rolurile pe care le deţine în cadrul casei de avocatură au venit oarecum treptat, atunci când ea le-a lăsat să se manifeste. „Fiecare om reacţionează bine într-un anumit context, iar eu am avut contextul de a le creşte. Cineva mi-a spus: «OK, faci asta foarte bine, nu ai vrea să te ocupi şi de altă echipă?», iar încrederea dată de întrebarea în sine este un pod pe care poţi să păşeşti. Am văzut că a ieşit, că echipa a dat rezultate, iar modul în care am coordonat şi administrat lucrurile a fost ceva cu care am pornit mai departe şi care mi-a fost apoi folositor şi în profesie.”
    Spune că în momentul în care a luat decizia de a pune bazele unei noi case de avocatură, nu a văzut-o foarte mult ca pe un business; s-a gândit că este o nouă formă în care să facă, alături de parteneri, acelaşi lucru ca până atunci, dar a descoperit că era nevoie şi de alte activităţi pentru dezvoltarea proiectului. Ca de exemplu, ea spune că de patru ani PeliFilip are departament intern de comunicare şi marketing. „Acum avem şi HR manager – asta nu înseamnă că noi nu mai avem contact cu colegii noştri sau că nu mai discutăm toate problemele lor, dar avem şi această funcţie şi un specialist care să ne sprijine. Unele lucruri le-am învăţat, altele le-am completat aducând specialişti în jurul nostru. În contextul în care mă aflu eu, a fost bine pentru mine să pun în valoare nişte trăsături şi abilităţi pe care le aveam; într-un alt context, poate nu mi se mai oferea ocazia să explorez şi rămâneam un profesionist pe care nu îl interesau restul lucrurilor, dar viaţa mea ar fi fost mai săracă.”
    Există activităţi la care spune că se simte mai puţin în elementul său, spre exemplu vânzarea serviciilor PeliFilip. În calitate de managing partner, însă, trebuie să aibă discuţii cu partenerii săi – care şi ei se simt inconfortabil – despre facturarea clienţilor după procedură sau la anumite termene.
    În general, relaţia client-avocat nu este un parteneriat de business, spune ea. „Sunt anumite circumstanţe ieşite din comun în care, atunci când lucrezi pe success fee, împarţi şi beneficiile şi riscurile. Poate atunci ai nişte comportamente mai agresive, încurajat de acest aranjament, poate e chiar un conflict. E bine să nu fii omul care încurajează la risc, atunci când te ia cineva drept consultant. Nu ar fi potrivit să te întrebe clientul: «Împarţi acest risc cu mine?» Am primit însă de foarte multe ori întrebarea «Tu dacă ai fi în locul meu, ce ai face?», pentru că am ajuns la acea relaţie de încredere cu clienţii. În unele cazuri am spus cum m-aş poziţiona eu, cu înţelegerea mea, dar întotdeauna omul de decizie e cel care îşi asumă riscul, iar nu consultantul.” Crede că oamenii au dificultăţi în a lua o decizie atunci când simt că totul e teoretic, iar rolul casei de avocatură este să încerce să traducă ce înseamnă acest lucru în contextul acelei tranzacţii, la momentul acelui proiect, la momentul în care se află compania: „Şi lucrăm foarte mult pentru a face acest lucru, e dincolo de due diligence. Omul de decizie respectiv a fost selecţionat de acţionarul lui pe baza unui set de criterii şi cunoscând viziunea, planurile şi strategia acelei companii; iar noi trebuie să îl ajutăm aducându-i informaţia reală, informaţia bine cântărită. Eu am fost, încă din 1994, când am intrat la facultatea de drept, antrenată să fiu atentă zi de zi la limite şi la cum te poţi asigura că ele nu devin obstacole. Şi asta mă ajută să ştiu rolul meu în tranzacţie.”
    Ceea ce a realizat compania în primii 10 ani a depins şi de cum s-a răspuns la întrebarea „Cum alcătuim, cum construim şi cum păstrăm echipa lângă noi?“. Spune că echipa a fost încă de la început foarte importantă, iar asta nu a fost ceva întâmplător: „Ne-am făcut la început un memo, care avea trei pagini, iar jumătate de pagină se referea la cum o să funcţionăm împreună. În primul rând, colegii noştri sunt în general crescuţi în firmă, ceea ce înseamnă că am crescut 10 generaţii de avocaţi.”
    Nu toţi cei care au venit în firmă au rămas, unii părăsind compania la diverse momente. „Dar noi înşine plecând din anumite locuri, nu mai e un şoc pentru noi că oamenii pleacă la un moment dat. Acest lucru mă ajută pe mine să înţeleg că dacă un coleg ia decizia să plece, e posibil ca povestea noastră să nu mai fie şi povestea lui. Discutăm despre acest lucru destul de deschis, colegii noştri trec prin nişte filtre când ni se alătură, şi ei ne scanează pe noi, dar şi noi pe ei. Trebuie să fie o potrivire destul de bună, iar asta ajută.”
    Cristina Filip spune că alege viitorii colegi din facultăţi; aceştia participă apoi la o şcoală de vară, astfel încât partenerii să îi poată cunoaşte. Potenţialii angajaţi petrec şase săptămâni cu partenerii, sunt invitaţi la petrecerile şi evenimentele companiei, existând astfel un soi de fidelizare înainte de a se alătura casei de avocatură. „În plus, cred că e vorba şi de profilul omului – colegii mei sunt oameni aspiraţionali, care vor provocările acestea, îi interesează mediul, proiectele şi oferta pe care noi o formulăm către clienţii noştri. Cumva, şi tipul profesiei îi atrage şi îi ţine lângă noi. Apoi legăm relaţii reale de prietenie, ne ştim pasiunile unii altora, ştim ce facem în timpul liber, ştim dacă cineva este bolnav sau trece printr-o problemă sentimentală, dacă aşteaptă copii. Relaţiile sunt foarte strânse şi experimentăm, întrebăm: «Ce e cel mai important pentru voi? Unde să ne concentrăm atenţia?» Ai zice că aproape n-am avea timp să facem altceva. Dar nu fac aceste lucruri singură, pentru că suntem o echipă. Toţi oamenii care au venit alături de noi au trecut şi ei testul ăsta.”


    „Je ne regrette rien”
    Care sunt punctele tari şi cele slabe ale managing partnerului de la casa de avocatură PeliFilip? „Ştiu cum se face profesia aceasta, aşa încât atunci când cer ceva de la cineva măsor şi faţă de posibil, şi faţă de imposibil. Nu cred că este despre mine – în nimic. Când am o conversaţie cu un coleg, cu un client, nu este doar despre mine sau nu este despre mine în principal, iar asta mă face să fiu deschisă, curioasă.” Ea aminteşte şi trecerea de la jocul individual la jocul de echipă şi de faptul că a reuşit să scrie lucruri în comun cu colegii săi. Pe de altă parte, un punct slab ar fi lupta de a aşeza responsabilităţile corect şi a nu prelua de la ceilalţi. „Cel mai bun lucru este să ascult oamenii întotdeauna, până la capăt, şi să îi ajut să ajungă singuri la soluţie, fiindcă oamenii au soluţiile şi răspunsul. Există cazuri în care, atunci când nu iese ceva, cred că este vina mea, iar asta mă poate face defensivă şi anumite opţiuni îmi scapă în momentul respectiv.” Cristina Filip crede că obsesia de a compara situaţia de acum cu cea din 2008 frânează valorificarea potenţialului din prezent şi, de asemenea, este selectivă: „Am văzut preocupare, chiar stres, am văzut nişte blocaje, însă n-am văzut concentrare pe evitarea repetării greşelilor sau prevenirea lor. Eu cred că deocamdată este business as usual, se construieşte mult, se investeşte mult, companiile din România încă nu au într-un număr atât de mare acea masă care să atragă nişte investitori sau un influx de capital şi mai e încă de crescut. Mai avem nevoie de câţiva ani buni de creştere până vine următoarea criză”.
    Fă-ţi treaba în continuare – asta e ceea ce a învăţat de la clienţii săi. „Fă foarte bine ceea ce faci, construieşte şi pregăteşte-te să fii agil, să fii adaptabil, lărgeşte-ţi reţeaua şi cooperează mai mult.”
    Cristina Filip recunoaşte că este uluită de faptul că foarte mulţi oameni „care sunt extraordinar de buni în ceea ce fac, vizionari chiar, care oferă noi modalităţi de a face business sau produse extraordinare nu reuşesc să fie mai colaborativi şi să pună pe agenda guvernului nişte teme mai importante. Sunt o mulţime de lucruri care aşteaptă reglementare, care aşteaptă simplificare, care aşteaptă codificare sau mai multă predictibilitate şi nu reuşim, dinspre mediul de afaceri, să construim o agendă care să stea pe masa guvernului în fiecare zi, aşa încât oamenii de acolo să fie obligaţi să înceapă cu ea.”
    În ceea ce priveşte activitatea de avocat de business, spune că pentru ea numărul de zerouri nu e important, întrucât a depăşit acest şoc chiar din primul an de practică. „Am lucrat pe un proiect în care, dacă se întâmpla ceva greşit, eu şi toată familia mea extinsă, cu toţi prietenii mei n-am fi putut să acoperim pagubele. Sigur, niciodată nu se întâmplă ceva atât de grav din cauza unui avocat, nu avem noi rolul acela, dar atunci am simţit pentru prima oară un fior paralizant. A trebuit să rezolv acea problemă în momentul respectiv, pentru că dacă ţi-e frică, ca avocat, de suma cutare sau cutare, nu eşti bun pentru profesia asta.”
    „Eu nu pot să spun «Je ne regrette rien», pentru că nu am vocea necesară să cânt melodia respectivă”, spune Cristina Filip râzând. Admite că au fost perioade în care a regretat anumite lucruri, împăcându-se apoi cu situaţia respectivă. „Ce ştiu este că orice regret cu privire la ceva din trecut îmi fură capacitatea de a fi în prezent, iar angajamentul meu faţă de mine este să trăiesc cât se poate de mult în prezent. Asta nu înseamnă că nu îmi pasă de ziua de mâine, însă să fii prezent – să faci şi să fii în momentul în care eşti – are nevoie de toată atenţia şi concentrarea mea. Sunt multe studii care arată cât de mult ne fuge mintea, e deja dificil să fiu în prezent, să mă bucur de el, să îl scanez, să îl măsor dacă mai stau şi plâng după ceva din trecut. Mai mult, sub fiecare regret era altceva pe care am decis să-l lucrez altfel decât prin regret.”

     

    Cristina Filip este managing partner al casei de avocatură PeliFilip, fiind specializată în fuziuni şi achiziţii (M&A), joint venture şi contracte comerciale. Ea a lucrat la mai multe tranzacţii importante, sfătuind părţile implicate din sectoare precum oil & gas sau cel energetic.
    În ultimul an de studii în cadrul Facultăţii de Drept (absolvită în 1998), a fost primită ca stagiar al uneia dintre cele mai mari case de avocatură, unde a descoperit profesia de avocat consultant. Primul proiect semnificativ la care a lucrat a fost legat de un plan promovat de Banca Mondială, dar realizat în exclusivitate de avocaţi români: revizuirea legii privatizării şi a normelor metodologice la aceasta, în 1999.
    Casa de avocatură PeliFilip a fost înfiinţată în vara anului 2008, practic la începutul crizei, de mai mulţi avocaţi tineri, cu vârste în jurul pragului de 30 de ani, care au reuşit totuşi să dezvolte o firmă care şi-a găsit locul în piaţă, devenind în scurt timp un jucător de top.
    Mai mulţi avocaţi de la  PeliFilip şi-au completat educaţia prin absolvirea unor programe de învăţământ sau prin practică în străinătate, în Marea Britanie, Franţa, Germania, Olanda sau Belgia. Acest lucru le-a permis să îşi însuşească cunoştinţe de specialitate care nu sunt disponibile în România.
    De asemenea, avocaţii firmei au dobândit o experienţă practică importantă în cadrul unora dintre cele mai importante proiecte ca valoare şi însemnătate pentru economie ale ultimilor 10 ani.


    Sfaturi pentru tinerii manageri

    1. Să încerce, dacă poate, să intre într-un loc şi într-o activitate fiindcă îi plac, nu fiindcă se gândeşte că din asta o să obţină imediat ceva, anume bani. E foarte important să găsească ceea ce îi place şi îi dă un sens şi să nu lase nimic să vină în calea acestui lucru. Celelalte rezultate vor veni.

    2. Să îşi păstreze deschiderea.

    3. Să îşi întrebe, foarte atent, fricile. De foarte multe ori facem sau nu unele lucruri pentru că ne e frică, şi nici măcar nu ştim de ce ne e frică. Frica neexplorată ne închide.

    4. Să încerce să nu se uite la sine prin lentilele care au fost construite pentru el/ea de alţi oameni. S-ar putea să le răsune în minte: „Vai, ce bun eşti atunci când faci asta“, iar comportamentul său va reflecta acest lucru. Este însă doar o lentilă care i-a fost pusă.

    5. Să nu trăiască reţeta altora, să se desprindă, să înceapă să trăiască propria viaţă.

    6. Să-şi cultive prietenii – cu timp, cu preocupare, cu energie, cu emoţii. Să nu piardă legătura cu prietenii lor.

    7. Este bine să nu trăiască doar într-un univers, aşa cum ar fi cel profesional. Dacă se duce într-o bulă şi universul profesional se suprapune complet pe toată viaţa sa, atunci când va avea dificultăţi în job toată lumea sa se poate prăbuşi. Să nu piardă niciodată din vedere că lumea este mai mare decât orice face, în orice moment, indiferent de profesie.

    8. Sunt într-o perioadă în care trebuie să se ajute pe ei. Ştiu oameni care, tineri fiind, cred că pot să preia problemele celorlalţi în întregime şi cad sub această povară. La vârsta de început trebuie să se formeze pe ei, trebuie să investească în ei, să îşi cultive capacităţile, trebuie să se întrebe foarte des cine sunt.

    9. Să păstreze un echilibru între a face ceva cu sens şi a fi fericit.

    10. Să rupă lista asta de sfaturi şi să îşi trăiască viaţa liberi. Să asculte toate sfaturile care vin către ei, dar să nu le cadă pradă; să nu aibă impresia că cineva deţine soluţia pentru ei.

     

  • Sistemul de carduri va fi OPRIT. Cardurile de la cea mai mare bancă din România nu vor mai putea fi folosite

    „În intervalul 13.10.2018 ora 00:00 – 13.10.2018 ora 04:00, sistemul de carduri va fi oprit. Cardurile BCR nu vor putea fi folosite. Nici în reţeaua BCR şi nici în alte reţele de acceptare. În acest interval orar, NU vor putea fi utilizate echipamentele BCR: ATM-uri (Bancomate), MFM-uri (Maşini multifuncţionale), POS”, se subliniază într-un comunicat de presă transmis de BCR.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro