Iata care sunt cele mai bune fotografii de la editia a 81-a a
salonului, in viziunea jurnalistilor de la roadandtrack.com.
Tag: special
-
Geneva, la final! Cele mai bune fotografii de la Salonul Auto (GALERIE FOTO)
-
Geneva 2011 – Automobilul electric intra in priza
O masina din zece va fi electrica pana in 2020, sustin cei mai
optimisti dintre producatori. “Evolutia electricelor va depinde
insa mai ales de felul cum se vor mobiliza producatorii, de aceea
cu totii asteptam riposta competitiei”, spune Beatrice Foucher,
director de produse Renault. Mai pesimisti sunt cei de la
Volkswagen, prognoza lor fiind de 2-3%. Asta nu-i impiedica insa pe
nemti sa anunte pentru anii urmatori o gama diversificata de masini
pe acest segment.Cat despre Salonul Auto de la Geneva, cel mai clar exemplu al
interesului pentru electrice e cel al standului Toyota, dedicat in
totalitate masinilor hibride si electrice, sugestiv pentru cele
peste trei milioane de unitati vandute in ultimul deceniu. In
Elvetia de exemplu, piata auto a urcat cu 10% in 2010, iar trendul
pietei mondiale este similar, semn ca revenirea e cuvantul de
ordine. Fuziunile, restructurarile, dar si explozia consumului din
pietele emergente, mai ales Brazilia, Rusia, India si China, si-au
spus cuvantul.Motivele reluarii cresterii variaza, asadar, insa valul de
masini verzi este unul dintre ele. Daca in urma cu cativa ani,
combustibilii alternativi, dar si noile tehnologii (hibridele,
electricitate, gazul si alte surse de energie alternativa) erau
doar o scuza a producatorilor de automobile acuzati tot mai mult de
degradarea mediului inconjurator, astazi modelele incep sa prinda
contur si sa ajunga in mana cetatenilor. Cele mai recente studii
ale Asociatiei Elvetiene a Comerciantilor de Masini arata ca 30%
dintre soferi isi doresc masini mici si cu consum redus, iar 60%
iau in calcul protectia mediului si poluarea din marile aglomerari
urbane atunci cand isi aleg masina.Daca tinem cont si de faptul ca numarul de autovehicule pe plan
mondial va ajunge de la 900 de milioane in prezent la 1,5 miliarde
in 2030, e si mai clar de ce tari precum China ar face orice pentru
a negocia rapid un acord cat mai avantajos pentru acest tip de
masini.Electricele au insa plusurile si minusurile lor. Stilul de a
conduce, numarul de persoane transportate sau cat de mult folositi
aerul conditionat. Toate pot influenta autonomia si asa limitata la
150-200 de kilometri a vehiculului electric, iar in situatia in
care se intampla sa fie canicula, toate locurile din masina ocupate
si mai aveti parte de un drum cu opriri si accelerari bruste,
distanta parcursa poate scadea chiar la jumatate. “La o viteza
medie de 50 de kilometri/ora, poti conduce peste 200 de kilometri,
insa condusul foarte agresiv poate duce la o scadere importanta,
chiar sub 80-90”, spune Nicolas Remise, director adjunct al
programului Vehicule Electrice al Renault. Tot Remise adauga ca
fiecare suta de kilograme in plus scade autonomia cu 5%. Nici
pretul nu e de neglijat, clientii urmand sa plateasca mii bune de
euro in plus fata de un automobil pe baza de combustibili
traditionali, cele mai ieftine modele pornind de la 30.000 de euro.
In aceste conditii, este cat se poate de firesc sa ne intrebam care
sunt ingredientele care ar putea atrage soferii catre masina
electrica si cat de dispusi sunt ei sa-si schimbe stilul de a
conduce.Dupa cum spun producatorii, primul argument ar fi acela ca mai
bine de 80% din drumurile parcurse zilnic sunt in limita a 60 de
kilometri, ei incercand sa sugereze ca limitarea distantei parcurse
nu ar fi neaparat o problema pentru cea mai mare parte a soferilor.
Tot ei sustin ca cel mai mare avantaj este lipsa zgomotului.
Masinile electrice sunt extrem de silentioase, iar sunetul produs
de motor e aproape inexistent. Apoi puterea de acceleratie creste
considerabil, chiar si la turatii reduse obtinandu-se un efect
puternic. “E foarte interesant, iar cei mai multi din cei care se
urca pentru prima oara in masina sunt uimiti, dat fiind ca nu se
asteapta nicidecum la asa ceva”, marturiseste Remise.O componenta importanta ramane si cea a aspectului exterior.
Imaginea afecteaza pozitiv perceptia asupra calitatii, iar oamenii
care isi iubesc masinile o fac si pentru felul in care arata. De
aceea, designerii mizeaza cat mai mult pe simplitate, fara sa
complice inutil vreun model. Nu e de mirare ca pentru un designer e
o mare provocare sa se ocupe de asemenea produse. “Daca se fabrica
o serie limitata de numai o suta de vehicule poti face ce vrei cu
aspectul, dar daca se doreste ca masina electrica sa se
raspandeasca la nivel mondial, deci in milioane de exemplare,
lucrurile stau altfel”, spune Laurens Van-den-Acker, directorul de
design de la Grup Renault. Ca sa reusesti sa dezveti sute de mii de
oameni de vechile lor masini, trebuie sa le demonstrezi clientilor
ca dau banii pe o masina cat se poate de adevarata si nicidecum pe
o jucarie. E, de fapt, primul lucru de care trebuie sa se ocupe
producatorii: “Masina sa arate ca una reala, nu precum una din
filmele SF”. Apoi trebuie ca orice client sa se imagineze
conducand-o, deci designul trebuie sa fie undeva intre special,
unic, dar sa respecte totusi ideea de autovehicul. -
Ferrari FF face senzatie la Salonul Auto de la Geneva (GALERIE FOTO)
“Masina e opera de arta care prevesteste o noua era a condusului
de inalta performanta la Maranello”, sustin jurnalistii de la
roadandtrack.com. -
Deceniul dragonului: e pregatita China sa ajunga cea mai mare economie a lumii?
Pentru unii, intre care si Chris Patten, ultimul guvernator
britanic al Hong Kongului (si posibil viitor sef al trustului BBC),
ascensiunea Chinei in istoria recenta nu este o surpriza. “China va
deveni cea mai mare economie a lumii, ceea ce a si fost in 18 din
ultimele 20 de secole”, spunea profetic in 2008 Patten, iar
declaratia sa a castigat in ultima perioada o notorietate mult mai
mare decat a avut atunci. Criza economica, din care Beijingul a
iesit aproape fara sa intre, a redus perioada estimata de Patten
atunci (“urmatoarele doua-trei decenii”) la cel mult un deceniu sau
chiar mai putin pentru cei mai inversunati dintre “evanghelistii”
emergentei Chinei. Intre ei, fostul laureat al premiului Nobel
pentru economie in 1993, Robert Fogel, care in cel mai recent numar
din “Foreign Policy” face o adevarata apologie modelului economic
chinez pe care in 30 de ani il vede dominand autoritar lumea, de la
inaltimea unui PIB neverosimil pentru multi, de 123 de mii de
miliarde de dolari, de circa zece ori mai mult decat in
prezent!Un asemenea model de crestere accelerata poate infierbanta,
intr-adevar, imaginatia multora, iar Asia nu a dus in ultima
perioada lipsa de asemenea exemple: daca in anii ’80 Japonia era
uriasul aparut de nicaieri care cumpara agresiv orice si (aproape)
pe oricine, ajutat tot de un excedent comercial imens, acum este
randul Chinei si s-ar putea ca peste cateva decenii sa fie randul
Indiei. Nu o luati ca pe o simpla ipoteza; marele recensamant din
India care trebuie sa se incheie la 28 februarie ar putea da la
iveala o a doua China, ca numar de locuitori (peste 1,2 miliarde de
indieni, fata de 1,3 miliarde de chinezi), insa cu mai multe
avantaje economice si demografice pentru viitor: mai multi tineri,
buni vorbitori de engleza, mai bine pregatiti etc. Deja analistii
de la Citi au prins acest scenariu in cel mai recent raport Global
Growth Generators, lansat joia trecuta, si sustin ca “China va
depasi Statele Unite, devenind cea mai mare economie a lumii pana
in 2020, iar apoi va fi surclasata de India pana in 2050”.Pana atunci, trebuie remarcat ca s-a dezvoltat o intreaga
hermeneutica in jurul datelor macroeconomice ale Chinei si ale
Statelor Unite, in incercarea de a surprinde fotografia momentului
cand Beijingul incepe sa priveasca in spate spre Washington; Arvind
Subramanian, cercetator la Institutul Peterson pentru Economie
Internationala din Washington, isi revendica inca de anul trecut
meritele pentru aceasta. Potrivit lui Subramanian, PIB-ul chinezesc
a fost mai mare in 2010 decat cel american, Beijingul producand
14,8 mii de miliarde de dolari, fata de cele 14,6 mii de miliarde
de dolari ale Washingtonului. Subramanian a folosit analiza FMI a
PIB ajustat la paritatea puterii de cumparare, explicand ca FMI a
omis zonele rurale, unde s-ar afla insa majoritatea populatiei,
mult mai saraca si unde costul vietii este mult mai redus decat in
zonele urbane luate in calcul in analizele internationale. Insa
vocea lui Subramanian, desi autorizata, este in minoritate in
ansamblul economistilor internationali care prefera sa citeasca
ierarhia in termeni de PIB nominal, dominata de SUA si unde pe
locul al doilea tocmai a urcat China (dupa publicarea datelor pe
ultimul trimestru din 2010), cu un PIB de 5.879 de miliarde de
dolari, fata de 5.474 de miliarde de dolari pentru Japonia.
Daca Japonia nu mai sperie pe nimeni de mult, grevata de o
deflatie cronica si de imbatranirea populatiei, miliardele care se
invart in China produc fiori pe sira spinarii din SUA si pana in
Japonia, trecand obligatoriu prin America Latina, Europa si Africa.
Spre deosebire de predecesoarea sa asiatica plecata la cucerirea
lumii cu bani ieftini, China isi consolideaza un imperiu colonial
economic la care nu da semne ca va renunta in curand. Si nu e vorba
doar despre gigantul de 300 de miliarde de dolari, fondul suveran
China Investment Corp. (CIC) ale carui plasamente fac sa se umple
editorialele ziarelor de termeni ca “anexare economica” sau
“protectionism” cand vine sa cumpere obligatiuni ale statelor
aflate in dificultate, inclusiv in Europa. Ci si sau mai ales
despre cele 129 de companii controlate de stat (numite si “yangqi”,
dupa principiul energiei primordiale masculine din taoism) care in
2010 aveau active de peste 60% din PIB, adica 21.000 de miliarde de
yuani (3,17 mii de miliarde de dolari). -
Lupta pentru carma Bancii Centrale Europene. Cine se lupta pentru fotoliul de milioane de euro
Guvernatorul bancii centrale italiene este considerat de multa
vreme o solutie la succesiunea lui Trichet, data fiind experienta
sa la Banca Mondiala si la Goldman Sachs, dar si activitatea ca sef
al Consiliului de Stabilitate Financiara european, care a coordonat
reglementarea financiara în timpul crizei recente.În ultimul timp a început sa adopte un mesaj mai dur
anti-inflatie. Este dezavantajat, pe de o parte, de faptul ca un
alt stat sudic, tot din PIIGS, detine prin portughezul Vitor
Constâncio vicepresedintia BCE si, pe de alta parte, de sustinerea
lui Silvio Berlusconi. Actualul sef al Fondului European de
Stabilitate Financiara este un functionar public german impregnat
de ortodoxia fiscala de la Berlin.Marele sau dezavantaj este ca nu are o experienta ca bancher
central, însa a detinut mai multe functii de decizie în organismele
financiare. A lucrat opt ani la FMI, a fost înalt functionar în
Ministerul german de Finante, iar din 2001 are o cariera europeana,
fiind numit director general pentru afaceri economice si financiare
în executivul de la Bruxelles, mandat pe care l-a terminat în
2008.“Zona economica eterogena, cu somaj de doua cifre, moneda
supraevaluata si cateva tari cu datorii imense, cauta urgent
bancher vorbitor de economie germana care sa tina inflatia sub
control. De restul ne ocupam noi.” Nu va grabiti cu CV-urile, o
decizie privitoare la cine ii va urma din 1 noiembrie lui
Jean-Claude Trichet la conducerea Bancii Centrale Europene e
asteptata abia peste cateva luni, dupa ce Uniunea Europeana
reuseste sa gaseasca o forma comun acceptata pentru mecanismul de
salvare de la dezastru a tarilor atacate cu dobanzi impovaratoare
de pietele financiare.Si responsabilitatile postului de bancher central european s-ar
putea sa se mai schimbe, pentru ca, in aceasta perioada, Uniunea
Europeana face pasi mici spre nivelul urmator celui de comunitate
monetara, vorbind tot mai des despre convergenta fiscala pentru a
putea remedia dezechilibrele sistemice care i-au dus pe unii
(Germania) foarte sus si pe altii (Grecia, Irlanda, Portugalia)
prea jos ca sa se mai poata ridica.|n schimbul cresterii la 500 de miliarde de euro a plasei de
siguranta pentru salvarea urmatorilor PIIGS (Portugalia, Irlanda,
Italia, Grecia si Spania), Germania cere si probabil va obtine de
la ceilalti 26 de membri ai UE, la summitul din 24-25 martie,
adoptarea unui pact care sa includa limitari ale cresterilor
salariale si ale cheltuielilor publice, dar si o varianta
incipienta de uniformizare a taxelor in zona euro. Asta pentru ca
Berlinul ramane cel mai mare contributor la bugetul Uniunii si deci
principalul finantator al nesabuintei altora, fie ei din Atena,
Dublin, Lisabona sau Madrid.In aceste tari, salariile au crescut in ultimii ani mai mult
decat media europeana, cu pretul rostogolirii unor deficite
bugetare tot mai mari, iar scadenta ceruta de pietele financiare a
venit ca un trasnet care a naucit zona euro in intregime. Germania,
care in acest an trece printr-o lunga si deloc simpla campanie
electorala, vrea sa se asigure ca bruma de bunastare (a se citi
excedent de cont curent de 129,9 miliarde de euro – sau 5,2% din
PIB – numai in 2010) pe care a acumulat-o de cand a aparut moneda
unica europeana nu o va risipi chiar pe de-a-ntregul ca sa scoata
de la ananghie chiar toate guvernele mai sus-amintite.La randul lor, tarile aflate in dificultate sau asupra carora
planeaza doar suspiciuni (Portugalia inca mai crede ca e in a doua
categorie, dar nici Spania nu e prea realista, daca e sa-i credem
pe analisti) si-ar dori sa ia pilula amara a austeritatii cu putina
dulceata de euro devalorizat, care sa le stimuleze exporturile si
sa le micsoreze in termeni nominali datoriile contractate pentru a
se salva de la incapacitate de plata (prezisa neintrerupt in cazul
Greciei din primavara trecuta incoace).
CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
->>>>>>>>>> -
Bancuri cu banci. Cum au ajuns bonusurile bancherilor noua vanatoare de vrajitoare
In aceasta saptamana, cele mai mari banci din Marea Britanie isi
anunta rezultatele financiare si, mai important, bonusurile pe care
le acorda celor mai merituosi dintre angajati si sefi.
Sentimentului de frustrare publica obisnuit in astfel de situatii
(nici bonusurile de pe Wall Street nu sunt intampinate cu confetti
prin mass-media) i se adauga de aceasta data o justificare
suplimentara: contribuabilul britanic a platit in ultimii doi ani
pentru salvarea sistemului bancar o naucitoare factura de 1.433,6
mld. lire sterline (1.687,7 miliarde de euro), adica aproape 100%
din PIB! Iar acum, tocmai acele banci pe care statul le-a
rechizitionat partial sau total ca sa nu intre in faliment se
pregatesc sa ofere bonusuri totale de 7 mld. lire (8,2 mld. euro).
Asta in conditiile in care premierul David Cameron a venit in fata
Parlamentului cu cel mai dur program de austeritate din istoria
recenta a tarii, care include reduceri de cheltuieli si cresteri de
taxe pentru contribuabilul de rand, pentru a aduce din nou
deficitul bugetar, acum de 10%, in interiorul criteriilor de la
Maastricht, sub 3%.Daca vi se pare putin nedrept ca bancile sa se lafaie tocmai in
aceasta perioada cu bonusuri de milioane de lire sterline, s-ar
putea sa gasiti totusi unii care sa va contrazica; printre ei,
directorul executiv al Barclays, Bob Diamond, pe care toata lumea
se asteapta sa-l vada plecand acasa zilele acestea cu un bonus de
9,5 milioane de lire (11,2 milioane de euro) si care le-a replicat
criticilor ca “a trecut vremea remuscarilor si a scuzelor”.
Americanul Diamond, ajuns CEO al Barclays la inceputul acestui an
dupa ce a condus peste un deceniu divizia de banca de investitii a
grupului, Barclays Capital, a ajuns in centrul nemultumirii publice
si pentru ca nu se sfieste sa arate prea putina compasiune pentru
banii contribuabilului britanic.Va veti intreba, pe buna dreptate, cum se descurca guvernul
conservator cu aceasta problema de imagine, in perspectiva
alegerilor locale partiale din luna mai? Destul de prost, daca e sa
luam in calcul ca militantii condusi de David Cameron erau printre
cei mai vajnici contestatari ai bonusurilor din City-ul londonez
inainte de a ajunge la guvernare. Inca mai poate fi gasita pe
site-ul oficial al conservatorilor o declaratie din 15 februarie
2009 a lui Cameron care sustinea ca niciun angajat al unei banci
salvate de catre stat nu ar trebui sa primeasca un bonus anual mai
mare de 2.000 de lire. Evident, multe s-au schimbat de atunci:
Cameron a ajuns premierul unei coalitii de austeritate dintre
conservatori si liberal-democrati, profiturile bancilor britanice
au revenit in forta (anul acesta se asteapta un total de 20 de
miliarde de lire) si, potrivit Biroului de Jurnalism de
Investigatie de la Londra, donatiile City-ului londonez catre
Partidul Conservator au ajuns, in primele noua luni din 2010, la
11,4 milioane de lire, cam 51% din totalul donatiilor facute in
acea perioada de institutiile financiare londoneze.Din acest motiv nu au fost multi care sa creada in indignarea
bancilor, anuntate saptamana trecuta de David Cameron ca vor fi
nevoite sa plateasca anul acesta drept taxe suplimentare pe profit
circa 2,5 miliarde de lire sterline, cu 800 de milioane de lire mai
mult. Desigur, au fost bancheri care s-au aratat suparati, folosind
vesnicul argument ca investitorii se vor speria daca vad ca tara nu
are o legislatie fiscala predictibila (in traducere: la care niciun
guvern sa nu umble niciodata, decat daca scade impozitele) – si mai
ales in timpul negocierilor cu privire la “proiectul Merlin”, un
alt fel de “acord de la Viena” incheiat de bancile europene cu UE
si FMI in 2009. Misiunea anuntata a proiectului Merlin era sa
relanseze creditarea pentru companiile mijlocii si mici, sa
stimuleze dezvoltarea unor regiuni mai sarace ale Marii Britanii
(nordul uitat de investitori) si sa introduca transparenta in
stabilirea bonusurilor bancherilor. -
Cati bani au scos cluburile de fotbal in sezonul 2009/10 (GALERIE FOTO)
Similar cu situatia de anul trecut, cele mai bogate cluburi din
Europa fac parte, potrivit Deloitte, din cele mai mari cinci
campionate ale continentului. Germania si Italia au cate patru
echipe in top, Spania e prezenta cu trei cluburi, iar Franta are
doua.Real Madrid detine un avantaj de 40 de milioane de euro in fata
Barcelonei, insa veniturile catalanilor ar urma sa depaseasca 400
de milioane de euro in sezonul 2010/11, motivul fiind noul
parteneriat semnat cu arabii de la Qatar Sports Investment
Agency.
Go4it.ro transmite LIVE de la cel mai mare targ de telefonie
mobila din lume. Galaxy Tab 10.1, Galaxy S II si LG Optimus 3D par
sa fie vedetele.












