BusinessMagazin

Tag: adrian sirbu

  • Adrian Sârbu: Nu văd interesul PSD în comasarea alegerilor, nici al cetăţeanului

    Nemo: Anul acesta se votează de cel puţin patru ori. Coaliţia PNL-PSD şi preşedintele Klaus Iohannis doresc comasarea alegerilor, justificând că este un efort financiar foarte mare. Eşti de acord cu comasarea?

    Hofi: Comasarea este unul dintre cei mai nefericiţi termeni pe care i-am auzit, la fel ca şi acea rotativă de care noi am râs şi în băşcălie am transformat -o în democrativă. Dubios şi decisiv în acelaşi timp este faptul că Klaus Iohannis girează de la Strasbourg pentru această comasare pe care o vrea el, adică să unească alegerile, să nu se mai ducă românii să voteze când e cazul pentru alegeri primare sau când e cazul pentru alegeri europarlamentare. ”Hai să le votăm la grămadă”, zice întâiul stătător al ţării, Klaus Iohannis „că vedem ce o ieşi”.

    Adrian Sârbu: Tot zici că le ştii pe toate. Şi tu, şi Nemo. De ce vor ăştia comasare? Spune şi mie. Fac pe prostul şi nu înţeleg.

    Hofi: Nu ştiţi?

    Adrian Sârbu: Nu vreau să ştiu, nu vreau să ştiu.

    Hofi: Mă uit în dicţionar. Mi-e jenă de cuvântul ăsta comasare şi am intrat pe dexoline.ro.  A comasa -reunire a loturilor de teren, a unităţilor agricole, industriale, comerciale, a instituţiilor. Deci, reunim loturi de teren, asta facem, suntem pe tarla, jucăm ca pe tarla. Asta-i comasarea.

    Adrian Sârbu: Şi cât comasează PNL-ul şi cât PSD-ul? Ai calculat, îţi imaginezi?

    Hofi: PNL-ul nu are prea mult pământ pentru că nu prea are cum să aibă.

    Adrian Sârbu: De ce?

    Hofi: Sunt profesii liberale, sunt avocaţi, profesori, doctori. Ăia sunt…

    Adrian Sârbu: Şi PSD-ul are mai mult pământ, nu?

    Hofi: Aşa e şi firesc.

    Adrian Sârbu: Deci, dacă pun ăştia pământul la un loc, comasează toate pământurilor lor, fac jumate de Românie sau 80% din terenul României, ce zici?

    Hofi: Poate înseamnă ocuparea ţării comasarea.

    Adrian Sârbu: E deja ocupată. Tu ce zici, Nemo? De ce Rareş Bogdan, care e un fost coleg al nostru foarte apreciat, din toate punctele de vedere, inclusiv estetic, de ce e atât de vocal să facă această comasare? Te ai gândit? L-ai întrebat?

    Nemo: Le stă rău în buzunar un miliard? Pot să facă multe alte lucruri cu miliardul ăla. Pot să cumpere voturi, de exemplu. Vedem ce au votat românii pentru că vocile politicienilor …

    Adrian Sârbu: Câţi au votat?

    Hofi: 10.000 de electori. Hai să-i numim electori.

    Adrian Sârbu: 10.000 de electori.

    Hofi: 55% au spus că nu sunt de acord cu comasarea, 45% au spus că da.

    Adrian Sârbu: Ăştia care au votat pentru comasare, ai vreo idee de ce au făcut asta? Că sunt totuşi aproape 50% din votanţii noştri, oameni pe care îi respectăm.

    Hofi: Foarte mult. Că le e scârbă de alegeri, e o versiune.

    Adrian Sârbu: Cei care nu sunt de acord, de ce crezi tu că nu sunt de acord?

    Nemo: Le e indiferent cine iese la putere pentru că văd că oricum e degeaba din moment ce două partide care erau tradiţional opuse, care erau tradiţional adverse, deodată vedem că îşi dau mâna şi conduc România, democrativa. Ce sens mai are să voteze omul?

    Adrian Sârbu: Rareş Bogdan e interesat ca PNL să rămână la putere. El îşi joacă foarte bine partitura de lider al PNL. De ce? Astăzi PNL e într-o dificultate. Dificultatea lui se numeşte moştenirea Klaus Iohannis. Şi atunci dl. Rareş Bogdan a venit cu o sugestie, cu o soluţie, care îi foloseşte PNL. Şi s-a gândit foarte serios: „Domne, noi venim şi votăm cu primarii acum, ne scad şi costurile de campanie electorală, nu ne mai costă din februarie până în septembrie, ne costă din februarie până în iunie, unde a pus liberalul ştampila pe primar, a pus şi pe lista de europarlamentare”. Eu nu ştiu ce o să ceară dl. Ciolacu partenerilor lui de coaliţie ca să voteze joi comasarea asta. Eu nu ştiu ce o să ceară. Probabil că o să ceară ceva şi PNL va trebui să ofere acest ceva. Deci acum PSD trebuie să salveze PNL.

    Nemo: Pe mine mă interesează dacă politicianul mă întreabă şi pe mine dacă sunt de acord cu comasarea asta. Dar nu e firesc, din moment ce îmi schimbi o lege electorală să mă întrebi şi pe mine, votant, dacă sunt de acord cu asta?

    Adrian Sârbu: E prima decizie politică majoră şi este decizia care va cimenta o alianţă care o să mergă, teoretic, următorii 5 ani. Această alianţă va cheltui în interesul membrilor ei, am spus care sunt, miliardele de euro pe care le va genera bugetul, plus ce va veni de la PNRR. E în interesul României?

    Nemo: Nu.

    Adrian Sârbu: Tu spui: „domne, nu e în interesul meu”. Deci trebuie să vedem dacă e în interesul României ceea ce vor face ei. Dar e cert, şi aici suntem de acord, că din punct de vedere al principiilor democraţiei, care sunt fundamentale pentru deţinerea şi exercitarea puterii, noi aici avem de-a face cu un abuz. Eşti de acord, nu? Vorbim de o reacţie împotriva unui monopol politic, care este actuala democrativă.

     

    Sondajul Mediafax-ZF-Aleph News a fost realizat pentru emisiunea Ştiu pe ce lume trăiesc

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF- Aleph News

    1. Anul acesta se votează de cel puţin 4 ori. Coaliţia PNL-PSD şi preşedintele Klaus Iohannis doresc comasarea alegerilor, justificând că este un efort financiar foarte mare. Eşti de acord xcu comasarea?

    DA -45%

    NU-55%

     

    1. Tehnologia digitală îţi permite să votezi direct, instantaneu şi sigur. Eşti de acord cu implementarea votului electronic la toate alegerile din România?

          DA -66%

          NU-34%

     

    1. Astăzi votezi direct doar preşedintele României, primarul şi preşedintele Consiliului Judeţean. Vrei să alegi, tu, direct, pe cei care ocupă principalele funcţii în stat? (Preşedinte, prim-ministru, miniştri,deputaţi şi şef Camera Deputaţilor, senatori şi şef Senat, membri şi şefi consiliu local/judeţean, şef Poliţie locală, judeţeană, naţională, şefi servicii secrete, preşedinte şi consilieri Curtea de Conturi, procuror-şef de Parchet local/ judeţean/naţional, preşedinte şi judecători Curtea Constituţională, membri CSM, preşedinte şi judecători Curtea Supremă de Jusitţie)

            DA -72%

            NU-28%

     

  • Adrian Sârbu: Telefonul mobil este o fereastră către lumea virtuală. El trebuie folosit în clasă ca mijloc de învăţare. Confiscarea telefonului în şcoală este un abuz, o limitare a libertăţii elevului

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? A doua întrebare: eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti tu? Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi şi în ipostaze virtuale? Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media şi pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învăţare.

    Adrian Sârbu: Copilul se naşte cu mobilul în mână. Cred că pe la doi ani prinde mobilul. Cinci ani de zile părintele a administrat relaţia cu mobilul. Mobilul ce este? O fereastră către lumea virtuală, evident. I-a administrat felul în care acest copil se uită pe această fereastră. Şi dacă a ştiut să-l educe să se uite corespunzător, copilul a deprins atât knowlegde şi s-a şi dezvoltat emoţional. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. „Cum să vorbeşti tu copil, în clasa mea, profesor, când tu trebuie să mă asculţi când scriu eu pe tablă”. „Doamnă, nu vă supăraţi, nu-mi place fusta dvs, şi nici bluza, şi scrieţi şi neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferaţi de pe tablă în mobil ce scrieţi dvs? Că poate pot să citesc pe mobil, că eu aşa m-am învăţat, doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit cinci ani cu mobilul… şi să vă mai spun ceva dna profesoară. Eu ştiu să scriu şi să citesc”. ”Aaa, nu ştii să scrii de mână. Nota 4”. „Dnă, ştiu să scriu. Uitaţi, apăs aici şi scriu. Şi ştiu să şi citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter.” „Aa, păi eu nu l-am citit încă”. „Mai aveţi timp, doamnă, da, în altă viaţă”. Şi, mi-a fost teamă că miniştrii noştri o să voteze cu dna Deca. Greşit! E valul ăsta nesfârşit să nu-i lăsăm pe copii în social-media. E formă de socializare social-media. Să nu-i lăsăm pe copii cu telefonul în clasă. Dragi miniştri, care aţi votat. Şi acum mă adresez la singular. Dragă spectator, dragă doamnă care ai votat şi ai spus să-i luăm copilului telefonul. Nu cred că ai făcut bine. Deloc. Pentru că, copilul dvs sau al tău, cum vrei, e băgat într-o pârnaie în momentul în care îi iei telefonul. Copilul dvs a fost învăţat cu acel telefon aşa cum a fost învăţat să mănânce o anumită mâncare, să poarte anumite haine, să aibe anumite obiceiuri, să se exprime într-un fel, că l-aţi educat sau l-ai educat. De ce accepţi să-i ia mobilul? Că se joacă pe el? Poate că lecţia respectivă nu este suficient de interesantă, nu este emoţional adecvată pentru copilul tău şi, din punct de vedere informaţional, interesantă pentru curiozitatea lui. Şi el poate crede că are libertatea şi dreptul să-şi folosească timpul aşa cum are orice om din lumea asta. Deci, tu dacă accepţi asta, accepţi că privezi copilul tău de libertate. Dar oamenii nu au voie să fie liberi de când s-au născut? Trebuie să fie liberi numai de la 18 ani sau de la 14 ani? Copilul tău nu vrea să omoare pe nimeni, vrea să fie liber. Eu cred că părinţii au ca obligaţie să spună următorul lucru: „dragă domnule profesor, copilul meu se bucură de aceleaşi drepturi, libertăţi, dar şi obligaţii, ca orice om. Copilul meu, din păcate, nu e reprezentat de un Partid al Copiilor.”

    Hofi: Îl faceţi până la urmă?

    Adrian Sârbu: Da. Şi eu părinte, acum sunt şi părinte şi copil, am să propun o schimbare majoră a Constituţiei şi anume Parlamentul să fie făcut nu din cetăţeni care au minim 30 de ani, cum e la Senat la noi sau nu ştiu, 28, nu, Senatul României să fie alcătuit din cetăţeni care au maxim 18 ani. Aoleu! Şi Camera Deputaţilor? Maxim 16 ani. Şi preşedintele? Maxim 10 ani. Hai, 12, merge! Şi prim-ministrul? Între 6 şi 8. Asta propun eu din partea Partidului Copiilor. De ce? pentru că aceştia oameni sunt şi ei oameni, nu sunt omuleţi, că sunt mai micuţi. La 12 ani sunt mai dezvoltaţi ca mulţi. Şi aceşti oameni vă dau o percepţie mai reală, mai puternică, mai adâncă asupra libertăţii. Poate au o onestitate mai mare decât cei care ne reprezintă azi în mod fraudulos, de fapt fraudulos, şi nedrept în calitate de lideri. Şi atunci, până schimbăm Constituţia, v-aş ruga doamna Deca, doamna Leca, lăsaţi copiii, cum spune dl. Nemo, lăsaţi copiii, respectaţi libertatea copiiilor şi, dacă tehnologia şi dl. Steve Jobs au inventat iphone-ul, dvs. trebuie să găsiţi soluţii pentru a folosi această fereastră către lume ca să vă luminaţi copiii, da? De aia sunteţi dascăli şi nu sunteţi gardieni.

     

     

     

  • Adrian Sârbu: Pentru a maximiza şansele de carieră ale copiilor lor, părinţii trebuie să aibă dreptul de a investi alocaţia pentru educaţie în şcolile şi profesorii cei mai buni

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? A doua întrebare: eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti? Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale? Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45% nu.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, minim, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării. Eu aş vrea să învăţ cinema de 50 de ani şi sigur că aş putea să mi-l iau profesor pe Martin Scorsese.

    Hofi: Dar vă ştiţi cu el, ce să mai…

    Adrian Sârbu: Cetăţeanul ăsta are abilităţi… sau Coppola. Oamenii ăştia au abilităţi de educatori, de mentori. Cu siguranţă că aş învăţa de la ei. Vreu să învăţ matematică. Mi l-aş lua pe Moisil, că ţi-am vorbit demult de Moisil, care era un filosof al matematicii. Şi cum măi, din clasa I să înveţi matematică? Vreau istorie? L-aş lua pe Răzvan Teodorescu, care mi-ar povesti istoria României, da? Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii? Trebuie să înveţe să gândească. Eu în clasa I trebuie să-mi cunosc corpul. E cumva în programa de clasa I să ne cunoaştem corpul? „Aoleu, vrei să vorbeşti de educaţie sexuală, că noi vrem să facem educaţie religioasă, să ştim despre D-zeu, sfinţi, Rusalii, Sf. Maria”.

    Nemo: Cunoaştem corpul profesoral în clasa I.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să-mi cunosc corpul în clasa I. Şi ştii ce vreau să cunosc cel mai mult? Uite chestia asta, mâna. De ce? De la doi ani, şi acum am 7 ani, mi-a nimerit un iphone în mână. Aş vrea să găsesc un profesor să mă înveţe să-mi învăţ mâna. Ceea ce, într-adevăr, în şcoala tradiţională se făcea natural. De ce? Gândirea mea se obiectiva prin mână. Scriam. Şi prin ce? Prin privire. Să mă înveţe să-mi folosesc privirea. Cum adică? Să-mi economisesc lumina ochilor atâtea ore în ecran şi atâtea ore într-un text scris.

    Hofi: Am un contraargument şi pentru asta, că avem şi tema aia, dar haideţi să ne întoarcem la profesorul ăsta virtual.

    Adrian Sârbu: Profesorul virtual, Hofi, el există oriunde în lume. Eu spun că am tot dreptul, în calitate de copil, la banii ăştia, că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă, şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume.

     

  • Adrian Sârbu: Pentru a maximiza şansele de carieră ale copiilor lor, părinţii trebuie să aibă dreptul de a investi alocaţia pentru educaţie în şcolile şi profesorii cei mai buni

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? A doua întrebare: eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti? Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale? Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45% nu.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, minim, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării. Eu aş vrea să învăţ cinema de 50 de ani şi sigur că aş putea să mi-l iau profesor pe Martin Scorsese.

    Hofi: Dar vă ştiţi cu el, ce să mai…

    Adrian Sârbu: Cetăţeanul ăsta are abilităţi… sau Coppola. Oamenii ăştia au abilităţi de educatori, de mentori. Cu siguranţă că aş învăţa de la ei. Vreu să învăţ matematică. Mi l-aş lua pe Moisil, că ţi-am vorbit demult de Moisil, care era un filosof al matematicii. Şi cum măi, din clasa I să înveţi matematică? Vreau istorie? L-aş lua pe Răzvan Teodorescu, care mi-ar povesti istoria României, da? Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii? Trebuie să înveţe să gândească. Eu în clasa I trebuie să-mi cunosc corpul. E cumva în programa de clasa I să ne cunoaştem corpul? „Aoleu, vrei să vorbeşti de educaţie sexuală, că noi vrem să facem educaţie religioasă, să ştim despre D-zeu, sfinţi, Rusalii, Sf. Maria”.

    Nemo: Cunoaştem corpul profesoral în clasa I.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să-mi cunosc corpul în clasa I. Şi ştii ce vreau să cunosc cel mai mult? Uite chestia asta, mâna. De ce? De la doi ani, şi acum am 7 ani, mi-a nimerit un iphone în mână. Aş vrea să găsesc un profesor să mă înveţe să-mi învăţ mâna. Ceea ce, într-adevăr, în şcoala tradiţională se făcea natural. De ce? Gândirea mea se obiectiva prin mână. Scriam. Şi prin ce? Prin privire. Să mă înveţe să-mi folosesc privirea. Cum adică? Să-mi economisesc lumina ochilor atâtea ore în ecran şi atâtea ore într-un text scris.

    Hofi: Am un contraargument şi pentru asta, că avem şi tema aia, dar haideţi să ne întoarcem la profesorul ăsta virtual.

    Adrian Sârbu: Profesorul virtual, Hofi, el există oriunde în lume. Eu spun că am tot dreptul, în calitate de copil, la banii ăştia, că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă, şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume.

     

  • Adrian Sârbu: România are două priorităţi: apărarea şi învăţarea. 10% din PIB pentru educaţie e puţin. Suntem în urmă. Grav

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: Eşti de acord, eşti de acord. 80% sunt de acord că bugetul trebuie să crească la cel puţin 10% din PIB.

    Adrian Sârbu: Cred că 10% e puţin pentru că avem o rămânere în urmă tulburatoare şi avem în faţa noastră războiul cu AI. Hai să-i spunem confruntare, să nu-i mai spunem război. Şi în această confruntare plecăm noi, copii ăştia de 7 ani, plecăm cu multe dezavantaje. Ştii de ce nu avem nevoie?  De 1,3 milioane de bugetari. 500 mii sunt degeaba. Ia uite aici Hofi. Vasăzică, media europeană 8185 euro/elev. La Românica, cât e? 2161. E negru rău, e negru beznă. Când media europeană e 8185, eu nu vreau să ajung nicăieri decât la media europeană.

    Hofi: Şi întrebarea a doua era dacă eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti tu.

    Nemo: Rezultate, rezultate, rezultate

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45 % nu.

    Adrian Sârbu: Deci, eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, mie, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi-l aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul ăla să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva, fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării.

    Nemo: Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale?

    Hofi: Acum să vedem şi ce au votat miniştrii noştri ai Educaţiei. 67%, culmea, nu vor să aibă un Grigore Moisil.

    Adrian Sârbu: În primul rând, eu spun că am tot dreptul în calitate de copil la bani ăştia. Că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume. Unde e problema? Să mixezi realul cu virtualul pentru că, din nefericire, eu sunt foarte demanding, Hofi. Şi eu vreau cel mai bun profesor de caligrafie şi cel mai bun profesor ca să mă înveţe să-mi cunosc mâna. Din ăştia poate sunt 10 în lume. Am acces la ei? Cu siguranţă că am acces la o prelegere, că o prelegere, chiar live, poate să fie astăzi urmărită de 1 miliard de cetăţeni. Cum urmăriţi voi meciurile de fotbal la care nu se întâmplă nimic, vreau şi eu să mă uit, milioane, miliarde, la ceva ce mă interesează.

    Nemo: Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

    Hofi: Ce or fi votat cei 10.000 de miniştri ai Educaţiei. 65% spun că ar vrea o programă şcolară personalizată pentru copilul său.

    Adrian Sârbu: A educa un copil, de la 2,3,4 ani, în şcoală de la 7 ani este o activitate, Hofi, foarte sofisticată. La fel de sofisticată cum e să-l creezi pe Maradona sau Mbappe. Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii?

    Hofi:  Nu ştiu.

    Adrian Sârbu: Cred că trebuie să înveţe să gândească. După mine, prima funcţie pe care ar trebui să o voteze românii ar fi ţarul Educaţiei. Noi, românii, votăm direct un cetăţean care spune „domne, eu vă revoluţionez învăţământul din România şi din acel moment îmi daţi banii ăştia, nu mi-i daţi mie, mi-i daţi să investesc în învăţământ şi din acel moment veţi vedea şi mă veţi urmări zilnic ce o să fac şi o să mă aplaudaţi de o să vă doară palmele. Trebuia plecat de la asta: Hai să creăm un simbol al României educate. Cine vrem măi să fie? Copila care e campioană mondială la Counter Strike (Ana Dumbravă). Poate ea e simbolul României. Şi toată lumea, toţi românii că sunt copii, că sunt adulţi s-ar gândi: „copilul meu să ajungă ca fata asta”. Şi copiii or să se gândească „vreau să ajung ca ea”. E celebră, e frumoasă. De ce? Pentru că vibrează de ştiinţă.

    Hofi: Te-am întrebat dacă tu crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău. Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media şi pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învăţare al copilului, iar 34% cred.

    Adrian Sârbu: Copilul ăsta ajunge la 7 ani la şcoală. Ia uite ţi-a spus Balasz, copilul lui, luni dimineaţă, plângea. Primul lucru, ne ducem la şcoală cu părinţii, pe 15 septembrie, avem serbare şi apare o doamnă care ne spune: „dragi copii bine aţi venit, lăsaţi telefoanele la intrare”. Ştii unde mai laşi telefoanele la intrare, Hofi? La procuratură, unde te duci să te condamne, nu să te judece, sau la pârnaie. Până şi la pârnaie îţi dă voie să foloseşti mobilul undeva sau să vorbeşti la telefon. Să vorbeşti. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. Cum să vorbeşti tu, copil, în clasa mea profesor, când tu trebuie să mă asculţi pe mine când scriu eu pe tablă. „Doamnă, nu vă supăraţi, nu-mi place fusta dvs, şi nici bluza. Şi scrieţi şi neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferaţi de pe tablă pe mobil ce scrieţi dvs, că poate pot să citesc pe mobil, că eu aşa m-am învăţat doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit 5 ani cu mobilul. Şi să vă mai spun ceva doamna profesoară. Eu ştiu să scriu şi să citesc”. „Aaa, nu ştii să scrii de mână. Nota 4”. „Doamnă ştiu să scriu, uitaţi, apăs aici şi scriu. Şi ştiu să şi citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter”. „Aaa, păi eu nu l-am citit încă”. Mai aveţi timp, doamnă, în altă viaţă.

    Nemo: Care credeţi că ar fi cea mai urgentă de rezolvat?

    Adrian Sârbu: România are două priorităţi, Hofi, şi atât.

    Hofi: Ce simplu e.

    Adrian Sârbu: Da, e simplu. Nici măcar cinci, două. Apărarea şi învăţarea.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă?

    DA- 80%

    NU- 20%

     

    Eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti?

    DA-55%

    NU-45%

     

    Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi şi în ipostaze virtuale?

    DA-33%

    NU- 67%

     

    Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

    DA- 65%

    NU-35%

     

    Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău?

    DA- 34%

    NU-66%

     

     

     

  • Adrian Sârbu: Putin vrea ca războiul din Ucraina să ajungă în faza în care el poate şantaja cu arma nucleară

    Nemo: Europa şi NATO în războiul din Ucraina. Hai să vedem ce au răspuns urmăritorii noştri. 38% spun DA, vor fi atrase, 62% sunt reticenţi, se gândesc la vremuri mai paşnice, nu, nu vor fi atrase.

    Adrian Sârbu: Eu zic că atât ruşii, cât şi ucrainenii au tot interesul ca Europa să intre în război. Când spun Europa, NATO şi toată forţa economică care e în spatele NATO. O să spui: “de ce doreşte Putin să ajungă în această situaţie de vizibilă inferioritate?”

    Hofi: Pentru că pe el războiul acesta îl defineşte şi îi defineşte cariera de lider al Rusiei de 20 de ani încoace.

    Adrian Sârbu: Dar el nu e în inferioritate. Războiul ăsta, nu scrie nicăieri Hofi, că trebuie să se desfăşoare numai cu tancuri din secolul 20. Nu, războiul ăsta, gradual, ajunge la armele zilei de azi. Putin are arme pe care nu le-a folosit încă şi are arma nucleară. Putin doreşte ca războiul să ajungă în acea fază în care el poate să şantajeze cu armele care îl fac egal cu America. Şi anume armamentul nuclear.  Şi el vrea să ajungă când şantajul nuclear este o potenţială realitate. El acolo vrea să ajungă.

    Marcela Feraru: Armele nucleare sunt arme de disuasiune. Nu sunt făcute ca să servească pe câmpul de luptă, ci doar să te asigure pe tine, cel care deţii acea armă, că nu vei fi atacat. De aceea vrea Iranul să aibă neapărat acea armă, de asta are Coreea de Nord arma nucleară, ca să nu fie atacat.

    Adrian Sârbu: Marcela, vreau să te întreb ceva, dacă îmi permiţi, apropo de ce ce ai spus. Folosirea sau nu a armei nucleare. Te întreb aşa: eşti Putin. Ştii că nu ai nicio ieşire. Nu numai tu, care ai declanşat un război, ci tot cercul tău. Ştii că  în orice variantă vei muri şi mai ai o singură şansă: să şantajezi cu arma nucleară şi să întorci lumea în sus şi să ştergi pur şi simplu această dumă numită descurajarea nucleară. Cam cum crezi că ar reacţiona cei care văd această mişcare? Ei ştiind că tu eşti practic cu funia ajunsă la par. După care realizezi că aceşti cetăţeni nu te iau în seamă pentru că ei continuă să nu creadă că tu vei face asta. Ce analiză greşită! Şi atunci ce faci? Apeşi pe buton. Şi ce faci? Dai o bombă nucleară şi le şi transmiţi: “Vă dau o bombă nucleară acolo ca să vă arăt că pot să fac asta”. Deci ai depăşit punctul numit descurajare şi ai ajuns la punctul acţiune nucleară. Tu crezi că Putin poate să ajungă în situaţia asta?

    Marcela Feraru: Sincer, da.

    Adrian Sârbu: Eu cred că există suficiente capabilităţi ale lui Putin să folosească arme letale globale, fără să implice un lanţ prea mare de comandă şi de verificare. Eu asta cred, da? Şi asta cred gândindu-mă cum arată Putin în ultima secundă a vieţii lui. Aruncăm 10 rachete nucleare, 10-20-40 de bombe, de nu ştiu câte kilotone şi distrugem nişte regiuni, nişte milioane de oameni, infestăm radioactiv alte milioane şi s-a făcut şi exerciţiul ăsta. Şi, între timp, Putin dacă e primul, s-ar putea să aibă o şansă de supravieţuire ca lider sau ca tolerat. Deci, are el interes să atragă UE şi NATO în război? Are. De ce?

    Hofi: Războiul nuclear nu mai este război, este un sfârşit.

    Adrian Sârbu: Asta e o poveste. În doctrinele militare moderne nu mai este un sfârşit. Asta am învăţat noi şi ne uităm la filmul cu Oppenheimer. Putin are un interes să atragă Vestul ca să-l sperie şi să-l oblige la un compromis. Compromisul? Foarte simplu: „Băi, îmi daţi Ucraina înapoi?” „Da.” „E în regulă, mă potolesc, mă angajez”, ş.a.m.d. Eu susţin cu tărie că vom fi atraşi şi, dacă vom reuşi să-i ţinem pe ăştia încă 2,3,4 ani, poate vom avea şi succes. Poate. Dacă nu, va fi o predare, o autopredare, o abdicare a Europei, care este condusă de nişte lideri care au un singur lucru în comun: frica şi nonperformanţa în apărarea ţărilor lor în ultimii 30 de ani.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Vor fi atrase Europa şi NATO în războiul din Ucraina?

    DA- 38%

    NU- 62%

     

  • Adrian Sârbu: România are nevoie de o armată de 200.000 de militari şi tehnică şi tehnologii moderne

    Hofi: Te am întrebat dacă eşti de acord cu creşterea bugetului Apărării cu 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă. 54% dintre cei care au votat au spus că DA, sunt de acord să crească bugetul la 10%, 46% au spus că nu, printre ei şi Florin Jipa. De câţi bani avem nevoie?

    Florin Jipa: Nu cred că nicio ţară din Occident îşi permite să aloce mai mult de 3%. 3% de exemplu alocă SUA, Marea Britanie şi Polonia mai nou. Şi dacă am aloca toate 3%, cred că toate lucrurile ar merge spre bine. Dau exemplul României care a comandat doar două sute de rachete pentru sistemele PATRIOT. Avem deja 4 sisteme în ţară, am mai contractat 3 la finalul anului trecut, şi am comandat doar 200 de rachete Patriot. Dacă ar fi să avem un război, cele 200 de rachete ar fi consumate în mai puţin de o săptămână ca să nu zic în câteva zile. Deci, este clar că are nevoie de mai multe rachete, dar nu le comandă fiindcă nu are bani.

    Adrian Sârbu: E foarte simplu Florine. Dăm afară 200.000 de oameni care nu fac nimic în sistemul bugetar, dar nimic, doar câştigă bani şi banii îi alocăm cheltuielilor militare. Deci avem nevoie de încă 20 de miliarde anul ăsta, Florine, pe care o să-i luăm foarte uşor. Evident că nu o sa-i ia dl. Ciolacu. El face o reformă fiscală ca să mai ia taxe de la români, dacă poate să-i mai strângă puţin ca să-şi finanţeze câştigarea alegerilor, la care cine votează? Inclusiv ăştia 200.000, cu rudele lor şi afiliaţii lor care trebuie să-i dea voturile. Nouă ne trebuie rapid, nu în bugetul anului viitor, nu la anu şi la mulţi ani. Ne trebuie astăzi o schimbare majoră de atitudine faţă de apărarea ţării. România nu are o strategie de apărare. Eu spun şi alături de mine 60% din cei care ne urmăresc spun „domne, e foarte normal, posibil şi necesar să realocăm resurse bugetare, să plece 200 până la 500 de mii din buget”. Să se ducă unde? În economia reală. Economia reală e lipsită anul acesta de 200 mii de oameni forţă de muncă. Cei care ne urmăresc spun aşa: „da, luaţi bani de la buget şi daţi-i la buget pe cheltuieli militare”. Şi eu spun de apărare. Florine, cu câţi oameni trebuie să apere România graniţa ei, de la Marea Neagră până la Ucraina, vorbesc cea de est şi nord, în condiţiile în care Rusia ocupă Ucraina, sunt aproape 1000 km. Eşti de acord?

    Florin Jipa: Dacă ar fi să ne uităm acum la ce se întâmplă în Rusia şi Ucraina, este clar că am avea nevoie de 300-400 de mii militari acolo.

    Adrian Sârbu: Plus înlocuitorii, că mai şi mor şi trebuie să ai, deci trebuie să ai o resursă. Ucraina are astăzi 800.000 de cetăţeni în sistemul militar. Înlocuire şi spate. Nouă ne trebuie undeva între 800.000 şi 1 milion de români. Nu o să-i ai mâine. Eu spun: trebuie 200.000 de militari imediat pregătiţi şi echipaţi. Cu ce? Cu tehnologii moderne, că în afară de Kalaşnikoave, nu avem nici bocanci. Pe lângă aceşti 200.000 de militari, eu am nevoie să pregătesc… nu folosesc cuvântul populaţia că e puţin dispreţuitor, să pregătesc pe fiecare român care înţelege că are obligaţie faţă de această ţară, faţă de familia lui, de oraşul lui, de limba lui, să o apere. Aaa, nu o să vină niciodată ruşii. Foarte bine, am făcut sport. Că tot ne-am lăsat de sport şi suntem graşi şi chei. Am făcut sport. Ne-am întors la viaţa de român, că am uitat că ne tragem din nişte războinici. Noi am uitat să fim luptători.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Eşti de acord ca bugetul militar să crească la 10% din PIB prin reforma administrativă şi prin reducerea chetuielilor cu bugetarii?

    DA- 54%

    NU- 46%

     

  • Adrian Sârbu: Europa şi NATO vor fi atrase în războiul din Ucraina şi vom intra nepregătiţi. România are nevoie de 20% din PIB pentru Apărare

    Hofi: Îţi amintesc de cele trei sondaje pe care ţi le-am pus la dispoziţie şi la care te-am chemat să participi şi anume: vor fi atrase Europa şi NATO în războiul din Ucraina? A fost o întrebare la care trebuia să votezi cu da sau nu pe site-urile noastre alephnews.ro, mediafax.ro şi zf.ro. De asemenea, te-am mai întrebat dacă eşti de acord ca bugetul militar să crească la 10% din PIB prin reforma administrativă şi prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii. Da sau nu. Te-am mai întrebat dacă tu eşti pregătit să aperi România, dacă va fi atacată. Ai avut  două opţiuni, da sau nu.

    Nemo: Dar asta i-am întrebat pe urmăritorii noştri şi pe cititorii site-urilor noastre, dar nu şi pe juraţii din seara asta.

    Marcela Feraru: Părerea mea este că se extinde şi vreau să spun este ca la un joc de biliard unde cad bilele unele după altele, deci mi se pare cât se poate de evident că într-acolo ne îndreptăm.

    Florin Jipa: Eu nu cred că vor fi atrase. SUA este cea mai mare putere militară în acest moment. Va fi cel puţin încă un deceniu, chiar două decenii. În schimb, Europa vine puternic din urmă.

    Hofi: Eşti de acord ca bugetul apărării să crească la 10% din PIB, prin reducerea cheltuielor cu bugetarii şi prin reforma administrativă?

    Florin Jipa: Da, este exagerat 10%. Uite îţi dau un exemplu, anul trecut bugetul Apărării a fost de 2,5% din PIB, iar ministerul Apărării a reuşit să cheltuiască 1,58%.

    Marcela Feraru: Răspunsul mi se pare evident. Cum vrei să ne apărăm altfel sau ce facem, stăm cu pantalonii în vine şi aşteptăm să vină americanii să ne salveze?

    Nemo: Şi a treia întrebare. Ce ar trebui să facem, să punem mâna pe armă? Tu ce ai face?

    Marcela Feraru: Fiecare, chiar dacă ai şi o sută de ani, poţi să faci ceva pentru ţara ta.

    Nemo: Pe tine bănuiesc că e inutil să te mai întrebăm dacă ai pune mâna pe armă pentru că tu ai şi pus deja.

    Florin Jipa: În caz de război eu merg la o unitate militară din Ghencea şi am acolo armă, ţinută şi tot ce-mi trebuie ca militar în rezervă. Deci, la mine e mult mai simplu ce voi face în caz de război.

    Adrian Sârbu: Îţi răspund la toate întrebările, cel puţin până la sfârşitul emisiunii. Vreau să-i răspund lui Florin. Florine, faptul că… România e condusă de nişte cetăţeni incompetenţi şi impostori, inclusiv mare parte din conducătorii armatei care mai şi tac, că sunt si fricoşi. De ce tac? Pentru că au zeci de ani în spate în care nu au făcut nimic. Şi cea mai bună dovadă că nu au făcut nimic e că nu au cheltuit banii care li s-au alocat pentru investiţii. Deci nu e nicio legătură între a nu cheltui bani, aşa cum s-a întâmplat în 2022 şi 2023, şi a aloca banii necesari bugetului Apărării. Apărării îi trebuie 20% din PIB astăzi, din păcate. Şi acum îţi răspund la prima întrebare. Vom fi atraşi?

    Hofi: Vom fi?

    Adrian Sârbu: Da. Din păcate da, dar nu ăsta e lucrul care mă îngrijorează cel mai tare ca să nu spun că mă înfurie, ci că în momentul confruntării, Europa va fi reprezentată, tu, eu, cei care ne urmăresc aici,  va fi reprezentată de o generaţie de non-lideri. Şi care se confruntă, cel puţin din punct de vedere militar,  cu lideri. Deci, dacă ne-am fi pregătit măcar în ăştia ultimii doi ani ca lumea, noi această Europă, riscul de a fi atraşi ar fi fost mult mai mic. De ce? Ucraina primea 100 de miliarde în plus. Şi 50 de miliarde dacă primea anul trecut în plus în armament ar fi spart frontul în sud. N-a primit. Deci nu am cheltuit. Am avut lideri care nu s-au preocupat. Sunt nişte maimuţoi, nişte măscărici, nişte muppets toţi liderii europeni. Dacă îţi spun eu astăzi nu râde şi nici nu te speria ca asta e o realitate. Te uiţi la ei şi vezi ce fac de doi ani, în loc, discret, sobru, să ia măsuri serioase ca Europa să se poată apăra, nu fac decât să vorbească.

    Deci, vom fi atraşi şi mult mai grav vom intra nepregătiţi. Şi asta înseamnă sacrificii uriaşe de oameni care vor fi pe front. România are nevoie azi de 20% evident, Florine, şi de oameni capabili să investească aceşti 20%, în primul rând în pregătirea a 200 mii de români care să fie la graniţă. Când? În două ore. Şi încă 300 în 24 de ore. Cu ce? Cu echipamente moderne. E capabilă România reală, aia care generează valoare, care generează PIB, care generează respectul în Europa şi în lume, e capabilă România să facă asta? Evident, evident.

    Hofi: E evident, cu dvs, în nu ştiu care linie… Nu zic linia întâi.

    Adrian Sârbu: Acum 49 de ani am terminat armata. Că eu am făcut armata, spre deosebire de voi. Într-un caz de conflict, nu trebuie să mă întrebe nimeni dacă mă voi pune la dispoziţie. Eu sunt la dispoziţie şi am capacitatea, indiferent de rezultat şi indiferent de soarta pe care o voi avea, să aduc o contribuţie la apărarea României.

     

  • Adrian Sârbu: Avem nevoie de 200.00 de militari perfect pregătiţi şi tehnică militară modernă. Refacerea capacităţii de apărare a României trebuie să fie sincronă cu o schimbare a Constituţiei

    Global Firepower (GFP) a realizat clasamentul puterilor militare ale lumii pe 2024, şi această clasificare a fost dezbătută miercuri seara la Ştiu, pe Aleph News.

    Nemo: Cele mai mari puteri militare din 2023 îşi menţin poziţiile şi anul acesta. SUA, China şi India. România noastră se menţine pe locul 47, după Cehia, dar înaintea Danemarcei.

    Adrian Sârbu: Hai să te întreb câte ceva, Hofi. Care ar trebui să fie astăzi forţa militară a României ca să dormim şi noi liniştiţi în 2024 şi în 2025, şi aşa mai departe?

    Nemo: Păi ce am văzut în scenariul ăsta, 300.000 de militari activi.

    Adrian Sârbu: Uite, Nemo, eu zic aşa. Ca şi polonezii, noi trebuie să ne gândim că nu ne apără nimeni. Deci primul lucru trebuie să fii în stare să te aperi. Simplu.

    Hofi: Ia uite cu ce ne apărăm…

    Adrian Sârbu: Tu ştii că noi avem o singură brigadă echipată corespunzător la standarde NATO? Una.

    România, ca să-ţi fie clar, (…) trebuie să investească între 10 şi 20% din PIB în securitatea ei internă şi externă. Pune-i şi pe miliţieni, şi pe aşa-zişii securişti, şi pe unii, şi pe alţii, pe toţi. Între 10-20, da? Dacă PIB-ul e 360 de miliarde (euro), între 36 de miliarde şi vreo 70 de miliarde pe an. De ce spre 70? Pentru că noi avem o întârziere de 30 de ani. Noi, timp de 30 de ani, am distrus tehnica militară, nu am creat. Eu cred că noi astăzi trebuie să avem 200.000 militari pregătiţi instantaneu şi 300.000, aşa numitele forţele Ministerului de Interne, adică miliţieni, jandarmi, şi o resursă foarte bună pe care nu o luăm în seamă, bodyguarzii. Nu toţi bodyguarzii sunt borţoşi care vin să doarmă în post noaptea.

    Deci noi dacă ne-am apuca serios şi ne-am întreba „domne, dacă noi suntem în NATO, dacă tot suntem în NATO, dacă tot nu e război, nu aplicăm doctrina aia dacă tot e război să ne ţinem de el şi să ne pregătim de război”, nu? Nouă ne trebuie 200.000 de militari perfect pregătiţi. Ăsta e un efort uriaş zi de zi în următorii 5 ani. Nu să faci rost de 200.000 de români să-i faci carne de tun, cum a fost la Revoluţie, de au murit românii omorâţi de români. Nu, să-i chemi, să-i motivezi, să creezi o carieră militară.

    Şi trebuie să ne actualizăm cu tehnica şi tehnologiile moderne militare şi să nu ne mai întoarcem tot timpul în secolul XIX. Să vorbim de tancuri, să vorbim de tunuri, să vorbim de nu ştiu ce. Astăzi vorbim de inteligenţa artificială, soldatul universal, ca în filmul ăla cu van Damme, şi de sisteme de apărare a unor ţări mici, care, cuplate, în sistemul NATO, să genereze valoare, Hofi, valoare.

    Polonia are o armată stand-by de 300.000 de cetăţeni şi o forţă de mobilizare foarte rapidă.

    Hofi: Sunteti foarte îndrăgostit de America şi de ceea ce se întâmplă acolo şi vă imaginaţi că se poate întâmpla şi în România.

    Adrian Sârbu: Da, e utopia de mintea şi sufletul meu, dar eu merg cu ea. Eu un handicap?

    Hofi: De acolo vine şi chestia asta pentru că în America armata este construită să nu facă rău cetăţeanului şi populaţiei şi nu s-a întâmplat niciodată în istorie acest lucru. În România, armata a fost contra poporului. Vorbeaţi de decembrie 1989. Asta este o mare problemă. I-am văzut chiar şi zilele astea pe jandarmi, că aţi pomenit şi aceste clase, nu doar armata în sine la securitate internă, jandarmi având grijă de cei care făceau grevă, transportatori şi agricultori să nu se apropie de oraş. Şi erau destul de agresivi cu ei. Mă tem de o Românie care este mult sub America, mă tem de o Românie, care, dacă ar avea atât de mulţi militari şi oameni de securitate cum spuneţi, se va apropia de ceea ce este astăzi Rusia în care, dacă cineva mişcă, oricând găseşti 10 băieţi să-i trimiţi peste cineva acasă să-l ridice.

    Adrian Sârbu: Eu îţi spun că sunt soluţii. Putem lua această chestiune (a ta) şi atunci eu sunt de acord că renaşterea capacităţii de apărare a României, care astăzi nu există, Doamne fereşte să intrăm şi noi într-un scenariu de război, trebuie să fie sincronă cu o schimbare constituţională în România şi să avem control real asupra armatei.

    Şi atunci când spunem „Armata e cu noi”, cum am spus în 89, nu spunem pe ideea „nu mai trageţi în noi că sunteţi cu noi”, ci „voi nu o să trageţi niciodată în noi şi o să trageţi în duşmani pentru că armata suntem noi”.

    Eu am nevoie de o investiţie în omul capabil în calitate de civil să apere ţara.

     

  • Adrian Sârbu: Democraţia e bună, dar trebuie să te ţii de ea. România trebuie să copieze sistemul electoral american. Toate funcţiile publice să fie alese şi finanţarea transparentă

    Nemo: Aţi invocat de multe ori, în discuţii, aici la Ştiu, democraţia americană, pe care românii ar trebui să o ia drept model. Dar democraţia asta americană e complicată. La noi, românii nu prea ies la vot, vrem să comasăm alegeri. Americanii au început deja alegerile şi nu sunt alea generale.

    Adrian Sârbu: În primul rând, democraţia americană e democraţie pentru că acolo se desfăşoară alegeri tot timpul şi pentru orice funcţie importantă. Ţi-am spus tot, da? A concura pentru un job public este o acţiune permanentă, şi cele mai importante joburi, nu numai preşedintele şi primarul de la noi, sunt alese. Direct sau indirect. Ăsta e primul lucru.

    Nemo: Şi nu obosesc americanii.

    Hofi: Exact, nu obosesc pentru că au nişte conducători şi ideologi foarte proşti, înţelegeţi ironia, care nu spun: „uite avem patru rânduri de alegeri anul ăsta, să nu mai facem atâtea”.

    Adrian Sârbu:  Hai să parafrazez o zicală mult îndrăgită de tine.

    Hofi: Hai să văd cât e ora că poate înjuraţi. Puteţi să spuneţi.

    Adrian Sârbu: Zice „băutura e bună, dar să te ţii de ea”, da? Am voie?

    Hofi: Şi mie îmi place vorba asta?

    Adrian Sârbu: Şi eu spun, vorbind despre America democraţia: e bună, dar să te ţii de ea, da? În fiecare zi şi pentru fiecare funcţie importantă. Ăsta e un element. Al doilea. Sistemul de alegeri cu electori, care, ştii care e culmea? A fost şi în România şi l-am abandonat. În Caragiale, România când a intrat în democraţie, a funcţionat cu democraţie indirectă. Sistemul american, înainte de toate, este foarte clar. Am o putere legislativă, Congresul. Şi am o putere executivă, preşedintele. În America, preşedintele e ales direct-indirect. Adică, alegătorii aleg electori care votează pentru preşedinte după sistemul cine a câştigat un stat, the winner takes it all. Deci, sistemul electoral american este model. În acest sistem, care e foarte complex, foarte complex, ai alegerea preşedintelui direct-indirectă, pentru că până la urmă votul tău generează electori care votează pentru tine, nu votează împotriva ta, model pe care Trump a încercat să-l fisureze în 2020 şi o să-l coste. Şi un lucru foarte, foarte important: transparenţa finanţării. E transparenţa finanţării până la super PAC-uri ( comitete de acţiune politică). Tu, Hofi, ai voie să-i dai lui Nemo până la o sumă de bani, dacă eşti individ. Dacă eşti firmă, până la o sumă de bani. Toţi banii sunt pe faţă. Nu-i dă AEP. AEP-ul e chestia asta de la noi care dă milioane de euro partidelor ca să dea şpagă presei, să dea şpagă celor care sunt bine poziţionaţi. Nu e ca la noi.

    Hofi: Adică în România banii pleacă de la toţi, acolo pleacă de la cine vrea să dea.

    Adrian Sârbu: Nu, în România banii noştri se duc la buget, nişte şmecheri îi împart cum vor ei, pe un algoritm pe care l-au creat, dar nu au întrebat pe nimeni, că l-au făcut în Parlament bara-bara, pe vremea lui Băsescu.

    Nemo: Şi mai fac parte şi partidelor.

    Adrian Sârbu: Şi acum ei zic că finanţează democraţia dând şpagă presei. Asta e România. Ne întoarcem în America. Orice ban e vizibil. Într-adevăr, după nişte dezbateri foarte, foarte dureroase au născut acum vreo 8 ani, chiar pe vremea lui Obama, nu a lui Trump, aceste super-PAC unde tu poţi să pui bani, respectiva organizaţie, care atenţie, este supercontrolată, orice dolar de acolo e controlat şi raportat, foarte important, aceste super-PAC-uri fac campanie favorabilă unuia sau altuia, favorabilă unei teme, unei idei, unui trend. Şi, într-adevăr, sunt driveri ai opiniei. Dar când eu spun democraţie, ai principalele două condiţii ale democraţiei, şi anume votezi funcţiile, în primul rând funcţiile sunt clare, legislativ – executiv, votezi şi vezi rezultatul votului tău şi ai toată finanţarea vizibilă. Ce trebuie să facem noi? Să-l copiem.