Primarul Bucureştiului are trei băieţi, unul din căsnicia anterioară şi doi din actualul mariaj.
Tudor Stefan, cel mai mare baiat al Gabrielei Firea, are 21 de ani şi apare în ultima declaraţie de avere a acesteia la rubrica ” bunuri mobile şi instrainate în ultimele 12 luni”, menţionează B1.tv
În urma unei vânzari aceasta a obţinut suma de 385.000 de euro, din care 240.625 de euro i-au revenit ei şi 144.375 de euro, fiului ei Tudor Ştefan, care astfel s-a trezit cu o suma uriaşa în cont.
Vlad Manases, un tânăr în vârstă de 28 de ani, din Cluj, a scris pe pagina de socializare că îl acuză de malpraxis pe Alexandru Georgescu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă, din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, pentru că i-a tăiat în mod greşit un deget.
„Îmi rup tendonul de la degetul mic cu două săptămâni în urma, la un festival, în cort. Banal. Trivial. Nu m-a durut nimic, doar am auzit un «pac» şi nu mai reuşeam să îmi extind complet degetul. (…) Ajung într-un final la Spitalul de Recuperare Cluj cu diagnosticul de un «Mullet Finger» la degetul 5 de la mâna stângă. După o zi întreagă de stat la cozi şi pe holurile spitalului, intru într-un final în operaţie. (…) Doi asistenţi mă aşteaptă în sala de operaţii. Mă pregătesc. (…) Îmi pun asistenţii un garou pneumatic pe braţul stâng, îl pornesc şi îmi injectează în braţ un anestezic puternic. Îl cheamă pe profesor, acesta fiind deranjat doar când masa este pusă şi tacâmurile sunt pregătite. Vine profesorul şi începe să taie. După o jumătate de oră încep să îmi pun întrebări. Braţul începe să mă doară groaznic şi mă gândesc în momentul acela că degetul meu mic e cam ferit de băieţii aceştia care se distrează de minune. Îi spun doctorului că anestezia şi-a făcut bine efectul în sensul în care nu simt că lucrează la degetul mic. Profesorul se opreste şi mă întreabă: «Dar nu la degetul mijlociu ai probleme? ». «Nu, domnule doctor, degetul mic este cel afectat», scrie tânărul de 28 de ani, pe reţeaua de socializare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Primarul Bucureştiului are trei băieţi, unul din căsnicia anterioară şi doi din actualul mariaj.
Tudor Stefan, cel mai mare baiat al Gabrielei Firea, are 21 de ani şi apare în ultima declaraţie de avere a acesteia la rubrica ” bunuri mobile şi instrainate în ultimele 12 luni”, menţionează B1.tv
În urma unei vânzari aceasta a obţinut suma de 385.000 de euro, din care 240.625 de euro i-au revenit ei şi 144.375 de euro, fiului ei Tudor Ştefan, care astfel s-a trezit cu o suma uriaşa în cont.
În alte zone din ţară sunt companii care dau bonus 1.000-1.300 de lei celor care recomandă sau aduc oameni care pot fi angajaţi.
Oana Botolan Datki, SEE managing partner la Consulteam, spune că firmele au ajuns să aplice politica de recrutare: Îi angajez pe toţi cei care vor să lucreze la mine. Adică nu mai contează ce ştiu, ce pot face, ci doar să vină să lucreze.
Piaţa muncii din România a dat atât de mult în clocot încât riscă să se evapore de tot în timp: şomajul a coborât la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani, 4,7%. Pur şi simplu nu mai ai de unde să atragi oameni din intern.
Conform ultimelor date Eurostat, pe medie, un tânăr din România se mută de la părinţi la 27,9 ani faţă de 26,1 ani cât este media Uniunii Europene.
O schimbare de trend în România: fetele pleacă de acasă la 25,6 de ani, o vârstă în scădere, în timp ce băieţii pleacă la 30 de ani, o vârstă în creştere. Confortul de acasă de la mama pentru băieţi este destul de greu de înlocuit, având în vedere că fetele vor să aibă cariera lor, iar casa trece pe locul trei. Vacanţele sunt pe locul doi.
În Europa, în medie, fetele pleacă de la părinţi la 25,1 ani, în timp ce băieţii la 26,1 ani.
În Italia, băieţii pleacă de acasă la 31,3 ani, iar fetele la 29 de ani. În Suedia, băieţii pleacă la 19,7 ani, iar fetele la 19,6 ani.
Când pleci de acasă este de presupus că ai un job sau că eşti în căutarea unuia. România începe puţin să se schimbe în sensul că noua generaţie, având confortul de acasă, aşa cum este el, nu se grăbeşte să-şi caute un loc de muncă, preferând spre exemplu, să-şi continue studiile cu un master. Va vedea el mai încolo ce va face cu acest lucru.
Dacă au nevoie de bani se angajează în retail, în call-centere, în cafenele, de unde pot să plece şi mâine, dacă nu au chef să mai dea telefoane sau să vorbească cu clienţii. De multe ori nici nu mai anunţă că nu mai vin la muncă, iar companiile se trezesc fără om la job. De unde să găsească altul în 10 minute?
Pe de altă parte, sindicatele, ce-i drept, au o voce mai scăzută în zilele noastre, încearcă să obţină tot timpul bani mai mulţi pentru membrii lor. Până acum nu am auzit să aibă politici în care să ţină oamenii în firmă, să ajute într-un fel sau altul angajatorul să aibă o fluctuaţie mai redusă de personal, sau chiar să găsească angajaţi pentru companii.
Poate sindicatele ar trebui să-şi facă firme de personal, ca Adecco, de exemplu, ca să susţină companiile şi până la urmă să ţină joburile aici, în oraşul lor sau în România. Dar mai mult decât atât, să ţină într-un fel sau altul oamenii la job. Pe vremea lui Ceauşescu se dădeau case prin intermediul sindicatelor. Dacă atunci a fost un lucru bun, ce a permis o urbanizare accelerată a României, poate ar trebui să se scoată din istorie aceste modele de atragere şi ţinere a forţei de muncă. Dar poate nu e treaba lor, deşi ar trebui să fie.
România este într-un moment favorabil pentru piaţa forţei de muncă, având în vedere că acum cererea este mai mare decât oferta. Ce-i drept poate să fie o cerere înşelătoare, respectiv să fie doar din câteva sectoare unde se înregistrează creşteri susţinute: automotive, retail, industria hotelieră şi de restaurante, unde salariile sunt mai mici, şi IT, service-centere, unde salariile sunt mai mari.
La polul opus, din perspectiva ofertei, oamenii sunt total bulversaţi întrucât nu ştiu încotro să se ducă. Dacă ai început într-o industrie, într-un anumit sector, este destul de greu să schimbi domeniul de activitate. Este greu să treci din retail sau cafenea în industria pură, chiar şi la bandă.
De asemenea, planurile de carieră există, mai cu seamă în planurile celor de la HR, care trebuie să facă unui candidat capul calendar, în încercarea de a convinge că la ei este cel mai bun loc pe care poate să-l găsească un angajat. Şi pentru companii este greu să mute un om de la o secţie la alta şi atunci uită de acest plan de carieră sau îl aplică doar când pleacă cineva şi trebuie înlocuit peste noapte.
Indiferent cum este acum situaţia, piaţa muncii, angajatori şi angajaţi deopotrivă trebuie să se bucure, fiecare în felul lui, de acest tablou suprarealist din România: primeşti bonus dacă te prezinţi la muncă.
Bianca Bree, fiica cunoscutului actor Jean-Claude Van Dame îşi doreşte să îi calce pe urme tatălui său şi să joace pe marele ecran. Mai mult de atât, fiica lui Van Damme este un exemplu de fitness ce impresionează orice iubitor de sport.
Bianca a apărut deja în filme precum “The Shepherd: Border Patrol”, “Assassination Games”, “Six Bullets”, “Full Love”, “Enter the Fist and the Golden Fleece” şi “Paranormal Activity Security Squad”.
Primarul Bucureştiului are trei băieţi, unul din căsnicia anterioară şi doi din actualul mariaj.
Tudor Stefan, cel mai mare baiat al Gabrielei Firea, are 21 de ani şi apare în ultima declaraţie de avere a acesteia la rubrica ” bunuri mobile şi instrainate în ultimele 12 luni”, menţionează B1.tv
În urma unei vânzari aceasta a obţinut suma de 385.000 de euro, din care 240.625 de euro i-au revenit ei şi 144.375 de euro, fiului ei Tudor Ştefan, care astfel s-a trezit cu o suma uriaşa în cont.
Speranţa medie de viaţă varianză în funcţie de amplasarea geografică, de sex şi influenţată de factori de lifestyle sau mediu.
Potrivit datelor sursei citate mai sus, bărbaţii elveţieni trăiesc cel mai mult, anume 81,3 ani, în timp ce femeile japoneze conduc clasamentul cu 86,8 ani. De asemenea, islandezii, australienii sau suedezii trăiesc mult, în jur de 80 de ani, în timp ce femeile din Singapore, Spania sau Coreea trăiesc în jur de 85-86 de ani.
La capătul opus, bărbaţii şi femeile din Sierra Leone trăiesc cel mai puţin, 49,3 de ani respectiv 50,8 ani.
În Rusia, Belarus şi Lituania există cea mai mare diferenţă a speranţei de viaţă dintre bărbaţi şi femei, peste 11 ani. Asta din cauza faptului că bărbaţiii din aceste ţări beau şi fumează mult, potrivit unui articol BBC. Cele mai mici diferenţe la acest capitol s-au întâlnit în ţările Mail, Bhutan sau Burkina Faso.
Un fapt mai puţin cunoscut este faptul că femeile care nasc băieţi trăiesc mai puţin. Potrivit unui studiu realizat în ţările scandinave, riscul de moarte al unei femei creşte cu 7% cu fiecare băiat născut. Cauza ar putea fi faptul că băieţii sunt mai mari şi mai graşi la naştere decât fetele, fapt care le afectează corpul femeilor, dar şi din cauza faptul că femeile trebuie să producă mai mult lapte pentru a hrăni copilul, ceea ce duce la un consum de energie mai mare.
Primarul Bucureştiului are trei băieţi, unul din căsnicia anterioară şi doi din actualul mariaj.
Tudor Stefan, cel mai mare baiat al Gabrielei Firea, are 21 de ani şi apare în ultima declaraţie de avere a acesteia la rubrica ” bunuri mobile şi instrainate în ultimele 12 luni”, menţionează B1.tv
În urma unei vânzari aceasta a obţinut suma de 385.000 de euro, din care 240.625 de euro i-au revenit ei şi 144.375 de euro, fiului ei Tudor Ştefan, care astfel s-a trezit cu o suma uriaşa în cont.
Pentru 495 de dolari pe lună, academia de business Spark îţi va învăţa copilul câte ceva despre elasticitatea cererii în funcţie de preţ şi despre etica în afaceri – ce are prioritate, profitul sau clientul?
Povestea de mai jos nu este o exagerare şi nicio fantezie. Este experienţa unei familii – tatăl, Peter Robison, este jurnalist la Bloomberg – cu o formă suplimentară de educaţie pentru copii, una care face din micul cerşetor de bani de buzunar un mic capitalist sau poate, mai încolo, un mare milionar.
Într-una din zilele verii, pentru a-şi ţine ocupaţi cei doi băieţi şi poate pentru a-i învăţa câte ceva despre ce înseamnă să câştigi bani, Peter Robison şi soţia sa au instalat la marginea aleii un stand cu limonadă. Ea a dus afară o masă roşie veche pe care o are de când era copil şi l-a ajutat pe fiul cel mai mare, în vârstă de cinci ani, să scrie frumos „limonadă” şi „5 cenţi” pe un carton mai gros. Dacă vecinii care treceau pe acolo se opreau, cel mai tânăr, care are trei ani, turna repede suc într‑un pahar de plastic, iar fratele mai mare număra încet mărunţişul primit rest. Clienţii le lăsau adesea un dolar întreg şi nu mai cereau restul şi, până la sfârşitul după-amiezii, strânseseră opt dolari. Mai apoi cel de cinci ani ne-a stârnit amuzamentul când ne-a explicat cum au reuşit să strângă aşa o pradă: „Eu nu dau rest”.
Jurnalistul s-a gândit că e mândru de odraslele sale şi că ideea descoperită de copii merita ţinută minte. Mândria l-a ţinut până săptămâna următoare, când l-a întâlnit pe Chuchi Arevalo, fondatorul unei academii de afaceri pentru tineret populare printre părinţii corporatişti sau cu funcţii bine plătite din Washington. I-a explicat, cu foarte multe cuvinte, că eforturile celor doi băieţi sunt o ruşine antreprenorială. Absolvent de MBA şi fost consultant bancar, Arevalo a dezvoltat un plan de studii pentru copii de cel puţin cinci ani. Explicaţiile lui pornesc cu standul de limonadă – un vehicul pentru lecţiile de strategie, operaţiuni şi finanţe. „Nu este doar o joacă nevinovată”, spune el.
Cei care administrează un stand de succes au un plan de marketing: fluturaşi publicitari, activitate pe reţelele de socializare, parteneriate cu echipele sportive ale şcolii. Cunosc costurile pe partea de aprovizionare şi marjele brute. Şi îşi diversifică mereu sursele de venituri. „Poţi aduce în ofertă prăjiturele sau banane sau orice alte fructe care ţi-ar permite să vinzi mai multe lucruri?”, întreabă el. „Apropo, ce vei face la iarnă? Nu vei vinde limonadă rece. Atunci ce zici de ciocolată caldă?” În acest punct, jurnalistul încerca să se decidă dacă Arevalo este un motor al capitalismului american sau un robot care ucide inocenţa.
Compania sa se numeşte Spark Business Academy, iar Peter Robison văzuse cursurile descrise pe un fluturaş informativ într-o tabără de vară, alături de propuneri mai normale de distracţie cum ar fi arta, muzica şi sporturile. Fluturaşul avea poze cu moguli de clasa a patra în costum vorbind la telefonul mobil şi promitea că şcoala îi va învăţa pe copii lucruri precum „cultivarea unei gândiri antreprenoriale” şi „construirea unui portofoliu de acţiuni”. Arevalo i-a propus să îl însoţească în cea mai îndrăzneaţă tabără a sa, Tabăra Viitorilor Miliardari. Aceasta ţine o săptămână şi cuprinde cursuri de 495 de dolari despre bugete, investiţii, etică în afaceri, leadership şi spirit antreprenorial.
Iar jurnalistul de la Bloomberg a avut parte de o experienţă interesantă când a dat curs invitaţiei. În prima zi, lângă o biserică baptistă cu coloane albe dintr-un colţ plin de verdeaţă al oraşului Arlington, parcarea plină cu maşini Volvo şi Toyota Prius s-a umplut cu copii şi părinţi. Cei mai mici, copii de şase până la zece ani, s-au dus în biserică, unde un doctorand al Universităţii George Washington îi punea la lucru – elaborarea unor planuri de afaceri. Unii făceau desene cu produsele lor (era în august, iar îngheţata era o temă care apărea frecvent), în timp ce alţii completau formulare cu estimările de preţ, costuri, venituri şi profit.
„În ce constă misiunea noastră?”, a întrebat un copil de clasa a patra.
Copiii mai mari, de 11-16 ani, s-au adunat jos, într-o cameră mare cu multe mese lungi – camera corului. Arevalo a preluat conducerea. El a trecut rapid în revistă pietrele de reper ale vieţii. Carduri de credit. Calificativele date de creditori debitorilor. Creditele studenţeşti. Portofoliile de investiţii. Poate chiar şi conducerea unei companii şi rezolvarea problemelor dificile de afaceri. „Să ştii să conduci – acesta este cel mai important lucru pentru voi”, spunea el la un moment dat, prima din multele dăţi din acea săptămână când a deviat spre limbajul corporatist.
Pentru a distra grupul de vreo 12 adolescenţi – care puteau la fel de bine să se bălăcească la piscină, sau să pună la cale trăsnăi sau să se bucure în orice alt fel de vacanţa de vară –, Arevalo nu glumea şi nici nu cânta la chitară. În schimb, a efectuat câteva calcule pe o foaie proiectată pe un ecran mare, aşa cum se face de obicei la o şedinţă cu bancheri. Jurnalistul avea să constate că stilul nu diferea prea mult de cel format la locul de muncă anterior, la firma de consultanţă PwC, unde era tot un fel de profesor. Clasa a păstrat o tăcere de mormânt când Arevalo a enumerat factorii care influenţează un scor FICO şi a arătat cum se pot construi rezerve pentru anii bătrâneţii prin magia câştigului din investiţii.
Când profesorul a făcut observaţia că Facebook a refuzat cândva o ofertă de cumpărare de un miliard de dolari de la Yahoo!, un tânar de 11 ani cu ochelari l-a întrebat cât valorează acum reţeaua de socializare. „Foarte bună întrebarea”, spune Arevalo, căutând să explice ce înseamnă capitalizarea de piaţă (iar răspunsul, pe baza preţului acţiunilor din acea zi, a fost 359 miliarde de dolari).
Primarul Bucureştiului are trei băieţi, unul din căsnicia anterioară şi doi din actualul mariaj.
Tudor Stefan, cel mai mare baiat al Gabrielei Firea, are 21 de ani şi apare în ultima declaraţie de avere a acesteia la rubrica ” bunuri mobile şi instrainate în ultimele 12 luni”, menţionează B1.tv
În urma unei vânzari aceasta a obţinut suma de 385.000 de euro, din care 240.625 de euro i-au revenit ei şi 144.375 de euro, fiului ei Tudor Ştefan, care astfel s-a trezit cu o suma uriaşa în cont.