BusinessMagazin

Tag: analisti

  • Cursul leului: scade sau creşte?

    O creştere a volatilităţii cursului este aşteptată de analiştii Raiffeisen Bank România pentru ultima săptămână a lunii aprilie, când sunt prevăzute plăţi ale companiilor către buget, însă estimarea de către bancă a unui curs de 4,35 lei/euro pentru finele lunii iunie (faţă de 4,3773 în prezent) rămâne în vigoare.

    Explicaţia constă în condiţiile favorabile create de scăderea inflaţiei anuale, care a atins în martie un nou minim istoric (2,4%, faţă de 2,6% în februarie) şi perspectiva ca BNR să reducă în continuare dobânda de politică monetară.

    La rândul lor, analiştii ING Bank România estimează chiar un curs de 4,30 lei/euro pentru finele lunilor iunie şi septembrie, după care leul ar urma să se aprecieze şi mai mult, la 4,25 spre sfârşitul anului, estimare menţinută şi pentru luna martie 2013.

  • Analişti: Rata anuală a inflaţiei va coborî în februarie la 2,5%

    Opiniile exprimate de către membri AAFBR în cadrul unui sondaj intern indică estimări pentru rata anuală a inflaţiei între 2,1% şi 2,9%. Institutul Naţional de Statistică va anunţa luni rata inflaţiei pentru luna februarie. Pentru finele anului 2012, estimarea membrilor AAFBR care au răspuns la sondaj plasează rata anuală a inflaţiei la 3,7% estimările oscilând între 2,9% şi 4%. La finalul anului 2013, rata anuală a inflaţiei s-ar putea situa la 3,5% (estimările variază între 3% şi 4,5%). Principalii factori inflaţionişti din următoarele 12 luni ar putea fi producţia agricolă internă, ajustarea preţurilor administrate (în special energie) şi cotaţia internaţională a petrolului. Aceştia ar putea fi contrabalansaţi de o serie de factori dezinflaţionişti, cei mai des identificaţi de către membri AAFBR fiind deficitul de cerere agregată şi aşteptările inflaţioniste ale consumatorilor.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Analiştii aşteaptă o participare mare a creditorilor privaţi ai Greciei la schimbul de obligaţiuni

    BNP Paribas, Deutsche Bank şi AXA au reevaluat în sens negativ portofoliile de obligaţiuni guvernamentale ale Greciei cu mai mult de 70%, iar acest fapt ar putea limita pierderile, potrivit analiştilor citaţi de Bloomberg. Creditorii privaţi şi oficialii eleni au convenit noaptea trecută acordul de reducere a datoriilor, care ar putea implica pierderi de 74% legate de deţinerile de obligaţiuni elene, potrivit estimărilor făcute de Guillaume Tiberghien, analist la Exane BNP Paribas în Londra. “Băncile europene au avut mult timp să se pregătească şi multe dintre ele au inclus deja pierderile în datele financiare. Până la urmă, acest acord a fost negociat de cele mai mari bănci şi companii de asigurări, astfel încât este asigurată o rată mare de participare” , a arătat Dirk Becker, analist la compania Kepler Capital Markets în Frankfurt.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Economia a scăzut cu 0,2% în ultimul trimestru din 2011. Cum arată estimările pentru 2012

    Conform estimărilor-semnal comunicate miercuri de INS, PIB a crescut însă cu 1,9% în serie brută şi cu 2,1% în serie ajustată sezonier faţă de ultimul trimestru al anului 2010.

    În trimestrul al treilea, economia României crescuse cu 1,8% faţă de perioada aprilie-iunie.

    În anul 2011, comparativ cu 2010, PIB (serie brută) s-a majorat cu 2,5%, ceea ce corespunde cu ultima estimare făcută publică de preşedintele Traian Băsescu, în urmă cu o săptămână.

    Datele provizorii privind evoluţia PIB, care vor confirma sau vor infirma estimările-semnal publicate miercuri, vor fi comunicate la data de 6 martie. Eurostat va publica miercuri, la rândul său, estimările de evoluţie a PIB în ultimul trimestru din 2011 pentru ţările din UE şi zona euro.

    Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România, afirmă că rezultatul pe trimestrul al patrulea din 2011 este inferior estimărilor băncii, care aştepta o stagnare. “Deşi contractarea economiei este mică, ea va influenţa însă aşteptările pentru viitor, mai ales în condiţiile în care multe ţări europene au furnizat surprize relativ pozitive în privinţa evoluţiei PIB în ultimul trimestru”, afirmă Muscalu.

    “Ne-am aşteptat ca economia să reintre pe minus în prima parte a lui 2012, dar faptul că s-a întâmplat deja mai devreme este îngrijorător”, precizează economistul.

    Analiştii Citigroup, care au estimat şi ei anterior o creştere de 2,5% în 2011, se aşteaptă ca în 2012 creşterea să încetinească la 1,7%, din cauza mediului economic mai dificil din zona euro. “Forţa cererii interne şi capacitatea autorităţilor de a absorbi fondurile europene structurale vor juca un rol important în influenţarea performanţei economice în acest an”, apreciază analiştii grupului american.

  • Leul românesc în jungla cu euro

    Leul ne-a ajutat în ultimii doi ani şi jumătate, cu o evoluţie în favoarea depăşirii fenomenelor de criză, rămânând într-o zonă de relativă stabilitate, spunea în noiembrie Mugur Isărescu. “Dar nu vreau să dau câtuşi de puţin sentimentul că ţintim un anumit nivel de curs, pentru că nu-l ţintim, ci ne uităm la o anumită zonă de echilibru de pe piaţa valutară, pe care nu vrem s-o stricăm prin mişcări nechibzuite”, continua guvernatorul BNR, referindu-se la îndemnurile unor comentatori ca banca centrală să taie brutal dobânda de politică monetară, eventual până la 1%, ca să determine ieftinirea rapidă a creditului.

    Vezi aici cum ne-a ajutat leul în anii de criză

    Era deja o perioadă când tensiunile din zona euro se accentuaseră pe pieţe, iar cursul începuse să iasă uşor din celebrul interval 4,1-4,3 lei/euro, fără ca BNR să intervină ca să-l păstreze, aşa cum anticipaseră analiştii. “Nu validăm niciun prag apărut la unii comentatori care se întreabă, de exemplu, ce va face BNR la 4,3. BNR n-a făcut nimic nici la 4,1, nici la 4,28, nici la 4,33 nu va face şi mă opresc aici cu exemplele, ca să nu stârnesc speculaţii”, afirma Isărescu. Fapt e că, după ce cursul a sărit la 11 ianuarie la 4,3627 lei/euro, foarte aproape de recordul de depreciere din iunie 2010 (4,3688 lei/euro), atins în condiţiile şocului legat de măsurile de austeritate luate atunci, valorile au revenit în intervalul cunoscut, iar comparaţia cu mediile lunare şi anuale arată aceeaşi stabilitate: după un 2009 cu un curs mediu de 4,2373 lei/euro şi un 2010 cu o medie de 4,2099, anul trecut s-a încheiat cu o medie de 4,2379, iar luna ianuarie a generat o medie de 4,3428 lei/euro. Cât va mai dura această stabilitate?

    Din 2005 încoace, BUSINESS Magazin a adunat, la fiecare şase luni, prognozele bancherilor şi ale analiştilor financiari despre cursul valutar pentru următoarea jumătate de an, în contextul tuturor variabilelor care îl determină. Iniţial, exerciţiul, numit de noi “pariul pe curs”, voia să răspundă îngrijorărilor că leul ar putea da peste cap economia dacă ar fi scăzut sau crescut prea mult şi prea repede; începând din 2009, odată cu acordul cu FMI care a mărit rezervele valutare şi deci şi posibilitatea băncii centrale de a feri leul de şocuri speculative, previziunile de curs în sine au devenit treptat mai puţin importante, ajungând aproape un pretext pentru discuţii despre viitorul creditării, al inflaţiei şi al economiei.

    Vezi aici principalele estimări despre cum vor evolua cursul valutar şi economia

    Din a doua jumătate a anului trecut, criza datoriilor din zona euro a început să se simtă însă asupra monedelor est-europene, iar previziunile despre noi turbulenţe pe pieţele financiare în 2012 s-au înmulţit. Cu toate acestea, prognozele de curs în vigoare la momentul actual prevăd pentru finele lunii iunie fie o menţinere în jurul nivelului actual de 4,34 lei/euro, fie o depreciere nu mai mare de pragul de 4,40-4,45 ori chiar o apreciere până la 4,25 (vezi tabel). Marja de variaţie e ceva mai mare pentru dolar, unde faţă de valoarea de acum – de 3,30 lei/dolar -, previziunile băncilor româneşti şi străine oscilează între 3,20 şi 3,50, fără a exclude nici rămânerea la 3,30.

    Cât despre valoarea de la finele lui decembrie, părerile rămân împărţite între o apreciere până la 4,25 lei/euro (ING Bank) şi o depreciere până la 4,45 (Danske Bank), mai numeroase fiind însă previziunile în jur de 4,30 (Raiffeisen, UniCredit), respectiv 4,35 (Crédit Agricole). Prognoza în vigoare a Société Générale arată un curs mediu de 4,18 în 2012, 4,05 în 2013 şi 4 în 2014-2016, iar cea a grupului UniCredit – un curs mediu de 4,33 în 2012 şi 4,30 în 2013. La dolar, Citigroup anticipează o medie de 3,29 pentru anul în curs, iar UniCredit de 3,29 în 2012 şi 3,12 în 2013. ING preconizează un curs mediu de 4,30 lei/euro în 2012 şi 4,20 în 2013, respectiv 3,44 lei/dolar în 2012 şi 3,05 la anul.

    Aveţi încredere în leu?

    Diferenţele de poziţie se explică, în general, prin importanţa mai mare acordată fie avantajelor comparative ale României în raport cu alte ţări din zonă sau din UE, fie riscurilor specifice ale ţării, raportat la restul ţărilor europene. “Moneda naţională şi-a arătat deja puterea relativă anul trecut, când a depăşit ca performanţă aproape toate monedele din regiune, inclusiv zlotul, forintul, coroana cehă şi lira turcească. În 2012 ne aşteptăm la continuarea întăririi leului faţă de alte monede”, sună estimarea oficialilor Franklin Templeton, Mark Mobius şi Grzegorz Konieczny. România a luat deja “medicamentul amar” aplicat de FMI şi este deci bine poziţionată pentru accelerarea creşterii economice în anii următori, apreciază Mobius şi Konieczny. “Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană sunt încă nevoite să aplice măsurile dificile pe care România le-a luat deja”, astfel încât, odată ce problemele din acest an ale zonei euro se ameliorează, “economia României ar putea să fie prima care iese din criza europeană cu o creştere economică puternică”.

  • Frica de mai rău. De ce nu pot răsufla uşuraţi oamenii de afaceri nici în 2012

    “Ecoul la noi va fi următorul: companiile româneşti se vor confrunta cu o reducere a cererii la export, o deteriorare a accesului la finanţare, la care se va adăuga un consum intern slab, dar şi o scădere a investiţiilor”, rezumă Cristian Ionescu, country cluster manager Coface pentru România, Bulgaria şi Slovacia. În aceste condiţii, singura şansă este deja celebra absorbţie a fondurilor europene, mai ales că din direcţia “canalelor” tradiţionale, adică investiţiile străine directe sau achiziţiile, pare că nu se va întâmpla ceva spectaculos.

    Dacă anul trecut am avut o modestă creştere economică datorită exporturilor, producţiei industriale şi agriculturii, în 2012 aceste ramuri nu vor mai fi în mod obligatoriu generatoare de veşti bune pentru economie. Mai mult, cu cât recesiunea din zona euro se va adânci, adică acolo unde se duc 55% din exporturile României, cu atât mai greu ne va fi şi nouă să menţinem un climat economic echilibrat. “Dacă agricultura şi exporturile vor scădea, vom putea compensa parţial prin revenirea consumului intern, în special cel guvernamental, în contextul unui an electoral”, comentează Ionescu. Cu toate acestea, revigorarea consumului se va face cu greutate din cauza scăderii nivelului de încredere a consumatorilor, dar şi a puterii lor de cumpărare.

    Şi ar mai fi un aspect legat de conectarea cu pieţele externe: pentru Italia şi Spania, ţările în care lucrează cei mai mulţi emigranţi români, se aşteaptă un nou an cu scăderi economice. În consecinţă, valoarea remitenţelor va fi în scădere, iar o parte din acei oameni s-ar putea întoarce în ţară, unde vor îngroşa rândurile şomerilor. Efectul este incomparabil mai puţin dăunător decât o cerere mai mică pentru exporturi, dar, cumulate, creează portretul perfect al unei economii astenice.

    În orice caz, Coface estimează că anul 2012 va marca o creştere economică de cel mult 1,5% şi interesant este şi faptul că este aşteptată o creştere a investiţiilor străine directe până la aproximativ 2,2 miliarde de euro, comparativ cu nivelul de 1,8 miliarde de euro din 2011. Deocamdată, această previziune nu este ameninţată de protestele sociale care s-au prelungit mai mult decât se estima la început, încrederea potenţialilor investitori şi planurile lor a de face afaceri în România fiind în continuare dictate de cu totul alte criterii.

    Ar putea să-i îngrijoreze, pe de altă parte, dificultăţile tot mai mari cu care se confruntă companiile româneşti, în special cu privire la plata datoriilor pe care le au. Potrivit datelor Coface, în al doilea semestru al anului trecut s-a observat o înrăutăţire a comportamentului de plată şi o incidenţă crescută a instrumentelor de plată refuzate. Şi termenul mediu de recuperare a creanţelor a crescut, de la 60 de zile la 90 sau chiar 120 de zile. Această problemă nu o au doar companiile mici şi slab capitalizate, ci devine tot mai frecventă şi în cazul companiilor de dimensiuni medii şi mari.

  • Farmecul discret al pumnului

    Fragilitatea guvernului Boc este “cea mai mare îngrijorare” a traderilor şi a analiştilor din băncile străine în privinţa României, iar riscul ca măsurile de reformă să nu fie aplicate este “foarte mare”, potrivit unui analist la Barclays Capital. Situaţia politică din România va rămâne tensionată, pentru că măsurile de austeritate vor determina din ce în ce mai multe proteste în rândul populaţiei, conform experţilor Raiffeisen Capital Management.

    Aprecierile de mai sus nu au fost însă făcute în această săptămână şi motivate de protestele de stradă care au loc, ci în octombrie 2010, respectiv decembrie 2010, când guvernul Boc se confrunta cu moţiuni de cenzură, riscul de ţară era mai mare decât acum (inclusiv raportat la ratingul ţărilor din zona euro), iar România era foarte departe de a fi devenit povestea de succes a Estului în materie de reformă fiscală, aşa cum e acum. Între timp, nu numai că toate temerile că românii vor ieşi în stradă ca să paralizeze reforma şi să arunce ţara în aer s-au dovedit neîntemeiate, dar ideea însăşi de protest de stradă contra unui guvern s-a banalizat, fie că ea determină căderi de guverne (aşa cum s-a întâmplat de la începutul crizei în Ungaria, Letonia şi Grecia), însoţeşte alternanţa la putere în urma alegerilor la termen (Spania) sau, dimpotrivă, condamnă guverne în care pieţele financiare n-au încredere (cazul Ungariei sub regimul Orban sau al Italiei sub regimul Berlusconi).

    Temerea investitorilor de răzmeriţe populare, prezentă în special în 2009 şi 2010, a făcut loc ideii că protestele nu echivalează automat cu reînvierea populismului bugetar, ci pot fi chiar folositoare, fie că rămân supape pentru tensiunile sociale (ca în Grecia), fie că aduc la putere guverne mai puţin corupte (cazul Italiei). Aşa se face că după 13 ianuarie, de când au izbucnit protestele de stradă contra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu, leul nu numai că nu a căzut, dar chiar a câştigat câţiva bani faţă de euro, fără a mai repeta deprecierea din 11 ianuarie, primele de risc pentru datoria României (CDS) nu au crescut din decembrie încoace, iar pieţele financiare şi analiştii au dat atenţie mai curând spuselor viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, care a declarat pentru Reuters că există potenţial pentru o “ajustare a condiţiilor politicii monetare” dacă inflaţia scade în continuare.

    “Pieţele financiare au făcut ureche surdă la proteste”, afirmă Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România. “Explicaţia poate fi că sunt mai puţin impresionate de astfel de tensiuni, dat fiind numărul crescând al episoadelor de nemulţumire populară din ultimii ani”, spune el. Pentru moment, apreciază Muscalu, “alegerile parlamentare sau prezidenţiale anticipate par improbabile” şi doar dacă ar fi ca protestele să continue şi să crească riscul unui vid de putere ori ale unor derapaje fiscale care să ameninţe acordurile internaţionale de finanţare, “atunci am putea vedea un impact pe pieţe” şi o presiune de depreciere a leului. Deocamdată, moneda naţională “are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegeri”.

    Aceasta ar putea însemna că investitorii s-au obişnuit deja cu ideea că actualii guvernanţi vor pleca şi că actuala opoziţie a încetat să mai facă figură de rebel în raport cu FMI şi cerinţele lui (vezi recentele declaraţii ale lui Victor Ponta că nu pot fi crescute semnificativ din 2013 şi că vor urma încă 8-10 ani de austeritate). Cât despre analiştii de la Barclays, ei cred acum că probabil vor urma noi proteste, ţinând cont că e an electoral – or, anii electorali sunt pentru pieţele financiare un risc luat în calcul anticipat.

  • Analiştii ING: Dacă protestele de stradă continuă, leul ar putea intra sub o presiune de depreciere

    Explicaţia este, potrivit analiştilor ING Bank România, că “investitorii probabil au devenit mai puţin sensibili la astfel de evenimente pe parcursul ultimilor ani, moneda naţională are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegerile generale ce urmeaza sa aibă loc către finalul anului”.

    Deşi violenţele izbucnite duminică în cursul protestelor ar putea descuraja alţi potenţiali demonstranţi să se alăture mulţimii, “o escaladare a protestelor rămâne probabilă, deoarece liderii opoziţiei au declarat că suporterii opoziţiei se vor alătura în mod paşnic începând de astăzi”, apreciază Vlad Muscalu şi Ana Morărescu, analişti ai ING.

    Dacă protestele continuă, cresc şansele unui vid de putere “ce ar putea complica viitorul acordului current de finanţare internaţională, unul dintre cele importante aspecte pozitive ale României”, arată analiştii, iar în aceste condiţii, “leul s-ar putea confrunta cu o presiune de depreciere”.

    Protestele au început în cursul săptămânii trecute în mai multe oraşe ale României, din cauza reformei controversate a sistemului sănătăţii, ce a dus la demisia subsecretarului de stat Raed Arafat. Manifestaţiile au devenit violente pe parcursul ultimelor zile în cazul Capitalei. Chioşcuri de ziare, maşini şi un magazin au fost incendiate duminică în centrul oraşului, făcând necesară intervenţia jandarmeriei, care a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă.

  • Fericiţi cei fără datorii

    În clasamentul celor mai riscante ţări, măsurat în costul asigurării contra riscului de neplată a datoriilor (CDS – credit default swap), România era la finele anului trecut pe locul al 16-lea, în urcare cu un loc faţă de sfârşitul lui septembrie, conform raportului de săptămâna trecută al CMA (Credit Market Analysis din Londra, membră a CME Group, cea mai mare bursă de derivative). Pentru titlurile de stat pe cinci ani, CDS a crescut de la 420,19 la 445,1 puncte de bază pe parcursul ultimelor trei luni din 2011 (ceea ce înseamnă majorarea costului de asigurare a unei datorii de zece milioane de dolari la 445.000 de dolari), în timp ce, faţă de sfârşitul lui 2010, CDS aproape s-a dublat, valoarea de atunci fiind de 295,5. Aceasta înseamnă, conform calculelor din raport, că România a ajuns la o probabilitate cumulată – teoretică – de incapacitate de plată de 27,3%, faţă de 26,2% în trimestrul al treilea, raportat la 93,8% pentru prima clasată în top, Grecia.

    Evoluţia de pe parcursul anului trecut e neliniştitoare din mai multe puncte de vedere. Adâncirea crizei din zona euro a pus capăt definitiv pariului investitorilor, valabil încă în 2010, pe o divergenţă între pieţele emergente (CEEMEA) şi cele din zona euro, în virtutea căreia riscul calculat pentru România sau Ucraina scădea, în timp ce se socotea că problemele Greciei, ale Portugaliei sau ale Irlandei pot trage în jos numai centrul zonei euro, nu şi statele est-europene sau din Orientul Mijlociu. În 2010, indicatorul CDS pentru CEEMEA scădea cu 0,11%, în timp ce indicele pentru zona euro creştea cu 1,29%; în schimb, dacă în ultimele trei luni din 2011, indicele pentru zona euro a căzut cu 9%, cel pentru CEEMEA a scăzut cu 10%.

    Singurele ţări care pe parcursul lunilor octombrie-decembrie şi-au îmbunătăţit poziţia de risc au fost din afara Europei (Indonezia, Malaezia, Coreea de Sud, Filipine, China), în timp ce, în Europa de Est, CDS a crescut cu 18% pentru Ungaria şi numai Polonia şi Ucraina au reuşit o mică ameliorare. Aceste evoluţii, precum şi apropierea marcată a indicilor pentru zona euro şi pieţele emergente anunţă pentru 2012 un risc dublu, respectiv ca orice înrăutăţire a situaţiei la periferia zonei euro sau în nucleul ei să aibă efecte imediate şi directe în Est, iar orice înrăutăţire spectaculoasă într-o ţară estică (exemplul Ungariei) să aibă impact în restul regiunii.

    În privinţa zonei euro, în ciuda avertismentelor privind o reintrare în recesiune, “sunt indicii că deteriorarea peisajului macroeconomic ar putea să fi ajuns la un final”, notează analiştii ING. “Sentimentul pieţei s-a ameliorat în ultimele săptămâni din decembrie, Germania rezistă relativ bine, iar un euro slab şi o îmbunătăţire a situaţiei în SUA şi Asia sunt de natură să susţină aşteptările Băncii Centrale Europene în estimarea sa precaut optimistă a unei redresări moderate pe parcursul anului 2012”, apreciază Carsten Brzeski, economist-şef al ING Bruxelles, într-o notă publicată săptămâna trecută. Brzeski nu exclude însă nici acum ca marea injecţie de lichiditate din partea BCE, care a liniştit piaţa în decembrie – şi căreia îi va succeda o alta în februarie – să fie urmată de o reducere sub 1% a dobânzii şi apoi de o adevărată relaxare monetară cantitativă (evitată până acum cu încăpăţânare de BCE), dacă lucrurile nu vor merge bine pe piaţă.

    Iar aceasta ar depinde, cum a depins şi în 2011, de ceea ce se va întâmpla cu ratingurile, în special cele pentru Franţa şi Italia, precum şi de soarta datoriei greceşti. Deşi continuă negocierile cu creditorii privaţi pentru ca ei să accepte să prescrie 100 mld. din datoria Greciei (ceea ce înseamnă o pierdere de 50% asumată de ei la valoarea nominală a obligaţiunilor), deja au apărut opinii – cum e cea a lui Athanasios Orphanides, guvernatorul băncii centrale a Ciprului – care susţin renunţarea la implicarea creditorilor privaţi, “pentru a restabili încrederea” în zona euro şi a scădea costul împrumuturilor pentru celelalte ţări membre. Varianta e improbabilă însă, având în vedere opoziţia Germaniei, întemeiată pe o logică a recuperării creşterii economice în Grecia (şi a păstrării acesteia în zona euro) care ar fi imposibilă fără despovărarea de o parte din datorii.

    Până unde ar putea merge însă această despovărare, ţinând cont că în vară s-a plecat de la o reducere cu 21% la valoarea obligaţiunilor deţinute de bănci şi de fonduri şi s-a ajuns la 50%, valoare acceptată şi aşa foarte greu de creditori şi de pieţe, iar între timp austeritatea a afundat şi mai tare Grecia în recesiune? “Nu cred că am văzut încă ultima fază a discuţiilor despre restructurarea datoriei greceşti.

  • Nu cade leul

    De la începutul anului, leul a pierdut circa 0,8% faţă de euro, erodând aproape complet aprecierea începută în a doua parte a lui decembrie, iar influxurile nete de capital străin se menţin scăzute, ceea ce exclude posibilitatea unei aprecieri pe termen scurt, constată Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România.

    În acelaşi timp, Dumitru consideră că deprecierea se va menţine limitată, “având în vedere dimensiunea redusă a pieţei valutare şi poziţia puternică a băncii centrale”. Analistul conchide deci că, în scenariul de bază, leul va rămâne relativ stabil, nefiind exclus însă ca la finele lui martie cursul să ajungă în jur de 4,40 lei/euro.

    O astfel de valoare este luată în calcul şi de analiştii de la Danske Bank, pesimişti cunoscuţi când vine vorba de România şi care anticipează pentru finele lui martie un curs de 4,35 lei/euro, 4,40 până în iunie şi 4,45 până în decembrie.