BusinessMagazin

Tag: restaurant

  • Chifteluţele se întorc la IKEA, acum le este testat ADN-ul

    Compania precizează într-un comunicat că încă de la apariţia primelor informaţii legate de tema cărnii de cal, a retras de la vânzare chifteluţele, pentru verificări. “Chiar dacă rezultatele analizelor derulate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) au infirmat prezenţa cărnii de cal în chifteluţele din magazinul IKEA România, investigaţiile pe plan global au fost continuate”.

    Compania spune că a simplificat lanţul de aprovizionare, prin reducerea numărului de furnizori de carne şi a implementat un sistem suplimentar de securitate alimentară prin adăugarea unor teste de ADN, care vor fi efectuate atât asupra cărnii crude, cât şi asupra produsului final.

    “În colaborare cu o companie externă de asigurare a calităţii, dezvoltăm acum noi cerinţe pentru aprovizionarea şi prelucrarea tuturor produselor noastre din carne, cu scopul de a putea asigura urmărirea deplină a acestora. Analizele ADN vor fi puse în aplicare ca o procedură normală pentru carnea tocată de la toţi furnizorii, în toate unităţile de producţie. Prin analize realizate periodic şi de către o terţă parte ne vom asigura că furnizorii şi sub-furnizorii respectă aceste stricte cerinţe”, precizează compania.

    În urmă cu o lună, în Republica Cehă au fost descoperite urme de carne de cal in chifteluţele produse pentru IKEA. În perioada imediat următoare acestea au fost retrase din 24 de ţări inclusiv România pentru verificări.
     

  • KFC deschide un restaurant în Baia Mare

     Noul restaurant KFC este situat în centrul comercial Gold Plaza şi are o suprafaţă totală de 171 metri pătraţi.

    Odată cu această deschidere, KFC România a creat 25 de noi locuri de muncă şi estimează că cifra de afaceri a restaurantului în primul an se va ridica la 700.000 de euro, se arată într-un comunicat al companiei.

    “Inaugurarea de la Baia Mare marchează restaurantul KFC cu numărul 49 din România şi primul din Maramureş. Deschiderea acestui restaurant face parte din strategia de extindere în România a KFC, iar în perioada următoare ne dorim să continuăm acest trend de creştere”, a declarat, în comunicat, directorul de marketing al KFC, Monica Eftimie

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Codul bunelor maniere pentru viitorii cheflii

    Conducerea restaurantului s-a oferit să organizeze o dată pe săptămână seri pentru familii cu scopul de a-i instrui pe copii, scrie New York Times. Copiii pot participa “dacă sunt cuminţi”, lucru de care se asigură unul dintre patroni ce trece printre mese ca să-i verifice.

    Iniţiativa de a-i disciplina pe cei mici au preluat-o deja şi alte restaurante sau hoteluri scumpe, iar părinţii au la dispoziţie separat şi cursuri ţinute de consilieri în materie de bune maniere, care încearcă să-i înveţe pe copii să se poarte frumos, explicându-le inclusiv că aşa îşi construiesc brandul personal.

  • Propietarul La Mama: Restaurantul e un loc aproape pervers. Dacă nu eşti în permanenţă acolo, absolut toată lumea te poate fura

    “În restaurantele noastre cele mai căutate produse sunt mâncărurile gătite şi ciorbele. Sărmăluţele sunt de 14 ani în topul vânzărilor. Tochitura şi şniţelele sunt şi ele foarte căutate. Cred că sărmăluţele sunt preferate pentru că reprezintă un fel de mâncare foarte bun. Ele sunt căutate şi pentru că acasă este greu să le mai faci”, a spus Mahu. Omul de afaceri deţine opt restaurante La Mama în Bucureşti şi unul sezonier la Mamaia, cărora li se adaugă trei cafenele Cafepedia, dintre care două în Bucureşti şi una la Iaşi. În ultimii ani, din cauza crizei, românii intră mai rar în restaurante.

    Mai multe pe zf.ro

  • Vacanţa a murit, trăiască vacanţa!

    În Hanoi, oraş cu smog şi arhitectură colonială, Club 51 poate fi acest pod. O cină pe fotoliile moi, în parfum de flori şi sunet de pian este esenţa decadenţei – meniu fusion în atmosfera de început de veac francez într-o ţară comunistă.

    Meniul poate cuprinde crabi cu carapace moale perpeliţi în uleiuri aromate, tăiţei ascunşi printre bucăţi de legume străine gurii occidentale şi supă de cartofi negri. Tranziţia este făcută.
    Următorul pas – un curs de gătit la Old Hanoi Cooking School. Ca orice curs care se respectă, şi acesta a început printr-o vizită la piaţă pentru prezentarea şi alegerea ingredientelor. Este o experienţă fantastică şi cu siguranţă unul din cele mai bune moduri de a-i cunoaşte pe vietnamezi.

    Să descrii o piaţă asiatică nu e uşor – sumedenia de legume ce stau de-a valma, munţii de orez gata fiert, peştii şi păsăretul tranşate pe loc, crabii care încă mişcă ne-amorţiţi de funiile cu care sunt legaţi, metri liniari de condimente vrac. Peste toate pluteşte un puternic miros de creveţi uscaţi şi pe sub toate curg mici râuri de apă menajeră. Odată obişnuit cu mirosul şi estetica nu-atât-de-curatului, masa la food stalls devine nu doar practicabilă, ci şi aşteptată. În ciuda locului de provenienţă, ceea ce primeşti în farfurie este absolut delicios şi de multe ori de un rafinament surprinzător.

    O călătorie în Vietnam poate fi de neuitat chiar şi concentrată exclusiv pe mâncare – ingrediente, cultivare, recoltare, comercializare şi da, mod de preparare. Locul de degustare? Oriunde, fără restricţii de buget sau dietă – pe stradă, în restaurantele franceze up-market, în pieţe sau în sate. Mâncarea e ieftină şi nu îngraşă.

    Dacă ar trebui să alegeţi un singur preparat cu care să vă îmbogăţiţi patrimoniul reţetelor – pho ar fi acela. Supa clară de tăiţei cu vită sau pui este unul din acele lucruri care nu trebuie ratat. Interesant este cum un gust atât de complex şi echilibrat este construit în faţa ta, ca un joc de lego – se pune lichidul cald dintr-un recipient înalt de metal aşezat direct pe asfalt, se adaugă tăiţeii, tipul de carne dorit şi puţină ceapă verde/arpagic tăiat mărunţel. Pare simplu, dar pentru un occidental un pho corect este o probă la MasterChef.

    Dacă piaţa înseamnă legume vândute pe bucăţi de plastic întinse pe asfalt şi trei butoaie de plastic la colţ de stradă înjgheabă un magazin alimentar, de ce nu ar fi şi restaurantele de cartier la fel?

    În Hanoi şi nu numai, restaurant înseamnă orice adunare de zece ligheane de plastic puse cu fundul în sus, aranjate în jurul unui grup de recipiente de metal ce ţin mâncarea caldă.
    Ligheanele ţin loc de scaune şi astfel restaurantul este gata; despre mâncare nu ştiu a vă spune, nu am avut prilejul/curajul să o încerc. Între vila franceză şi supa de la colţ de stradă, aceste localuri păreau cumva burgheze.

    Dacă mâncarea nu e un argument suficient pentru a vizita Vietnamul, în ciuda revoluţiei gastronomice prin care a trecut în ultimii ani ţara, alegeţi un port pentru câteva zile de soare, mare şi mătase. Coborâţi spre centrul ţării, pe coasta de est şi petreceţi un timp în Hoi An. Cândva – între secolele XV-XIX – unul din cele mai importante porturi pentru comerţul cu mirodenii, oraşul are o atmosferă atemporală, la care contribuie substanţial arhitectura clădirilor colorate, afumate şi devastate de timp, nu de război. Hoi An a fost ferit de evenimente militare şi păstrează aerul unui oraş-port tradiţional sud-est asiatic, fiind protejat de statutul World Heritage Site.

  • Restaurantul lui Gaga – cronică nefavorabilă

    “Born this way” este expresia unui sentiment frumos care face şi subiectul unuia dintre cele mai importante hituri ale lui Lady Gaga. Dar acest sentiment nu corespunde cu senzaţia pe care o ai dacă vizitezi restaurantul părinţilor lui Lady Gaga – Joanne Trattoria din New York.Restaurantul nu ar fi pe măsura inventivităţii artistei, spune jurnalistul Michael Kaminer după ce a mâncat acolo.

    Jurnalistul a adăugat că, deşi colegii lui i-au spus că Joanne nu este o alegere prea bună, s-a dus la local fără idei preconcepute. Iar experienţa a fost dezamăgitoare: “localul este neîngrijit, fără viaţă, arată ca o imitaţie de restaurant mai degrabă decât un restaurant adevărat”. Primul semn în acest sens au fost bucăţile de foccacia cu textura unui burete de bucătărie pe care le-a găsit pe masă chiar înainte să comande.

    Cel care le făcuse era chiar Chef Art – fostul bucătar personal al lui Oprah Winfrey, specializat în bucătărie sudistă.O salată Caprese cu prea mult oţet costă 18 dolari, la fel de mult cât costă o porţie de calamari prăjiţi cu un plating neglijent: mâncarea părea aranjată în farfurie ca şi cum cei de la bucătărie au aruncat-o înapoi în farfurie după ce o scăpaseră, aperitivele strălucesc din cauza grăsimii, iar sosul marinat are gust de sos făcut din pudră instant – scrie jurnalistul.

    Cel mai prezentabil aperitiv, ciupercile umplute, costă în jur de 14 dolari şi nu ar putea fi servite fără muştar. Antreurile sunt şi mai puţin atrăgătoare: parmezanul cu vânătă costă 24 de dolari şi soseşte ca o mâncare apoasă lipsită de savoare cu o peliculă de brânză topită care nu face decât să înrăutăţescă situaţia. Dacă alegeţi să serviţi lasagna în restaurantul lui Gaga în schimbul sumei de 24 de dolari, primul impuls pe care îl veţi avea la primirea farfuriei va fi să adăugaţi sare, deşi acest fel de mâncare cu tradiţie italienească nu ar trebui să necesite îmbunătăţiri în cazul în care este bine gătit.

    Un pui cu lămâie uscat costă 28 de dolari, preţ în schimbul căreia veţi primi un gust acceptabil, dar numai la suprafaţa puiului, datorită pielii condimentate. Iar preţul acesta nu include şi garnitura, pe care o puteţi obţine în schimbul sumei de 9 dolari – sub formă de spanac sote sau cartofi cu rozmarin.Faţada clădirii este decorată cu fotografiile celor din familia Germanotta, iar în interior, pereţii sunt plini de tablouri pastorale.

    Localul cu tavan jos este lipsit de farmec, deşi se prespune că este un proiect realizat cu pasiune de părinţii lui Gaga. Chelnerii sunt, în schimb, politicoşi şi răbdători: împărtăşesc poveştile din spatele reţetelor lui Joanne, cum ar fi « Sosul de duminică » pe care Joe îl găteşte pentru familia lui, destinat spaghetelor cu chifteluţe care pot fi consumate în schimbul preţului de 23 de dolari. O gazdă prietenoasă întâmpină fiecare client al restaurantului şi le prezintă acestora istoria din spatele localului, inclusiv partea legată de Joanne – numele real al artistei care a inspirat şi numele restaurantului – şi momentele care au ajutat-o să devină Lady Gaga.

  • Adriana Sohodoleanu: După 20 de ani – în vizită la deliciul de pe Monetăriei

    Mai apoi, am tot văzut-o zilnic, dar fără a-i da prea mare importanţă – pentru mine era doar casa de la colţ. După câţiva ani, în gimnaziu, era casa de la colţ unde iarna îngheţau în stradă şuvoaie de apă menajeră, iar vara stăteau spărgători de seminţe în uşă. Pripăşită timid şi parcă ruşinată să fie prima casă de pe Ion Mihalache cum vii din Piaţa Victoriei, casa a devenit apoi vulcanizare – gri, afumată şi posomorâtă. A trăit aşa în bezna geometriei şi a peticelilor de anvelope preţ de zece, poate 15 ani pentru ca anul trecut, un restaurator cu viziune să-i pună în faţă jăratec şi să o transforme, aproape peste noapte, în restaurant.

    I-a spus Collage şi deşi i-a schimbat complet şi binevenit interiorul, la faţadă a păstrat ceva din aerul timid şi decadent al casei, căci plăsmuiala de îmbinări moderne de pe pereţi se dezvăluie abia la apropiere.
    În interior lucrurile stau altfel – spaţiile îşi spun povestea direct, fără ocolişuri şi îmi amintesc din nou de povestea fiului de împărat ce a fugit din calea zmeului transformând mediul înconjurător. Acolo unde feciorul de împărat aruncă amnarul, la Collage s-au iscat pereţi gri cu frescă albă, aninată cuminte în tavan şi amintind de vremuri când sculptura era parte din viaţa cotidiană a fiecărei case răsărite. Aici fresca vine să înnobileze restaurantul, menţinut în prezentul minimalist de zgârcenia unei cromatici gri-alb-roşu.

    Acolo unde în poveste cădea pieptenele pentru a creşte o pădure, la Collage a crescut un brandy room lemnos, cu aer britanic şi pântecoase sticle franţuzeşti, zona dedicată fiind mansarda. Terasa închisă a devenit pretext de pre-clubbing cu DJ la ceas de seară, iar setea zmeilor contemporani se potoleşte cu vinuri împărăteşti în wine bar, la subsol. Ideea de colaj este declinată aici la modul macro, deşi poate un element comun mai puternic nu ar fi stricat – cumva cele cinci spaţii cu design şi funcţionalităţi diferite nu coexistă comod, iar trecerea de la unul la celălalt ar putea fi mai fluidă.

    De aici poveştile se despart, căci obstacolele puse în calea personajului negativ sunt convertite la Collage în motive de revenire. Arhitectura interioară susţine cu brio conceptul, calitatea e constantă şi meniul aduce ceva nou. Apreciez în mod deosebit meniul ca prezentare – cuprinde descrieri ale fiecărui fel de mâncare şi se simte prezenţa <scrisă> a bucătarului Roberto dal Seno. Deşi asocierile de gusturi sunt noi şi interesante, ce mi se pare cu adevărat original şi binevenit în peisajul local este accentul pe tehnica de preparare, nu pe ingredient.

    Gătitul la vacuum – care păstrează sucul natural al peştelui în peşte, nu pe lângă – îţi pune în farfurie conceptul de peşte cu tot ce are el mai reprezentativ. Savurezi un uber-peşte redus la esenţa lui, fără nicio alterare a formei şi texturii originale a creaturii (comparativ cu bucătăria moleculară unde ideea de peşte devine spumă, fum, gheaţă sau clătită). Ca nivel de preţ, acest fel- “Dorada fiert cu coajă de lămâie şi servit cu dovlecei roasted şi mentă, cu o atingere de glazură din vin roşu” costă 77 lei.

    Merită menţionată şi tehnica gătitului la temperaturi joase, timp de câteva ore – încercaţi mielul preparat la 56 grade Celsius (faceţi un mic experiment acasă – setaţi cuptorul electric la această temperatură şi introduceţi mâna – e doar puţin mai cald ca la Mamaia vara asta). La desert nu strică să luaţi mica degustare-recomandare a chef-ului, care vă va aduce pe masă un platou cu 5-6 deserturi miniaturale printre care crème brûlée şi parfait de căpşuni. Nimic fusion, molecular sau special aici – doar un sfârşit de masă dulce, corect şi parfumat ce trebuie însă bifat.

    După 20 de ani de la terminarea şcolii generale, îmi fac temele tot pe Strada Monetăriei. Îmi pun întâlnirile de business acolo, am organizat o degustare de trufe pentru un client tot în zonă şi mă bucur când merg cu prietenii la cină sau pe terasă. Re-întâlnirea cu casa aceasta este pentru mine ca regăsirea unui coleg de şcoală cu care nu te înţelegeai bine, dar care acum a ajuns designer la Christian Louboutin. Are o poveste şi, mai ales, are o nouă personalitate.

    Am ales să scriu despre Collage nu pentru mâncare sau design, ci pentru că spune o poveste şi are un viitor. Povestea casei-vulcanizare devenite restaurant de top îmi dă speranţă pentru măcar câteva din toate acele case bătrâne, frumoase şi singure, aşteptându-şi moartea căci prea puţini proprietari le înţeleg potenţialul. Nu trebuie (şi nici nu pot) să devină toate restaurant, însă pot fi trezite la viaţă. Pot deveni magazine – chiar şi de tip pop-up sau temporare, pot fi galerii de artă, centre de zi pentru tineri, copii sau pensionari, cluburi sau birouri pentru start-up-uri. Reconversia nu are limite şi, cu puţină imaginaţie, se poate încadra în bugete mici. Condiţia esenţială este însă ca proprietarul să fie deschis ideilor. Sau, mai degrabă, ca proprietarul să înţeleagă că e rost de câştig dacă alege corect între a sta cu imobilul gol şi a accepta variante mai mici de profit, dar care prelungesc viaţa clădirii, măcar până la un viitor mai ofertant.

    Post scriptum: De curând am observat că spaţiul de lângă Collage, fost Club Web într-o vreme, este în renovare. Au apărut rafturi de lemn masiv, ceva ce seamănă a bar sau open kitchen şi mese, scaune. Încetinesc când trec prin faţă, îmi lipesc nasul de geam dacă sunt pe jos, fac pronosticuri şi proiecţii. Una peste alta, presimt o altă îndrăgostire de un spaţiu vechi, dar nou.

    Adriana Sohodoleanu este antreprenor şi proprietar al www.biscuit.ro

  • Subway a deschis al doilea restaurant din România, în Iulius Mall Cluj-Napoca

    Lanţul american de tip fast food Subway a deschis la sfârşitul săptămânii trecute primul restaurant din afara Bucureştiului şi al doilea din România, în centrul comercial Iulius Mall din Cluj-Napoca, deţinut de Iulius Group.

    Restaurantul a fost deschis sâmbătă, pe o suprafaţă de 80 de metri pătraţi, fiind amplasat la etajul mall-ului, a anunţat Iulius Group.

    Subway din Cluj-Napoca este primul restaurant deschis în urma parteneriatului cu Iulius Group, a doua locaţie urmând a fi inaugurată, pe 31 mai 2012, la Iaşi, în ansamblul urbanistic Palas.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Subway deschide primul restaurant din România la Iaşi

    Restaurantul va fi poziţionat la intrarea în Palas Mall şi va ocupa o suprafaţă de 90 mp. înfiinţat în anul 1965, în Connecticut, SUA, Subway are o reţea de peste 36.000 de restaurante, în 98 de ţări.

    Produsele de bază sunt sandwich-urile, preparate crocante, supe, prăjiturele americane, băuturi calde şi reci. Sandwich-urile sunt pregătite în faţa clienţilor, după cum doresc aceştia.

  • Noul turn ocupat de ING: bancă, spa şi restaurant la înălţime

    Proprietarul clădirii, omul de afaceri Michael Stanciu care controlează firma Search Corporation, i-a scutit pe bancheri de problema ghinionului pe care l-ar aduce numărul 13 şi a ocupat etajul respectiv. Aşa că Mişu Negriţoiu, directorul general al ING Bank, împreună cu restul boardului executiv s-au instalat la etajul 12. Bancherii de la ING se vor putea relaxa în curând într-un spa amenajat la etajul 14, turnul Crystal Tower fiind singura clădire ocupată de o bancă din Bucureşti care va avea asemenea facilităţi. La nivelul 15 va funcţiona un restaurant operat de firma de catering Best Chef care va asigura masa de prânz personalului băncii. Proiectul prevede amenajarea unui restaurant de top care să aibă seara circuit deschis, fiind deservit de un lift special.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro