Tag: achizitii

  • Ţările încep să stocheze alimente pe măsură ce preţurile cresc şi pandemia se înrăutăţeşte

    Iordania a acumulat rezerve record de grâu, în timp ce Egiptul, cel mai mare cumpărător mondial de cereale, a făcut pasul neobişnuit de a explora pieţele internaţionale în perioada recoltei pe plan local şi şi-a sporit achiziţiile cu peste 50% din aprilie. Taiwanul a declarat că va creşte stocurile de alimente strategice iar China face cumpărături masive pentru a-şi hrăni efectivele de porci în creştere.

    Achiziţiile subliniază modul în care naţiunile încearcă să se protejeze pe fondul îngrijorărilor legate de faptul că pandemia va perturba operaţiunile portuare şi va face ravagii în comerţul global. Pandemia a afectat deja lanţurile de aprovizionare interne de la fermă la furculiţă, care furnizau suficient pentru a satisface cererea, rafturile goale din întreaga lume determinând consumatorii să-şi schimbe obiceiurile de cumpărare.

    O serie de alţi factori se adaugă la o creştere a preţurilor la porumb, grâu şi soia, inclusiv inundaţiile din China şi achiziţiile crescute ale ţării pentru a se asigura că stocurile sale sunt suficiente pentru a rezista problemelor din aprovizionare.

    Unele ţări au decis să-şi sporească achiziţiile alimentare, pentru a-şi asigura aprovizionarea în cazul în care coronavirusul rupe lanţurile de aprovizionare, a declarat Abdolreza Abbassian, economist senior la Organizaţia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură FAO.

    Preţurile produselor agricole cresc, pe măsură ce ţările şi-au intensificat achiziţiile, pe fondul cererii din China şi al secetei din regiunea Mării Negre.

    Preţurile zahărului au câştigat o creştere pe măsură ce China şi-a majorat stocurile, a declarat Geovane Consul, director executiv al unei companii brazilene de zahăr şi etanol.

    Şi China ar mai putea pune gaz pe foc anul viitor. Cel mai mare importator de orice, de la ţiţei până la minereu de fier şi soia, intenţionează să îşi mărească rezervele de stat ca parte a planului său pe cinci ani.

    “China ar susţine cu siguranţă preţurile mărfurilor dacă ar face achiziţii atât de extinse”, a declarat Daniel Briesemann, analist al Commerzbank AG, într-o notă de cercetare.

    Achiziţiile suplimentare au fost preciate de către producători, alarmaţi de faptul că cererea de mărfuri de la porumb la zahăr se diminuează, pe măsură ce pandemia închide transportul, reduce cererea de etanol din culturi şi încetinind industriile.

  • Ce domenii sunt cel mai ferite de impactul pandemiei pe piaţa de M&A

    Piaţa de fuziuni şi achiziţii a fost lovită din plin de pandemia de Covid-19, însă impactul este diferit de la un sector la altul.

    Sectoarele IT, media şi telecom, farma şi retail vor fi cele care vor reuşi să ţină pe plus piaţa de M&A în perioada următoare, pe când energia, real estate-ul ori turismul vor fi la polul opus, arată raportul European M&A Outlook 2020, publicat de casa de avocatură CMS în asociere cu Mergermarket.

    Pandemia de COVID-19 va diviza piaţa de M&A, astfel că unele sectoare vor fi puţin sau deloc atrăgătoare pentru investitori, în timp ce pe altele se va paria masiv, spun specialiştii. Este interesant însă de remarcat că dacă anterior în fiecare ţară existau anumite particularităţi şi anumite sectoare de interes pentru cumpărători, acum există o relativă uniformitate.

    Ca în orice criză însă, există şi perdanţi şi câştigători, iar domeniile farma şi IT nu doar că au fost rezistente la pandemie, dar chiar au reuşit să crească în această perioadă dificilă. Ce va urma însă e greu de prezis dat fiind că actuala criză este fără precedent. Piaţa de fuziuni şi achiziţii de la nivel mondial a fost lovită de pandemia de COVID-19, care i-a determinat pe cei mai mulţi investitori să se ţină la distanţă de a face noi deal-uri cel puţin în primele luni. Apoi piaţa s-a dezgheţat treptat, însă e departe de nivelul anterior, iar estimările vorbesc o revenire la cifrele din 2019 abia în 2023.

    În cazul României, piaţa locală de M&A s-ar putea înjumătăţi în 2020 la doar 2 mld. euro, dacă nu va fi salvată de semnarea în S2 a unor dealuri majore precum vânzarea activelor CEZ.

  • Cum a reuşit guvernul chinez să se implice, adesea din umbră, în sute de achiziţii realizate de companii chineze în Europa în ultimul deceniu

    Guver­nul Chinei s-a implicat profund, adesea din spatele scenelor, într-un val de achiziţii în Europa în ultimul d­e­ce­niu, scrie The Wall Street Journal.

    Din 650 de investiţii chineze realizate în Europa din 2010, aproximativ 40% au implicare ridicată sau moderată din partea unor companii deţinute sau controlate de statul chinez, unele în domeniul unor tehnologii avansate, relevă un nou studiu realizat de compania olandeză de consultanţă Datenna.

    În multe dintre fuziunile şi achiziţiile europene, influenţa statului chinez a fost efectiv mascată prin straturi de ownership, structuri complexe de acţionariat şi tranzacţii executate prin intermediul unor subsidiare europene, a găsit Datenna.

    Dimensiunea implicării statului chinez evidenţiază lipsa în Europa a unui sistem la fel de puternic şi activ ca cel din SUA, cunoscut drept Cfius, care poate bloca achi­ziţii internaţionale în SUA pe motive de securitate naţională. Oficialii europeni sunt din ce în ce mai îngri­joraţi că din această cauză companiile sunt vulnerabile în faţa influenţei externe nedorite, a pierderii de ino­vaţii critice şi a erodării unor industrii avansate.

    Uniunea Europeană intenţionează să soluţioneze această situaţie cu noi reglementări care vor intra în vigoare pe 11 octombrie şi care ar trebui să semnalizeze potenţiale consecinţe asupra securităţii ale unor investiţii străine.

    China este principala ţintă. Oficialii europeni pun de asemenea presiune pe ţările membre ale blocului să se asigure că firmele lor nu sunt vân­dute la preţuri scăzute pe fondul declinului economic generat de pandemie, după cum criticii atrag atenţia că s-a întâmplat în timpul crizei din zona euro de acum un deceniu.

    Întreprinderile care au legătură cu statul sunt vitale pentru economia Chinei, con-ferind guvernului şi Partidului Co­munist o influenţă supra­dimen­sio­nată în sectorul de business. Guvernele şi executivii din Vest acuză de multă vreme companiile chi­neze de comportament „prădător“ şi anticom­petitiv.

    În prezent, mişcările companiilor chineze susţinute de stat sunt mai strict analizate la nivel internaţional pe fondul apetitului în creştere al Beijingului pentru tehnologii occidentale avansate. Deşi majoritatea guvernelor europene au evitat să adopte o abordare confrontaţională ca cea a administraţiei Trump, presiunea pentru a acţiona este în creştere.

    Implicarea Beijingului în achiziţii europene de-a lungul anilor nu a atras prea multă atenţie din partea autorităţilor europene. Curtea Europeană a Au-ditorilor arată într-un raport recent că infor­maţiile oficiale privitoare la investiţii directe chineze sunt „depăşite, fragmentate şi incomplete“.

    Într-un raport privitor la investiţiile străine directe de anul trecut, UE a găsit 57 de achiziţii realizate de com­panii chineze de stat în perioada 2010-2017. Datenna a identificat 160 de tranzacţii în perioada res­pectivă cu ceea ce firma consideră o influenţă semni­ficativă a statului chinez şi 100 cu influenţă moderată. UE îşi updatează în prezent analiza, a declarat o purtătoare de cuvânt.

    Cercetători privaţi care analizează fluxurile financiare chineze din Europa au descoperit anterior că, după valoare, întreprinderile de stat sunt în spatele a peste jumătate din achiziţiile anunţate.

    Mai puţin evidentă a fost implicarea statului chinez în sute de tranzacţii mai mici şi în cele cu un preţ neanunţat. În multe companii chineze listate care sunt aparent private, blocuri semnificative de acţiuni sunt deţinute de entităţi aflate sub controlul statului, a găsit Datenna. Legăturile cu guvernul chinez din multe achiziţii au scăpat astfel neobservate.

    Un purtător de cuvânt al Camerei Chineze de Comerţ în UE a declarat că firmele chineze de stat „sunt independente în procesul decizional“, majoritatea sunt listate şi au o „structură de guvernare corporatistă solidă“.

    CEO-ul Datenna Jaap van Etten, fost diplomat olandez, arată că în timp ce peste jumătate din inves­tiţiile chineze din Europa nu poartă urme semnificative de implicare a statului, „când există influenţă a statului, aceasta este adesea la un nivel foarte ridicat“.

    Implicarea statului apare în multe achiziţii mici care ţintesc tehnologii avansate pe care Beijingul le vizează pentru independenţă economică, în special pe fondul conflictelor comerciale cu Washingtonul.

    Investiţiile chineze din Europa au devenit din ce în ce mai controversate după achiziţii ale unor companii majore high-tech cum ar fi producătorul german de roboţi industriali Kuka în 2017 sau mărci renumite ca Pirelli.

    Acum un deceniu, europenii au primit cu braţele des­chise investiţiile de stat chineze. Drept rezultat, 56% din investiţiile directe chineze din UE de 188 mld. $ realizate în perioada 2010 şi prima jumătate a acestui an au avut la bază companii de stat, potrivit Rhodium.

    Investiţiile mari realizate de companii chineze deţinute deschis de stat au înregistrat o scădere în ultimii ani ca urmare a restricţiilor de capital instituite de Beijing şi o primire mai rece în Europa, relevă un raport recent realizat de Rhodium şi Mercator Institute for China Studies din Germania.

    Însă structurile de acţionariat ale companiilor ce au legătură cu statul chinez sunt frecvent complexe, complicând eforturile de a determina cine deţine controlul final.

     

     

  • O nişă care a crescut în pandemie

    „O creştere spectaculoasă a vânzărilor fost înregistrată în luna martie, dar acestea s-au menţinut la un nivel ridicat şi în perioada următoare, inclusiv în iunie, după relaxarea măsurilor de siguranţă şi ieşirea din starea de urgenţă impusă de autorităţi”, a relatat Ciprian Stancu, fondatorul Republica BIO, un magazin online local specializat în comercializarea de produse bio şi naturale, care în prima jumătate a acestui an a înregistrat venituri de 3 milioane lei, ajungând astfel deja la nivelul cifrei de afaceri realizată în 2019. 

    El a pus bazele magazinului online în urmă cu circa cinci ani, businessul înregistrând în medie an de an o creştere de 43%. Luna martie a acestui an, marcată de instaurarea stării de urgenţă în România în încercarea de a stopa răspândirea noului coronavirus, a dus însă la cele mai mari creşteri la nivel de vânzări.

    „În acea perioadă, în care totul părea copleşitor şi incert, se remarca preocuparea clienţilor de a-şi face stocuri la alimente de bază, rezultatul fiind o componenţă dezechilibrată a coşului zilnic. Şi următoarele luni au adus creşteri ale vânzărilor, astfel că, dacă ne raportăm la primul semestru din 2020, valoarea medie a comenzii a înregistrat o creştere cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019”, a completat fondatorul Republica BIO.

    În primele şase luni ale acestui an, numărul de produse cumpărate de un client al Republica BIO a crescut cu peste 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cea mai mare creştere a fost înregistrată tot în luna martie, aceasta depăşind 35%

    „Din ce în ce mai mulţi clienţi înţeleg că ceea ce mâncăm poate să ne îmbolnăvească sau să ne menţină sănătoşi. Pe măsură ce cumpărătorii au început să se orienteze către hrană sănătoasă şi curată, mâncarea BIO s-a dovedit a fi alegerea multora. Printre cele mai vândute produse în perioada ianuarie – iunie 2020 se remarcă în primul rând alimentele de bază precum făinuri, paste, conserve, cereale şi leguminoase (fasole, linte, năut, mazăre etc), urmate de suplimente alimentare şi superalimente precum spirulina, chlorella, curcuma sau mierea de manuka”, a precizat Ciprian Stancu.

    În prezent, magazinul Republica BIO comercializează peste 3.000 de produse de la circa 125 de branduri, din care 30 sunt branduri introduse în portofoliu anul acesta. Totodată, 42 de produse sunt marca proprie Republica BIO.
    „Listarea de produse în magazinul Republica BIO este un proces căruia noi îi acordăm atenţie sporită şi pentru care alocăm resurse specializate. Verificăm certificările, lista şi calitatea ingredientelor din compoziţia produselor şi trasabilitatea acestora pentru a ne asigura că produsele sunt curate, fără ingrediente periculoase pentru sănătatea clienţilor noştri. De asemenea, standardele sub care dezvoltăm produsele marca Republica BIO sunt extrem de ridicate, poate chiar printre cele mai ridicate de pe piaţă. Vizăm ingrediente BIO, de cea mai bună calitate, de provenienţă non-China, raw, neiradiate, fără metale grele, fără pesticide dăunătoare sau antibiotice în cazul mierii. Loialitatea de care se bucură produsele marca Republica BIO este un indicator că ne aflăm în direcţia bună”, a explicat el.
    Republica BIO a lansat produsele sub brand propriu încă din 2015, anul când magazinul online a început de altfel să livreze şi primele comenzi.

    „Investiţia iniţială, care a inclus costurile primului an de învăţare pentru întreaga echipă (în primul an nu am livrat nicio comandă) au fost de aproxmativ 250.000 de euro. De atunci am investit continuu, în fiecare an, deoarece piaţa de e-commerce are o velocitate extremă şi dacă te opreşti din inovaţie şi investiţii pierzi poziţia de lider în câteva luni. În e-commerce nu există zi de repaos dacă vrei să contezi”, a punctat fondatorul Republica BIO.

    În 2016, Ciprian Stancu a deschis şi un magazin fizic Republica BIO, acesta fiind un proiect din care antreprenorul a învăţat că este mai bine să rămână centrat pe ce ştie să facă cel mai bine şi anume e-commerce şi dezvoltare de produse.

    „Astfel, în 2017 am lansat două noi categorii de produse brand propriu: suplimentele alimentare şi mierea, iar în 2018 gama de superalimente. Odată ce portofoliul de produse Republica BIO a devenit mai consistent, am avut multe solicitări din partea magazinelor de a lărgi distribuţia şi astfel, în 2019 am început să ne concentăm pe încheierea de noi parteneriate pentru a da posibilitatea clienţilor să găsescă produsele Republica BIO în cât mai multe magazine.”
    Continuând să investească, Republica BIO a dezvoltat în primăvara acestui an, marcată de pandemia de COVID-19, o serie de funcţionalităţi noi pentru magazinul online cum ar fi   recomandări de produse în funcţie de starea vizitatorului, opţiunea de a vedea un produs în propria casă cu ajutorul realităţii virtuale, dar şi posibilitatea de a vedea în timp real cum produsele din comandă sunt puse în colet.

    „Cu toţii am fost forţaţi de împrejurări să ne schimbăm rutina şi o parte dintre obiceiurile zilnice. În acest context ne-am dorit să răspundem cu empatie sporită şi grijă nevoilor clienţilor, acesta fiind un moment în care magazinele online cărora le pasă cu adevărat de experienţa clienţilor au putut să îşi consolideze poziţiile, cu efect de durată asupra sentimentului de încredere şi loialitate. Pe lângă consilierea dedicată oferită prin call center, am conceput o serie de noi funcţionalităţi în magazin cu scopul creării unor experienţe cât mai apropiate şi personale.”

    Astfel, pentru dezvoltarea unor noi funcţionlităţi precum „coletul meu”, „realitatea virtuală” sau „cum te simţi azi” au fost necesare sute de ore de programare.
    „Ne-am dorit ca prin aceste «tooluri» să îi uşurăm clientului alegerile, să îi îmbunătăţim starea de spirit şi totodată să îl ţinem informat în privinţa etapei în care se află comanda lui”, a subliniat Ciprian Stancu.
    Dezvoltarea şi testarea noilor funcţionalităţi au avut loc în luna mai, spre finalul lunii, pe data de 17 mai fiind lansată opţiunea de a vedea un produs în propria casă cu ajutorul realităţii virtuale, iar la începutul lunii iunie funcţionalităţile „coletul meu” şi „cum te simţi azi”.

    „În privinţa rezultatelor, în medie cam 10 produse pe zi sunt vizualizate în casele vizitatorilor noştri (trebuie avut în vedere că încă nu toate produsle au informaţiile necesare), cu o rata de conversie de 7%. «Cum te simţi azi» atrage aproximativ 250 de interacţiuni zilnice şi are o rată de conversie de 9%. De asemenea, un sfert dintre clienţii care primesc mesajul de informare «coletul meu» accesează linkul şi urmăresc cum produsele comandate de ei sunt puse în colet.”

    Ce planuri de dezvoltare are în continuare Republica BIO? „Deşi o să sune plicticos, zi de zi avem aceeaşi preocupare: experienţa clienţilor noştri. Nu există compromis, scurtături sau jumătăţi de măsură când vorbim despre «user experience». De la interacţiunea cu platforma online până la momentul în care primesc la uşă coletul, tot procesul trebuie să fie ca un ceas elveţian. Asta presupune ca zilnic, literalmente zilnic, să testăm noi aplicaţii şi funcţionalităţi”, a menţionat antreprenorul.

    Totodată, Republica BIO vrea ca în următoarele luni să dezvolte parteneriatul cu marile lanţuri de retail fizic, prin care consumatorii să poată găsi pe rafturile super si hipermarketurilor produsele certificate sub marca proprie. „Aici ne pregătim ca, până la finalul lui 2020, numărul de produse sub marca Republica BIO să crească de la 42 la peste 100, pentru a putea oferi un portofoliu consistent oricărei categorii de retaileri.”
    Ca atare, pentru a doua jumătate a acestui an, fondatorul Republica BIO se aşteaptă la menţinerea unei cereri crescute pentru produsele bio şi naturale şi la afaceri cel puţin duble faţă de 2019.
    „Anticipăm o menţinere a trendului ascendent al cererii şi pentru semestrul doi, cu o accelerare în noiembrie şi decembrie ca urmare a Black Friday şi sărbătorilor de iarnă, astfel că estimăm venituri cel puţin duble faţă de 2019. Pe lângă contextul favorabil ne bazăm pe diversificarea portofoliului de branduri din magazin şi pe extinderea distribuţiei produselor marca Republica BIO.”
    Anul acesta Republica BIO a atins masa critică de clienţi, ceea ce îi permite de aici încolo să scaleze repede.
    „Echipa Republica BIO este formată în prezent din 11 oameni şi 5 colaboratori. Avem nevoie de noi resurse care să susţină creşterea bruscă a cererii înregistrată anul acesta şi estimăm că până la sfârşitul anului vom mai avea încă 3 colegi noi în echipă.”


    CE IMPACT A AVUT DECLANŞAREA PANDEMIEI IN BUSINESSUL REPUBLICA BIO?
    Republica BIO avea deja un model de business funcţional, nu a fost nevoie să-l reinventăm, însă a trebuit scalat pentru a putea gestiona creşterea neprevăzută a cererii. Spre exemplu, apelurile în call centerul Republica BIO au crescut cu 40% în perioada martie-iunie 2020, faţă de perioada similară a anului trecut, iar timpul mediu de asistenţă cu 20%. Acest lucru a impus suplimentarea resurselor în call center pentru consilierea clienţilor.
    A fost o luptă contra cronometru să ne menţinem promisiunea faţă de clienţi şi să livrăm în 24/ 48 de ore în contextul în care majoritatea magazinelor online au întârziat timpii de livrare. Faptul că livrăm din stoc propriu a reprezentat un avantaj major, iar cu un efort suplimentar am reuşit să ne păstrăm promisiunea de a livra mereu la timp.
    è O altă provocare a reprezentat-o menţinerea lanţului de aprovizionare deoarece mulţi producători europeni au limitat livrările în afara ţărilor de origine pentru a-şi proteja consumatorii locali. Cu sprijinul partenerilor şi cu o planificare riguroasă, am redus la minimum disconfortul resimţit de clienţi prin lipsa stocurilor la anumite produse.
    Adaptarea portofoliului de produse la noile nevoi ale clienţilor rămâne o prioritate pentru Republica BIO. Dacă la începutul pandemiei de COVID-19, în luna martie, panica a generat cumpărături de impuls ce vizau în special stocuri la alimente de bază, în lunile aprilie şi mai s-a observat în rândul clienţilor o schimbare de atitudine şi conştientizare a importanţei menţinerii sănătăţii, reflectată în dublarea vânzărilor de suplimente şi triplarea vânzărilor de superalimente. Trendul de creştere a vânzărilor pe categoriile de suplimente şi superalimente încă se menţine, astfel că una dintre priorităţile accentuate de contextul pandemic ramâne diversificarea portofoliului de suplimente alimentare.

  • Prăbuşire de răsunet: Cea mai mare fraudă germană a lovit în plin o mare companie românească

    „Achiziţiile efectuate pe pieţele de capital externe s-au limitat la operaţiuni speculative pe emitenţii: TOTAL, Global Payments şi Wirecard AG“, menţionează societatea.

    SIF Transilvania (SIF3) arată în raportul semestrial publicat la bursă că deţine 12.000 de acţiuni la procesatorul german de plăţi Wirecard, respectiv o investiţie de 333.000 de lei. Spre comparaţie, la T1/2020 SIF Transilvania avea 12.000 de acţiuni Wirecard în valoare totală de 6 mil. lei.

    „Achiziţiile efectuate pe pieţele de capital externe s-au limitat la operaţiuni speculative pe emitenţii: TOTAL, Global Payments şi Wirecard AG“, menţionează societatea.

    La începutul lunii mai, un audit special al KPMG, comandat chiar de conducerea Wire­card pentru a combate acuzaţiile de manipulare contabilă venite din partea Financial Times, nu a reuşit să excludă în mod concludent acuzaţiile. În schimb auditul a prezentat critici cu privire la transparenţa şi cooperarea companiei germane.

    Pe 25 iunie, Wirecard, procesator german de plăţi electronice, a anunţat că a depus cererea de intrare în insolvenţă la doar câteva zile după ce a dezvăluit că 1,9 miliarde de euro lipsesc din bilanţurile contabile şi la doar două zile după reţinerea fostului CEO pentru suspiciunea de fraudă contabilă.

    De la una dintre cele mai mari companii germane listate, valorând peste 24 de miliarde de euro, Wirecard a recunoscut în iunie 2020 că o mare parte dintre operaţiunile sale au fost cel mai probabil fictive. De atunci, fostul director executiv Markus Braun a fost arestat în Germania pe baza unor acuzaţii de fraudă, în timp ce fostul director operaţional lipseşte după ce a părăsit ţara.

     

     

  • Femeia responsabilă de unele dintre cele mai cunoscute tranzacţii din România: „Împlinirea vine din exploatarea la maximum a tuturor valenţelor”

    „Anul acesta am închis trei tranzacţii, dintre care cea mai plină de provocări din punct de vedere profesional a fost asistenţa în refinanţare acordată unei companii locale”, spune Ioana Filipescu Stamboli, pentru care succesul se măsoară în tranzacţiile încheiate de echipa sa, cele mai recente reuşite profesionale. Pentru anul în curs, şi-a propus să îşi consolideze şi să îşi crească echipa. Cât priveşte leadershipul în funcţie de sexe, ea nu consideră că există avantaje sau dezavantaje într-un domeniu dominat de bărbaţi: „Principalele calităţi necesare unui lider, bărbat sau femeie, sunt seriozitatea, capacitatea de muncă şi flexibilitatea în luarea deciziilor. M-am simţit tot timpul confortabil cu alegerea mea profesională. E adevărat că un consultant de fuziuni şi achiziţii lucrează mult, dedicat, şi că în anumite momente i se cere să se concentreze aproape 100% din timpul său pe tranzacţia la care lucrează. Cred însă că orice profesionist ajunge să facă anumite sacrificii în plan personal; important este însă să existe o măsură, un echilibru”. Originară dintr-o familie în care două generaţii de femei înaintea sa au avut carieră, ea consideră firesc să facă acelaşi lucru: „Consider de asemenea că sacrificiul meu ca părinte a fost parţial formator pentru fiul meu. El a văzut de mic că o mamă poate avea şi carieră; mă aştept că acest lucru să conteze în viata lui de adult”.

    Profilul Ioanei Filipescu Stamboli a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Antreprenoarele care vor să revoluţioneze livrările acasă. Soluţia lor va schimba comportamentul comercianţilor online

    Să fii sustenabil aproape că nici nu mai e un trend, ci o normalitate. Să te uiţi de (cel puţin) două ori atunci când faci cumpărături, să măsori impactul achiziţiilor tale asupra mediului sunt – sau ar trebui să devină – obiceiuri zilnice, la fel de normale ca nevoia de a respira. Pentru că, în final, cele două sunt legate. Adina Humă şi Linda Vasilescu pun şi ele o cărămidă la fundaţia acestor obiceiuri, cu un produs pe cât de simplu, pe atât de eficient: R-Create. Concret? O soluţie pentru comercianţii online prin care să poată utiliza o pungă refolosibilă atunci când îşi livrează produsele.

    Conceptul R-Create îşi are rădăcinile într-un grup de lucru în reţeaua spaţiilor de co-working Impact Hub din Bucureşti. Adina şi Linda erau deja preocupate de problemele de mediu şi căutau modalităţi de sustenabilitate financiară pentru un business de profil. S-au oprit la ideea de ambalaje, şi nu de orice fel, ci pentru produsele comandate online, un segment care creşte exploziv, mai ales de câteva luni încoace. Ideea lor datează însă cu mult dinaintea pandemiei.

    Au conceput R-Create, au câştigat premiul I la incubatorul Reuse Hub, organizat de Impact Hub Bucureşti şi PepsiCo, iar în iunie anul acesta au trecut cel mai important test: cel al pieţei.
    „Am desfăşurat împreună cu Cărtureşti şi FAN Courier un test la nivel naţional de înlocuire a ambalajelor de unică folosinţă cu unul reutilizabil, iar rezultatele au fost peste aşteptări: 1 din 5 clienţi a ales ambalajul returnabil chiar din prima zi. Rezultatele de până acum ne întăresc credinţa că publicul validează ideea noastră şi industria de livrări online este pregătită pentru o schimbare majoră de paradigmă”, spune Adina Humă. Concret, atunci când comanzi de la magazinele partenere R-Create, poţi bifa opţiunea de ambalaj returnabil. Magazinul va împacheta produsele în geanta R-Create, în locul variantei clasice, de unică folosinţă. La livrare, desigilezi geanta, preiei produsele comandate, iar ambalajul rămâne la curier.


    Adina are experienţă în marketing, iar Linda Vasilescu are un MBA în investment banking şi o experienţă de peste 15 ani în mediul de consultanţă strategică şi corporate. Alături de ele s-au înhămat la lupta schimbării de mentalităţi şi doi angel investor. Unul dintre ei este Bernhard Lutzer.
    „Am beneficiat de susţinere financiară în valoare de 25.000 de euro iniţial – premiul I la incubatorul Reuse Hub. În afară de aceasta, până acum am investit în jur de 70.000 de euro în bani şi timp dedicat proiectului nostru. Investiţiile continuă, deoarece scopul nostru este de a avea o rată de tracţiune relevantă pentru a securiza piaţa din România şi, ulterior, de a avea un parcurs rapid în alte pieţe europene”, spune Linda Vasilescu.
    Proiectul este încă la început de drum, fiind fondat în 2019. Planurile sunt însă mari. Ele vor să introducă opţiunea de ambalaj returnabil în cât mai multe magazine online, pentru a observa rata de adopţie la nivelul consumatorilor. Mai mult, cele două antreprenoare lucrează la un parteneriat astfel încât genţile cu grad prea mare de uzură să fie reciclate la finalul celor 20 de cicluri de folosire.

    Prima tranşă de ambalaje R-Create a fost fabricată în Buzău, iar în perioada de test serviciul a fost oferit gratuit. Pe viitor însă, ţinta de preţ este sub 1 euro per folosire, cu variaţii în funcţie de volume, în preţul serviciului intrând şi returul genţii. „Conceptul nostru este B2B2C, deci lucrăm pe două planuri: cu magazinele online care doresc să folosească soluţia noastră de împachetare circulară, dar în acelaşi timp dorim să ne adresăm şi dorinţelor consumatorilor online. Ambele grupuri au în comun responsabilitatea pentru mediu, dar şi dorinţa de eliminare a risipei. Abordăm această problemă prin diminuarea semnificativă a cantităţii de ambalaje de unică folosinţă implicate în e-commerce, oferind o soluţie unică returnabilă care poate fi folosită şi de 20 de ori. În acelaşi timp, consumatorilor online le oferim o alternativă waste-free, ei beneficiind de o experienţă îmbunătăţită de cumpărare.”

    Momentan, pe zona de curierat, Adina Humă şi Linda Vasilescu au convenit parteneriate cu FAN Courier şi Sinapseria, un serviciu de curierat rapid pe bicicletă. „Date fiind beneficiile pe care le aduce o asemenea soluţie şi în plan logistic (economisire de spaţiu la transport între 15 şi 35%, economisire de spaţiu de stocare de peste 90% şi eliminarea ecotaxei), considerăm că soluţia are o permeabiliate mare în piaţa de e-commerce.” Anul 2020 ar trebui să ducă la crearea unui adevărat club R-Create, al magazinelor online partenere care aleg varianta eco-friendly de expediere prin soluţia propusă de cele două antreprenoare. Iar contextul pandemic generat de coronavirus, cu toate schimbările de mentalitate pe care le-a adus cu sine, ar putea să fie şi el un mic avantaj.
    „E clar că această criză a adus o schimbare de paradigmă în toate domeniile. Vestea bună este că societatea se adaptează – studiile arată că experienţa Covid-19 a adus un grad suplimentar de responsabilizare – oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de efectul individual asupra gradului comun de bunăstare. Această schimbare înseamnă un mai mare interes pentru soluţii inovative, implicit şi pentru serviciul nostru.”

    R-Create estimează că va ajunge să înlocuiască anual peste 5 milioane de ambalaje de unică folosinţă cu această soluţie. Concepte similare există deja în SUA, dar şi în Olanda, Finlanda sau Franţa.
    Aşa că, pas cu pas, lumea se re-creează. De la zero. Sau nu neapărat.

  • Industria despre care puţini vorbesc, dar care este la fel de afectată de pandemie ca domeniul HoReCa sau al transporturilor. Mii de angajaţi sunt în pauză de activitate de la începutul izolării şi nu ştiu când vor putea să înceapă din nou munca

    Găsiţi aici varianta e-paper a revistei: e-paper Business MAGAZIN.

    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului şi-au folosit creativitatea pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol.

    Dezbaterea despre adaptabilitatea teatrului merge departe în urmă în istorie, până în vremurile lui Shakespeare. Teatrele elisabetane, care erau în centrul vieţii publice, erau frecvent închise în Londra în perioada epidemiei de ciumă. La fel ca politicienii din prezent, autorităţile londoneze din secolul al XVI-lea erau îngrijorate că oamenii care se îngrămădeau pentru a vedea anumite spectacole din sălile închise ar fi fost în pericol de infectare. Regula oficială era pe atunci că, odată ce rata de mortalitate trecea de 30 de persoane pe săptămână, spectacolele erau anulate, potrivit informaţilor postate pe pagina teatrului londonez Rose Theatre Kingston. Prin urmare, fiindcă teatrele stăteau pe atunci mai mult închise decât deschise, trupa de teatru de care Shakespeare a aparţinut în cea mai mare parte a carierei, The King’s Men – Oamenii Regelui, se baza pe daruri regeşti şi pe turnee în provincie pentru a-şi compensa „box office-ul” pierdut. Totodată, Shakespeare însuşi ar fi fost nevoit să se reinventeze şi să se orienteze pe scrierea de poeme în perioadele de carantină, în locul pieselor de teatru.
    Chiar dacă ne despart sute de ani de Shakespeare, cei care alcătuiesc artele spectacolului în prezent – fie că vorbim despre actori, regizori, scenografi, maşinişti şi alţi lucrători în artele spectacolului – par să se confrunte cu dileme similare. Sunt o categorie profesională poate la fel de afectată ca cei din industria HoReCa, mai cu seamă dacă ne referim la artiştii independenţi, acea categorie care îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte de drepturi de autor. Cei mai mulţi dintre ei s-au reinventat în această perioadă – dar cu toţii se întreabă cum va arăta spectacolul în noul context creat de pandemie.


    Cu răbdare, în aşteptarea vremurilor în care să existe din nou


    Actorul Ion Caramitru, directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, mărturiseşte că, deşi pentru instituţia pe care o reprezintă lucrurile sunt în prezent în echilibru, ca actor, situaţia nu este deloc uşoară: „Mă simt frustat, eu pentru asta exist, iar în situaţia mea sunt şi toţi colegii mei. Dacă nu suntem pe scenă, nu suntem deloc, dar ne-am înarmat cu răbdare”.
    El aminteşte despre un moment dramatic din teatrul englez, un exemplu istoric că domeniul a depăşit momente mult mai grele decât cel de acum. „Să ne amintim că după Shakespeare, Anglia a trăit un moment dramatic care ţine de istoria teatrului englez. Este vorba despre perioada lui Cromwell care a condus Anglia şi care a considerat teatrul o instituţie a diavolului şi l-a interzis – au fost astfel aproape 30 de ani în care în ţara teatrului nu s-a jucat. A fost interzisă instituţia şi tot nu a murit. Aşa că din punctul acesta de vedere nu sunt îngrijorat.”
    Teatrul Naţional din Bucureşti s-a mutat deocamdată în mediul online, iar faptul că gustul publicului pentru această manifestare artistică este mare se reflectă în vizualizările înregistrate de spectacolele de acolo: au debutat cu spectacolul „Furtuna”, de Shakespeare, care a avut 6.000 de spectatori, în condiţiile în care în sală, la desfăşurarea normală a spectacolului, capacitatea este de maximum 900 de spectatori. De asemenea, încă dinainte de pandemie, Teatrul Naţional organizează şi conferinţe în mediul online, prin intermediul platformei YouTube, pe care le transmite în continuare şi acum, în timpul săptămânii, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi, de la ora 14 şi în reluare de la ora 16. „Prin urmare, noi suntem prezenţi online în fiecare zi”, punctează actorul.
    În timp ce spectacolele la care lucrează de obicei se desfăşoară acum în varianta digitală, cei 480 de angajaţi ai Teatrului Naţional sunt în concediu de odihnă din luna martie: „Noi am plecat în concediu legal de odihnă, iar actorii care nu sunt angajaţi ai teatrului şi care apar drept colaboratori au primit, în baza adeverinţei  pe care noi am eliberat-o celor care au avut în ultimele 6 luni contracte cu TNB, şomaj tehnic, pe care îl acoperă prin lege Guvernul”.
    Alături de cei care lucrează în cadrul TNB, probabil, alte câteva mii de oameni din domeniul artelor spectacolului au luat o pauză de activitate. „Este greu să vă pot oferi o estimare a numărului tuturor celor afectaţi din industria artelor performative: sunt coruri, opere, teatre de operetă, teatre lirice – care au şi orchestră, şi cor, şi balet; toate aceste instituţii au şi corp tehnic, dar şi administrativ”, răspunde Ion Caramitru, întrebat care ar putea fi numărul celor afectaţi de lipsa de activitate în lumea pe care o reprezintă.
    În ceea ce priveşte efectele economice ale opririi activităţii, acestea se reflectă asupra tuturor instituţiilor menţionate de el, care de regulă sunt organizate pe principiul dublei finanţări: o finanţare oficială care vine fie de la Ministerul Culturii, fie de la bugetele locale sau judeţene, de la Primării sau de la Consiliile Judeţene, dar şi o finanţare prin venituri proprii, potrivit explicaţiilor directorului general al TNB. „Situaţia în care a fost oprită activitatea acestor instituţii înseamnă şi reducerea la zero a veniturilor proprii, aceasta fiind o contribuţie importantă la bugetul total din care se plătesc pe de o parte salariile angajaţilor, dar şi colaboratorii, utilităţile, obligaţiile sine qua non de a avea protecţie împotriva incendiilor, pază, întreţinere etc.”, explică Ion Caramitru.
    În situaţia specifică a Teatrului Naţional din Bucureşti, numărul obligaţiilor de acest tip este mare, mai ales în contextul în care în ultimii ani, de la bugetul de stat, pentru instituţiile din rândul cărora acesta face parte, nu s-au prevăzut deloc fonduri pentru achiziţii – achiziţiile însemnând utilaje de scenă şi alte investiţii de care este nevoie pentru asigurarea existenţei tehnice la zi. Or, explică directorul general al TNB, aceste achiziţii s-au făcut din venituri proprii. „În prezent, această componentă de buget a căzut total – este zero, iar subvenţia de la stat nu ajunge ca să funcţionăm.”
    În ultima lună normală de funcţionare a Teatrului Naţional de anul acesta, o lună scurtă, veniturile instituţiei au depăşit un milion de lei: „Luna februarie a avut 29 de zile, practic au fost 25 de zile lucrătoare în ceea ce ne priveşte, fiindcă doar în zilele de luni nu jucăm. Avem 5 săli în care jucăm seară de seară, cinci teatre într-unul aş putea să spun şi au fost 94 de spectacole care s-au jucat. Aceste 94 de spectacole au adus în săli 27.300 de spectatori, iar încasările acestei luni scurte s-au plasat la 1,3 milioane de lei şi la un coeficient de ocupare a sălilor de aproape 79%, ceea ce este foarte bine, adică incredibil!”.
    Despre prima săptămână din martie, Ion Caramitru spune că a fost chiar mai bună decât prima săptămână din luna februarie. Iar apoi au trecut la zero activitate, respectiv la zero venituri. „În general Teatrul Naţional aşa a mers în ultimii ani, pe structura aceasta, dar brusc toate au căzut, a trebuit să suspendăm 144 de spectacole, în contextul în care erau puse în vânzare bilete până la data de 3 mai. Prin urmare, vorbim despre o dramă, iar deocamdată suntem în aşteptarea unor zile mai bune. Cred că în instituţiile noastre orizontul de reluare a activităţii este mai îndepărtat decât în altele  – oficialii spun că ultimele care se vor deschide vor fi instituţiile de spectacol. Speranţa mea este descoperirea cât mai rapidă a unui vaccin, a unui medicament.”
    Pe de altă parte, o parte din colectivul Teatrului Naţional s-a întors la  muncă; ceilalţi, implicaţi în activitatea scenică, se vor întoarce puţin mai târziu, pe 1 iunie. „Cei care s-au întors deja respectă o disciplină de lucru în care, la limita necesarului, trebuie să fie prezenţi zilnic la lucru.  Atelierele – fiindcă avem şi ateliere de tot felul, de croitorie, de mecanică, de butaforie – vor lucra zilnic respectând normele obligatorii de igienă”, descrie Ion Caramitru activitatea angajaţilor care lucrează deja. 
    Dacă în cazul artelor spectacolului, prima urgenţă a fost să nu se mai ţină spectacole şi concerte care să îi adune pe oamenii din public la un loc, acum, în ultima perioadă, au început discuţiile referitoare la măsurile ce ar putea fi luate pentru cei care sunt pe scenă – „Şi poate este mai grav pentru ei că îşi desfăşoară activitatea şi mai aproape unul de celălalt: şi nu pot nici să cânte, nici să vorbească, nici să joace, nici să danseze cu masca pe figură”, spune actorul.
    Când se vor întoarce cei care lucrează la scenă – actorii şi tehnicienii – va trebui să conceapă o altă schemă de lucru – de repetiţii, până una alta: „Avem din fericire săli de repetiţii mari, cu suprafeţe generoase, care pot fi la dispoziţia unui program de repetiţii aşa cum vom decide în comun. Mai greu va fi, zic eu, la teatrele de operă şi operetă, unde repetiţiile de cor trebuie făcute cu oamenii stând alături, baletul se află într-o situaţie similară, excepţie fac doar studiile  individuale. Se vor găsi soluţii până la urmă, teatrul nu a murit niciodată şi nu va muri vreodată – aşa că eu sunt optimist – cu rezerve, dar sunt optimist”.
    Un alt posibil efect al acestei perioade de pauză ar putea fi în cazul TNB reducerea numărului de premiere pe care îl vor putea realiza din cauza fondurilor reduse ca urmare a contextului actual.
    „Noi producem cam două premiere pe an, în fiecare sală – în total aproximativ opt pentru tot teatrul – este puţin, s-ar putea face patru pentru fiecare sală. Timpul de repetiţii pentru un spectacol este, în medie, de aproximativ două luni – două spectacole pe an la o sală înseamnă un spectacol realizat în şase luni – ceea ce este foarte puţin. Dar, desigur nu putem pretinde imposibilul, ţara trece prin dificultăţi mari, înainte de cultură şi distracţie este mai importantă sănătatea, învăţământul şi multe alte aspecte ale vieţii sociale. ”
    Iar colegilor săi din artele spectacolului, Ion Caramitru le transmite: „Să fie liniştiţi, teatrul nu a murit niciodată, lucrurile trebuie să se îndrepte, cel puţin ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru şi nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională, sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre, lumea a simţit nevoia să se uite, nu să închidă televizorul, iar asta m-a liniştit şi sunt convins că vom trece de pandemie şi vom reveni la normal – trebuie însă răbdare şi speranţă în mai bine”.

    Mai puţin teatru, mai mult scris

    Când a început perioada de autoizolare, la jumătatea lunii martie, regizorul Chris Simion era în plin turneu cu spectacolele „Oscar şi Tanti Roz” de la Teatrul Bulandra şi „Cu ce vă servesc?”, producţie independentă Griviţa 53. Le-a amânat pentru toamnă, în speranţa că îşi vor putea relua activitatea. Totodată, se pregătea să deschidă oficial noul spaţiu de joc, sala The Institute by Griviţa 53, un spaţiu pop up pe Ştirbei Vodă 104-106 unde şi-au propus să joace până când vor construi teatrul independent ce îşi va avea casa, aşa cum îi spune şi numele, la adresa Griviţa 53. A pus o pauză tuturor acestor proiecte, iar creativitatea din zona teatrală s-a mutat în proiecte de altă natură. „În autoizolare am scris, am lucrat la romanul care închide trilogia începută cu ani în urmă. Primul volum a fost «Ce ne spunem când nu ne vorbim», apoi a urmat «40 de zile», iar acum lucrez la ultimul, «Ce n-am putut uita»”, îşi descrie regizoarea Chris Simion activitatea.
    Cât priveşte teatrul – definiţia ei despre acesta este legată de prezenţa unei audienţe. „Teatrul există de la cel puţin un spectator în sus. Teatrul nu există altfel, nu are valoare. Lipsa de activitate cu publicul înseamnă daune: sufleteşti şi financiare. Poate că abia acum, când te simţi gol fără teatru (atât ca şi creator, cât şi ca spectator) îi realizezi importanţa”, crede Chris Simion. Ea observă că mulţi dintre colegii ei de breaslă „se desfăşoară” în mediul online, însă este de părere ca acest substitut nu are nicio legătură cu teatrul viu, concret. „Este doar o pseudoexperienţă, necesară şi binevenită ca joacă, dar atât. N-am văzut încă nimic făcut profesionist. Teatru online nu s-a făcut încă în România, dar se poate face. Şi teatru TV se face, de ce nu s-ar începe şi teatrul online? Chiar ar avea mult mai multă libertate decât TV-ul.” Or, crede regizoarea, aceasta s-ar traduce printr-un proiect gândit în formula online şi nu neapărat pornit din situaţia creată de pandemie care constrânge, ci să fie justificat şi artistic.
    „Efervescenţa asta de pe net era inevitabilă. Oamenii s-au desfăşurat cum au putut, au făcut ce le-a trecut prin cap să supravieţuiască şi să rămână întregi la cap. Nu poţi judeca perioada asta. E tolerată. E îngăduită. Sunt colegi care nu au avut nicio problemă cu izolarea, dimpotrivă, s-au bucurat de ea. Şi alţii care au făcut depresie sau au scos din ei ce era mai umbrit. Ne cunoaştem şi ne definim în situaţii limită, habar nu avem cum reacţionăm nefiind în situaţie. Aşa că nu poţi comenta reacţiile unuia comparându-le cu ale altuia. Fiecare a fost cum a fost, a făcut ce a făcut să nu înnebunească şi să-şi gestioneze emoţiile”, descrie ea reacţiile care s-au născut în această perioadă.
    Semnificaţia economică a pauzei luate de lumea spectacolelor este rezumată simplu de Chris Simion: „Nu joci, nu ai spectacole. Nu ai spectacole, nu câştigi”. Totuşi, în România, lumea celor din teatru se împarte în două categorii: cei angajaţi, cu salariu, şi cei care au contracte de colaborare. Cei care suferă cel mai mult sunt artiştii independenţi, care nu sunt apăraţi legislativ, ca în alte ţări. Şi printre ei se numără şi Chris Simion. Nu este angajata niciunui teatru, lucrează pe contract temporar, cât timp regizează un spectacol. Din rândul celor care sunt în aceeaşi situaţie, observă că unii au mai avut rezerve financiare, dar cei mai mulţi, nu. „Nu ştiu niciun caz care să ajungă pe stradă sau să fie muritor de foame, căci te mai ajută părinţii, colegii, prietenii dar asta nu e normal. Trebuie schimbat sistemul, trebuie schimbată legea în aşa fel încât parte din bugetul alocat culturii să fie direcţionat către ONG-uri cu activităţi culturale şi artişti independenţi”, crede regizorul. Ce se va întâmpla dacă nu se vor deschide teatrele? „Vom exista pe online, în formule estetice mai mult sau mai puţin contestate. Dacă se vor deschide şi vom fi obligaţi să păstrăm distanţarea socială vom juca probabil numai Beckett şi commedia dell’arte, cu măşti pe faţă.”
    Dincolo de proiectele artistice, Chris Simion se înscrie şi în zona antreprenoriatului cultural, fiind iniţiatoarea proiectului Griviţa 53, un teatru independent în care ar urma să joace mai ales reprezentanţi ai noilor generaţii de actori. A pornit cu banii rezultaţi din vânzarea casei bunicii sale, iar apoi a continuat proiectul bazându-se pe strângeri de fonduri. Or şi la acest capitol a trebuit să pună o pauză. „Noi în mai am fi vrut să mai facem o campanie de strângere de fonduri şi în vară să dăm drumul la şantier. Mai avem nevoie de 250.000 de euro ca să dăm drumul la lucrare. Vom amâna tot demersul. În funcţie de noile măsuri care se vor lua, vom decide cât amânăm. În martie şi aprilie, era absurd ca noi să cerem bani să construim un teatru, în timp ce oamenii nu aveau echipamente medicale de bază. Dar toate la vremea lor. Căci nu vom rămâne la nesfârşit în starea asta şi cu răbdare se va naşte şi acest teatru care va întoarce multă bucurie celor care-l construiesc şi au nevoie de el”, spune Chris Simion.
    Lecţiile acestei stări de izolare – atipice poate mai mult pentru cei care trăiesc din munca în faţa unui public – au ajutat-o să se afle printre cei care ies pe plus din această perioadă: „Am stat cu mine, mi-am închis ferestre, mi-am deschis uşi, am schimbat ritmul nebun cu tihna, mi-am testat imaginaţia şi umorul, mi-am reamintit că nu există imposibil, că poţi orice dacă vrei, poţi face ceea ce nu credeai vreodată că eşti în stare. Izolarea asta m-a făcut să -mi dau jos «papucii de casă», să ies din confort şi să mă simt provocată, vie”. Iar pierderile se văd atât în ceea ce îi priveşte pe cei care alcătuiesc industria, cât şi pe „consumatorii” de cultură:
    „La fel ca în orice industrie, şi în a noastră sunt pierderi. Unii spectatori şi-au luat banii înapoi, alţii aşteaptă reprogramarea spectacolelor. Organizatorii care au închiriat săli, care au investit în promovare, au pierdut, sunt bani care nu au cum să fie recuperaţi. Unele spectacole online sunt monetizate, ca să ai acces la vizionare, plăteşti. Repet, teatrul făcut pe net nu are legătură cu cel din sala, oricât de bine ar fi filmat, deşi ce am văzut până în prezent e discutabil, chiar defavorizează. Este ca şi cum ai avea de ales între o floare de plastic, şi una naturală. nu le poţi compara, nu?”


    Cu nas de clovn pe Zoom şi Instagram

    „Vom juca şi Romeo şi Julieta, doar că Romeo va juca marţea şi Julieta joia”, glumeşte  Vlad Logigan, actor şi asistent universitar doctor în cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, referindu-se la normele de distanţare fizică pe scenă. În „vremuri de normalitate”, el este prezent pe scenele mai multor teatre din Bucureşti, atât din zona publică, cât şi din teatrul independent. Pandemia a adus la anularea a minimum 16 spectacole în care el juca lunar,  dintre care jumătate erau colaborări cu alte teatre decât cel la care este angajat; în plus, acestora s-au adăugat şi evenimentele, dar şi filmările în care era implicat. Aproximează în acest context pierderile sale financiare la aproximativ o treime din venituri, deşi se numără printre cei care au statutul de angajat în această profesie – la Teatrul Mic şi la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, în rolul de asistent universitar doctor. Activitatea de profesor a continuat, la fel ca la toate disciplinele şi nivelurile de studii, adaptat, la vremuri, prin platforme online.  „Actorie pe Zoom sau Skype e greu de făcut, noroc însă că ne aflăm în perioada de lecturi, de explorare a materialului piesei, discuţii, dezbateri, iar asta s-a putut face online”.
    Chiar dacă „face haz de necaz” – a inventat spre exemplu chiar şi un influencer „de cultură” care îi îndeamnă în materiale video pe oameni să citească  – mărturiseşte că nu îi este uşor să stea departe de scenă şi că se numără printre cei care abia aşteaptă revenirea la normalitate. „Lipsa de interacţiune umană pentru un actor extrovertit, izolat singur, e ceva greu de descris şi foarte greu de suportat. Aştept cu nerăbdare redeschiderea sălilor de teatru, însă până atunci am încercat să-mi menţin creativitatea activă făcând tot felul de clipuri parodice legate de diverse subiecte şi, bineînţeles, activitatea online a Teatrului Mic, care pentru mine a fost minunată. Ne-am mutat în online, cu recitări de poezii, monoloage shakespeariene şi chiar şi un sketch în 9 personaje, filmat pe Zoom”, descrie actorul „reinventarea” în vremuri de pandemie.
    Proiectele în care erau implicaţi el şi cei mai mulţi dintre colegii săi de breaslă au îngheţat, iar acum aşteaptă cu sufletul la gură „«dezgheţul», adică redeschiderea sălilor în orice formă se va putea, fie şi cu 10 spectatori, să zicem, la început. Tot e bine, aşteptăm toţi să putem juca din nou, în săli”. Alături de el, spune  Logigan, o parte din actori s-au mutat fericiţi în online, iar o alta refuză acest lucru, motiv pentru care s-a născut şi o polemică în rândul lor: este teatrul online teatru sau nu? „După părerea mea este teatru, chiar dacă are o formă diferită, dar eu consider că este teatru deoarece există elementele de bază, care compun actul teatral: actori care joacă, întruchipează personaje, spun o poveste şi transmit un mesaj lumii, şi există un public care recepţionează şi fie râde, fie se emoţionează, fie visează sau se întreabă”, răspunde actorul.


    Situaţia este într-adevăr dificilă pentru colegii săi actori independenţi: „Nici nu pot juca, nici nu sunt plătiţi, depind de spectacolele care se jucau în săli, iar cu sălile închise, li s-a înnegrit peisajul rău de tot. Ştiu că există un ajutor de la stat, dar impozitat, nu rămân cu mare lucru. Este un tablou foarte trist, din păcate”.
    Actorul Vlad Logigan crede că cel mai optimist scenariu pentru perioada următoare ar veni sub redeschiderea teatrelor la toamnă, când ar trebui să înceapă de altfel noua stagiune (de obicei, pe timp de vară, actorii iau o pauză de joc), iar cel mai pesimist pe care îl iau în calcul este închiderea teatrelor până în primăvara viitoare. „Spectacole cu distanţare fizică, nu i-aş zice socială, ci fizică, se pot face, soluţii sunt. Spectacolele se vor adapta la vremuri şi condiţii, cum s-a întâmplat sute de ani, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, biserica catolică a interzis, la un moment dat, pentru vreo sută de ani, actorilor, să mai vorbească, iar actorii s-au adaptat şi au trecut la nonverbal sau la spectacole cu păpuşi, fiindcă păpuşilor le era permis să fie vorbitoare”, aminteşte el.
    Pentru Vlad Logigan, consecinţele acestei perioade se traduc prin ideile care i-au venit în izolare. „Voi face spectacole din unele idei aduse de această perioadă, pe care le voi folosi altfel. Perioada asta mi-a dat ocazia să citesc foarte mult – în mod normal eu nu apuc deloc, pentru că plec dimineaţa de acasă şi mă întorc după 10 seara, obosit după repetiţii, cursul de actori pe care îl ţin la universitate şi spectacole seara. La fel şi cu sportul, nu apucam niciodată să fac, acum am avut când etc. Lecţiile pentru mine au fost legate de creativitate, să rămân creativ, să nu-mi pierd bucuria şi plăcerea şi cred că am reuşit.”


    Un altfel de Netflix

    Teatrul independent Unteatru, al cuplului de regizori Andrei şi Andreea Grosu, se numără printre primele care şi-au anunţat intenţia de a-şi muta activitatea în mediul online şi singurul care a transmis live din sala de spectacol, ceea ce a generat un val de susţinere, încurajându-i să continue. Organiza înainte de pandemie, în medie, 14 spectacole săptămânal, atât în sala mare, unde sunt aproximativ 100 de locuri, cât şi într-o sală mai mică şi un spaţiu-bar. În medie, peste 600 de spectatori treceau pragul Unteatru săptămânal, spun fondatorii acestuia. Au făcut tranziţia înspre online, iar acum difuzează între 5 şi 7 spectacole pe săptămână, iar numărul celor care îi urmăresc, spun ei, variază de la o transmisiune la alta. „Noi continuăm să vindem bilete la spectacolele noastre, pentru că Unteatru se susţine exclusiv din aceste venituri. Am scăzut preţul biletului în baza căruia, în acest moment, întreaga familie ne poate urmări de pe acelaşi dispozitiv. Am luat această decizie în sprijinul iubitorilor de teatru, care, la fel ca noi, traversează acum o perioadă delicată. E important să rămânem alături, acum mai mult decât oricând.”
    Andrei şi Andreea Grosu mărturisesc că viaţa de antreprenoriat în zona culturii, printr-un teatru independent, nu este uşoară oricum, darămite în vremuri de pandemie. „Pentru un teatru independent, limitarea posibilităţii de a mai organiza reprezentaţii cu public este ca lipsa oxigenului. Din punct de vedere financiar, ne confruntam frecvent cu provocări chiar şi înainte de pandemie. Plata salariilor, a chiriei şi utilităţilor, cheltuielile de întreţinere şi toate taxele impuse firmelor în România au devenit acum, odată cu scăderea drastică a veniturilor, şi mai dificile”, spun ei.
    Astfel, au identificat încă de la declanşarea crizei nevoia de a se reinventa, pentru o vreme, aşa că au migrat rapid către mediul online. „În primele două săptămâni, până la instaurarea stării de urgenţă, am transmis spectacole live, chiar din sala de teatru, apelând la o întreagă echipă de specialişti din domeniul producţiei video. Apoi am început să transmitem şi înregistrări mai vechi ale spectacolelor care nu au putut fi difuzate în regim de live stream, pentru  că exista cerere din partea publicului”. Printre rezultatele observate se numără realizarea faptului că există numeroşi iubitori de teatru care locuiesc în alte ţări care îşi doresc să urmărească spectacole româneşti. De asemenea, au observat că au mulţi susţinători în afara Bucureştiului. „Ştiam că printre spectatorii noştri fideli se numără oameni care călătoresc frecvent din alte oraşe doar ca să ne vadă, dar nu
    ne-am imaginat niciodată că sunt atât de mulţi.”
    În ceea ce priveşte modul în care reuşesc să îşi acopere costurile astfel, mărturisesc că din vânzarea de bilete reuşesc să acopere doar mică parte din cheltuielile actuale. „Am încercat să mergem către sponsori şi am lansat chiar şi o campanie de crowdfunding. Am invitat iubitorii de Unteatru să ne susţină în această perioadă complicată şi suntem recunoscători pentru orice formă de sprijin pe care am primit-o în această perioadă”.
    Cum va arăta teatrul independent postpandemie? „Teatrele independente sunt şi vor fi cele mai afectate entităţi din lumea culturală, pentru că nu există nicio plasă de siguranţă pentru ele. Pentru actorii şi regizorii independenţi s-a găsit această soluţie provizorie, prin care toţi cei care au avut contracte pe drepturi de autor înainte de declanşarea crizei primesc un ajutor din partea statului. Nu ştim până când şi dacă ei vor fi sprijiniţi atâta timp cât activităţile cu public nu vor putea fi susţinute”, spun Andrei şi Andreea Grosu. Pe de altă parte, acest ajutor îi condiţionează şi îi aduce în imposibilitatea de a lucra la proiecte noi, iar orice sursă de venit le-ar anula şansele de a mai primi acest ajutor. „Veniturile generate din aceste posibile noi proiecte nu ar fi mari, mai ales în cazul artiştilor aflaţi în prima etapă a carierei. Un artist independent depune oricum eforturi imense pentru a se putea susţine, lucrând intens, în paralel, la mai multe proiecte”, cred fondatorii Unteatru.
    Despre afirmaţiile recente făcute de ministrul culturii, care vizează jocul de teatru respectând distanţarea socială, precizează că acestea nu pot fi comentate. „Pare o glumă. Teatrul, arta în general, se adaptează condiţiilor şi continuă să evolueze, dar nu până la absurd. Evident că nu va urca nimeni pe scenă cu măşti, jucând la trei metri distanţă de parteneri”. Speră însă că se vor găsi soluţii pentru revenirea teatrului în sala de spectacol în condiţii normale şi de siguranţă, pentru că interacţiunea actorului cu spectatorii este foarte importantă în acest tip de manifestare artistică. „Noi ne gândim deja la posibile variante pentru a reveni în mediul offline şi aştepăm să aflăm oficial care vor fi noile reglementări după încheierea stării de urgenţă”, spun ei.
    Activitatea lor regizorală a avut cel mai mult de suferit – au ales să oprească orice repetiţie în ziua în care s-a declarat obligatorie distanţarea socială. „Am fost activi doar ca directori de teatru şi am încercat să ţinem în viaţă mica noastră instituţie de teatru în această perioadă trecând în mediul online. Avem multe gânduri şi multe planuri, dar aşteptăm să vedem ce se întâmplă în lumea reală. Credem că teatrul nu trebuie pus deoparte şi că asta pot înţelege doar practicienii, ceilalţi care se ocupă de teorie şi ne sfătuiesc să ne adaptăm la realitatea asta. Nu e nici rău,  nici bine, e necesar. N-o să uităm momentul de pauză, dorurile, lipsa de libertate şi frica. Au dobândit toate un alt sens probabil pentru noi toţi.”


    Festivaluri amânate, nu anulate

    Marian Gîlea, preşedintele Asociaţiei Culturale FANZIN, este optimist în ceea ce priveşte perspectivele de revenire a pieţei festivalurilor şi activităţilor culturale. Asociaţia pe care o reprezintă activează pe piaţa de evenimente din Braşov.  Prin intermediul acesteia, organizează acolo patru evenimente tip festival: în februarie, Love Story şi festivalul de teatru Săptămâna Comediei, în mai, Dracula Film Festival şi Braşov Jazz and Blues Festival, în toamnă. Anul acesta, au decis amânarea Săptămânii Comediei până la finalul lunii septembrie. Celelalte două au rămas cu datele fixate anterior – Dracula Film Festival în octombrie şi Jazz Festival la început de noiembrie. „Problema majoră pe care o avem este că noi aplicam cu aceste evenimente pentru fondurile obţinute prin concursul de proiecte de la Primăria  Braşov sau Consiliul Judeţean Braşov, care tocmai au anunţat că au anulat bugetele pe cultură de anul acesta – deci nu ne mai putem baza pe acei bani, dar fiind de ceva timp în piaţă, de opt ani, o parte din bugete le obţinem prin sponsorizări.”
    Bugetul Primăriei, cumulat cu cel de la consiliu, ajungea undeva la 50% din bugetul de evenimente, care ajungeau, în situaţia Săptămânii Comediei de pildă, undeva la 50.000 de euro, în cazul Braşov Jazz & Blues Festival tot undeva la 50.000 de euro, iar în cazul Dracula Film Festival, la aproximativ 30.000 de euro. Jumătate din bani veneau din aceste fonduri (de la Primărie, Consiliu, dar şi de la CNC – care nu a anunţat dacă anulează sau nu aceste bugete).  Reprezentanţii Primăriei şi Consiliului au declarat că toţi banii care erau anterior dedicaţi proiectelor culturale vor fi direcţionaţi spre spitale, pentru lupta împotriva COVID-19.
    „După ce se mai liniştesc lucrurile, vom încerca să ne acoperim costurile – să negociem cu artiştii – spre exemplu, la festivalul de jazz, noi în fiecare an aveam patru zile, doi artişti pe seară, dar 70-80% dintre ei erau artişti străini. Vorbeam cu colegii mei să ne axăm doar pe artiştii din România – chiar dacă vor fi mai mici evenimentele”, descrie Gîlea modul în care au gândit strategia de revenire pentru perioada care urmează.  Iar despre cei din lumea teatrului cu care lucrează spune: „Nimeni nu ştie în prezent ce se va întâmpla. Cu timpul, spun eu, ne vom obişnui cu ideea că vom trăi cu acest virus şi va trebui cu toţii să avem grijă. Fiecare îşi va lua măsurile proprii. Dacă avem o trupă de jazz sau de teatru, îşi vor lua măsurile de precauţie necesare pentru a funcţiona.”
    Evenimentele lor sunt organizate în interior – de exemplu Săptămâna Comediei şi Jazz & Blues Festival se desfăşoară în Teatrul Sică Alexandrescu, în Sala Mare, care are 600 de locuri; crede că festivalurile se vor ţine în continuare acolo, dar cu un număr înjumătăţit când vine vorba de public, pentru respectarea unor reguli de distanţare fizică.
    „Asta se poate traduce printr-un preţ al biletului uşor mai mare, dar noi încercăm să negociem cu artiştii pentru a echilibra lucrurile”, spune el. Se bazează însă pe companiile implicate în viaţa culturală a oraşului. „Mulţi se întrebau – vor veni oamenii la teatru, nu le va fi frică? Eu zic că vor reveni.”

    Pastila de umor (video) pe timp de pandemie

    Şi comedienii, un alt tip de artişti independenţi, s-au confruntat cu nevoia de reinventare. În afară de a continua activitatea de comedian în online, Cristian Popesco, care este şi cofondator al clubului de comedie Comics Club a găsit şi o nişă pe care nu era activ anterior – o serie bazată pe jocuri de pe PlayStation – „Guru la jocuri”. Comedianul Cristi Popesco spune că nici activitatea de creaţie, de scris pentru spectacole, nu poate fi foarte prolifică în vremuri de pandemie. „În primul rând, stau doar în casă. Nu mai am show-uri de stand-up. Nici nu am mai scris material pentru stand-up, că este destul de dificil să scrii fără să ai unde să testezi”, spune el. Avea şi el o activitate intensă, spectacole regulate la Comics Club în fiecare zi de vineri şi sâmbătă, dar şi un turneu în zona Moldovei cu stand-up şi un turneu naţional. La fel ca în situaţia multora dintre colegii săi de breaslă, şi-a mutat toată energia în online. „Toată energia noastră s-a dus în mediul online, în special YouTube – unde facem multe live-uri, precum şi un late night show săptămânal”. Totuşi, mărturiseşte că „banii din online nu se apropie de cât câştigam din show-urile live, trăim mai mult din economii”. Chiar şi în domeniul său, de stand-up comedy, trecerea în online este dificilă. „Ai nevoie de feedbackul direct de la oameni, te încarci cu energia lor. Probabil o perioadă o să facem show-uri cu mai puţini oameni, cu distanţă între ei.”
    Pe de altă parte, soluţiile ca piaţa de comedie să supravieţuiască dacă restricţiile impuse de autorităţi vor rămâne în vigoare pe termen lung în zona de spectacole sunt să găsească fiecare nişe formate în mediul online şi să încerce să monetizeze acolo.
    Glumeşte spunând şi că a devenit destul de pasionat de cafea, prin urmare, dacă ar fi nevoit să facă o reconversie profesională, ar lua în calcul rolul de barista; precizează însă: „Eu sunt cam «straight face» şi asta nu e prea bine, trebuie să le zâmbeşti clienţilor”.


    Ce se-aude dinspre polul mondial al spectacolelor

    Broadway, acest Silicon Valley al artelor spectacolului, a generat venituri de 1,8 miliarde de dolari în sezonul trecut (2018-2019) şi a atras o audienţă record de 15 milioane de oameni.
    Întrebările cu care se confruntă actorii din România sunt aceleaşi cu ale celor din New York: „Va fi lăsat câte un loc liber între spectatori, la fel cum se discuta în situaţia avioanelor? Se vor purta obligatoriu măşti? Se vor construi mai multe ieşiri? Nu se vor mai ţine spectacole până la producţia unui vaccin?”.
    Producătorii şi sindicaliştii de pe Broadway discută numeroase opţiuni, potrivit publicaţiei americane Fortune. Teatrele de pe Broadway şi-au întrerupt brusc activitatea, iniţial până pe 12 mai, oprind toate spectacolele, inclusiv 16 premiere programate. Producătorii şi autorităţile oraşului au extins termenul până cel mai devreme la data de 7 iunie.
    Potrivit Fortune, costurile operaţionale ale unui spectacol pe Broadway sunt de circa 300.000 de dolari săptămânal, în timp ce costurile operaţionale ale unui musical ajung la 590.000 de dolari săptămânal. Se consideră că pentru un astfel de spectacol se poate ajunge la break even dacă există posibilitatea de a avea 50% din veniturile obişnuite, cât timp vând şi bilete la preţuri întregi (foarte scumpe de obicei) şi au şi clienţi premium. Dar surse din interior citate de Fortune spun că biletele trebuie să se vândă în continuare cu discounturi, model de business cu care şi-au obişnuit publicul, pentru a atrage mai mulţi clienţi odată cu redeschiderea Broadway-ului şi că multe dintre teatre va trebui să fie pline. Mai ales în contextul în care Broadway-ul va trebui să se bazeze mai mult pe localnici – în contextul în care 65% din vânzările generate în sezonul 2018-2019 au fost generate de biletele vândute turiştilor.

    Sursa: Fortune


    Scurtă istorie de teatru în pandemie

    Când ciuma a izbucnit în Londra, în 1592, teatrele din oraş au fost închise şi au rămas aşa între toamna anului 1592 şi 1594. Un nou val al ciumei, între 1603 şi 1604, a cauzat din nou închiderea teatrelor. Fără cerere pentru noi spectacole, ciuma din 1592-1594 l-a determinat pe Shakespeare să se îndrepte spre poezie şi se crede că ar fi scris în această perioadă poemul Venus şi Adonis. Au existat referinţe ale ciumei şi în munca sa de scenă: Romeo şi Julieta, piesă despre care se crede că ar fi fost scrisă în jurul anului 1595, conţine replica lui Mercutio „O  ciumă în ambele case ale voastre!” (A plague o’both your houses!). De asemenea, scrisă după 1603, piesa Timon din Atena îşi urmăreşte personajul principal izolat într-o peşteră după ce acesta îi  blestemă pe toţi atenienii urându-le o ciumă care să coboare peste ei. Piesa Regele Lear, despre care se crede că ar fi fost scrisă în 1605-1606, ar fi putut fi influenţată de criza din 1603-1604 sau chiar de epidemia de ciumă din vara anului 1606. Este posibil ca Shakespeare să fi scris piesa în carantină, iar un posibil efect ar fi fost replica din plânsetul din furtună al lui Lear „Răzbunare! Ciumă! Moarte! Confuzie!”.

    Sursa: Rose Theatre Kingston


    (La acest articol a contribuit şi Andra Stroe)

  • Gigantul Zoom, care a adus şedinţele corporatiste în sufragerie, trece la achiziţii şi cumpără startup-ul Keybase pentru a implementa criptare integrală în servicii şi a pune capăt scandalurilor de securitate

    Compania de videoconferinţe Zoom a cumpărat startup-ul american Keybase, completând prima tranzacţie din istoria de nouă ani a companiei, potrivit CNBC.

    Tranzacţia a venit pe fondul scandalurilor de securitate legate de platforma Zoom, întrucât mai multe instituţii, şcoli şi persoane care folosesc platforma au reclamat că s-au confruntat cu situaţii în care conexiunea lor era urmărită şi de altcineva sau chiar întreruptă de atacatori care intrau în conversaţiile private ale utilizatorilor.

    Tehnologia Keybase va oferi videoconferinţelor Zoom criptare integrală (end-to-end – în care doar utilizatorii care comunică pot vedea conversaţia).

    Termenii tranzacţiei nu au fost anunţaţi, iar achiziţia face parte dintr-un plan de 90 de zile anunţat de Zoom în data de 1 aprilie – în cadrul căruia promite că îşi va rezolva toate problemele de securitate semnalate.

    Eric Yuan, CEO-ul Zoom, a declarat pentru CNBC că firma are nevoie de o soluţie pentru utilizatorii care cer cel mai înalt nivel de securitate şi privacy şi să se asigure că nimeni nu poate participa neinvitat la conversaţia lor.

    Când soluţia Keybase va fi implementată, utilizatorul Zoom care programează conferinţa va avea opţiunea de a alege criptarea end-to-end. Această opţiune va opri pe oricine vrea să intre în conversaţie apelând prin intermediul telefonului mobil – aceasta fiind una din metodele în care conversaţiile altora pot fi accesate. Mai mult, alegerea acestei opţiuni va dezactiva înregistrarea automată a conversaţiei în cloud.

    Yuan a spus că este foarte important ca utilizatorii să ştie că respectiva cheie de criptare nu se află pe serverele Zoom, astfel încât compania nu are acces la conţinutul unui apel.

    În doar patru luni, numărul utilizatorilor a crescut de 20 de ori, întrucât în mai multe sectoare de activitate serviciile de videoconferinţă au devenit necesare pentru a continua activitatea prin muncă de la distanţă. În acelaşi timp, Zoom a avut succes şi în mediul educaţional, serviciul fiind folosit de elevi, studenţi şi profesori din toată lumea, inclusiv din România. Pentru a alimenta acest succes, Zoom a decis să ofere accesul gratuit pentru utilizatorii din şcoli şi universităţi pe durata pandemiei.

  • Banca Centrală Europeană pune 750 miliarde euro la bătaie prin Programul de Achiziţii Urgente în Pandemie

    Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat un nou program prin care va cumpăra obligaţiuni în valoare totală de 750 miliarde euro, după o şedinţă desfăşurată miercuri noapte în regim de urgenţă, ca răspuns la condiţiile economice şi financiare deteriorate din cauza pandemiei de coronavirus, potrivit unui anunţ al băncii.

    BCE spune că programul ce se va desfăşura anul acesta va acoperi atât datoriile suverane cât şi datoriile corporate.

    Denumit Programul de Achiziţii Urgente în Pandemie (Pandemic Emergency Purchase Programme – PEPP), acesta se va desfăşura până când criza coronavirus va fi depăşită.

    „Timpuri extraordinare cer măsuri extraordinare. Angajamentul nostru faţă de euro nu are limite. Suntem determinaţi să folosim întregul potenţial al instrumentelor noastre, în cadrul mandatului nostru”, a spus Christine Lagarde, preşedinte al Băncii Centrale Europene.

    BCE a decis să extindă gama de active eligibile pentru program şi către o facilitate comercială pentru instituţii non-financiare. Mai mult, banca va relaxa standardele de colateral pe care le impune băncilor, pentru a le permite acestora să atragă mai mult capital raportat la active.

    „Consiliul guvernator al BCE este angajat să îşi joace rolul în susţinerea tuturor cetăţenilor din zona euro în aceste timpuri pline de încercări. Consiliul guvernator va face tot ce este necesar în mandatul său”, a transmis BCE.