Ce obiecte ţin bucureştenii în balcoane, cum preferă să îşi amenajeze aceste spaţii şi ce activităţi desfăşoară în cadrul acestora sunt câteva din întrebările la care răspunde un studiu desfăşurat între 4 şi 29 aprilie de Cult Market Research împreună cu studenţii practicanţi ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.
Participanţii la studiu au afirmat că obişnuiesc să îşi urmărească vecinii de pe balcon, susţinând că sunt urmăriţi, la rândul lor, de aceştia. Balcoanele bucureştenilor sunt de cele mai multe ori mici, înghesuite, dezorganizate şi mai puţin îngrijite decât celelalte spaţii ale locuinţelor. Balcoanele sunt mai degrabă extensii ale locuinţei, nu spaţii independente ce ar putea fi folosite pentru relaxarea locatarilor. Bucureştenii care au deschis uşa celor care au realizat studiul utilizează balcoanele mai degrabă ca spaţii de depozitare sau de uscare a rufelor. În aceste încăperi se ţin ascunse de ochii curioşilor proviziile de iarnă, produsele de îngrijire a locuinţei şi alte obiecte, cu mai multă personalitate, precum: unelte, biciclete sau narghilele. Uscătoarele de rufe şi dulapurile sunt obiectele cel mai frecvent întâlnite în balcoanele bucureştenilor, acestea având roluri utilitare în cadrul locuinţelor.
Din vizitele etnografice, cercetarea a scos la iveală patru tipuri de balcoane ce pot fi descoperite în locuinţele din Bucureşti. Balconul ca spaţiu de depozitare este cel mai întâlnit tip, în acest loc fiind adunate obiecte diverse ce pot fi recunoscute rapid. Fratele balconului ”depozit” este balconul dezordonat. Aşa cum îi zice numele, dezordinea este cea care nu îţi permite să identifici cu uşurinţă obiectele depozitate.
Balconul – spaţiu al relaxării este mai rar întâlnit decât celelalte tipuri, însă odată ce ai intrat în el, privirea îţi este încântată. În interiorul acestor balcoane, fotoliile confortabile şi măsuţele de cafea te invită să iei o binemeritată pauză de relaxare şi să savurezi un ceai sau un pahar de vin la sfârşitul zilei.
Unii dintre locuitorii capitalei au decis să îşi transforme balconul într-un spaţiu dedicat pasiunii lor, astfel a luat fiinţă categoria balconul – atelier. În aceste spaţii sunt rapid identificate instrumentele şi uneltele ce fac posibile noi creaţii.
O subcategorie “bonus” este balconul – înghesuit. Unii dintre locuitorii apartamentelor vizitate au menţionat că lipsa spaţiului este principala problemă pentru aceştia. De aceea, indiferent de categoria în care se încadrează balconul bucureştenilor, acesta poate fi identificat ca un balcon înghesuit.
Balcoanele vizitate sunt spaţii pe care le împart, în medie, trei persoane. Uneori, bucureştenii intervievaţi privesc de la balcon în “curtea vecinului”, dar nu se simt nicicum vinovaţi pentru că vecinii lor fac acelaşi lucru: „Da, da şi din plictiseală mai fac asta, de distracţie şi da, mai ies, mai ies pe balcon dacă e vremea frumoasă, mai fac asta.” (Femeie, 20 de ani). Cu toate că unele dintre obiectele depozitate pe balcon sunt neimportante, acestea continuă să fie păstrate deoarece, cel puţin declarativ, vor fi supuse unor recondiţionări, vor fi refolosite sau vor fi donate: “Am diverse perechi de tenişi şi adidaşi. Mă gândesc, uneori, că poate o să ajung să le donez cuiva care ar putea să le folosească în continuare.” (Bărbat, 19 ani).
Chiar dacă dezordinea este unul dintre aspectele care îi nemulţumeşte pe participanţii la studiu, ei recunosc că sunt mai degrabă preocupaţi să cureţe alte încăperi ale locuinţei decât balconul: ,,Asta mi se pare o întrebare-capcană, dar voi răspunde! Să zic… de două ori pe an… maxim… fac curăţenie generală.” (Bărbat, 24 de ani).
Mai mult decât atât, pentru unii dintre participanţii la studiu, balconul este un spaţiu al riscului. De la balcon pot fi pierdute diverse obiecte din locuinţă precum telecomenzile sau telefoanele mobile. “Când scutură lumea pilotele şi găseşti jos, pe ciment, telecomenzi, multe telecomenzi…. Şi un telefon a căzut odată. S-a făcut praf, ţăndări şi nu a mai putut fi reparat.” (Femeie, 20 de ani)
Dacă locuitorii intervievaţi şi-ar renova balconul, ei ar opta pentru vopsele în culori neutre, ar aloca sarcinile unor rude sau unor meşteri pricepuţi şi ar investi, în medie, 1000 de lei.
