BusinessMagazin

Tag: valoare

  • Topul celor mai mari salarii şi americanizarea României

    Pe datele statistice din 2017 – masa salarială plătită de o companie împărţită la numărul de salariaţi – cele mai mari salarii din România, pe medie, au fost la Romatsa, companie de stat – 21.800 de lei net pe lună, Microsoft – 10.000 de lei net pe lună, Nuclearelectrica, companie de stat – 7.700 de lei net pe lună, Ericsson Telecommunications – 7.600 de lei, IBM – 7.500 de lei, Endava Cluj – 7.400 de lei pe lună, Pro TV – 7.300 de lei pe lună, Oracle – 7.000 de lei, Honeywell România – 6.800 de lei, Softvision din Cluj – 6.800 de lei.
    Dacia, cea mai mare companie din România ca cifră de afaceri, a avut în 2017 un salariu mediu net pe lună de
    4.700 de lei.
    Petrom, cea mai valoroasă companie din România şi care are cea mai mare masă salarială din economie, plăteşte 6.000 de lei. La polul opus, departe de cele mai mari salarii din România, cele mai mari şi cele mai valoroase companii antreprenoriale româneşti care activează în retail şi producţie au salarii mult mai mici: RCS&RDS a avut în 2017 un salariu mediu net de 2.800 de lei, în timp ce Dedeman – cea mai mare companie antreprenorială românească, deţinută de fraţii Pavăl –, care are venituri anuale de 1,4 miliarde de euro şi un profit net de peste 200 de milioane de euro, a avut un salariu mediu net de 2.989 de lei; Altex a avut un salariu de 2.567 de lei, Arabesque – 2.425 de lei, FAN Courier – 2.395 de lei; Aramis Baia Mare, cel mai mare exportator antreprenorial român, a avut un salariu mediu net de 1.659 de lei; Romaqua (Borsec) a avut 3.120 de lei, iar Compa Sibiu, producător de componente auto, 3.130 de lei.
    Salariul mediu net în 2017 a început anul cu 2.300 de lei şi a ajuns la aproape 2.700 de lei net.
    Aceste salarii, topul lor, arată exact cum este şi businessul din România: oraşele mari, unde sunt localizate firmele de IT, plătesc cele mai mari salarii, în timp ce în oraşele mici şi mijlocii, care multe dintre ele au pierdut bătălia economică cu viitorul, au business mic şi salarii mici.
    Nu este de mirare că avocaţii, bancherii, consultanţii, furnizorii români de servicii vor să lucreze, ca primă opţiune, cu statul şi cu multinaţionalele şi mai puţin cu firmele româneşti antreprenoriale. 
    Companiile de stat şi multinaţionalele sunt clienţi bancabili şi solvabili, iar salariaţii pot să cumpere fără probleme la ce salarii au credite ipotecare, credite de consum sau carduri. Bineînţeles că în firmele antreprenoriale româneşti cei mai buni oameni pot câştiga mai bine decât omologii lor din multinaţionale sau de la stat, dar aceştia sunt excepţii. Pentru că sunt în retail, în FMCG, în producţie, domenii cu o valoare adăugată mică, şi salariile sunt mici, de multe ori sub media pe economie.
    Un absolvent de facultate, mai răsărit, nici nu se uită să se ducă să se angajeze la firmele antreprenoriale româneşti, prima lui opţiune fiind multinaţionalele. Dacă are norocul să termine Cibernetica sau Automatica, Calculatoarele, Matematica, Microsoft, Oracle, Orange, Vodafone de-abia aşteaptă să-i dea de la 5.000 de lei la 10.000 de lei net pe lună, adică de la 1.200 la peste 2.000 de euro pe lună.
    Ca să intri în companiile de stat, familia trebuie să fie acolo, sau să fii recomandat de partid.
    În America, lucrurile stau la fel: cel mai bine plătiţi, pe medie, sunt cei din IT şi telecom, cei care lucrează în băncile de investiţii, cei din farma, cei din industria de înaltă tehnologie sau cei de la stat.
    Pentru companiile româneşti, care de cele mai multe ori au un număr dublu de salariaţi la aceeaşi cifră de afaceri obţinută de o multinaţională, este foarte greu să atragă talente, să recruteze oameni. Mai degrabă reuşesc să atragă aceşti oameni în oraşele mici şi mijlocii, unde nu prea sunt alternative, unde nu prea au venit investiţiile străine, decât în oraşele mari.
    Piaţa nu se va schimba în următorii ani.
    Cei din IT, cei din centrele de cercetare şi dezvoltare, care sunt cel mai bine plătiţi, au ca misiune să creeze roboţi sau aplicaţii care să înlocuiască numărul mare de oameni din retail sau de pe banda de producţie, care oricum aveau cele mai mici salarii.
    România are cea mai scăzută proporţie a absolvenţilor cu studii superioare în total forţă de muncă, numai 14%.
    Când forţa de muncă are mai puţină şcoală, şi valoarea adăugată este mult mai mică şi de aceea salariile sunt mult mai mici. Va fi foarte greu pentru capitalul antreprenorial românesc să ţină pasul cu salariile din multinaţionale sau de la stat.

  • Radu Plăvănescu a renunţat la cariera de IT-ist pentru apicultură şi a ajuns în 2018 la o producţie în valoare de 100.000 de euro

    „Am crescut cu albinele la bunici, la ţară, iar după ce am studiat în domeniul IT, simţeam că nu mă regăsesc şi am hotărât să mă mut acasă, unde am achiziţionat 18 familii de albine cu 5.000 de euro. După un an, bunicul meu a văzut că mă descurc şi mi i-a dat şi pe cei zece ai lui. Acum avem 300 familii de albine, împărţite în două stupine, şi o producţie anuală de aproximativ cinci tone de miere“, povesteşte Radu Plăvănescu, fonda­torul brandului Prisaca Bârnova.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • 610 milioane de euro, valoarea totală a tranzacţiilor înregistrate în Bucureşti anul trecut pe piaţa de birouri

    În 2018 s-a înregistrat un apetit crescut din partea investitorilor, care au început să prospecteze mai activ piaţa clădirilor închiriate, cu un mix bun de chiriaşi şi care sunt bine poziţionate, cu acces la mijloacele de transport în comun.

    Valoarea totală a tranzacţiilor imobiliare înregistrate în Bucureşti în sectorul birourilor s-a situat anul trecut în jurul valorii de 610 milioane euro, echipa PeliFilip asistând clienţi în tranzacţii cu o valoare de 483 milioane euro (aproximativ 80%).

    În acelaşi an şi pe acelaşi segment s-au semnat contracte de închiriere în Capitală pentru 240.000 mp de spaţii moderne, PeliFilip asistând clienţi la închirierea a 110.000 mp (aproximativ 46%).

     „Segmentul birourilor şi-a continuat ascensiunea, fiind vedeta pieţei imobiliare româneşti în 2018. A fost un an bun şi pentru echipa noastră, PeliFilip a asistat clienţi în primele patru  tranzacţii încheiate pe segmentul de birouri (după valoare). Anticipăm o creştere moderată, dar constantă a pieţei în perioada următoare. Volumul pe piaţa tranzacţională va depaşi nivelul anului 2018, întrucât deja sunt mai multe proiecte de vânzare, pentru care un număr de investitori au manifestat interes.

    Pe segmentul închirierilor de birouri, în 2019 vom asista la o aglomerare a proiectelor livrate. De asemenea, activitatea de anul trecut demonstrează că piaţa de birouri din principalele oraşe regionale  (Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov) devine din ce în ce mai atractivă, atât pentru dezvoltatori, cât şi pentru ocupanţii spaţiilor de birouri. Suprafeţele mari vor continua să fie închiriate cu 1-2 ani înainte de livrare, astfel încât produsul final să fie construit după dorinţele chiriaşului şi costurile să fie optimizate”, spune Oana Bădărău, Head of Real Estate PeliFilip.

    Departamentul de real estate al PeliFilip, coordonat de Oana Bădărău, reuneşte una dintre cele mai mari echipe din domeniul imobiliar din România: 14 avocaţi, dintre care 3 parteneri şi 5 avocaţi seniori. Echipa şi-a dobândit reputaţia prin participarea la cele mai importante tranzacţii de pe piaţa locală din ultimii ani.

  • Fără preşedinte şi fără bani

    Această rezervă de aur reprezintă o parte importantă din rezervele internaţionale pe care le deţine, în prezent, Banca Naţională a Venezuelei, valoarea totală fiind de aproximativ 8 mld. dolari.
    Banca Angliei este considerată una dintre cele mai de încredere bănci din lume, iar numeroase ţări, inclusiv România, i-au încredinţat în custodie cantităţi însemnate din rezervele naţionale de aur, rezerve care pot fi folosite doar în cazuri excepţionale.
    Venezuela, care deţine una dintre cele mai importante resurse de petrol din lume, se confruntă de mai mulţi ani cu o criză economică severă, apărută pe fondul reformelor economice introduse de regimul Maduro. Hiperinflaţia a atins deja 80.000%, la începutul acestui an, iar pentru finele acestui an este estimat chiar un nivel de 10.000.000%.
    În urmă cu o săptămână, Juan Guaido, principalul rival al lui Maduro, s-a autoproclamat preşedintele interimar al Venezuelei, în condiţiile în care Statele Unite nu l-au mai recunoscut pe Maduro ca deţinând această funcţie.

  • Ministerul Justiţiei va cumpăra 241 de autoturisme în valoare de peste 10 milioane de lei

    „Achiziţionarea unui număr de 241 autoturisme, pentru uzul Ministerului Justiţiei şi al instanţelor de judecată din România. Autoturismele sunt destinate deplasării în interes de serviciu a personalului sau documentelor de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi a instanţelor judecătoreşti, pe următoarele categorii de drumuri: Autostrăzi; Drumuri europene; Drumuri naţionale; Drumuri judeţene; Drumuri comunale”, , anunţă Ministerul Justiţiei.

    Conform caietului de sarcini anexat licitaţiei, “utilizarea acestor autoturisme la nivelul Ministerului Justiţiei şi a instanţelor de judecată va contribui la creşterea calităţii actului de justiţie”, aducând beneficii precum “modernizarea parcului auto” şi “îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru desfăşurarea activităţii”.

    “Autoturismele trebuie să fie noi, nerulate, fabricate în anul 2019, să nu fi avut alţi proprietari şi să fie în stare perfectă de funcţionare” şi “ofertate în aceeaşi configuraţie (marcă, model, culoare, dotări etc.)”, conform caietului de sarcini al anunţului.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Cea mai exotică prezenţă din lista investitorilor în UiPath

    Start-up-ul local UiPath, specializat în dezvoltarea de soluţii software pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii, care a devenit primul unicorn al României după ce anul trecut a fost evaluat la peste 3 miliarde de dolari, odată cu cea de-a patra rundă de finanţare primită, în valoare de 265 milioane dolari, are în total zece investitori dintre care trei sunt din Europa – Early Bird Ventures (Germania), Credo Ventures (Cehia) şi Seedcamp (Marea Britanie). Aceştia sunt de altfel şi primii trei investitori ai UiPath, care au finanţat start-up-ul local cu 1,5 milioane de dolari în 2015, în cadrul rundei de finanţare de tip seed, condusă de fondul Early Bird Ventures prin intermediul partenerului român Dan Lupu.

    Înainte de prima finanţare, UiPath s-a remarcat în cadrul ediţiei din 2015 a acceleratorului Seedcamp din Londra, în care a fost ales să intre alături de alte două start-up-uri din România – Devicehub.net şi Traderion, în total fiind selectate 17 companii din Europa aflate la început de drum.

    Astfel, UiPath a reuşit să atragă atenţia celor trei fonduri de investiţii din Europa, Early Bird Ventures, Credo Ventures şi Seedcamp, care au simţit potenţialul de creştere al start-up-ului local şi i-au anticipat succesul.

    Pe lângă Seedcamp şi Early Bird Ventures, care provin din ţări europene puternic dezvoltate, Marea Britanie şi Germania, Credo Ventures din Cehia este un investitor neobişnuit în peisajul listei de finanţatori ai UiPath.

    Fondul de investiţii cu sediul central la Praga a fost înfiinţat în 2009 de către Ondrej Bartos şi Jan Habermann, fiind specializat în finanţarea companiilor din domeniul tehnologiei şi al serviciilor financiare din regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Până în prezent, acesta a realizat în total 47 de investiţii, dintre care a condus 23, şi a făcut exit pentru şase: două din Cehia – Appiary, achiziţionat de Oracle ulterior – şi Cognitive Security, una în SUA, Represent, două în Marea Britanie, Beepl şi Click2Contact, şi una din România – Teads.tv, cunoscut şi sub numele Branient.

    Start-up-ul local Branient, fondat de Emi Gal în urmă cu zece ani, a primit în total o finanţare de 2,7 milioane de dolari în trei runde de finanţare desfăşurate în 2009 (seed), 2010 (seed) şi 2012 (series A), Credo Ventures conducând ultima rundă de finanţare, în valoare de 1,8 milioane de dolari, alături de alţi cinci investitori. Brainient s-a dezvoltat în baza conceptului că publicitatea video poate fi mai eficientă dacă este personalizată şi interactivă. Brainient poate realiza un profil detaliat al userului, bazat pe date contextuale, de la profilul sociodemografic la localizare şi dispozitivul folosit la momentul din zi sau starea vremii. Ulterior, în septembrie 2016, start-up-ul local a fost cumpărat de compania Teads din New York (SUA), care deţine cea mai mare platformă de tip marketplace din lume pentru reclame video online.

    Partenerii fondurilor de investiţii Early Bird Ventures şi Credo Ventures, Dan Lupu şi Ondrej Bartos, fac parte şi din boardul UiPath, iar împreună cu Seedcamp au continuat să susţină financiar UiPath şi în următoarele două runde de finanţare, în valoare de 30 milioane de dolari, respectiv 153 milioane de dolari, acestora alăturându-se şi alte fonduri de investiţii, însă din SUA – Accel, Kleiner Perkins şi CapitalG.

    Accel, primul investitor din SUA al UiPath, care s-a numărat şi printre primii investitori ai Facebook, a fost reprezentat de românca Luciana Lixandru, partener în cadrul fondului de investiţii american, care a condus tranzacţia, cea de-a doua finanţare, din cadrul biroului de la Londra. Ea a intrat în boardul UiPath din care fac parte, pe lângă fondatorul Daniel Dines, şi partenerii fondurilor de investiţii care au finanţat start-up-ul, Early Bird Ventures, Credo Ventures, Sequoia Capital, Madrona Ventures Group, CapitalG şi Accel – Dan Lupu, Ondrej Bartos, Carl Eschenbach, S. Somasegar, Laela Sturdy, respectiv Rich Wong – şi vicepreşedintele gigantului american NetApp, prezent în topul celor mai valoaroase 500 de companii din lume (Fortune 500), Tom Mendoza.

    Totodată, în finanţarea de 30 de milioane de dolari a fost implicată şi Ana-Maria Andronic, unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi specializaţi în IT, care ocupă poziţia de head of intellectual property and technology în cadrul societăţii DLA Piper.

    Pe lângă fondurile americane de investiţii Accel, Kleiner Perkins şi CapitalG, la cea de-a patra rundă de finanţare, de 265 milioane de dolari, s-au alăturat listei de investitori UiPath alte patru fonduri din SUA: Sequoia Capital, Madrona Ventures Group, IVP (Institutional Venture Partners) şi Maritech Capital Partners.

    Astfel în prezent, şapte din cei zece investitori ai UiPath sunt din SUA.

    De altfel, înaintea de primirea celei de-a doua finanţări, start-up-ul UiPath, desprins în 2015 dintr-o companie locală specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, şi-a mutat sediul central în New York (SUA), centrul de dezvoltare rămânând însă în România. Compania are de asemenea birouri şi în alte ţări din întreaga lume – în Marea Britanie (Londra), Franţa (Paris), India (Bangalore), Singapore şi în Japonia (Tokio), finanţările primite fiind utilizate atât pentru dezvoltarea produsului, cât şi pentru extinderea echipei la nivel local, dar şi mondial.

    Potrivit datelor înregistrate la Ministerul de Finanţe şi Registrul Comerţului, UiPath SRL este deţinută în totalitate de entitatea din SUA – UiPath Inc., administrator fiind Marilena Vişan. În decurs de doi ani, afacerile UiPath SRL au sărit de la 1,1 milioane lei în 2015 la 47,6 milioane lei (10 milioane euro) în 2017, conform datelor raportate de companie la Finanţe. 

  • Industria României, tot mai dependentă de multinaţionale

    Multinaţionalele prezente în Ro­mânia au generat aproa­pe 44% din valoarea adău­gată brută din econo­mie în 2016 (cel mai recent an pentru care există date), contribuţia fiind re­lativ similară cu cea din anul 2014 (-0,6% în 2016 faţă de anul 2014), iar în industria prelucrătoare ponderea depăşăşte 60%, potrivit unei analize reali­zate de prof. dr. Cezar Mereuţă, cerce­tător asociat al Centrului de Macro­modelare Economică al Academiei Române şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
     
    Analiza, pe sectoare de activitate, a valorii adăugate generate de companiile multinaţionale din principalele domenii arată că au existat o serie de schimbări structurale impor­tante într-o perioadă de trei ani de analiză.
     
    „Analizând în detaliu cele 7 sectoare eco­nomice prin­ci­pale ale României, se constată că anul 2016 aduce, în pre­mieră, industria prelucrătoare pe primul loc din punc­tul de vedere al ponderii valorii adăugate din total“, a spus profesorul Mereuţă.
     

  • Tinerii care împlinesc 18 ani ar putea primi un voucher pentru cultură de până la 2.000 de lei

    ”Ştiţi că în campania electorală am promis că voi introduce vouchere pentru cultură. În această sesiune parlamentară, împreună cu o parte din colegi, vom redacta proiectul de lege pe care îl voi depune în Parlament până în luna martie. Voucherul de cultură presupune ca tinerii, la împlinirea vârstei de 18 ani, să beneficieze de un voucher valoric prin care să poată să intre la teatre, opere, muzee, pentru a-şi dezvolta latura culturală, să aibă acces şi la alte lucruri decât cluburi sau alte chestiuni care pot fi mult mai tentante pentru tineret. Vreau să fie un proiect de suflet pentru a dezvolta cultura, spiritul cultural în rândul tinerilor, mai ales că Timişoara va fi Capitală Culturală Europeană”, a afirmat Marian Cucşa.
     
    Potrivit deputatului ALDE de Timiş, acest voucher pentru cultură ar putea avea o valoare cuprinsă între 1.000 şi 2.000 de lei, urmând să poată fi utilizat cel mult doi ani.
     

  • Opinie: “În căutarea unui unicorn”

    Prof. Nikolaus Franke, Director Academic al Programului de MBA în antreprenoriat şi inovaţie al WU Executive Academy din Viena

    Magia unicornilor

    Termenul de „unicorn” a fost inventat în 2013 de Aileen Lee, investitoare din Statele Unite şi fondatoare a companiei Cowboy Ventures, pentru a defini o companie tânără cu o valoare de piaţă neobişnuit de ridicată. Diverse instituţii listează în jur de 300 de start-up-uri a căror valoare a sărit de un miliard de dolari într-o perioadă foarte scurtă de timp. Dintr-o astfel de perspectivă, capitalizarea de piaţă a trei dintre cele mai valoroase companii austriece, precum OMV, Verbund şi Erste Bank Group, se ridică la aproximativ 15 miliarde de euro fiecare. Desigur, o valoare atât de ridicată a start-up-urilor se bazează pe anumite aşteptări în ceea ce priveşte viitoarea cifră de afaceri şi profitul, care nu sunt niciodată certe. Cu toate acestea, viteza de creştere a valorii în economia digitală este absolut incredibilă. Ea îşi are practic originea în caracterul disruptiv al businessului. În calitatea lor de creatori distrugători, astfel de afaceri pot construi noi pieţe sau le pot schimba pe cele existente într-o manieră durabilă.  

    Poate fi recunoscut un unicorn încă din copilărie?

    Fiecare politician şi-ar dori, pentru economia locală, să existe promotori de business cu o asemenea forţă de creştere. Fiecare investitor sau antreprenor şi-ar dori să aibă cât mai mulţi unicorni în portofoliul său de investiţii. Desigur, orice fondator de start-up visează la un astfel de succes. Care este însă formula potrivită? Dacă ne uităm cu atenţie la unicornii existenţi, vom vedea că, de cele mai multe ori, ei creează pieţe folosind reţete inovatoare, de nouă generaţie, pe care jucătorii experimentaţi le neglijează.

    Factorii care determină succesul unicornilor sunt pieţele noi, unde nu există încă o competiţie puternică, inovaţiile inteligente (tehnologii, modele de produs şi de business), decizia de a avea un unic loc de vânzare, cel puţin temporar, şi o echipă de management care urmăreşte strategia adoptată şi ştie cum să gestioneze dinamica acestei creşteri copleşitoare. Prin urmare, devine într-o oarecare măsură posibil să evaluăm ce tip de start-up are potenţial de a se transforma într-un unicorn.

    Cei mai mulţi dintre potenţialii unicorni se dovedesc a fi doar… cornute, iar alţii dispar

    Motivul pentru care Aileen Lee a dat numele de unicorni businessurilor cu ritm rapid de creştere a fost unul întemeiat: intenţia a fost aceea de a ilustra raritatea fenomenului, din punct de vedere statistic. Prin urmare, nu este de mirare că acurateţea evaluării preliminare este destul de scăzută. Cei care investesc capital de risc sunt experţi în evaluarea start up-urilor. Pe parcursul unui proces costisitor şi de durată, ei analizează potenţialul companiilor tinere şi finanţează mai puţin de una dintr-o sută de companii aflate în căutare de susţinere financiară. Oricum ar fi, chiar cu această analiză dură şi riguroasă, nici măcar unu la mie din toate start-up-urile din lume finanţate astfel nu devin unicorni. Aşadar, şansele de a identifica un unicorn din fragedă pruncie sunt destul de scăzute. Cu toate acestea, este posibil de realizat o selecţie negativă şi să spunem cu certitudine care sunt start-up-urile fără şanse de a evolua în unicorni. O selecţie pozitivă este dificil de făcut pentru simplul motiv că iniţiativele de acest tip sunt, prin definiţie, noi şi, în consecinţă, asociate riscului. Trebuie pur şi simplu acceptat faptul că greşelile sunt inevitabile chiar în cazul start-up-urilor promiţătoare. Multe dintre acestea se vor bucura de un succes limitat şi altele vor eşua, pur şi simplu. Metaforic vorbind, chiar şi celor mai drăgălaşi pui de inorog le poate creşte un corn în plus sau pot chiar dispărea.

    Soluţia: cât mai mulţi bebeluşi unicorn a căror dezvoltare să fie încurajată

    La prima vedere, ar fi cazul să disperăm! Nu numai că unicornii sunt extrem de puţini, dar nici măcar nu există o formulă garantată de succes, un „plan de construcţie” fix sau o predicţie exactă asupra reuşitei fiecăruia. Ce ar trebui să facem ca societate dacă dorim să avem mai multe start-up-uri care să se bucure de un succes răsunător? Cum ne putem asigura de efectele lor benefice în ceea ce priveşte inovaţiile, locurile de muncă sau bunăstarea socială? 

    Iată răspunsul: trebuie să deschidem drum pentru cât mai multe start-up-uri care au cel puţin înclinaţia de a se transforma într-un mare succes. Orice business nou de acest tip: inovator, dezvoltat pe pieţe noi în permanentă mişcare, cu o echipă fondatoare puternică şi ambiţioasă, este un experiment. Unele se vor dezmembra, altele vor stagna pur şi simplu. Dar vor fi şi unele care vor ajunge acolo. Iar atunci când suntem suficient de îndrăzneţi să experimentăm suficient, ca societate, pe termen lung creăm şanse de a vedea mult aşteptaţii unicorni. 

    Aceste experimente nu se petrec însă singure şi nici nu ar trebui lăsate la voia întâmplării. În primul rând, ca societate, ar trebui să construim condiţiile favorabile care să dea un impuls dezvoltării de afaceri promiţătoare. Factorii cheie aici sunt introducerea încă din şcoală, ca o opţiune de carieră, a ideii de antreprenoriat, incluzând metode şi tehnici de iniţiere a unei afaceri şi abordări multidisciplinare, precum coroborarea tehnologiilor cheie (ex.: healthcare, Internet of Things, inteligenţa artificială) cu gândirea de tip economic şi comercial. Cel de-al doilea pas este asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca start up-urile să îşi dezvăluie integral potenţialul, fără a ajunge să dispară sau să fie nevoite să emigreze pentru a găsi un ecosistem antreprenorial mai bun.

  • Un fost preşedinte mexican ar fi primit mită în valoare de 100 de milioane de dolari de la lordul drogurilor Joaquin „El Chapo” Guzman

    Alex Cifuentes, care afirmă că a fost un apropiat al lui Guzman timp de mai mulţi ani, a mărturisit că le-a spus autorităţilor despre această mită încă din anul 2016.
     
    Procesul împotriva lui Guzman are loc la un tribunal federal din Brooklyn, în condiţii de maximă securitate. Acesta este acuzat de conducerea unei organizaţii criminale care se ocupa cu traficul de droguri.
     
    Potrivit rechizitoriului, Guzman şi alţi membri ai cartelului Sinaloa sunt acuzaţi de implicare şi în numeroase asasinate, răpiri şi acte de tortură.
     
    Peña Nieto încă nu a răspuns acestor acuzaţii, însă anterior a negat în mod categoric toate acuzaţiile de corupţie apărute în cursul procesului lui Guzman.