BusinessMagazin

Tag: transformare

  • Imperiul pe care lumea l-a uitat: cum arăta “oraşul celor 1.001 biserici” – GALERIE FOTO

    Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.

    Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.

    La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.

  • Au cumpărat un oraş uitat de lume şi l-au transformat într-o URIAŞĂ PLANTAŢIE DE CANNABIS

    Legalizarea producţiei şi consumului de marijuana în anumite state din SUA determină un boom imobiliar, scrie Financial Times, companiile din industria canabisului căutând spaţii adecvate de cultivare, producţie şi depozitare, pe care nu le pot găsi sau extinde în marile oraşe din cauza preţurilor şi a reglementărilor pe care trebuie să le respecte, cum ar fi distanţa faţă de şcoli, precum şi a consumului prea mare de energie, pe care l-ar putea reduce prin recurgerea la sere instalate la loc deschis.

    Din acest motiv, compania American Green a preferat să achiziţioneze un orăşel cu totul, acceptând să plătească 5 milioane de dolari pentru Nipton, pe care vrea să-l transforme într-o destinaţie turistică pentru consumatorii de ”iarbă“ şi într-un centru de producţie pentru produse pe bază de canabis, având în plan şi cultivarea de cânepă indiană în zonă.

    Cum în SUA consumul de marijuana este legal în scopuri medicinale în multe state şi în scopuri recreative în câteva, unele autorităţi locale au văzut în acest lucru o şansă de a evita falimentul localităţilor lor. Un exemplu este Adelanto, orăşel din deşertul californian situat între Los Angeles şi Las Vegas, unde autorităţile au publicat reguli clare pentru cultivarea, producţia şi comercializarea de marijuana de uz medicinal, plănuind să permită şi cultivarea canabisului pentru scopuri recreative, şi au reuşit să atragă investitori din industrie, astfel încât acum se construiesc locuinţe noi, malluri, cinematografe care să deservească populaţia în creştere.

    Şi Pueblo, un orăşel la sud de Denver, Colorado, a profitat de dorinţa companiilor din industria canabisului de a se extinde în afara marilor oraşe, acestea scoţându-i economia din criză.

  • Aceşti cercetători AU REUŞIT IMPOSIBILUL: au transformat deşertul în teren fertil

    Mai mult, aceştia au reuşit să crească culturi în zone cu condiţii mai puţin ideale pentru agricultură cauzate de lipsa ploilor şi de temperaturile ridicate, scrie NEXTSHARK.

    Realizarea a fost prezentată la United Nations Convention to Combat Desertification (UNCCD) pe 15 septembrie, care a avut ca tematică oprirea deşertificării la nivel global şi la care au participat 100 de ţări. Locul ales de specialişti a fost oraşul chinez Ordos care se află în Deşertul Gobi, în Mongolia Interioară, situată în nordul Chinei.

    Tehnologia din spatele inovaţiei a fost dezvoltată de Universitatea Chongqing Jiaotong. Savanţii au creat o pastă dintr-o substanţă găsită în membranele celulare vegetale, care amestecată cu nisip este capabilă să reţină apa, nutrienţii şi oxigenul.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Aceşti cercetători AU REUŞIT IMPOSIBILUL: au transformat deşertul în teren fertil

    Mai mult, aceştia au reuşit să crească culturi în zone cu condiţii mai puţin ideale pentru agricultură cauzate de lipsa ploilor şi de temperaturile ridicate, scrie NEXTSHARK.

    Realizarea a fost prezentată la United Nations Convention to Combat Desertification (UNCCD) pe 15 septembrie, care a avut ca tematică oprirea deşertificării la nivel global şi la care au participat 100 de ţări. Locul ales de specialişti a fost oraşul chinez Ordos care se află în Deşertul Gobi, în Mongolia Interioară, situată în nordul Chinei.

    Tehnologia din spatele inovaţiei a fost dezvoltată de Universitatea Chongqing Jiaotong. Savanţii au creat o pastă dintr-o substanţă găsită în membranele celulare vegetale, care amestecată cu nisip este capabilă să reţină apa, nutrienţii şi oxigenul.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum să-ţi transformi pasiunea pentru jocuri video într-o carieră

    Aproximativ 7.000 de oameni lucrează în acest moment în România în circa 80 de studiouri de dezvoltare de jocuri video, dintre care peste 50 în Bucureşti, iar restul în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Iaşi, conform Asociaţiei Dezvoltatorilor de Jocuri din România (RGDA). Cele mai mari studiouri sunt multinaţionalele Ubisoft, Electronic Arts şi Gameloft, care au avut o cifră de afaceri cumulată de circa 91 milioane de euro în 2016, adică 62,5% din totalul industriei locale după cifra de afaceri. ”Cum ar arăta aceste date dacă ar exista şi susţinere din partea statului? Câte alte firme din afară ar fi interesate să vină în România? Unul din lucrurile care afectează industria locală este lipsa forţei de muncă, ceea ce este valabil peste tot în IT, mai ales într-o nişă precum game development“, spune Andrei Istrate, cofondator al GameDev Academy, singurul centru din România care oferă cursuri profesionale în acest domeniu de activitate. ”Avem o lipsă mare de susţinere pentru cei care vor să dezvolte jocuri video. Sunt foarte mulţi tineri care vor să înveţe, dar foarte puţine surse de învăţare la nivel local, dar şi la nivel de inspiraţie“, motivează Istrate înfiinţarea unui astfel de centru.

    Apariţia şcolii GameDev Academy vine în contextul lipsei unui cadru formal în care pasionaţii de jocuri video pot trece de la simpli spectatori la statul de creatori. ”Nu înveţi nicăieri în România, indiferent că vorbim de gimnaziu, liceu sau facultate, cum să creezi un joc video cap-coadă, asistat de oameni cu un background în domeniul ăsta“, continuă Istrate. Cursurile GameDev Academy sunt variate, de la tester jocuri video la game design, programare sau grafică şi se adresează tinerilor de peste 14 ani. Dezvoltarea programului a început în noiembrie, iar în martie a debutat programul pilot, ca apoi în iulie să înceapă înscrierile oficiale. De atunci, inclusiv în programul pilot, au participat la cursuri aproximativ 100 de persoane, iar cele mai căutate module au fost ”de departe cel de game design şi Unity (n.r. – motor grafic utilizat în crearea jocurilor video)“. Costurile unui astfel de curs variază, în funcţie de complexitate şi domeniu, între 450 şi 1.300 de lei, în acest moment.

    Un alt program susţinut de GameDev Academy este Game Lab Bucureşti, un program educaţional bazat pe dezvoltare de proiecte, care are rolul unui incubator de jocuri. Proiectul a apărut în 2012 la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Finlanda, apoi a fost exportat în mai multe locaţii de pe glob, inclusiv în România, în Timişoara, anul trecut. Anul acesta a ajuns la Bucureşti şi se adresează celor care sunt interesaţi ca în trei luni să-şi transforme ideea de joc video într-un produs real.

    GameLab este conceput pentru 48 de persoane; apoi sunt formate 24 de echipe. Prima etapă de selecţie presupune alegerea conceptelor de jocuri, iar cea de-a doua selectarea proiectelor realizate, urmând a fi prezentate în forma finală în faţa unor specialişti. După perioada de selecţie, cei admişi vor fi asistaţi pe parcursul a două luni şi jumătate de profesionişti din producţia de jocuri video, abordând subiecte precum design de jocuri, marketing, management, dezvoltare de produse, design de muzică, design de interfaţă, modelare 3D şi programare. La momentul discuţiei se înscriseseră 10 persoane în program şi ”nu ştim dacă se vor umple toate locurile, este o variantă să pornim şi cu 24 de locuri“.

    În acest scenariu, din cele 24 de idei de la început rămân cel mult 10, apoi în marea finală ajung maximum cinci produse, din care este ales un câştigător. ”Va fi ajutat pe viitor cu promovoare, sprijinire, acces la expunere, sursă de finanţare, public prin intermediul unor evenimente de specialitate“, spune Istrate.

    GameLab se adresează celor care vor să-şi vadă ideea realizată, celor cu un background în programare sau desen, dar şi celor pasionaţi. ”Studenţi şi elevi pasionaţi de gaming, aflaţi la început de drum. Este recomandat ca o persoană să aibă cunoştinţe fie în programare, fie în desen, dar primim şi oameni care nu au neapărat un background de programare şi art, dar care sunt dornici“, adaugă reprezentantul GameDev Academy.

    Una dintre problemele industriei locale este lipsa sprijinului din partea autorităţilor; de pildă, meseriile specifice dezvoltării de jocuri nu sunt trecute în nomenclator, astfel nefiind eligibili pentru accesarea de fonduri europene. ”La nivel politic, administrativ nimeni nu ştie ce înseamnă dezvoltarea de jocuri video.“  RGDA a avut o primă întâlnire cu ministrul mediului de afaceri la acea vreme, Alexandru Petrescu, însă la scurt timp guvernul Grindeanu a demisionat, iar eforturile asociaţiei au fost în van. Andrei Istrate spune că nu se aşteaptă ca guvernul să pompeze milioane de euro în dezvoltarea de jocuri video, dar ar fi binevenit şi un sprijin financiar. Antreprenorul povesteşte că a fost în vizită la un mic studio de jocuri, format din trei persoane, care tocmai lansase un joc pe Android. Curios, Istrate a întrebat de ce nu dezvoltaseră şi o variantă pentru sistemul de operare iOS. Răspunsul a arătat realitatea cu care se confruntă dezvoltatorul din România: ”Nu am avut bani să ne luăm iPhone“. ”Un lucru atât de mărunt a afectat dezvoltarea echipei, care poate ar fi angajat alţi oameni, ar fi crescut afacerea, ar fi adus bani în ţară“, este de părere Andrei Istrate.

    Până acum, modul românesc de a face şcoală în dezvoltarea jocurilor video, potrivit conducătorului GameDev Academy, este angajarea la una dintre cele trei mai multinaţionale, căpătarea de experienţă urmată de o încercare pe cont propriu. Acest lucru s-ar putea schimba pe viitor prin înfiinţarea unor astfel de programe, fie în mediul privat, fie în sistemul educaţional din România.

    Un lucru pe care şcoala şi programul GameLab vrea să-l schimbe, potrivit lui Istrate, este faptul că a face jocuri nu înseamnă doar programare şi desen, ci ”înseamnă şi marketing, business, social media, vânzare, design, creaţie“.

  • Povestea unui pescar care a reuşit să transforme 80 de dolari în ceva ce nimeni nu îşi imagina că este posibil

    Nu s-a oprit din pescuit, iar astăzi este fondatorul şi acţionarul majoritar la Trident Seafoods. Averea sa este evaluată la cel puţin 1,1 miliarde de dolari potrivit Indexului Miliardarilor Bloomberg.

    Unul dintre meritele sale este faptul că, în anii 80, a reuşit să convingă americanii să mănânce peşte Pollock, considerat la vremea aceea un peşte de clasă inferioară, la restaurantele fast-food. Totuşi, acesta a fost ajutat şi de către politicienii care au dat legi ce ţineau companiile străine de peşte din piaţa americană.

    Astăzi compania sa este evaluată la 2,4 miliarde de dolari, iar Bundrant deţine 51% şi din 2013 fiul său Joe este CEO. Trident are 16 fabrici şi 41 de vase de pescuit.

    Brudant nu ştia nimic despre peşte, doar că se puteau face bani din asta, a recunoscut fiul său. Brudant a făcut o pauză de studii şi s-a dus la Bristol Bay, Alaska, unde a dormit în port şi făcea joburi pentru oricine era dispus să-i dea un ban.

    La câţiva ani după această experienţă, Budrant voia să înceapă un business în domeniu. S-a întâlnit cu doi pescari – Kaare Ness şi Mike Jacobson- cu care a construit o barcă de pescuit de peste 40 de metri. Bundrant a echipat barca cu echipamente de gătit şi de îngheţat astfel încât pescari să poată petrece mai mult timp pe apă, pescuind.

    La început, pescarii lui pescuiau crab, dar valoarea acestuia a început să scadă când Budrant s-a reorientat către peştele Pollock, ce nu era mâncat în SUA, dar era foarte popular în Asia.

    Primul client pentru peştele Pollock a fost lanţul de magazine Long John Silver, apoi au urmat şi McDonald’s, Burger King şi Costco, în căutarea unui peşte mai ieftin pentru sandvişurile lor.


     

  • Andreea Paul propune părinţilor să transforme cadourile pentru profesori în educaţie pentru copii

    “Este primul semnal al cultivarii coruptiei si mediocritatii, înca din scoala. Nu m-am obisnuit cu frenezia unor parinti în goana dupa aceste cadouri, stresati daca este potrivit sau nu cadoul util ales, daca va fi apreciat sau nu (…) Dragi parinti, România competitiva, România buna, începe cu scoala buna! |coala buna e centrata pe elev si pe învatare, nu pe cadouri”, este mesajul transmis de Andreea Paul, presedinte INACO, o comunitate non-profit de experti in diverse domenii.

    Fostul deputat PNL Andreea Paul crede ca obiceiul prost al plocoanelor se perpetueaza din vina parintilor si a profesorilor.
    “Vina apartine parintilor care ofera si profesorilor care accepta astfel de atentii într-un sistem profund încremenit într-o cultura bazata pe orice altceva, dar NU pe cultivarea valorilor pe care le caut pentru copiii nostri: onestitate, profesionalism, curaj, integritate, discernamânt, respect, încredere si patriotism”, spune Andreea Paul.

    “Datele oficiale ale INS ne aratā cā o gospodarie a cheltuit, în medie, 48 lei pentru educatie si 1.088 lei pentru telefon, anul trecut. Faceti un calcul simplu: dacā jumatate dintre cei 2,8 milioane de copiii prescolari si scolari – primar, gimnazial si liceal – din sistemul public de învatamânt cheltuie 50 de lei în medie pentru cadouri sau atentii, suma risipita se ridica la 70 de milioane de lei. Înmultiti apoi cu numarul de sarbatori ale anului si veti constata ca anual se irosesc sute de milioane de lei, cu care s-ar fi putut cumpara sute de mii de carti utile copiilor scrie graiulsalajului.ro

     

  • Cum s-a transformat Vladimir Putin dintr-un puşti sărac într-un spion si cum a devenit cel mai puternic om al lumii

    Cea mai mare putere a lui Putin este însă cea politică: a condus Rusia cu o mână de fier, zdrobind orice fel de opoziţie politică, şi a fost recent acuzat chiar de implicare în alegerile prezidenţiale din Statele Unite.

    Cum a ajuns însă Putin dintr-un puşti sărac, născut în Sankt Petersburg, la spion al KGB-ului şi simbol al Rusiei moderne?

    Vladimir Putin s-a născut în 1952, tatăl său fiind maistru la o uzină din Sankt Petersburg, iar mama sa casnică. Fiind copil, Putin a intrat în numeroase conflicte cu colegii săi, iar asta a pavat drumul către pasiunea sa pentru judo.

    După absolvirea Universităţii de Stat din Leningrad, Putin a intrat în KGB, serviciul secret din Rusia, în 1975. A petrecut 16 ani acolo, iar în 1990, atunci când s-a întors în Rusia, el şi-a început cariera politică.

    A lucrat mai întâi ca funcţionar public în primăria din Sankt Petersburg, iar rezultatele sale bune au atras atenţia consilierilor lui Boris Ielţîn, la acea vreme şeful statului. După trei ani petrecuţi la Moscova, Putin a fost numit prim-ministru al Rusiei în 1999.

    Un eveniment tragic avea să-i definească traseul politic: atentatele din Rusia din septembrie 1999, soldate cu peste 200 de morţi, au reprezentat prilejul ideal pentru ca Putin să demonstreze abilităţi de conducere. El i-a acuzat pe separatiştii ceceni de organizarea atentatelor şi a dus o adevărată campanie împotriva acestora, iar imaginea sa în rândul ruşilor a devenit una extrem de bună.

    Prin urmare, după demisia lui Ielţin din 2000, Putin a devenit noul preşedinte al Rusiei.

    Vladimir Putin deţinea acum conducerea statului, dar nu avea încă suficientă putere pentru a schimba lucrurile după bunul său plac. Prima sa mişcare a fost de a discuta cu cei mai bogaţi oameni din Rusia, oligarhii, şi de a le oferi acestora două variante: fie susţin regimul Putin, fie ajung la închisoare.

    Strategia lui Putin a fost întotdeauna simplă: restabilirea influenţei globale şi menţinerea statelor din fosta Uniune Sovietică în sfera de influenţă a Rusiei. Drumul său a fost unul cu multe obstacolo, dar popularitatea sa în rândul conaţionalilor continuă să se afle la cote extrem de înalte.

    Vladimir Putin se află în ultimul an de mandat, dar sunt şanse mari ca el să candideze din nou şi să rămână şef al statului până în 2024.

     

     

    Sursa: Bloomberg TV

  • Blugento lansează serviciul de creare de site-uri ce pot fi transformate în magazine online

    Blugento, companie clujeană specializată în furnizarea de soluţii de ecommerce bazate pe platforma Magento, îşi extinde portofoliul de servicii şi soluţii de integrare. Astfel, pe lângă soluţia de ecommerce construită pe platforma Magento, prin care oferă toate funcţionalităţile necesare unui magazin online de succes, Blugento oferă clienţilor posibilitatea de a avea website-uri atractive şi bine optimizate prin serviciul „Website by Blugento” care permite oricând transformarea site-urilor în magazine online.

    „Am lansat «Website By Blugento» în urma cererilor venite din partea business-urilor  care sunt încă nehotărâte să-şi deschidă un magazin online, dar au nevoie de un website performant, bine optimizat, adaptat la cerinţele şi tendinţele actuale. Prin acest serviciu, site-urile sunt realizate pe platforma Blugento şi pot fi transformate oricând, foarte uşor, în magazine online performante”, spune Sandu Băbăşan, CEO Blugento.

    Site-urile realizate prin acest serviciu, vor putea fi operaţionale în 48 de ore şi vor fi găzduite de Microsoft Azure, o platformă cloud foarte flexibilă şi sigură. Clienţii vor primi update-uri de securitate oricând apar şi vor beneficia de back-up-uri automate, pentru protecţie suplimentară.

    Serviciul presupune plata unei sume iniţiale de 290 de euro pentru realizarea site-ului şi o taxă lunară de 19 euro care include şi găzduirea.

    Noi soluţii de integrare

    Blugento adaugă noi soluţii în portofoliu şi integrează astfel platforma de ecommerce cu cele mai populare aplicaţii de ERP (de gestiune, facturare şi contabilitate), marketplace, comparatoare de preţuri şi platforme de e-fulfillment, care permit magazinelor online să externalizeze parţial sau total procesul operaţional şi logistic.

    „Piaţă locală de soluţii ERP a ajuns în prezent la aproape 120 milioane de euro, dar încă sub 10% dintre magazinele online sunt integrate cu ERP-uri. Din păcate, lipsa unei integrări cu sistemul ERP dublează efortul de a gestiona şi urmări vânzările, stocurile, clienţii sau preţurile. Prin integrarea platformei de ecommerce cu sistemele de contabilitate şi gestiune se afişează automat pe site informaţii actualizate despre stoc, produse, preţ, facturi sau încasări. Este mai simplu şi mai ieftin ca magazinele online să fie construite de la început pe o platformă care permite o intregare uşoară cu soluţii ERP, cum este Blugento”, mai spune Sandu Băbăşan.

    Pe lângă partea de integrare cu ERP-uri, Blugento pune la dispoziţia clienţilor posibilităţi multiple de listare a produselor lor în alte site-uri de comerţ electronic de tip marketplace, precum eMAG.ro, Okazii.ro, CEL.ro, Elefant.ro etc., în reţele de marketing afiliat, în comparatoare de preţuri şi directoare de produse.

    De asemenea, magazinele dezvoltate pe platforma Blugento pot opta pentru integrarea cu Frisbo – serviciul de e-fulfillment care poate prelua partea logistică a activităţii magazinelor online, precum depozitarea, preluarea comenzilor, facturarea, împachetarea, livrarea şi chiar administrarea magazinului de comerţ electronic. Astfel magazinele online îşi pot scădea semnificativ costurile operaţionale indirecte, transformându-le într-un cost direct, fix şi predictibil.

    „Înregistrăm un număr tot mai mare de clienţi care au magazinele online construite pe platforma Blugento. Iar acest lucru ne dă posibilitatea să avem o integrare simplă, de tip plug&play şi le permite magazinelor online accesarea rapidă şi cu resusrse minime a serviciilor de e-fulfillment”, spune Bogdan Colceriu, CEO Frisbo.

    Prin adoptarea unei platforme integrate de ecommerce, companiile beneficiază nu doar de de scăderea costurilor operaţionale şi de logistică, ci şi de creşterea expunerii şi, implicit, a vânzărilor online.

     

  • Povestea puştiului de 15 ani care a transformat banii primiţi de la bunica într-o afacere de 100.000 de dolari

    Erik Finman este un adolescent din Idaho, SUA,  în vârstă de 15 ani care, spre deosebire de alţi copii de vârsta sa, nu a cheltuit banii primiţi de la bunica pe haine sau dulciuri ci i-a investit în monede digitale.

    Finman a primit de la bunica sa 1.000 de dolari cu ocazia sărbătorilor de Paşte pe care i-a investit în cumpărarea de monede Bitcoin, în urma vânzării cărora a câştigat 100.000 de dolari, potrivit entrepreneur.com. Finman îi datorează fratelui mai mare ideea de a folosi monedele Bitcoin. A primit 0.2 monede de la el apoi, cu banii de la bunica sa, a cumpărat mai multe. Le-a vândut un an mai târziu şi a câştigat 100.000 de dolari, când preţul monedelor Bitcoin s-a ridicat la 1.200 de dolari.

    A utilizat câştigul pentru a lansa Botangle.com, un start-up prin care distribuie tutoriale video online contra cost. Botangle este un serviciu e-learning pe 59 de teme care includ, bineînţeles, detalii despre investiţiile în Bitcoin şi antreprenoriat, alături de programare, matematică avansată, efecte speciale 3D şi cursuri de nutriţie. Finman crede în moneda Bitcoin atât de mult încât îşi plăteşte chiar şi cei 20 de angajaţi cu bani digitali. “Vreau să popularizez această modalitate de plată fiindcă sunt convins că va aduce schimbări uriaşe, mai mult decât îşi poate imagina cineva acum, la fel cum era Internetul în anii ‘90” a declarat tânărul antreprenor pentru publicaţia Mashable.

BusinessMagazin