BusinessMagazin

Tag: salarii

  • Volkswagen, cel mai mare angajator privat din Europa, spune că nu se află în situaţia în care să crească salariile angajaţilor: „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele noastre”

    Volkswagen – cel mai mare angajator din sectorul privat european – a declarat că nu este nevoit să mărească salariile angajaţilor, consolidând estimările băncilor centrale conform cărora este puţin probabil ca recuperarea economică zonei euro să fie afectată de inflaţia preţurilor combustibililor, conform Financial Times.

    „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele în care operăm. Este greu de spus acum dacă lucrurile se vor schimba”, spune Arno Antilitz, director monetar VW.

    Declaraţiile sale reiterează afirmaţiile principalului economist al Băncii Centrale Europene (BCE), Philip Lane, cu privire la decizia companiilor de a mări sau nu preţurile în viitorul apropiat.

    În prezent, traderii se tem că marile stimulente financiare şi fiscale de pe cele două părţi ale Atlanticului ar putea genera o creştere substanţială a nivelului de inflaţie odată ce vor fi ridicate măsurile de distanţare în Statele Unite şi majoritatea ţărilor europene.

    Totuşi, economiştii presupun că presiunile inflaţioniste vor dispărea în 2022 ca urmare a resuscitării pieţei muncii, amânând orice creştere considerabilă a preţurilor. Potrivit estimărilor BCE, inflaţia din zona euro va scădea din nou la pragul de 1,4% în 2023.

    Citiţi continuarea pe www.businessmgazin.ro

     

  • Volkswagen, cel mai mare angajator privat din Europa, spune că nu se află în situaţia în care să crească salariile angajaţilor: „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele noastre”

    Volkswagen – cel mai mare angajator din sectorul privat european – a declarat că nu este nevoit să mărească salariile angajaţilor, consolidând estimările băncilor centrale conform cărora este puţin probabil ca recuperarea economică zonei euro să fie afectată de inflaţia preţurilor combustibililor, conform Financial Times.

    „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele în care operăm. Este greu de spus acum dacă lucrurile se vor schimba”, spune Arno Antilitz, director monetar VW.

    Declaraţiile sale reiterează afirmaţiile principalului economist al Băncii Centrale Europene (BCE), Philip Lane, cu privire la decizia companiilor de a mări sau nu preţurile în viitorul apropiat.

    În prezent, traderii se tem că marile stimulente financiare şi fiscale de pe cele două părţi ale Atlanticului ar putea genera o creştere substanţială a nivelului de inflaţie odată ce vor fi ridicate măsurile de distanţare în Statele Unite şi majoritatea ţărilor europene.

    Totuşi, economiştii presupun că presiunile inflaţioniste vor dispărea în 2022 ca urmare a resuscitării pieţei muncii, amânând orice creştere considerabilă a preţurilor. Potrivit estimărilor BCE, inflaţia din zona euro va scădea din nou la pragul de 1,4% în 2023.

    Citiţi continuarea pe www.businessmgazin.ro

     

  • Volkswagen, cel mai mare angajator privat din Europa, spune că nu se află în situaţia în care să crească salariile angajaţilor: „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele noastre”

    Volkswagen – cel mai mare angajator din sectorul privat european – a declarat că nu este nevoit să mărească salariile angajaţilor, consolidând estimările băncilor centrale conform cărora este puţin probabil ca recuperarea economică zonei euro să fie afectată de inflaţia preţurilor combustibililor, conform Financial Times.

    „Nu am observat indicatori de tensiune în ceea ce priveşte inflaţia din pieţele în care operăm. Este greu de spus acum dacă lucrurile se vor schimba”, spune Arno Antilitz, director monetar VW.

    Declaraţiile sale reiterează afirmaţiile principalului economist al Băncii Centrale Europene (BCE), Philip Lane, cu privire la decizia companiilor de a mări sau nu preţurile în viitorul apropiat.

    În prezent, traderii se tem că marile stimulente financiare şi fiscale de pe cele două părţi ale Atlanticului ar putea genera o creştere substanţială a nivelului de inflaţie odată ce vor fi ridicate măsurile de distanţare în Statele Unite şi majoritatea ţărilor europene.

    Totuşi, economiştii presupun că presiunile inflaţioniste vor dispărea în 2022 ca urmare a resuscitării pieţei muncii, amânând orice creştere considerabilă a preţurilor. Potrivit estimărilor BCE, inflaţia din zona euro va scădea din nou la pragul de 1,4% în 2023.

    Şomajul zonei euro a crescut de la 7% la începutul pandemiei la 8,1% în martie 2021, însă sute de mii de persoane au ieşit din câmpul muncii, iar numărul oamenilor susţinuţi de schemele guvernamentale de reţinere a angajaţilor rămâne în continuare ridicat.

    Volkswagen, care angajează peste 660.000 de oameni la nivel mondial şi circa 500.000 în Europa, a rezistat ultimelor eforturi ale celui mai puternic sindicat din Germania, IG Metall, prin intermediul căruia s-a cerut o creştere salarială de 4%. Ulterior, gigantul german a oferit un substitut anual de plus 2,3% faţă de remuneraţiile din 2019.

     

  • Cîţu, despre instanţe: N-au cum să rămână fără salarii

    Premierul Florin Cîţu a fost întrebat marţi despre adresele trimise instanţelor, în care ministrul Justiţiei, Stelian Ion, le-a transmis judecătorilor că au cheltuit 25% din creditele bugetare până în martie 2021 şi că instanţele riscă să rămână fără bani în acest an.

    „N-are cum să se rămână fără bani de salarii. Bugetul a fost construit ca salariile să poată fi plătite până la sfârşitul anului”, a spus Florin Cîţu.

    Acesta a precizat că bugetul ajunge pentru plata salariilor, dacă acestea nu sunt mărite.

    „Dacă în timpul anului există creşteri de cheltuieli salariale peste ceea ce a fost bugetat, cei care le-au făcut trebuie să revină asupra lor să să răspundă să vadă ce s-a întâmplat acolo. Dar, în acest moment, aşa cum a fost construit bugetul sunt exact cheltuielile salariale care ajung până la finalul anului pentru toţi angajaţii din sectorul public fără creşteri salariale”, a declarat Florin Cîţu.

  • SUA: în timp ce muncitorii îşi văd salariile erodate de pandemie, şefii de companii o duc în continuare foarte bine

    Cu toate că directorii de companii au promis anul trecut să renunţe la o parte din salarii sau bonusuri ca recunoaştere a impactului pandemiei, pachetul mediu de plăţi pentru directorii companiilor din indicele Russell 3000 a crescut cu 6% în 2020.

    În cazul celor mai mari companii, pachetul mediu a înregistrat a 11-a creştere anuală consecutivă.

    Spre deosebire, arată Brooke Masters, editorialist FT, media plăţilor angajaţilor de la companiile S&P a scăzut cu 17% anul trecut.

     

  • Cum a ajuns compania omului care a renunţat la 90% din propriul salariu pentru a da mai mulţi bani angajaţilor săi după 6 ani

    Când Dan Price, fondator şi CEO al companiei de procesare a cardurilor de credit online Gravity Payments, a anunţat în urmă cu şase ani că îşi va reduce propriul salariu, de 1 milion de dolari, cu 90% pentru a putea majora salariile celor 130 de angajaţi ai săi la minimum 70.000 de dolari pe an, a primit numeroase critici.

    Un studiu realizat de Institutul de politici economice a arătat că directorii executivi din Statele Unite au, de obicei, salarii de 320 de ori mai mari decât angajaţii lor, şi majoritatea primesc salarii de circa 21,3 milioane de dolari pe an începând cu 2019.

    Astăzi, se pare că decizia lui Price a avut rezultate bune. La şase ani distanţă, el a dezvăluit pe Twitter că veniturile Gravity s-au triplat din 2015, scrie People.com.

    „Şase ani mai târziu, veniturile noastre s-au triplat. Mai important, personalul şi compania noastră prosperă în diferite moduri. Angajaţii şi-au mărit economiile şi şi-au plătit datoriile”, a declarat executivul pe Twitter.

    El a hotărât să ia această decizie după ce a citit un studiu din 2010 realizat de Angus Deaton şi Daniel Kahneman, în care cercetătorii au susţinut că fericirea şi bunăstarea cuiva pot creşte odată cu venitul, dar numai până la un anumit punct. Apoi, după ce a vorbit cu o prietenă care i-a spus că un salariu de 70.000 de dolari ar ajuta-o să îşi crească fiul şi să plătească chiria, Price s-a simţit inspirat să facă o schimbare la compania sa din Seattle. Antreprenorul spune că nu doar veniturile companiei s-au triplat, dar decizia sa a ajuns studiu de caz la Hardvard Business School, iar rata de cumpărare de locuinţe a angajaţilor săi – aproape 200 de persoane în prezent – a crescut de 10 ori.

  • Salariile din România vs. restul lumii

    Apariţia rapoartelor anuale pentru companiile listate la Bursă, la Bucureşti şi în restul lumii, dezvăluie şi salariile, respectiv pachetele salariale obţinute  de directorii executivi şi de membrii board-urilor. 

    La Bucureşti, o incursiune în raportul anual al Digi, care este cea mai transparentă companie din punctul de vedere al dezvăluirii pachetelor salariale, arată că Serghei Bulgac, directorul executiv (CEO), a avut în 2020 un pachet salarial total de 1,596 milioane de euro, din care salariul de bază anual a fost de 110.287 euro brut (64.516 euro net, adică 5.376 euro net pe lună), la care s-a adăugat un comision fix de 256.404 euro (150.000 de euro net), beneficii colaterale de 16.948 de euro şi un pachet variabil format din acţiuni la Digi în valoare totală de 1,212 milioane de euro.

    Zoltan Teszari, principalul acţionar şi preşedintele consiliului de administraţie, a avut un câştig de 191.805 euro brut, fomat dintr-un pachet de 18.291 de euro brut (11.064 euro net), un comision fix de 170.928 de euro brut (100.000 de euro net) şi un beneficiu colateral de 1.655 de euro. Teszari, cel mai discret miliardar al României, deţine 60% din acţiunile Digi, o companie evaluată la 726 de milioane de euro pe Bursa de la Bucureşti.

    Digi a avut în 2020 afaceri de 1,3 miliarde de euro, cu un profit operaţional (EBITDA) de 405 milioane de euro, un profit net de 16 milioane de euro, dar şi datorii de 1,061 miliarde de euro.

    Dacă ne ducem pe rapoartele prezentate public de UiPath, compania pornită din România care se va lista la Bursa de la New York, aflăm că Daniel Dines, directorul executiv, preşedintele boardului şi unul dintre fondatori, are un salariu de 106.044 dolari, la care se adaugă compensaţii de 110.032 dolari, rezultând un pachet de 216.076 dolari brut pe an.

    Daniel Dines deţine 27 de milioane de acţiuni clasă A la UiPath, care, la un preţ de 50 de dolari/acţiune, la cât ar putea să se listeze la New York, înseamnă 1,3 miliarde de dolari. Dar la acest lucru se mai adaugă 83 de milioane de acţiuni clasă B, care au o putere de vot de 35 de ori mai mare decât acţiunile de clasă A şi care, la un preţ de listare de 50 de dolari, înseamnă 4,15 miliarde de dolari.

    Dacă ne uităm pe tabelul salariilor executivilor, Daniel Dines, deşi este CEO, nu are cel mai mare pachet salarial: Ted Kummert, vicepreşedinte executiv, responsabil de partea tehnică, are un salariu de 404.384 dolari brut, la care se adaugă acţiuni de 8,2 milioane de dolari, plus un pachet de opţiuni pentru achiziţia de acţiuni UiPath în valoare de 15,3 milioane de dolari, un pachet de compensaţii de 225.117 dolari, rezultând în final un pachet salarial de 24,2 milioane de dolari; Thomas Hansen, directorul executiv responsabil de venituri, are un pachet salarial anual de 400.000 de dolari brut, la care se adaugă opţiuni pentru achiziţia unor acţiuni, în valoare de 15,1 milioane de dolari, rezultând în final un pachet total de 15,6 milioane de dolari.

    UiPath se pregăteşte să iasă pe Bursa de la New York, la o valoare de 26 de miliarde de dolari. Compania are venituri de 607 milioane de dolari şi o pierdere de 92 de milioane de dolari.

    În America pachetul salarial mediu pentru 300 cele mai mari companii listate la bursă a fost în 2020 de 13,7 milioane de dolari, faţă de 12,8 milioane de dolari în 2019, conform cotidianului Wall Street Journal. Pachetul este format din salariul de bază, plus acţiuni şi alte beneficii.

    Jamie Dimon, cel mai puternic bancher din America, CEO al JP Morgan, cea mai mare bancă, a câştigat în 2020 31,5 milioane de dolari dintr-un salariu de bază de 1,5 milioane de dolari brut, plus un bonus de 30 de milioane de dolari.

    Satya Nadella, CEO al Microsoft, a câştigat în anul fiscal 2020 44,3 milioane de dolari, dintr-un salariu de bază de 2,5 milioane de dolari brut, un pachet de acţiuni de 30,7 milioane de dolari şi un bonus cash de 10,9 milioane de dolari.

    Tim Cook, CEO al Apple, cea mai valoroasă companie de pe Bursa americană, cu o capitalizare de 2,2 trilioane de dolari, a câştigat 14,7 milioane de dolari în 2020, în creştere cu 14%, pachet format dintr-un salariu de bază de 3 milioane de dolari şi acţiuni în valoare de 10,7 milioane de dolari.

    Elon Musk, CEO şi acţionar al Tesla, companie care a crescut de 7 ori în 2020, nu are niciun salariu, dar are un pachet de 55 de miliarde de dolari dacă atinge anumite ţinte legate de vânzări, profit operaţional, creşterea valorii acţiunii şi capitalizare bursieră. Până acum a primit 2,9 miliarde de dolari.

    În Europa, Herbert Diess, CEO al Volkswagen, cel mai mare producător auto european şi numărul unu din lume (tot îşi schimbă poziţia cu Toyota), are un pachet salarial de 9,9 milioane de euro, adică 11,3 milioane de dolari.

    În Franţa, Bernard Arnault, CEO şi principalul acţionar al LVMH, cel mai mare grup de produse de lux din lume (Louis Vuitton), are un pachet salarial anual brut de 9,5 milioane de euro. Valoarea acţiunilor deţinute în LVMH este de aproape 100 de miliarde de euro, fiind cel mai bogat om din Europa.

    În Marea Britanie, Denise Coates, CEO dar şi principalul acţionar al companiei de pariuri B365, este cel mai bine plătit executiv din Europa, dar şi din lume: în 2020 a avut un pachet salarial de 421 de milioane de lire sterline, în creştere cu 50% faţă de anul anterior. Ea conduce o companie cu venituri de 2,8 miliarde de lire sterline, şi care a avut un profit de 74 de milioane de lire sterline.

    Cam aşa arată România vs. lumea în privinţa pachetelor salariale pentru companiile listate.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Salariile redevin subiect „strict secret“. Transgaz, Transelectrica, Romgaz şi Electrica au obţinut secretizarea veniturilor salariale cu acordul ANI

    Marile monopoluri de stat din energie, companii lis­ta­te la Bursă, au cerut şi au obţinut din partea Agen­ţiei Naţionale de Inte­gritate (ANI), utilizând legile în vigoare, secretizarea veniturilor.

    În acelaşi regim de confidenţialitate to­ta­lă a câştigurilor au intrat şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Ener­giei (ANRE) şi Banca Naţională a României (BNR).

    Mişcarea vine după ce la nivelul com­pa­ni­ilor de stat din energie sunt vizibile mu­tările unor oameni cu background politic, nu pro­fesional, afiliaţi ai PNL, anonimizarea ve­ni­turilor fiind un pas spre opacizarea aces­tor entităţi. „Prin adresele înregistrate la Agen­ţia Naţională de Integritate cu nr. 15286/2019 şi nr. 4968/06.02.2020, Societatea Naţio­nală de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A a solicitat «anonimizarea veniturilor rea­li­zate de angajaţii societăţii» în temeiul dis­poziţiilor art. 129 alin. (1) din  Contractul Colectiv de Muncă, potrivit căruia «salariile au caracter confidenţial, responsabilitatea păs­trării caracterului confidenţial al acestora re­venind ambelor părţi»“, au răspuns re­pre­zetanţii ANI la solicitarea ZF ca urmare a fap­tului că în declaraţiile de avere ale anga­jaţilor Transgaz veniturile din 2020 nu mai sunt vizibile.

    Situaţia este valabilă şi pentru alte mo­no­po­luri ale statului din energie, secretiza­rea veniturilor venind ca urmare a cererii companiilor.

    Mişcarea vine în contextul în care deja la niv­elul multor companii de stat influenţa po­litică este tot mai vizibilă.

    Spre exemplu, luna trecută acţionarii Romgaz (simbol bursier SNG), cel mai mare producător de gaze naturale din România, au ales, în urma exercitării votului cumu­la­tiv, no­ua componenţă a consiliului de admi­nistraţie, pentru un mandat provizoriu de patru luni.

    Printre noile numiri la Romgaz s-a numărat George Sergiu Nicolescu, fost prefect al judeţului Constanţa, iar anterior inspector, compartimentul pentru situaţii de ur­genţă din cadrul Primăriei oraşului Eforie. În CA-ul Romgaz a intrat şi Gheorghe Silvian Şorici, 49 de ani, absolvent al Facultăţii de ştiinţe economice din Craiova, consilier judeţean PNL la Consiliul Judeţean Sibiu.

    Toate mişcările ridică semne de între­ba­re în ceea ce priveşte gestionarea marilor companii de stat, listate la Bursă, pe criterii transparente.

  • Cifra săptămânii 12 – 18 aprilie 2021

  • Viaţa de angajat la stat în România, tot mai bună. Cu cât au crescut cheltuieliile cu salariile bugetarilor în perioada în care tot mai mulţi oameni din mediul privat rămân fără loc de muncă

    Cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut în primele două luni din 2021 cu 6,6% şi au ajuns la 18,5 mld. lei, faţă de 17,3 mld. lei, cât au fost în primele două luni din 2020. 

    ♦ La stat lucrează circa 1,25 mil. de persoane, un sfert din totalul de 5 mil. de angajaţi din România.

    Cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut în primele două luni din 2021 cu 6,6% şi au ajuns la 18,5 mld. lei, faţă de 17,3 mld. lei, cât au fost în primele două luni din 2020. Potrivit datelor de la Finanţe, aparatul bugetar numără 1,25 milioane de posturi, adică 22% din numărul total de contracte de muncă din România sau mai mult de 25% din numărul de angajaţi.

    În ciuda scandalurilor legate de prime şi sporuri la stat, împreună cu creşterea deficitului bugetar, cheltuielile cu salariile bugetarilor încă nu scad, ba chiar cresc în continuare. Este drept însă că prin legea buge­tului de stat cheltuielile cu salariile bugetarilor sunt plafonate la nivelul lunii decembrie 2020. Astfel, dacă se menţin cheltuielile cu salariile la stat la acest nivel pe tot parcursul anului, ar urma să ajungă la finalul lui 2020 la 111 mld. lei, aproape de programarea de 109,5 mld. lei, care este prevăzută în bugetul din 2021.

    Cheltuielile de personal rămân însă, alături de pensii, un bolovan greu la gâtul bugetului de stat. Aceste două tipuri de cheltuieli, pe care niciun guvern nu vrea să le reducă, înghit 93% din veniturile fiscale ale statului şi practic nu lasă niciun fel de spaţiu pentru dezvoltare prin cheltuieli de investiţii.

    Salariile la companii de stat precum Metrorex nu sunt evidenţiate în cheltuielile de personal, dar faptul că o astfel de companie şi alte companii asemenea sunt puternic subvenţionate din bugetul de stat apasă asupra evoluţiei totale a veniturilor şi a cheltuielilor statului. Chiar dacă ele nu sunt vizibile în secţiunea cheltuielilor de personal, în calculul total au o pondere însemnată.

    Criza a împlinit un an, iar la stat nimeni nu a fost dat afară şi salariile au crescut. Săptămâna trecută, sindicaliştii de la metrou au protestat, pe motiv că Ministerul Transporturilor ar pregăti o tăiere de venituri şi au blocat metroul bucureştean întreaga zi, deşi salariile din compania de stat sunt mult peste media la nivel naţional, iar Metrorex este una din companiile-găuri negre ale statului.

    Ministrul de resort a spus atunci că nu are altă soluţie decât fie tăierea salariilor, fie concedieri, pentru ca bugetul companiei să acopere cheltuielile.

    Anul trecut, în plină criză, când mai mult de un milion de angajaţi din mediul privat mergeau în şomaj tehnic sau îşi pierdeau locul de muncă, nimeni nu a avut curajul să facă ce a făcut guvernul Băsescu-Boc în criza trecută şi să se atingă de salariile bugetarilor. Există, cu toate acestea, diferenţe importante faţă de situaţia de atunci, când guvernul a fost acuzat că măsurile au fost prea dureroase totuşi, chiar şi cu sula FMI în coaste pentru reducerea cheltuielilor de personal.

    Acum însă, toate îndemnurile instituţiilor internaţionale sunt către cheltuirea banilor şi aşa a fost posibil ca salariile bugetarilor să nu scadă, chiar să crească, însă totul a fost posibil prin îndatorarea majoră a statului, până la 48% din PIB datorie publică. Nivelul datoriei publice în PIB este mic prin comparaţie cu al altor state din UE, cum este cazul Italiei care a trecut de 160% datoria guvernamentală în PIB, dar România este o economie mică, iar economiile mici nu pot rezista cu datorii mari, aşa cum o familie cu venituri mici nu se poate îndatora precum una cu venituri foarte mari. Economia României înseamnă doar 1,2% din economia UE.