BusinessMagazin

Tag: baruri

  • Dansul la bară a devenit recunoscut drept sport. Când va fi inclus şi la Olimpiadă

    Dansul la bară a fost recunoscut de Global Association of International Sports Federation (GAISF) ca fiind sport şi aşa ar putea ajunge la Olimpiade. Katie Coates se lupta de 11 ani cu şefii forului mondial ce reprezintă sporturile omologate să includă şi dansul la bară în cadrul sporturilor recunoscute. A câştigat, acum e disciplină recunoscută şi scopul final e de a face parte şi din Jocurile Olimpice, potrivit Telegraph.co.uk

    “Din anii 2000 lumea a început să-l practice ca stil de fitness şi i-a luat latura sexuală. Dansul la bară nu e aşa cum crede majoritatea şi trebuie să-l priveşti ca să înţelegi”, a declarat Coates.

    De când federaţia a fost înfiinţată, “pole fitness”, o combinaţie de acrobaţii şi gimnastică, a devenit din ce în ce mai popular şi săli de sport din întreaga lume ţin cursuri.

    Dansul la bară, alături de skandenbergul, dodgeball (raţele şi vânătorii) şi alte asemenea sporturi, au la dispoziţie doi ani de zile pentru a satisface toate dorinţe GAISF pentru a deveni un sport pe deplin recunoscut şi eligibil pentru Olimpiadă.

     

  • Dansul la bară a devenit recunoscut drept sport. Când va fi inclus şi la Olimpiadă

    Dansul la bară a fost recunoscut de Global Association of International Sports Federation (GAISF) ca fiind sport şi aşa ar putea ajunge la Olimpiade. Katie Coates se lupta de 11 ani cu şefii forului mondial ce reprezintă sporturile omologate să includă şi dansul la bară în cadrul sporturilor recunoscute. A câştigat, acum e disciplină recunoscută şi scopul final e de a face parte şi din Jocurile Olimpice, potrivit Telegraph.co.uk

    “Din anii 2000 lumea a început să-l practice ca stil de fitness şi i-a luat latura sexuală. Dansul la bară nu e aşa cum crede majoritatea şi trebuie să-l priveşti ca să înţelegi”, a declarat Coates.

    De când federaţia a fost înfiinţată, “pole fitness”, o combinaţie de acrobaţii şi gimnastică, a devenit din ce în ce mai popular şi săli de sport din întreaga lume ţin cursuri.

    Dansul la bară, alături de skandenbergul, dodgeball (raţele şi vânătorii) şi alte asemenea sporturi, au la dispoziţie doi ani de zile pentru a satisface toate dorinţe GAISF pentru a deveni un sport pe deplin recunoscut şi eligibil pentru Olimpiadă.

     

  • Cât de repede dau faliment restaurantele din România

    Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât românii sunt pe ultimul loc în clasamentul european al cheltuielilor la restaurante sau cafenele, ca procent din veniturile unei gospodării. Potrivit Eurostat, românii cheltuie doar 1,1% din venituri la restaurante sau cafenele, în timp ce spaniolii alocă 14,6%. Media UE este de 6,8%.

    În plus, economia românească se îndreaptă către o criză acută de personal calificat, în condiţiile în care datele statistice arată că numărul locurilor de muncă vacante aproape s-a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016, potrivit unui studiu KeysFin – iar industria HORECA este printre cele mai afectate sectoare.

    Potrivit HORA, principala cauză pentru această întreagă situaţie o reprezintă lipsa educaţiei şi profesionalizării din industrie, care influenţează în mod direct politicile de personal şi managementul business-urilor.

    ”Să înţelegem o dată pentru totdeauna că nu mai putem face lucrurile după ureche! Educaţia şi formarea continuă reprezintă singura soluţie sustenabilă de a rezolva problema lipsei de personal calificat din industrie şi a combate managementul defectuos. Resursa umană este singura care poate, într-adevăr, să producă resurse noi. Un plan de business adaptat la realitatea economică românească este singurul care îţi poate oferi un viitor predictibil într-o piaţă mereu schimbătoare. De aceea, antreprenorii din HORECA trebuie să investească mai mult în obţinerea de know-how. Dacă vrei să fii mereu cu un pas în faţa celorlalţi, trebuie să participi constant la workshop-uri sau la cursuri de perfecţionare. Aşa că, înainte să dăm vina pe cauzele externe, să ne întrebăm dacă am făcut tot ce ţine de noi să ne asigurăm succesul”, arată Dragoş Petrescu, preşedinte HORA.

  • Companiile unor fraţi din Japonia au vânzări de peste 46 de milioane de dolari din mâncarea falsă

    Cele două companii din industria alimentelor false, conduse de fraţii Iwasaki, au vânzări anuale de 46 de milioane de dolari şi fabrică patru cincimi din piaţa replicilor în materie de alimente, din Japonia. Iwasaki, directorul uneia dintre companii, susţine că nu au competitori, în contextul în care vânzările celei de-a doua firme din domeniu reprezintă o zecime din vânzările lor.

    Pentru a realiza replicile de alimente, designerii merg în restaurant pentru a vedea cum prepară şi aranjează bucătarii alimentele din farfurie, apoi se întorc cu o schiţă arhitecturală, după cum o numeşte Iwasaki, cu fotografii şi notiţe despre textură, culori şi consistenţă. În fabrică, fiecare parte din farfurie este individual formată pentru a crea un mulaj de silicon, în care este turnat PVC, apoi este băgat în cuptor şi pictat manual sau cu un aerograf. Aceste tehnici sunt folosite pentru a crea diverse alimente, de la jumătăţi de ouă fierte la boluri cu tăiţei. Apoi, ingredientele sunt asamblate pentru a fi expuse.

    Printre alimentele greu de reprodus se numără peştele crud.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Bucureştiul se pregăteşte de festival şi ridică pretenţii la titlul de capitală a evenimentelor muzicale din România

    ”Planurile pentru un festival în Bucureşti le am de vreo doi ani. Dar este un eveniment foarte scump, fiind comercial; e scump din cauza artiştilor, pentru că cei de mainstage de EDM (electronic dance music – n.red.) cer foarte mult, între 200.000 şi 250.000 de euro. Să cheltuieşti un milion în avans e o problemă“, povesteşte Ioan Borzea.

    Prima ediţie a Sunwaves a avut loc în 2007, iar de atunci se află pe lista festivalurilor care nu trebuie ratate de iubitorii muzicii electronice. De-a lungul ultimilor 10 ani, la Sunwaves au pus muzică unii dintre cei mai de notorietate DJ ai lumii: Ricardo Villalobos, Richie Hawtin, DJ Sneak, Carl Cox sau Marco Carola sunt doar câţiva dintre cei care au urcat la pupitrul festivalului. Anul acesta, cea de-a 21-a ediţie a durat patru zile şi s-a desfăşurat pe plaja Crazy Beach din Mamaia Nord, din line-up făcând parte DJ români şi internaţionali, din ţări precum Germania sau Italia. Muzica de acest gen are din ce în ce mai mult succes în România, ca dovadă şi apetitul tot mai mare pentru evenimentele organizate în Cluj sau Iaşi. Cum a rămas, atunci, Bucureştiul în urmă? Ioan Borzea vorbeşte de patru festivaluri care s-au anulat, existând chiar şi discuţii ca Untold să vină în Capitală. Mai exact, au fost cinci evenimente în competiţie, dar Timeshift este singurul proiect rămas în picioare.

    Astfel, prima ediţia a Timeshift se va desfăşura la Romexpo, în perioada 20-23 iulie. Festivalul este prevăzut cu patru scene: Mainstage, unde vor avea loc evenimentele principale, scena Kristal, amplasată în pavilionul central, scena Control – unde vor fi şi artişti din clubul cu acelaşi nume – şi scena a patra, care va fi destinată genurilor drum’n’bass şi trance. Scena principală va fi în aer liber, iar muzica va ţine până la 2 dimineaţa, în vreme ce două dintre scene vor fi amenajate în corturi. ”Puteam să iau şi pavilioane, dar să băgăm oamenii în interior, în plină vară, în iulie, e destul de complicat. Aşa, scenele sunt deschise de la 9 seara la 7 dimineaţa“, spune Ioan Borzea.

    Primul artist care va apărea în cadrul evenimentului a fost contactat în decembrie, iar festivalul în forma actuală i-l datorează de fapt lui David Guetta. ”Noi am vrut iniţial să îl facem în septembrie şi să îl numim Equinox, pentru că era exact în zilele în care oamenii din Bucureşti îşi terminau vacanţele, şcolile începeau din nou şi aşa mai departe. Dar Guetta ne-a zis că are două date libere: 21 şi 22 iulie; în momentul respectiv ne-am mutat în iulie.“

    Lista de artişti care vor fi prezenţi la Timeshift e destul de lungă, dar trebuie menţionaţi măcar o parte dintre ei: David Guetta, DJ Snake, Above and Beyond, Orbital, Faithless, Markus Schulz, Chicane sau Loco Dice; toţi sunt nume cunoscute în lumea muzicii electronice. ”Am ales să reprezentăm curentele importante din muzica electronică, din punctul acesta de vedere am încercat să fim stricţi“, spune Ioan Borzea. ”Avem cinci promoteri diferiţi: unul pe trance, unul pe drum’n’bass, unul este pe indie, cei de la Control şi noi. Toţi îşi fac reclamă pe reţelele de socializare, dar noi coordonăm totul.“

    Bugetul festivalului se ridică la 2 milioane de euro, mare parte a banilor fiind destinată onorariilor cerute de artişti. ”În rest, logistica e cam la fel, din punct de vedere tehnic te costă mult doar scena principală. OK, preţurile noastre sunt mult mai mici decât cele ale Untold pentru că noi facem asta de ani de zile, avem parteneri cu care lucrăm de mult.“

    Preţul biletelor este mai mic decât în cazul altor festivaluri, ”pentru că este prima ediţie a festivalului şi vreau cantitate, aş vrea să îşi permită oricine; decât 20.000 de oameni care să dea 300 de lei pe un bilet, mai bine 40.000 de oameni cu bilete de 200 de lei.“ Din punct de vedere financiar, explică organizatorul Timeshift, un număr zilnic de 15.000 de participanţi ar fi suficient pentru break-even. ”Ai o bază care cumpără abonamente, iar apoi îi ai pe cei care cumpără doar bilete pe zile; adunaţi, ei pot să genereze şi un trafic de până la 200.000 de oameni. Ca aşteptări, noi am vrea să vedem 25.000 de oameni pe zi – 15.000 scena principală, 5.000 în pavilionul central şi 5.000 în celelalte două scene. Acesta este targetul; că facem 50.000 sau 15.000, rămâne de văzut.“

    Cât despre modalităţile de plată, Ioan Borzea explică de ce a ales sistemul cu jetoane în locul celui cu card, folosit la tot mai multe evenimente. ”Noi ne organizăm singuri barurile şi am considerat că la vânzarea cu card am pierde bani. Sunt foarte mulţi oameni implicaţi: te duci, îţi pui bani pe card, te duci la bar şi când ai ajuns ceri două cola, două cocktailuri şi două beri; barmanul trebuie să bată la casa de marcat ce ai comandat, tu trebuie să treci cardul prin aparat, primeşti bonul fiscal şi abia apoi primeşti băuturile. Sunt timpi morţi. În cazul jetoanelor e mult mai simplu, pentru că primeşti bonul fiscal la început, când le cumperi. Partea de comandă merge mult mai repede şi cozile sunt mai mici.“

    Competitorul cel mai mare al Timeshift în momentul de faţă e Neversea – festival aflat de asemenea la prima ediţie, organizat de cei care se ocupă şi de Untold –, pentru că se desfăşoară cu două săptămâni înainte. ”Cine vrea să meargă se poate duce şi aici, şi acolo“, spune Ioan Borzea. ”La noi avantajul e că vorbim de un festival în Bucureşti – nu te costă cazarea sau mâncarea.“

    Din cauza faptului că s-au anulat atât de multe festivaluri, sponsorii au devenit foarte atenţi, explică organizatorul. ”Au fost interesaţi, dar contractele efective le-am încheiat foarte greu şi pe alte sume. Dar faţă de cât avem noi bugetul, lucrurile sunt în regulă. Pentru prima ediţie, eu sunt mulţumit. Dacă avem la festival 25-30.000 de oameni, la anul o să sară preţul de patru ori. Important, pentru noi, e să ieşim anul ăsta pe zero.“ Cu toate acestea, printre sponsorii principali ai evenimentului se numără companii importante, precum Kaufland sau Ţiriac Auto.

    În funcţie de încasările din această perioadă, adică bilete vândute online, înainte de începerea oficială a festivalului, Timeshift ar putea avea nişte decoruri ”mai mari sau mai mici“; e în funcţie de buget, iar acesta se calculează şi în funcţie de încasări. ”Momentan suntem la varianta «să arate bine» – poţi să mai iei nişte lucruri în plus, dar mai bine te asiguri că lucrurile de bază sunt la locul lor, pentru că poţi oricând să suplimentezi.“ Organizatorii s-au promovat prin Festicket, care e un site internaţional de vânzare de bilete, cu o bază de clienţi ce numără 155.000 de persoane. ”Am promovat mult festivalul în Bulgaria, pentru că e aproape, în Moldova, Ucraina şi mai puţin în Ungaria, pentru că cei de acolo trag mai mult către festivalurile din Croaţia sau Serbia. Nu mă aştept totuşi să vină prea mulţi străini încă de la prima ediţie, poate în jur de 10%. Nu e ca la Sunwaves, care e pus deja pe harta mondială a muzicii house; acolo jumătate sunt străini, jumătate români.“

    Colaborarea cu autorităţile a decurs bine până acum, iar Ioan Borzea se aşteaptă la acest lucru şi în continuare. ”Până la urmă, cred că toată lumea îşi doreşte un festival în Bucureşti.“

  • În acest bar, berea vine cu trenul… la propriu – GALERIE FOTO

    Acestea folosesc un sistem de cale ferată în miniatură, ce însumează totuşi aproape 400 de metri în lungime, pentru a trimite băuturile acolo unde sunt cerute.

    Există deja trei astfel de restaurante în Praga, iar proprietarul se gândeşte să exporte sistemul. “Ne uitam la un loc potrivit pentru a deschide un bar în Statele Unite şi am ales Chicago”, povesteşte Petr Fridich, proprietarul reţelei Vytopna. “Ştim şi că există o puternică comunitate de nemţi acolo, aşa că berea va juca un rol important.”

    Dacă totul merge bine, Fridrich vrea să deschidă 30 de baruri şi restaurante în Statele Unite, urmând apoi să ofere francize în China.

    Sursa: Euronews

  • În acest bar, berea vine cu trenul… la propriu – GALERIE FOTO

    Acestea folosesc un sistem de cale ferată în miniatură, ce însumează totuşi aproape 400 de metri în lungime, pentru a trimite băuturile acolo unde sunt cerute.

    Există deja trei astfel de restaurante în Praga, iar proprietarul se gândeşte să exporte sistemul. “Ne uitam la un loc potrivit pentru a deschide un bar în Statele Unite şi am ales Chicago”, povesteşte Petr Fridich, proprietarul reţelei Vytopna. “Ştim şi că există o puternică comunitate de nemţi acolo, aşa că berea va juca un rol important.”

    Dacă totul merge bine, Fridrich vrea să deschidă 30 de baruri şi restaurante în Statele Unite, urmând apoi să ofere francize în China.

    Sursa: Euronews

  • În ce fel fotografiatul felurilor de mâncare modifică restaurantele

    Obişnuiţi deja să încarce online, pe Instagram sau altundeva, fotografii cu preparatele pe care le consumă în localuri, clienţii ştiu cam ce ar arăta bine pe internet, scrie Financial Times, iar restaurantele se străduiesc să le anticipeze gusturile pentru ca decorul, cu tot cu mese, veselă şi aranjamentul acestora, să-i îndemne să le pozeze.

    Aceasta presupune, spre exemplu, o atenţie mare acordată soluţiilor care-i ajută pe cei care văd online imaginile să recunoască localul, aşa cum procedează restaurantul londonez Bob Bob Ricard, care are suporturi de pahare cu sigla firmei şi butoane la fiecare masă pe care scrie cu litere mari „PRESS FOR CHAMPAGNE” („Apăsaţi pentru şampanie”) .

    Proprietarii de localuri au şi opţiunea de a apela la designeri specializaţi în industria ospitalităţii care să-i ajute să-şi facă restaurantele sau barurile mai prietenoase cu cei care vor să fotografieze meniul sau decorul, urmând exemplul hotelurilor care s-au întrebat primele, cu câţiva ani în urmă, cât de bine le-ar sta în poză. Designerii recomandă o mare atenţie la detalii, de la folia în care este ambalat un burrito şi cu care clienţilor le place să se joace şi să o împăturească în diverse forme înainte să o pozeze, pe care e bine ca localul să-şi pună sigla, la forma farfuriilor şi mărimea paharelor.

    Un restaurant italian din New York, Pietro Nolita, a ales să se distingă prin culoarea roz folosită din plin în interior, apărând pe Instagram chiar şi înainte de deschidere. Nu trebuie uitaţi nici cei care vor să facă fotografii în afara localului, pentru care trebuie amenajat un loc care să-i atragă şi să facă localul uşor de identificat, un restaurant grecesc din Londra, alegând, spre exemplu, să scrie o poezie pe faţadă.

  • Oraşul din România care merită să fie vizitat de turiştii din toată lumea. A fost capitală otomană timp de 160 de ani – GALERIE FOTO

    Potrivit US News, printre oraşele care merită să fie vizitate de turiştii din toată lumea, se numără şi Timişoara, care ocupă locul secund după Geneva. 

    Turiştii care vor să se aventureze în Timişoara, al treilea oraş ca mărime din România, pot admira clădirile cu influenţe arhitecturale baroce, scriu jurnaliştii de la US News. Oraşul a fost capitală otomană timp de 160 de ani, în acea perioadă fiind construit un front în perimetrul său.Părţi ale acestuia există şi astăzi, turiştii mai putându-se bucura de baruri de jazz, restaurante şi galerii de artă.

    Citiţi mai multe şi vedeţi imagini pe www.one.ro

  • Sezonul Wine barurilor. Cât se investeşte şi cum se fac bani din vin

    Citatul îi aparţine lui Michael Broadbent, unul dintre criticii de vin cu experienţa cea mai îndelungată în domeniul vinurilor, şi este ideal pentru caracterizarea uneia dintre cele mai recente tendinţe în industria HoReCa locală. Civilizarea prin vin reprezintă unul dintre principiile de business pe care, de câţiva ani, au început să se axeze şi fondatorii de wine baruri din România, care transformă obiceiul consumului de vin de calitate dintr-unul odinioară elitist, într-unul cât se poate de familiar pentru din ce în ce mai mulţi consumatori (şi, implicit, pentru bugete variate).

    În prezent, în Bucureşti există aproximativ 12 astfel de baruri, în contextul în care doar în Capitală oferta este una concludentă astfel încât să se facă această încadrare, potrivit lui Laurenţiu Mâţă, consultant în HoReCa şi fondator al companiei de consultanţă Top Hospitality Network România. El pune creşterea popularităţii acestui tip de afacere pe seama dezvoltării pe care a cunoscut-o industria vinului şi la noi în ţară, în ultimii zece ani. Cu această ocazie s-au înmulţit numărul de producători şi implicit, numărul de oameni activi în această industrie. „Inevitabil, industria a început să fie din ce în ce mai vizibilă în piaţă, alocând bugete de marketing substanţiale, fapt care a dus inevitabil la crearea unei nişe de clienţi mai mult sau mai puţin cunoscători, dar interesaţi de vinuri de calitate”, explică Laurenţiu Mâţă.

    Consultantul spune că investiţia într-un wine bar poate să varieze între 50.000 şi 120.000 de euro, în funcţie de dimensiunea spaţiului alocat, de calitatea finisajelor interioare sau de nivelul calitativ şi cantitativ al stocului de vinuri. Recuperarea acestei investiţii ţine de mai mulţi factori, printre care şi nivelul de management şi promovare pe care îl poate imprima afacerii proprietarul acesteia. „Să nu uităm că astfel de afaceri sunt încă la început şi nu au o piaţă de desfacere mare, ci una relativ mică.” Clientul care vizitează frecvent wine barurile îşi doreşte interacţiune constantă cu prietenii. „El îşi petrece timpul în aceste locaţii pentru a descoperi noi vinuri de care să se îndrăgostească. Are între 30 şi 50 de ani, este încrezător în gusturile sale şi îi place să povestească despre experienţele şi gusturile descoperite în lumea vinului”, descrie Mâţă profilul clientului acestor localuri.

    În ceea ce îi priveşte pe antreprenorii care se hotărăsc să deschidă o astfel de afacere, specialistul în HoReCa observă că afacerile de succes de acest tip sunt conduse de persoane bine pregătite în lumea vinurilor, care le cunosc şi despre care pot să povestească în mod constant clienţilor care le trec pragul. Dincolo de gusturi, arome şi buchete, lumea vinurilor înseamnă multă interacţiune umană. De regulă, cei care îşi deschid afaceri pe acest segment interacţionează frecvent cu lumea producătorilor de vin şi au un grad ridicat de cunoştinţe eonologice.

    Bogdan Sandu este unul dintre primii antreprenori de pe piaţa locală care au mizat pe un astfel de concept. El a început cu deschiderea magazinului de vinuri Ethic Wine, în 2008, şi a continuat, în 2014, cu extinderea prin wine barul Tasting Room by Ethic Wine, care include şi componenta de restaurant. Sandu a absolvit Dreptul în 2003, iar înainte de a se orienta spre o afacere cu vinuri a lucrat în domeniul imobiliar. După prăbuşirea pieţei imobiliare, a hotărât să îşi încerce norocul cu wine barul – era familiarizat cu domeniul datorită tatălui său, care produce vinurile Via Sandu pe un teren de 22 de hectare în Drăgăşani, Vâlcea (de aici pleacă anual circa 50.000 de sticle).

    Dacă fratele său s-a concentrat pe dezvoltarea producţiei în Drăgăşani, el a  investit 10.000 de euro în dezvoltarea magazinului de vinuri, în zona Floreasca; ulterior a cheltuit încă 10.000 de euro pentru mutarea într-o nouă locaţie, în aceeaşi zonă (în investiţie nu sunt incluse stocurile de marfă). „E o zonă bună; când am deschis noi nu era chiar atât de în vogă ca acum, când a devenit mai cosmopolită”, descrie el evoluţia cartierului. A pornit cu o selecţie de vinuri deopotrivă autohtone şi de import (50-50%); în prezent au ajuns la 800 de etichete. Face el însuşi selecţia vinurilor împreună cu Lucian, angajat care a lucrat încă de la început în cadrul Ethic Wine. Preţurile pentru fiecare sticlă pornesc de la 20-30 de lei şi depăşesc 2.500 de lei, însă segmentul cel mai vândut este al vinurilor cu preţuri cuprinse între 40 şi 60 de lei. „Nu putem compara piaţa de acum cu cea din urmă cu 10 ani; principala diferenţă este a numărului mare de etichete de vinuri româneşti. În 2008, erau trei-patru producători de vinuri româneşti, acum sunt 40-50; nu vorbim despre cele ieftine.” În prezent, vinurile româneşti domină vânzările: 60% din încasări se datorează celor româneşti, iar 40% sunt de import. Investiţia în magazin a fost recuperată încă din primul an de activitate, iar de atunci afacerea a crescut constant, chiar şi pe timp de criză. „Criza a adus schimbări în ce priveşte genul de vinuri alese; nu s-au mai vândut cele foarte scumpe, dar s-au vândut. Dacă mai demult oamenii îşi cumpărau şase sticle cu 2 milioane; în criză îşi iau şase sticle, de 70 de lei.”