BusinessMagazin

Tag: banca angliei

  • Peste un milion de britanici şi-ar putea pierde locuinţele dacă banca centrală creşte dobânda

     Persoanele care nu au profitat de dobânzile aflate la minime record pentru a-şi achita creditele riscă să fie copleşiţi de creşterea inevitabilă a acestora. Dobânda de politică monetară a Băncii Angliei se află la nivelul minim record de 0,5%, notează cotidianul The Guardian.

    “Creşterea costurilor pentru energie, alimente şi transport a absorbit orice venit excedentar pe care l-ar fi avut populaţia. Asta înseamnă că în unele situaţii nu mai au nimic pentru a face faţă unor rate mai mari la creditele ipotecare”, a declarat şeful organizaţiei Citizens Advice, Gillian Guy.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Semne bune de la Londra: economia creşte, bursa duduie, femeile se bucură

    BCC estimează că economia ar putea creşte cu 0,6% în T2, faţă de 0,3% în T1.

    Prima reuniune a comitetului de politică monetară prezidată de Carney s-a încheiat cu declaraţia fermă că programul curent de relaxare monetară derulat de bancă va continua. Aceasta a stârnit euforia pieţelor financiare, cu o creştere a indicelui FTSE 100 cu 6%; în acelaşi timp, lira sterlină s-a depreciat sub 1,50 dolari – un lucru numai bun pentru exportatorii britanici.

    Cu o carieră de 13 ani în Goldman Sachs şi de 7 ani ca guvernator al Băncii Canadei, Mark Carney (47 de ani) a figurat inclusiv în topul celor mai influenţi 25 de oameni din lume al revistei Time. Luni, când şi-a început serviciul ca guvernator al Băncii Angliei, a venit la lucru cu metroul, dimineaţa devreme, iar una dintre primele lui promisiuni a fost că se va întâlni cu un grup de femei care au protestat în faţa băncii contra eliminării efigiilor de femei de pe bancnotele în circulaţie.

    Elizabeth Fry, militantă pentru drepturile femeilor, era singura femeie reprezentată pe o bancnotă, cea de 5 lire, însă ea ar fi urmat să fie înlocuită în curând cu Winston Churchill. Carney, gentil, a promis că va discuta cu colegii săi dacă această înlocuire e chiar necesară.

  • Banca Angliei: Bula speculativă cu obligaţiuni pune în pericol sistemul financiar mondial

     Haldane a arătat că cel mai mare pericol pentru sistemul financiar ar fi o creştere semnificativă a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale, relatează The Guardian.

    “Cel mai mare risc pentru stabilitatea sistemului financiar mondial este o inversare dezordonată a tendinţei randamentelor obligaţiunilor”, a spus bancherul.

    El a semnalat faptul că “umbre” ale unei astfel de evoluţii au avut loc în ultimele două-trei săptămâni.

    “Am spart intenţionat cea mai mare bulă de obligaţiuni din istorie”, a spus Haldane, adăugând că “este nevoie de vigilenţă faţă de dezumflarea acestei bule”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Omul lor din Canada: cine e viitorul guvernator al Băncii Angliei

    Un om cu o carieră de 13 ani în Goldman Sachs şi de 7 ani ca guvernator al Băncii Canadei, Mark Carney (47 de ani) a figurat inclusiv în topul celor mai influenţi 25 de oameni din lume al revistei Time şi are reputaţia de “cel mai bun bancher central din lume”.

    Carney se bucură de o asemenea popularitate inclusiv pentru că, după cum a comentat ironic presa americană, efectele deciziilor sale mai puţin bune n-au apucat încă să se vadă. Soluţia lui în anii de criză a fost o relaxare agresivă a politicii monetare care a creat dezechilibre serioase, ţinând cont că datoria familiilor canadiene echivalează cu cca 170% din venituri – cu 40% peste cât aveau familiile americane la momentul de maxim al creditării.

    Cert că, după cum au observat comentatorii insulari, mesajul unei astfel de numiri este o dezavuare destul de clară de către George Osborne a corupţiei din sistemul bancar britanic care a dus la ruşinosul scandal al manipulării dobânzilor şi la un război între autorităţi şi bancherii dornici de creşteri ale bonusurilor indiferent de performanţele lor.

  • Prin canadianul Mark Carney, tentaculele băncii americane Goldman Sachs prind Banca Angliei

    Pe de altă parte, cu alegerea lui Carney la conducerea băncii centrale britanice, Goldman Sachs, una dintre cele mai influente, dar şi blamate din lume, îşi poate adăuga încă un star pe lista foştilor directori care au ajuns la şefia celor mai importante instituţii financiare din lume, scrie Le Monde. Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, a fost vicepreşedinte şi director executiv la celebra bancă americană. Carney a petrecut 13 ani ca director de top în subsidiarele Goldman din Londra, Tokio, New York şi Toronto. El a fost implicat chiar în scandalul crizei financiare din Rusia din 1998. Goldman a fost acuzată că, în timp ce consilia guvernul de la Moscova, paria contra posibilităţii ca Rusia să-şi ramburseze datoriile. Dar ce îl recomandă pe Carney pentru şefia Băncii Angliei sunt măsurile luate sub conducerea lui de banca centrală a Canadei, care au ajutat economia, una dintre cele mai mari din lume, să reziste crizei financiare şi să evite recesiunea. Exemplul Canadei a influenţat politicile Marii Britanii.

    Mai multe pe zf.ro

  • Numere cu adevarat mari

    200.000.000.000.000 este un numar mare si daca este vorba de
    dolari inseamna, intr-un fel, si mai mult. O sa intelegeti la ce ma
    gandesc privind harta care insoteste materialul; este vorba de o
    harta a lumii unde marimea statelor este influentata de valoarea
    datoriei externe. Harta, care nu reprezinta un concept nou, a fost
    realizata de SASI Research Group de la Universitatea din Sheffield.
    Statele verzi si mici au ponderea datoriei externe in PIB sub 30%,
    cele cu galben si mai umflate intre 30 si 60%, iar cele rosii au o
    datorie externa de peste 60% din PIB. Astfel familiarizati, putem
    observa lesne o societate occidentala superindatorata. Niste numere
    grozav de mari, daca e sa privim doar rosul labartat care acopera
    Europa. In astfel de cazuri, numerele isi pierd oarecum din
    relevanta, este de ajuns sa stim ca sunt mari si cresc
    intr-una.


    Un alt numar mare, dar intr-o alta nota, este 35.000.000. Este
    numarul persoanelor care sunt amenintate de saracie din cauza
    crizei, conform estimarilor unor economisti de la Banca Mondiala,
    in Europa si Asia Centrala. Acest lucru reprezinta practic o
    anulare a castigului inregistrat in perioada 1998 – 2008, cand in
    jur de 50 de milioane de cetateni din Europa Centrala si de Est,
    precum si din spatiul ex-sovietic si Turcia au inregistrat o
    crestere a veniturilor suficient de mare incat sa urce in zona
    clasei de mijloc. Fata de estimarile dinaintea crizei, Romania ar
    putea inregistra o crestere a saraciei de 9 – 12%, conform
    estimarilor specialistilor Bancii Mondiale, la fel ca in Ucraina,
    Turcia sau Croatia, in timp ce numarul persoanelor afectate de
    saracie in Polonia si Bulgaria ar creste cu 3 – 6%.

    Al treilea numar mare este 11,9. Adica procentele cu care a crescut
    economia Chinei in primul trimestru al anului. Unii vorbesc despre
    o supraincalzire a economiei chineze, dar, personal, cred ca
    disciplina de partid va gasi resurse sa depaseasca orice astfel de
    neplacere. Spun asta cu un oarece zambet, iar cresterea economica
    chineza am prezentat-o pentru comparatia utila si necesara cu
    degringolada restului lumii.

    Studiind harta celor de la Sheffield, vom gasi cu greu Romania,
    pentru ca este verde si mica; este numai un joc al numerelor,
    pentru ca am putea ajunge in scurt timp in situatia de a ne
    ingalbeni sau, de ce nu?, inrosi de-a binelea.

    Pentru ca nimeni nu vorbeste despre ce va face Romania in momentul
    in care banii se vor termina si cand FMI sau Uniunea Europeana vor
    avea pe cap chestii mai apasatoare decat situatia economica a
    Romaniei. Creditele acordate Romaniei sau pachetul de salvare a
    Greciei nu reprezinta nimic altceva decat o modalitate de a mai
    cumpara ceva timp. Timp pana la momentul in care banii se vor
    dovedi prea greu de gasit sau prea scumpi sau plecati spre alte
    zone ale globului. Iar economia isi va reveni greu, nu avem de ce
    sa nu il credem pe Andrew Haldane.

    Toate numerele mari pe care le-am insirat pana acum se vor traduce,
    cat de curand, in cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli. Este
    inevitabil: pastrand actualele ritmuri, ponderea datoriilor in PIB
    risca sa atinga cresteri de 300 – 400% in numai un deceniu. Nimic
    altceva nu ajuta, nici programele Rabla, nici intentiile de
    autostrazi, nici intentiile de a reduce personalul din
    administratii, nici jongleriile cu cifre. Cresteri de taxe si
    reduceri de cheltuieli, atat.

    I-as propune premierului Emil Boc sa isi atarne, in loc de harta
    lumii, pe peretele biroului, harta de la Sheffield. Si sa
    urmareasca cum Romania cea mica si verde se va mari virand spre
    galben si
    se va mari trecand spre rosu si se va mari si gata.