BusinessMagazin

Tag: companii

  • Noua structura

    Cea mai mare companie romaneasca de bricolaj va avea in actionariat cinci parteneri de afaceri ai lui Ioan Ciolan.

    ACTIONARIAT. 75% din actiuni ii revin lui Ioan Ciolan, 10% sunt detinute de omul de afaceri mediesean Gheorghe Calburean, care controleaza companiile cu afaceri in domeniul serviciilor de foraj si transport de combustibili Dafora si Condmag. In prezent Calburean este partener cu 33% din actiuni la Ambient Cluj si controleaza 50% din Ambient Medias. Restul de 15% din actiunile Ambient de dupa fuziune sunt impartite in principal intre Dan Olteanu (5,5%), cel de-al treilea asociat de la Ambient Cluj, Lucian Bezerita (5%), managerul Ambient Baia Mare, respectiv Zsolt Bereczki (1,8%), partenerul de la Gheorgheni.

    RETEA. Infiintata in 1993, reteaua Ambient are acum 14 centre comerciale si 17 magazine in 12 judete. Firma lucreaza cu 1.000 de furnizori si are 2.600 de angajati.

    GRUPUL. Alaturi de retelele de magazine si centre comerciale, grupul Ambient cuprinde Voestalpine Ambient, ce comercializeaza produse metalurgice, si Ambient Structuri, care activeaza in domeniul betoanelor.

  • La jumatate de drum

    Administratorii ce au luat un start intarziat sau mai lent au timp inca doua luni pentru a mai recupera din diferentele uriase.
     
     Loc
    Compania
    Clienti
     1.
    ING
    762.265
     2.
    Allianz-Tiriac
    567.404
     3.
    Generali
    188.952
     4.
    Aviva
    184.853
     5.
    Interamerican
    137.631
     6.
    AIG
    123.581
     7.
    BT Aegon
    63.936
     8.
    BRD
    56.806
     9.
    BCR
    49.031
     10.
    Omniasig
    31.318
     11.
    OTP
    13.818
     12.
    Bancpost
    12.446
     13.
    Prima Pensie
    7.442
     14.
    KD
    1.149
     15.
    MKB Romexterra
    677
     16.
    AG2R
    231
     17.
    Marfin
    54
     18.
    Zepter
    0
     
    Total
    2.201.594
     
    Sursa: CSSPP, date valabile la 15 noiembrie 2007

  • El e seful APIA

    Desi recunoaste ca nu este un specialist in domeniul auto, avocatul Ernest Popovici crede ca a fost desemnat presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA) tocmai pentru ca nu are niciun parti-pris. „Pana la urma, nici masina mea nu este una dintre marcile prezente in APIA“, glumeste Popovici. Avocatul are un automobil Infiniti, marca importata in Romania de Dom Automobile, companie care nu este membru al APIA.

    La inceputul acestei luni, APIA si-a desemnat un nou Consiliu Director, al carui presedinte este Ernest-Virgil Popovici. Predecesorul sau, Brent Valmar, directorul general al Porsche Romania, a devenit vicepresedinte, iar printre ceilalti membri ai consiliului figureaza nume cunoscute din industria auto – Constantin Stroe si Jacques Daniel (Dacia Groupe Renault), Herbert Stein (Autoitalia) sau Paul Badea (Badsi).

    In urma cu 14 ani, Popovici era unul dintre cei care puneau bazele asociatiei pe care ulterior avea s-o conduca actualul premier Calin Popescu-Tariceanu. Isi aminteste ca s-a numarat printre fondatorii APIA din mai multe motive. „In primul rand, pasiunea pentru auto, apoi relatiile de prietenie cu anumiti oameni de acolo si, nu in ultimul rand, din motive strict profesionale“, spune Popovici. El spune ca s-a implicat in calitate de avocat, fiind cel care a constituit asociatia si a arbitrat parerile fiecarui fondator. Avocatul este si membru fondator al altei organizatii – Yacht Club Regal Roman – reinfiintat in 1999, desi nu mai detine acum nicio ambarcatiune.

    Unul dintre cei mai cunoscuti avocati de business din Romania, fondatorul casei de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii a renuntat partial la discretia care guverneaza aceasta breasla, implicandu-se in activitatea unei industrii extrem de dinamice. „Ii stiu pe toti membrii APIA, ne intelegem foarte bine, era poate nevoie de un echilibru la ora actuala“, afirma noul presedinte al organizatiei. Acum, referindu-se la alegerea sa, Popovici spune ca „toata lumea a fost de acord ca la ora actuala este nevoie de o voce neutra, de o persoana care sa nu fie implicata neaparat, care sa fie detasata, sa poata media conflicte cand apar“. In aceasta logica, un avocat ar putea avea o mai mare putere de negociere cu autoritatile, mai ales in chestiuni spinoase, cum e cea a taxei de prima inmatriculare. Deocamdata, obiectivele mandatului sau nu sunt inca definite, dar obiectivele majore ale APIA raman aceleasi, sustine Popovici.

    Desi, tangential, a mai fost implicat in mediul de business, fiind actionar – alaturi de alti doi parteneri ai Popovici, Nitu si Asociatii – al companiei care opereaza hipermarketurile Auchan pe piata romaneasca, Popovici spune ca nu vrea sa intre in afaceri si adauga ca nici nu mai este actionar al respectivei firme. Ernest Popovici se trage dintr-o familie de avocati cu traditie in Romania si spune ca ar fi putut sa se duca in zona de business, dar a preferat sa ramana avocat. Nici acum, dupa ce a preluat conducerea APIA, nu va renunta la activitatea de consultanta juridica: „In afara de avocatura, nu am facut altceva toata viata“.

  • Epoca dinozaurilor

    Demisiile subite ale lui E. Stanley O’Neal de la Merrill Lynch si Charles O. Prince III de la Citi in ultimele saptamani, ca urmare a unor pierderi de peste 15 miliarde de dolari la companiile lor, n-au facut doar sa arate cat de nepregatit era Wall Street-ul pentru o prabusire a pietei; au aratat si cat de greu e sa tii fraiele unor asemenea colosi financiari.

    „De la cel mai mic pana la cel mai mare, oamenii se intreaba daca nu cumva companiile lor sunt prea mari, rigide si fara o tinta clara“, spune Jeffrey A. Sonnenfeld, decan principal asociat pentru programe executive la Scoala de Management de la Yale. Pe Wall Street, adauga el, marimea naste pericole speciale. „E greu sa ramai deasupra riscurilor intr-un asemenea business rasfirat.“

    Roy Smith, fost partener la Goldman Sachs si acum profesor de finante la New York University, face trimitere la foarte diferitele experiente ale Citigroup si ale fostului sau angajator in timpul recentei crize a creditelor ipotecare secundare. Pierderile de la Goldman, observa el, au fost doar o farama din cele ale Citigroup, chiar daca ambele companii erau active in aceleasi afaceri. „Probabil fiindca Goldman are 30.000 de angajati, iar Citigroup are de zece ori mai multi“, spune el. „Prin urmare, cei dintai sunt capabili sa se concentreze pe numarul mai mic de lucruri pe care le fac.“

    Nu numai companiile financiare sunt puse in fata dilemelor. La o zi dupa ce Prince si-a dat demisia, Richard D. Parsons, directorul executiv al unei alte companii rezultate dintr-o megafuziune, Time Warner, a anuntat si el ca se va retrage la sfarsitul anului. Cotatia actiunilor Time Warner este aceeasi ca in urma cu cinci ani, cand Parsons i-a succedat lui Gerald M. Levin, cel care a supervizat fuziunea cu AOL, considerata printre cele mai mari – dar si cele mai dezastruoase – tranzactii de acest fel facute vreodata. Totusi, Parsons va ramane presedinte.

    In timpul mandatului sau, Parsons s-a zbatut sa ofere motivatii rationale pentru ca activitati diverse cum sunt publishing-ul, televiziunea prin cablu si productia de film sa faca parte din aceeasi companie. Si Citigroup opereaza in peste 100 de tari, are in jur de 307.000 de angajati si ofera o gama intinsa de servicii, de la carduri de credit (numai in Statele Unite sunt 120 de milioane de conturi) la servicii bancare, acordare de ipoteci si management de active.

    „Conceptul Citigroup si Time Warner de companii unitare este chestionabil“, spune William W. George, fostul director executiv al producatorului de dispozitive medicale Medtronic, care preda la Harvard Business School. „Poate ca a fost prea extins ceea ce s-a pus laolalta.“

    Bineinteles, la fel cum moda vine si trece, asa s-a intamplat si cu modelul preferat de organizare pentru corporatiile americane. In anii ’60 si ’70, conglomerate ca ITT si GulfAWestern erau la moda. Dar in anii ’80, investitorii au inceput sa se planga de performantele scazute si de lipsa evidenta de sinergie (GulfAWestern avea de toate, de la plantatii de trestie de zahar la studiouri de film), iar conglomeratele au fost destructurate.

    Pana la sfarsitul anilor ’90 si prima parte a acestui deceniu, se parea ca totusi conglomeratul cunoaste un reviriment. Acum, odata cu plecarile lui Parsons, Prince si O’Neal, intrebarea daca marimea conteaza la corporatiile americane este din nou subiect de dezbatere. „Suntem la un punct de inflexiune“, spune Sonnenfeld. „Daca economia slabeste, e foarte probabil ca acesti giganti sa se sparga.“

    Inca nu se stie daca modelul companiei supradimensionate va intra intr-un con de umbra, dar cu siguranta directorii vor dori sa reexamineze una dintre principalele ratiuni care il sustin – diversificarea. Teoria, cel putin, era ca pierderile dintr-o anumita parte vor fi compensate de castigurile din alta parte intr-o companie diversificata. Aceasta plasa de siguranta in mod evident n-a functionat pentru Citigroup.

    Orice s-ar intampla, este evident ca investitorii isi pierd rabdarea cu directorii executivi care nu aduc rezultate. Un studiu pentru 2.500 de companii de top din toata lumea, facut de firma de consultanta Booz Allen Hamilton, a descoperit ca rata de inlocuire in randul directorilor executivi a crescut cu 59% intre 1995 si 2006. In aceeasi perioada, potrivit sondajului, plecarile nu de bunavoie din functii de top au crescut. In 1995, una din opt plecari nu a fost voluntara; in 2006, raportul ajunsese la una din trei.

    O explicatie pentru aceasta tendinta, spune Steven Wheeler, vicepresedinte principal al Booz Allen, nu este neaparat marimea, ci complexitatea. „Capacitatea de a conduce si de a face schimbari intr-o divizie nu inseamna automat ca omul respectiv are capacitatea de a face acelasi lucru si pentru o alta divizie; or, in calitate de CEO esti responsabil de intreaga afacere“, spune el. Alti experti insista ca problema nu este marimea sau complexitatea, ci talentul fiecarui director executiv si al echipei sale. Si asa ceva este tocmai ce lipseste la Merrill si Citigroup, dupa cum spune Noel M. Tichy, o autoritate in management la Universitatea din Michigan si coautor al noului volum „Judecata: cum liderii castigatori iau marile decizii“. Marile companii, spune el, sunt in special vulnerabile daca nu-si rezerva timpul necesar ca sa-i formeze si sa-i antreneze pe viitorii directori executivi. „Din cauza asta se ajunge la secarea pepinierei de conducatori“, spune el. „Merrill si Citi nu au investit niciodata in aceste pepiniere.“

    Cat despre complexitate, Tichy sustine ca General Electric a prosperat chiar daca a avut o gama de businessuri foarte variata, de la motoare de avioane la finantari sau dispozitive de iluminat. In parte, spune el, aceasta e din cauza ca Jeffrey Immelt, directorul executiv, petrece in fiecare an cate 25 de zile ocupandu-se de planuri de succesiune si cultivandu-i pe viitorii lideri ai GE. „GE este cu mult mai complex si decat Merrill si decat Citigroup“, spune Tichy. „Sa nu-mi spuna mie cineva ca problema e ca ori sunt prea mari, ori sunt prea complecsi. Variabila cea mai importanta este aici talentul.“

    Traducere si adaptare: Mihai Mitrica

  • Bursa vazuta de la Viena

    Perioada de incertitudine in care se afla pietele de capital din intreaga lume nu se va incheia, in viziunea austriacului, decat in aprilie-mai anul viitor, odata cu incheierea anului fiscal. „Daca ne uitam la estimarile privind pierderile bancilor si ale fondurilor de investitii datorate crizei ipotecare, estimari care se ridica pana la 400 de miliarde de dolari, si la pierderile deja raportate (care nu ajung nici la o treime din aceasta suma, n. red.), putem observa o mare diferenta. Doar auditorii care vor efectua controalele pentru tot anul vor putea prezenta nivelul real al pierderilor“, spune Michael Buhl. Aceasta inseamna ca volatilitatea bursiera se va mentine luni bune de-acum incolo, la fel si aversiunea tot mai mare a fondurilor de investitii la risc.

    Bursa de Valori din Viena, una dintre cele mai mari piete reglementate din centrul si estul Europei, are o capitalizare de peste 170 de miliarde de euro si o lichiditate zilnica de circa 700 de milioane de euro. Cresterea pana la acest nivel nu a fost usoara, majoritatea problemelor de la bursa vieneza fiind identice cu cele cu care se confrunta acum Bursa de Valori Bucuresti in prezent, spune Buhl. „In urma cu cativa ani, multe companii austriece au ales sa se listeze la Frankfurt si nu la Viena. Dezavantajele, intre care lichiditatea scazuta de care au avut parte acolo, au facut insa ca aproape toate sa se intoarca in tara, unde acoperirea media si interesul investitorilor sunt incomparabil mai mari.“

    E un argument pentru ca Buhl sa recomande acum listarea pe piata autohtona pentru toti doritorii de a ajunge la cota bursei. „Cea mai profitabila listare este cea pe piata interna, unde ai toate elementele necesare succesului: acoperire media, imagine deja cunoscuta a marcii, interes din partea investitorilor. Din pacate, managerii care se ocupa de listare au tendinta sa angajeze cele mai mari societati de intermediere, cum ar fi JP Morgan sau Goldman Sachs, care prefera bursele mari, unde au deja experienta“, spune Michael Buhl. Angajarea societatilor foarte mari pentru intermediere este insa o garantie pentru manageri in fata actionarilor in cazul unui esec, dupa principiul „daca ei nu au putut, atunci nimeni nu poate“. Nici dubla listare nu este o solutie foarte buna pentru o companie, in opinia oficialului austriac, din cauza costurilor aproape duble si a reducerii pachetului liber la tranzactionare.

    Atragerea companiilor pe bursa este o alta problema. „In urma cu trei ani am inceput un studiu asupra companiilor austriece, pentru a vedea care s-ar putea lista. Am ales circa o mie de societati de marime medie si mare, cu balante financiare pozitive si perspective bune pentru viitor. Dintre acestea, doar 9% au considerat listarea o optiune“, povesteste Michael Buhl. La listare nu au ajuns insa decat putine companii dintre cele 90, principalele obstacole fiind costurile ofertei publice initiale si rezistenta managerilor sau a proprietarilor in fata transparentei si a reducerii puterii decizionale, impuse de cerintele cotarii. „De multe ori, managerii sunt greu de convins ca avantajele listarii sunt mai importante decat pierderea unei parti din putere“, apreciaza seful bursei din Viena. La fel si cand vine vorba despre costuri; chiar daca cei 8% din valoarea ofertei initiale trebuie sa fie achitati o data (costul unei oferte publice initiale pe pietele de capital europene este in general de circa 7-8%), cheltuielile aferente unui credit sunt, prin comparatie, mult mai mari, desi sunt repartizate pe toata perioada de rambursare.

    Solutia gasita de austrieci a fost roadshow-ul, adica evenimente organizate in care managerii sunt adunati si li se explica, cu ajutorul altor directori de companii deja trecute prin aceasta experienta, avantajele listarii. Si mai ales ale listarii unui pachet de actiuni semnificativ, peste cota minima de listare de 25%. „Am avut multe discutii cu compania Starbucks, care s-a listat si la noi, pentru a-i convinge sa lase liber la tranzactionare un pachet de 25% plus o actiune. Chiar si acea actiune conteaza atunci cand vii in fata investitorilor. Oferta lor a avut valoarea de 1,4 miliarde de euro si a fost suprasubscrisa de zece ori“, spune Michael Buhl, care crede ca „si 10% este mai bine decat deloc“ atunci cand vorbeste despre apropiata listare a Transgaz Medias, pentru care subscrierea va incepe la 26 noiembrie.

    Ambiguitatea care poate fi observata pe piata romaneasca de capital, cu volatilitate mare bazata pe perceptia investitorilor si nu pe rezultatele financiare, nu este considerata ciudata de catre Michael Buhl: „Pot da ca exemplu o companie austriaca care a raportat 15 ani la rand cresteri constante ale profitului net. In toata aceasta perioada, cotatia actiunii lor a ramas neschimbata. Sunt multe cazuri in care profitul se majoreaza cu cifre mari, de pana la 50%, dar pretul de pe piata creste foarte putin. In astfel de cazuri, tranzactionarea se bazeaza doar pe sentiment, pe impresie, nu pe analize fundamentale sau tehnice“.

    Colaborarea bursei din Viena cu cea din Bucuresti s-a concretizat prin lansarea unui indice, ROTX, ce are la baza 11 companii mari din Romania. Pe parcursul celor doi ani si jumatate de la lansare, pe baza indicelui fondurile straine au achizitionat actiuni in valoare de circa 250 de milioane de euro. Pe langa acesti bani, cumparatorii au mai investit si direct in bursa de la Bucuresti pentru acoperirea riscului (operatiuni de hedging).

  • CIne a cumparat afacerea Vinexpert

    La prima vedere, mare legatura intre productia si importul de chibrituri si afacerile cu vin nu prea este. Dar actionarii clujeni ai fabricii de chibrituri au decis inca de la finalul anului trecut sa intre pe piata vinului, infiintand compania Vino Vero, axata pe importul de vinuri din America Latina. Vino Vero va incheia primul an de activitate cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, iar tranzactia cu Vinexpert a fost practic urmatorul pas, catre partea comerciala. „Noi intentionam sa deschidem o retea proprie de magazine, iar Vinexpert dorea sa creasca intr-un ritm mai rapid. Am decis sa ne unim competentele“, declara Maia Banciu, director de marketing si comunicare la Match Point. Familia Banciu controleaza pachetul majoritar de actiuni (40%) al producatorului de chibrituri, diferenta fiind impartita in mod egal intre alti doi actionari – Ovidiu Popa si Mircea Popescu.

    Reteaua Vinexpert are acum trei magazine – doua in Capitala si unul la Brasov. „Cel mai important castig este ca Match Point se va ocupa de dezvoltarea retelei pe partea de vest a tarii, iar eu ma voi putea ocupa de Bucuresti“, declara Catalin Paduraru, care detine acum 50% din actiunile Vinexpert. Fondatorul retelei de magazine specializate in vanzarea de vinuri si bauturi alcoolice spune ca firma a ajuns intr-un punct in care avea nevoie de competente suplimentare, „pe care eu ar fi trebuit sa le cumpar, dar pe care partenerul meu le are deja – de la departamentul de contabilitate pana la cel de resurse umane“. Desi valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita, Paduraru estimeaza ca firma in care detine 50% din actiuni valoreaza 2 milioane de euro, iar previziunile pentru urmatorii trei ani indica atingerea pragului de 5 milioane de euro. „Acela ar putea fi un moment bun pentru un parteneriat cu un fond de investitii“, spune Paduraru, care admite ca a mai avut anul acesta inca doua serii de discutii pentru alegerea unui partener si cu alti investitori interesati.

    Concret, in sarcina proaspetilor actionari (chiar daca discutiile au inceput in primavara, semnaturile au incheiat povestea abia saptamana trecuta) cade in intregime grija resurselor umane si a logisticii in Transilvania, urmand ca tot ei sa se ocupe de-acum si de magazinul de la Brasov. Planurile imediate prevad si deschiderea a doua noi spatii la Cluj si la Timisoara, urmand ca reteaua din Capitala sa se mareasca anul viitor cu trei noi magazine. Investitiile minime necesare unui magazin Vinexpert sunt de 100.000 de euro, bani ce includ costurile cu proiectarea, amenajarea si echipamentele de depozitare. Pentru anul acesta, vanzarile Vinexpert sunt asteptate sa depaseasca 1,5 milioane de euro.

    In timp ce Vinexpert este pentru Paduraru prima afacere, pentru actionarii Match Point drumul pana la magazinele cu vinuri a fost ceva mai intortocheat. In urma cu cinci ani, familia Banciu a demarat cu ceilati doi parteneri afacerea din domeniul importului si al productiei de chibrituri, cifra de afaceri a Match Point urmand sa depaseasca anul acesta 2 milioane de euro, de aproape doua ori mai mare fata de anul trecut (1,15 milioane de euro). Dar odata pusa pe roate productia de chibrituri, afacerea cu vinuri putea sa-si faca si ea loc in portofoliu, mai ales ca interesul pentru domeniu e de data mai veche. „Ne place sa bem un pahar de vin bun. Dupa ’89, calatorind, am descoperit ca sunt multe vinuri extraordinare, la preturi accesibile tuturor, incat ne-am dorit sa le avem si acasa“, declara Maia Banciu. Ideea unei afaceri cu vinuri a inceput sa se cristalizeze in urma cu circa doi ani si primele activitati au pornit la finalul anului trecut. „Am dorit sa fim pregatiti pentru primul import imediat dupa aderarea la UE si ridicarea taxelor vamale pentru importurile de vin“, explica Banciu alegerea momentului. Rezultatele primului an: Vino Vero va incheia acest an cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, in conditiile in care Vino Vero a avut nevoie de o investitie de 300.000 de euro pentru a pleca la drum.

    Odata cu uscarea cernelii pe contract, partenerii va trebui sa-si croiasca un drum comun si „de mare folos este faptul ca ne completam competentele“, crede Paduraru. Un plus este si faptul ca si unii si altii cred cu tarie in cresterea vanzarilor de vinuri imbuteliate. „Romanii iubesc viata si traiul bun, asa ca nu avem cum sa ramanem in urma lumii civilizate“, spune Banciu. Schimbarile sunt foarte vizibile, mai cu seama pe piata Capitalei: „Clientii sunt tot mai sofisticati si au discernamant din ce in ce mai mare in alegerea vinului dorit“, afirma Paduraru.

    Pe piata romaneasca, magazinele specializate nu si-au delimitat inca un loc clar, iar experienta unor tari mai dezvoltate ne arata si motivul – abia dupa ce se incheie expansiunea retelelor internationale vine vremea cristalizarii comertului de specialitate. In ce priveste magazinele specializate in vanzarea de vinuri imbuteliate si bauturi alcoolice, pe piata bucuresteana sunt foarte putine: in afara de cele doua Galerii Vinexpert, magazinul Nic (din Piata Dorobanti) si afacerea doctorului Ion Pusca, doar cateva spatii prin centre comerciale mai completeaza peisajul. In provincie, magazinele de acest fel sunt chiar si mai rare. De partea cealalta a balantei inclina vanzarile din marile retele comerciale, ce detin acum partea leului din vanzarile de vin imbuteliat. Clientii pretentiosi incep sa treaca insa pragul magazinelor specializate, pentru ca pe rafturile acestora gasesc o oferta mai variata decat la raionul de vin de la supermarket.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.

  • Nu mai ploua cu bani

    Acum exact un an, presedintele filialei romanesti a Citigroup, cel mai mare grup bancar din lume, spunea ca se asteapta la o crestere a numarului companiilor care vor folosi listarea la bursa pentru a atrage fonduri. „Cred ca anul viitor vom vedea mai multe listari, atat la Bucuresti, cat poate si la Londra“, declara atunci Shahmir Khaliq, presedintele Citibank Romania. Khaliq a fost contrazis in ceea ce priveste bursa de la Bucuresti – singura listare importanta anuntata pentru 2007, Transgaz, inca urmeaza sa se produca -, iar Londra s-a dovedit intr-adevar o tinta pentru mai multe companii din Romania in cautare de finantare, dar o tinta neatinsa pana acum decat de A&D Pharma, distribuitorul de farmaceutice care a ajuns anul trecut la cota London Stock Exchange (LSE).

    RCS&RDS, operatorul telecom care testeaza la Oradea intrarea si pe teritoriul comunicatiilor mobile, anuntase lunile trecute ca are nevoie de 500 de milioane de dolari pe care spera sa-i gaseasca la investitorii de la bursa din City, iar mai nou spera sa obtina chiar pana la 575 de milioane de dolari (peste 390 de milioane de euro). „Conditiile neprielnice ale pietei“ au fost motivul invocat in comunicatul de presa trimis prin serviciul online de informare al LSE. Aceeasi sintagma a aparut si in comunicatul de presa al Telemobil, cel care anunta in septembrie ca suma de 125 de milioane de dolari necesara pentru finantarea operatorului mobil Zapp nu mai poate fi obtinuta prin emiterea de obligatiuni pe piata internationala.

    Nu e mai putin adevarat ca, in ciuda crizei financiare in plina manifestare, LSE ar putea parea in continuare favorabil pentru tranzactii. Luna trecuta, Banca Reglementelor Internationale prezenta un studiu care indica faptul ca pe bursa din Londra s-a tranzactionat anul acesta cea mai mare cantitate de lichiditati din lume, conchizand ca dominatia Londrei continua sa creasca in fata celor din New York sau Tokio, aflate in scadere. Totusi, RCS nu e singura reticenta fata de sansele oferite de bursa londoneza; operatorul turc de televiziune prin satelit Digiturk a anuntat si el de curand ca renunta la intentia de a se lista la LSE.

    Daca prima optiune pentru Zapp este acum suportul din partea actionarilor, RCS nu are aceasta varianta. Prin natura actionariatului, RDS nu are surse externe care sa poata pompa jumatate de miliard de dolari. Despre Zoltan Teszari, omul de afaceri care controleaza 60% din RCS&RDS prin Cable Communications Olanda, se spune ca nu are alte afaceri si reinvesteste integral profiturile in dezvoltare. Dar nivelul profitului de anul trecut e doar o fractiune din suma necesara, fara a mai pune in discutie faptul ca mai exista 40 de procente sanse ca ceilalti actionari sa-si doreasca incasarea dividendelor. Surse din piata financiara, citate de Ziarul Financiar, spun ca RDS e acum in discutii pentru a contracta un imprumut sindicalizat de 500 de milioane de dolari, cel mai mare de acest fel initiat in Romania, cu ajutorul Citi in consortiu cu ING Bank.

    O alta companie care isi pregateste listarea e BitDefender, companie desprinsa de curand din grupul Softwin. Florin Talpes, proprietarul BitDefender, si-a ajustat la randul lui planul, declarand recent pentru BUSINESS Magazin ca fata de acum cateva luni, cand alegerea era intre bursa din Londra si cea din New York, acum este luata in calcul si cea din Bucuresti. Argumentul lui e ca aproape jumatate din investitorii care cumpara in ringul londonez sunt prezenti si la Bucuresti.

    Deloc surprinzator, brokerii sustin ca BVB e o optiune valida si chiar de preferat in raport cu o bursa straina. Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest, spune ca daca RCS&RDS ar fi ales sa se listeze la Bucuresti, „influentele internationale ale crizei ar fi fost mai reduse“. La randul lui, Stere Farmache, presedintele BVB, spune ca listarea aici ar fi fost finalizata cu succes: „Au mai fost cazuri in care listarile au fost amanate din cauza conditiilor nefavorabile de pe piata. La bursa din Bucuresti ar fi gasit probabil banii pe care ii cereau in oferta. Anul trecut s-au strans circa 225 de milioane de euro pentru oferta initiala a Transelectrica, deci o oferta RCS&RDS de pana in 400 de milioane de euro nu ar fi fost greu de acoperit“.

  • Miliardele din companii

    Cu aproape 8,5 miliarde de euro, Petrom este cea mai mare companie de pe piata romaneasca, chiar daca liderul clasamentului a fost printre putinele companii a caror valoare de piata a scazut in acest an, potrivit ZF.
    Valoarea totala a celor 100 de companii este foarte aproape de pragul sutei de miliarde de euro, cresterea fata de firmele incluse in topul precedent fiind remarcabila, de peste 25%.

    Cu o larga majoritate, firmele controlate de investitorii straini domina topul, doar cateva dintre companiile incluse in top fiind de stat. Companiile au fost evaluate in principal pe baza rezultatelor financiare raportate la sfarsitul lui 2006 sau, in cazul companiilor listate pe piata de capital, s-a luat in calcul capitalizarea bursiera de la sfarsitul lunii septembrie.

    Aceasta evolutie vine dupa aproape opt ani de crestere economica, perioada in care Produsul Intern Brut s-a majorat de aproape patru ori, de la 33,7 miliarde de euro in 2000 la aproape 120 de miliarde de euro, cat este estimat pentru acest an. In aceasta perioada, Romania a intrat in NATO si, de la inceputul acestui an, in Uniunea Europeana, evenimente ce au atras investitii straine masive comparativ cu anii de la inceputul deceniului.

    Pentru multi analisti economici, cresterea este inca la inceput. Observatorii evidentiaza ca in multe sectoare de activitate Romania este mult in urma celorlalte tari europene. Iar pentru recuperarea decalajului vor urma alti ani de crestere sustinuta.

    Ceea ce ar putea face ca in editia din 2008 a topului sa avem macar o companie care sa treaca de pragul valorii de zece miliarde de euro. Mai ales ca numarul unu, Petrom, creditat cu o valoare de piata de 8,44 miliarde de euro, in scadere cu 6% fata de valoarea calculata anul trecut, are loc de crestere, avand in vedere ca la bursa din Bucuresti, evolutia Petrom nu a fost prea buna in ultimul an, iar cotatia actiunilor a pierdut aproximativ 20%. In afara de Petrom, doar o singura alta companie are o valoare mai mica decat cea calculata anul trecut – Continental Automotive. Regresul are drept cauza scaderea profitului in 2006 fata de anul anterior, pe fondul derularii unui program de investitii.

    In clasamentul din acest an sunt 13 companii nou-intrate fata de prima editie, iar cea mai importanta apreciere a valorii a cunoscut-o grupul de telecomunicatii RCS&RDS. Compania, care tocmai a anuntat ca renunta la planurile de listare pe piata londoneza din cauza crizei financiare, este evaluata de specialistii Capital Partners la 1,65 miliarde de euro, de peste trei ori mai mult decat suma estimata in prima editie (481 de milioane de euro).

    Alte sase companii sunt creditate cu valori mai mult decat duble fata de nivelul din anul precedent. Valoarea Alro a ajuns la 1,9 miliarde de euro, fata de 828 de milioane anul trecut, ceea ce a propulsat producatorul de aluminiu intre cele mai valoroase zece companii, dupa un salt de 15 pozitii. Oltchim si Impact au facut salturi spectaculoase, de 24 de pozitii, dupa aprecierea valorii cu 130% si, respectiv, 158%. SIF Transilvania, A&D Pharma si Allianz-Tiriac Asigurari completeaza randurile celor care sunt estimati acum la valori cel putin duble fata de prima editie a topului, in timp ce Nuclearelectrica si Carpatcement au fost foarte aproape de aceeasi performanta.

    Cresterea generala a valorii companiilor se vede si in majorarea pragului de intrare in top (valoarea companiei cu numarul 100), de la 123 de milioane de euro anul trecut la 180 de milioane de euro anul acesta.

    Sectorul energetic este cel mai bine reprezentat in topul celor mai valoroase companii, cu 28 de firme. Serviciile financiare sunt un alt domeniu bine cotat, cu 25 de reprezentanti in top. Cea mai mare banca romaneasca, BCR, este pe locul doi in topul general, cu o valoare estimata la 6,75 miliarde de euro. Restul de 47 de companii activeaza in industrie (17), servicii (14), bunuri de consum (10) si IT&C (6).

  • Omul nostru din Austria

    Explicatia oficiala a companiei privind decizia de a face aceasta schimbare a fost faptul ca John Cusa urmeaza sa se implice in dezvoltarea unor proiecte noi tot in cadrul grupului si ca activitatile solicitante care il asteapta nu i-ar mai permite sa ramana in functia de director general al Tornado, pe care o detine de 4 ani. Nici Gerald Maier (45 de ani), noul director general, nu comenteaza mai mult. A venit in Romania in urma cu doua luni, cu misiunea de a reorganiza Tornado si de a schimba strategia de afaceri.

    „Piata de distributie IT&C din Romania inca are la baza un model de business imbatranit“, spune Maier. „Si pe termen lung acest model nu va mai putea sustine cresteri comparabile cu cele de pana acum pentru companiile din industrie, mai ales pe o piata ce devine interesanta pentru mari companii straine“, considera managerul, facand aluzie la intrarea recenta pe piata a Technomarket, dar si la alte nume vehiculate in ultimul an, precum Mediamarkt sau Dixons.

    In Romania nu a vrut sa vina de la bun inceput. „Numai dupa ce m-am intalnit cu proprietarii companiei si am analizat piata am luat decizia“, vorbeste Maier despre primul contact pe care l-a avut cu Eugen si Liviu Lepadatu. Iar piata in sine a avut o contributie importanta, avand in vedere posibilitatile de crestere de aici, deosebite de cele din Vest.

    Planurile lui Maier cu privire la Tornado pentru urmatorul an vizeaza in primul rand reorganizarea interna a companiei, ce presupune redefinirea departamentelor, optimizarea procedurilor, cresterea nivelului de comunicare intre angajati. Numai ca, din punctul sau de vedere, cladirea de birouri a companiei nu este mediul cel mai favorabil pentru aceasta schimbare, avand in vedere ca „sunt prea multe ziduri, cand ar trebui sa fie de fapt un spatiu deschis. Alternativa nu am insa, pentru ca nici nu pot sa sparg aceste ziduri si nici de o mutare nu se poate pune problema. Cel putin nu deocamdata“.

    Maier vrea sa schimbe si conceptia, intalnita uneori in companiile din Romania, ca directorul general este cel ce trebuie sa raspunda de absolut toate departamentele si singurul care trebuie sa ia decizii. Astfel ca deja a inceput sa acorde responsabilitati, putere de decizie (dar si controlul asupra bugetelor de cheltuieli) managerilor fiecarui departament, rolul lui fiind de a lua doar deciziile strategice.

    Totodata, Tornado se va concentra pe dezvoltarea in segmentul de vanzari online catre parteneri, care ar trebui sa ajunga cam la jumatate din cifra de afaceri pe 2008, pentru care insa Maier nu vrea sa faca estimari. Anul trecut, Tornado a avut o cifra de afaceri de 105 mil. euro, iar pentru acest an estimeaza 130 mil. euro. Iar ceva mai indepartat, poate din 2009, dar deja schitat pe harta Europei aflata pe unul dintre peretii noului birou al lui Maier, este extinderea Tornado Sistems in tarile apropiate Romaniei.

    Pe piata de distributie IT&C din Romania, evaluata de Asesoft Distribution la un miliard de euro, situatia s-a asezat in cea mai mare parte – in segmentul distribuitorilor de branduri, primele trei pozitii sunt ocupate de Tornado Sistems, Omnilogic si Scop Computers. Pe partea distributiei de componente, piata este dominata de Asesoft, RHS si Asbis, iar pe retail, incluzand aici si segmentul online, principalii competitori sunt K Tech, Romsoft si eMag.

    In cazul Omnilogic, spre exemplu, o schimbare de strategie a fost mai mult decat necesara, in conditiile in care anul trecut a fost un an greu pentru companie, lucru vizibil in rezultatele financiare. Daca anul 2005 a fost incheiat cu o cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, anul trecut s-a incheiat cu o scadere pana la aproximativ 105 milioane de euro. Insa planurile de revenire sunt mai mult decat optimiste, mai ales ca primele noua luni ale acestui an au adus Omnilogic afaceri de 110 milioane de euro, pe fondul implicarii companiei intr-o serie de proiecte in telecomunicatii si in sectorul bancar. Totodata, a contribuit si faptul ca afacerile companiei s-au extins si in zona serviciilor IT si a dezvoltarii de software, in urma achizitiei de anul trecut a Softnet Development & Consulting.

    „Cresterea de anul acesta ar putea fi de 90% fata de 2006, ceea ce ar insemna ca am ajunge la o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro“, estimeaza Gabriel Marin, directorul executiv al Omnilogic – peste estimarile anterioare, cifrate la cel mult 180 de milioane de euro.

    In ceea ce priveste Scop Computers, al doilea principal competitor al Tornado Sistems, compania si-a orientat strategia catre incheierea de parteneriate de distributie – cu Avaya, companie telecom specializata pe servicii de telefonie si call centers, si cu Juniper Networks, care dezvolta si comercializeaza servicii bazate pe IT. „Scopul acestor parteneriate este sa oferim clientilor solutii complete pentru dezvoltarea infrastructurii“, spunea anterior Alexandru Visan, directorul executiv al companiei. Drept urmare, in primul semestru al acestui an, afacerile Scop, care provin in proportie de 90% din distributia IT&C, au crescut cu 30% fata de aceeasi perioada din 2006, pana la 40 de milioane de euro. Firma si-a propus un obiectiv de 90 de milioane de euro pentru intreg anul.

    Carte de vizita

    INGINER. Absolvent al unei facultati de electronica si comunicatii, Maier si-a petrecut primii patru ani din cariera ca inginer intr-o companie austriaca. Dar a renuntat la inginerie pentru a se orienta catre segmentul de marketing si vanzari.

    CEO. Din 1992, timp de opt ani, Maier a fost directorul executiv al companiei austriece de distributie IT CHS GmbH. Aici s-a remarcat prin dezvoltarea unei aplicatii online, intr-o perioada in care internetul nu era inca popular. Totodata, a fost responsabil de deschiderea unei noi filiale in cadrul grupului, timp in care a preluat si functia de director de marketing si vanzari in cadrul diviziei din Germania.

    CONSULTANT. Urmatoarea mutare a fost preluarea conducerii Actebis, de asemenea companie specializata in distributia de produse IT. Inainte de a veni la Tornado, a avut o perioada de tranzitie de cateva luni, timp in care a fost consultant de management pentru mai multe companii din Austria.