Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.
O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.
Suntem înconjuraţi de device-uri, de fel de fel de aplicaţii, dar în final toată experienţa noastră online are nevoie de garanţia unor lucruri simple: conectare rapidă la internet, siguranţa informaţiilor, documente organizate şi salvate in cloud, accesibile oriunde şi oricând.
HP aduce primul Chromebook în România tocmai pentru ca toate activităţile tale pe internet să fie cât mai simple şi rapide. Laptopul oferă o experienţă ultra-rapidă pe internet, porneşte în aproximativ 10 secunde şi, spre deosebire de computerele tradiţionale, îşi face actualizări periodice, care se desfăşoară fluent, fără întreruperea activităţii. Cu sistemul Chrome OS™ scapi de grija instalării de update-uri, anti-viruşi şi alte programe. Chromebook îţi oferă acces rapid, simplu şi securizat la toate fişierele tale.
Accesul la Chromebook se realizează prin contul de Gmail. Pentru o mai mare mobilitate, documentele şi aplicaţiile sunt salvate automat în cloud-ul Google Drive de fiecare dată când computerul este conectat la internet şi pot fi accesate de pe orice alt laptop Chromebook, alt computer care foloseşte browser-ul Google Chrome sau de pe smartphone-uri şi tablete. HP Chromebook vine la pachet cu 100 GB spaţiu de stocare în Google Drive gratuit în primii doi ani, având posibilitatea de a cumpăra spaţiu suplimentar, plus 60 de zile acces gratuit la toată muzica din Google Play Music.
Subţire şi foarte uşor, device-ul cântăreşte doar 1.28 kg, este ultra-portabil şi asigură mobilitate maximă pentru cei care sunt mereu pe drumuri şi au nevoie de conexiune la internet oricând. În plus, bateria are o autonomie de peste 8 ore.
Laptopul potrivit pentru momentele în care ai nevoie să cauţi informaţii pe drum, să-ţi verifici e-mailul foarte rapid, să stai pe chat pe canapeaua din sufragerie sau să te uiţi la un film în dreapta şoferului. Ai acces instant la toate aplicaţiile personale sau de muncă, cu ajutorul Google Drive Cloud.
Navighezi pe internet, citeşti ştirile, faci cumpărături online, îţi verifici e-mailurile! Toate lucrurile tale sunt în siguranţă, salvate şi organizate în cloud. Chromebook se mişcă extrem de rapid, se deschide în doar 10 secunde şi niciodată nu ai nevoie de update-uri. Ai acces la toate aplicaţiile din Google Store, iar activităţile tale sunt mult simplificate.
În acelaşi timp, aplicaţii precum Gmail Offline sau Google Docs permit salvarea locală a documentelor în lucru atunci când laptopul este folosit în modul offline, urmând ca la prima conectare să se salveze automat în cloud. HP Chromebook vine cu cele mai populare aplicaţii Google preinstalate, iar utilizatorii pot găsi şi mai multe aplicaţii în Chrome Web Store.
Un design prietenos, atractiv, foarte subţire. Se mişcă perfect şi te ţine mereu productiv şi în priză, chiar şi offline. Odată ce ai din nou acces la internet, documentele sau e-mailul tau se actualizează şi reiei activităţile de unde ai rămas. Gestionezi mai bine fişierele tale on-line, ai mobilitate maximă, iar totul e perfect organizat. Un device construit exact pe nevoile tale.
HP Chromebook este disponibil exclusiv in magazinele Orange si pe orange.ro, la pretul de 99 euro cu abonamentul Orange Net 24 incheiat pe o perioda de 2 ani.
HP Chromebook este disponibil exclusiv in magazinele Orange si pe orange.ro şi poate fi achiziţionat începând de la 99 de euro, preţ valabil împreună cu abonamentul Orange Net 24 incheiat pe o perioda de 2 ani. Abonamentul include 16 GB trafic de internet/lună, acces la viteze 4G+ de până la 300 Mbps pentru download în aria de acoperire, trafic de internet nelimitat în timpul nopţii prin Happy Night, 25 GB spaţiu de stocare în Orange Cloud, Orange Antivirus, precum şi trafic nelimitat pentru a urmări filmele, serialele, emisiunile şi canalele TV preferate prin Orange TV Go. Clienţii care aleg abonamentul Orange Net 24 pe 2 ani împreună cu HP Chromebook primesc gratuit orice modem din oferta Orange.
hp.ro/chromebooks
Serviciul Român de Informaţii confirmă că în mai multe zone de conflict sunt folosite cartele prepay româneşti. Este un răspuns dat de SRI pentru Digi24 la o solicitare făcută după declaraţia premierului Dacian Cioloş, care a spus că au fost folosite cartele prepaid româneşti pentru pregătirea de atentate în UE. În răspunsul lor, ofiţerii SRI dau două exemple de ţări în care sunt folosite cartele româneşti. Este vorba despre Siria şi Irak. SRI susţine că aceste cartele telefonice pot fi folosite şi de membrii unor organizaţii teroriste.
SRI precizează că din datele strânse până în acest moment, inclusiv de la partenerii externi, există informaţia că în mai multe zone de conflict, inclusiv în Siria şi Irak, sunt folosite cartele telefonice româneşti.
SRI mai arată că există posibilitatea ca aceste cartele să fie folosite de românii care locuiesc în aceste zone de conflict, dar şi ca aceste cartele să fie folosite şi de persoane care au legături cu entităţi teroriste.
Traducere de Florin Caşotă
– Domnule Preşedinte, acum 25 de ani am sărbătorit sfârşitul Războiului Rece. Tocmai a trecut un an cu mai multe crize şi mai multe conflicte armate ca oricând. Ce s-a întâmplat între Rusia şi Occident?
Vladimir Putin: O întrebare grea. Am făcut totul greşit.
– Totul?
– Încă de la început, nu am reuşit să depăşim diviziunea Europei. În urmă cu 25 de ani Zidul Berlinului a căzut, dar zidurile invizibile au fost mutate în Europa de Est. Acest lucru a dus la neînţelegeri reciproce şi atribuiri de vinovăţie. Aceste ziduri sunt cauza tuturor crizelor de atunci până acum.
– Ce vreţi să spuneţi? Când au escaladat lucrurile?
– În 2007 mulţi oameni m-au criticat pentru discursul meu de la conferinţa despre securitate din München. Dar ce am spus acolo? Doar am semnalat faptul că fostul secretar general al NATO Manfred Wörner a garantat faptul că NATO nu se va extinde în est după căderea Zidului Berlinului. Foarte mulţi politicieni germani au avertizat lumea în legătură cu acest lucru, un exemplu este Egon Bahr. (Vladimir Putin primeşte de la purtătorul de cuvânt un dosar subţire. Conţine transcrierile mai multe convorbiri). ”N-au fost publicate niciodată„, spune Putin.
– Despre ce fel de convorbiri este vorba?
– De-a lungul anului 1990, pe vremea acea, cancelarul Germaniei Helmut Kohl şi ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher au avut mai multe conversaţii cu preşedintele Gorbaciov şi cu alţi oficiali ruşi.
(Putin citeşte cu voce tare, în rusă, din document. Degetul arătător urmăreşte fiecare propoziţie.)
– De exemplu, asta a spus Egon Bahr pe 26 iunie 1990: ”Dacă nu facem acum paşi clari pentru a preveni diviziunea Europei acest lucru va duce la izolarea Rusiei„. Bahr, un om înţelept, a avut o sugestie concretă cu privire la modul în care ar putea fi evitat acest pericol: Statele Unite şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state interesate ar trebui să redefinească o zonă în Europa Centrală care să nu fie accesibilă de către NATO cu structurile militare. Bahr chiar a spus că: în cazul în care Rusia ar fi de acord cu extinderea Nato, el nu va mai veni la Moscova. (Putin râde în bărbie)
– S-a mai întors în Rusia?
– Sincer, nu ştiu, spune Putin încă râzând.
– Acum serios, statele centrale europene au dorit să devină membre ale NATO din proprie voinţă. Se aşteptau la securitate odată cu acest pas.
– Am auzit asta de o mie de ori. Bineînţeles, fiecare stat are dreptul să-şi organizeze securitatea în ce fel doreşte. Dar statele care erau deja în NATO ar fi putut să-şi urmărească propriile interese şi să se abţină în legătură cu expansiunea NATO în estul Europei.
– Ar fi trebuit NATO să refuze?
– De ce nu? întreabă Putin în germană ignorându-şi translatorul.
– Deoarece face parte din reguli ca NATO să accepte orice ţară liberă în cazul în care aceasta doreşte şi dacă îndeplineşte anumite condiţii
– Şi cine a făcut aceste reguli? Politicienii, nu?, vorbeşte Putin, tot în germană, apoi trece înapoi la rusă. Nicăieri nu este scris că NATO trebuie să accepte anumite ţări.
– De ce crezi că s-a întâmplat astfel?
– NATO şi SUA îşi doreau o victorie completă asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singuri pe tronul din Europa. Acum ei stau pe tron şi noi discutăm despre toate aceste crize, care nu s-ar fi întâmplat altfel. Se poate observa aceeaşi tendinţă spre un triumf absolut şi în planurile de apărare antirachetă americane.
– Însă scutul american antirachetă nu este unul defensiv?
– În 2009, preşedintele american Obama a spus că scuturile antirachetă servesc ca apărare împotriva rachetelor nucleare iraniene. Însă acum există un tratat prin care este interzisă dezvoltarea de rachete nucleare de către Teheran. Cu toate acestea Statele Unite încă lucrează la scuturile antirachetă. Un tratat cu Spania a fost semnat, se pregăteşte un sistem în România, acelaşi lucru se va întâmpla în Polonia în 2018, o unitate radar va fi instalată în Turcia. Care este scopul acestor acţiuni?
– Aţi explicat în detaliu greşelile pe care le-a făcut Occidentul în relaţia cu Rusia. Rusia nu a făcut nicio greşeală?
– Da, am făcut greşeli. Dacă am fi prezentat interesul naţional într-un mod mai clar încă de la început, lumea s-ar fi aflat în echilibru acum. După destrămarea Uniunii Sovietice, am avut şi noi probleme, pentru care noi suntem responsabili: prăbuşirea economică, prăbuşirea sistemului social, separatismul şi, desigur, atacurile teroriste care au zguduit ţara noastră. În acest sens, nu trebuie să căutăm vinovaţi în străinătate.
– În ultimul interviu acordat Bild, în urmă cu 10 ani, aţi declarat că Germania şi Rusia nu au fost niciodată mai apropiate. Cum este această relaţie în prezent?
– A rămas simpatia reciprocă a popoarelor noastre şi va rămâne fundamentul relaţiilor noastre.
– Nimic nu s-a schimbat?
– Chiar şi cu ajutorul propagandei anti-Rusia din mass-media, Germania nu a reuşit să distrugă această simpatie.
– Vă referiţi la Bild?
– Nu mă refer la voi personal. Dar, bineînţeles, media din Germania este influenţată din greu de către ţara de dincolo de Oceanul Atlantic.
– Nu ştiam asta. În ce stare se află relaţia dintre Germania şi Rusia?
– Aveam o situaţie foarte bună în 2005. Schimbul comercial avea un volum de 80 de miliarde de dolari pe an. Mii de slujbe au fost create în Germania datorită investiţiilor ruseşti. În acelaşi timp, mai multe companii germane au investit în Rusia. În plus, existau foarte multe contacte culturale şi sociale între cele două ţări. Acum? Volumul schimburilor comerciale este la jumătate, aproximativ 40 mld. euro.
În iulie 2015, Leo, soţul Normei, în vârstă de 90 de ani, a murit, la doar câteva zile după asta Norma a fost diagnosticată cu cancer uterin, iar doctorul i-a prezentat metoda de tratament. “Am 90 de ani, am plecat la drum”, a fost răspunsul femeii.
În august anul trecut, Împreună cu fiul şi nora sa, dar şi pudelul familiei, Norma a pornit în călătoria de-a lungul SUA.
Cu ocazia acestui eveniment, fiul ei a pornit pagina de facebook Driving Miss Norma. Pagina de Facebook a devenit un jurnal de călătorie şi a câştigat deja aprecierea a peste 132.000 de persoane. Decizia bătrânei a atras admiraţia mai multor persoane, dar şi atenţia televiziunilor şi site-urilor de ştiri.
Datele problemei s-au schimbat însă trei ani mai târziu, după ce Edward Snowden, angajat al NSA, a făcut publice mii de documente confidenţiale. Opinia publică a început să reacţioneze la ideea că guvernul poate accesa informaţii private, iar Apple a dovedit, încă o dată, că gândeşte cu un pas înainte.
În 2014, noul sistem de operare folosit de Apple era primul care cripta toate datele din telefon, inclusiv fotografii, e-mail-uri sau istoria achiziţiilor de pe iTunes. Un update la modulul de securitate, menit să protejeze utilizatorul în cazul unui furt, avea rolul de a şterge integral conţinutul dispozitivului dacă parola era introdusă greşit de 10 ori.
Care este legătura dintre un modul de securitate şi un proces între Apple şi FBI? Un iPhone 5C şi proprietarul său, Syed Farook.
Farook, în vârstă de 28 de ani, şi soţia sa Tashfeen Malik, în vârstă de 27 de ani, au deschis focul în timpul unei petreceri la un centru de servicii sociale pentru persoane cu dizabilităţi din oraşul San Bernardino, în statul american California, omorând 14 oameni şi rănind grav alţi 21. Incidentul avea loc pe 3 decembrie 2015.
Câteva ore mai târziu, poliţia care îi urmărea pe atacatori a deschis focul asupra unui vehicul de teren, la aproximativ trei kilometri de locul atacului, iar bărbatul şi femeia, dotaţi cu arme de asalt, pistoale şi haine de luptă, au fost ucişi.
La câteva zile după atentat, într‑un rar discurs pe care l-a susţinut în Biroul Oval, preşedintele Barack Obama a încercat să liniştească o opinie publică americană tot mai îngrijorată în legătură cu lupta împotriva jihadismului, care până nu demult părea să se poarte în străinătate. Însă aceste declaraţii nu au reuşit să-i calmeze pe criticii săi republicani, care-l acuză de mult timp că subestimează puterea militanţilor.
Pe un ton măsurat, el şi-a folosit cele 14 minute ale intervenţiei televizate pe postul naţional pentru a trasa, cu atenţie, o linie între ceea ce va face şi ce nu va face. Obama s-a angajat, de exemplu, să-i „vâneze pe conspiratorii terorişti“ oriunde s-ar afla. Însă „nu trebuie să ne lăsăm atraşi din nou într-un război terestru îndelungat şi costisitor în Irak şi Siria“, a subliniat el.
Pentru a-i vâna „oriunde s-ar afla“, autorităţile trebuie mai întâi să ştie pe cine şi ce să caute. Iar acesta este principalul argument al FBI: telefonul lui Farook poate conţine informaţii ce pot duce la alţi terorişti sau ce pot dejuca acţiuni teroriste înainte ca acestea să se întâmple.
Autorităţile au încercat fără succes să acceseze telefonul lui Farook, aşa că au obţinut un ordin judecătoresc care obliga Apple să ajute la obţinerea informaţiilor din iPhone. Chiar dacă reprezentanţii companiei au explicat că pentru acest lucru ei trebuie să construiască, de la zero, un cod de acces, cei de la FBI au cerut în continuare punerea în aplicare a ordinului.
Pe 15 februarie, Tim Cook, CEO al Apple, a trimis un e-mail angajaţilor anunţându-i că nu va permite stabilirea unui „precedent periculos pentru libertăţile civile ale oamenilor“. El a întărit ideea că Apple nu are niciun fel de milă faţă de terorişti, dar că slăbirea securităţii pe telefoane nu este de bun augur. Cook a cerut crearea unei comisii de experţi în tehnologie şi drepturi civile pentru a discuta consecinţele împlinirii unui astfel de mandat asupra legii, securităţii naţionale şi a libertăţii personale.
Autorităţile spun însă că nu au cerut celor de la Apple dezvoltarea unei „superchei“ care să deschidă orice iPhone; ci, mai degrabă, un cod care să permită reprogramarea unui anume telefon astfel încât să poată ghici parola fără ca toate datele să fie şterse după 10 încercări nereuşite. Odată ce software-ul a fost creat, autorităţile pot folosi „forţa brută“ pentru a bombarda telefonul cu diverse combinaţii până o găsesc pe cea corectă. Argumentul, crede Richard Quest, analist la CNN, e unul de ordin semantic: dezvoltarea unui software care să ocolească bariera de autoştergere şi să permită un hack este acelaşi lucru cu dezvoltarea unei superchei.
Acuzaţiile nu au întârziat să apară: FBI i-a acuzat pe cei de la Apple că pun marketing-ul înaintea securităţii statului, în vreme ce Apple a acuzat biroul federal de incompetenţă.
Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.
O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.