BusinessMagazin

Tag: plecare

  • Primele pachete charter pentru litoralul românesc au tariful mediu de 300 de euro/persoană

    „Avem disponibile pentru clienţii noştri pachete cu 2 plecări săptămânale din Cluj şi Timişoara, respectiv o singură plecare săptămânală din Iaşi şi Oradea. Zborurile sunt efectuate cu Blue Air, durează maximum o oră, iar aceste pachete reprezintă o premieră pentru România. Le-am încărcat în sistemul nostru de rezervare încă de la finalul lunii Iunie şi au fost foarte căutate. De exemplu, 3 din 10 utilizatori ai site-ului caută vacante în România, iar dintre aceştia, 30% caută pachete cu avion”, spune Mădălin Măncilă, director general al Millennium Tour, dezvoltatorul portalului de rezervări concediu.com

    Pachetele de vacanţă pe litoralul românesc, cu avionul, pornesc de la 400 de euro pentru 2 persoane pentru plecări din Iaşi, respectiv de la 450 euro, pentru plecări din Cluj Napoca, Oradea şi Timisoara. Acestea includ transportul cu avionul, cazarea la un hotel de 3 stele, cu mic dejun. Pentru cei care aleg sistemul all inclusive, pachetul mediu ajunge la 650 de euro, pentru o săptămână. Preţul conţine taxe de aeroport, bagaj de mână şi de cală. 

    Pentru cei care nu doresc şi cazare, pe Concediu.com se pot rezerva şi bilete de avion către litoral, preţul acestora pornind de la 69 de euro pentru plecări din Iaşi, respectiv 110 euro pentru restul destinaţiilor. Zborurile şi pachetele către litoralul românesc sunt disponibile până la sfârşitul lunii august.

    “Estimăm, până la finalul verii, că vom avea un număr semnificativ de pachete vândute pentru litoralul românesc, dintre care 30% vor fi pachete charter. Dacă Blue Air menţine operarea curselor din aceste destinaţii către litoral, la anul vom avea un boom pentru astfel de pachete”, spune Mădălin Măncilă.

    Proiectul turistic Concediu.com este dezvoltat de agenţia de turism Millennium Tour. Concediu.com este un portal care permite rezervarea de pachete turistice integrale (cazare, transport, masă) de la mai mulţi turoperatori, atât în străinătate cât şi în România. Site-ul înglobează peste 3.000 de pachete turistice, în peste 40 de destinaţii, din care 80% sunt pentru destinaţii externe.

    Millennium Tour este o agenţie de turism corporate travel, lansată pe piaţă în 1999. În 2005 a creat portalul de rezervări de bilete de avion, Paravion, care a fost cumpărat în 2006 de către fondul spaniol de investiţii GED. La finalul anului 2016, cifra de afaceri a Millennium Tour a fost de aproximativ două milioane de euro.

     

  • Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă faţă schimbării condiţiilor din piaţă

    Şi mai întotdeauna se dă exemplul Nokia de la Cluj, care a investit într-o fabrică, a ajuns la un miliard de euro, după care a închis-o şi a plecat. Pentru venirea Nokia, autorităţile locale din Cluj-Napoca şi Jucu au întins covorul roşu.

    Mai puţin se vorbeşte despre faptul că în parcul unde a stat Nokia au venit alţi investitori străini, deci clădirile şi spaţiile din parcul industrial nu au ajuns circul foamei, ci dimpotrivă.

    De mai bine de un deceniu, de când au scăzut investiţiile străine imediat după criză, tot auzim că investitorii străini pleacă, iar în urma lor nu va rămâne nimic, decât capitalul românesc.

    Ce ne arată ultimii opt ani: investitorii străini prezenţi în România, cei care au apucat să se instaleze, să facă angajări, nu numai că nu au plecat, ci dimpotrivă, şi-au extins capacităţile, au angajat mai mulţi oameni şi anunţă planuri de investiţii în continuare.

    Au majorat salariile, de voie, de nevoie, au investit în trainingul angajaţilor pentru a putea executa operaţiuni mai complexe, au apărut centre de cercetare şi dezvoltare, au început să caute din ce în ce mai mulţi ingineri, programatori, softişti şi personal cu înaltă calificare.

    Bineînţeles că investitorii, în special cei din automotive, se plâng de creşterea salariului minim pe economie, care s-a dublat în 4 ani, de lipsa forţei de muncă, de lipsa infrastructurii, de lipsa predictibilităţii fiscale etc. Face parte din fişa postului.
    |n realitate, nu au de gând să plece, pentru că România le oferă cel mai bun cost/preţ pentru investiţia lor, găsesc o forţă de muncă mai bine pregătită decât acum un deceniu, românii sunt mai adaptabili decât ungurii, bulgarii, sârbii, ucrainenii, turcii şi ruşii.

    Bineînţeles că vor exista cazuri în care se vor mai închide din capacităţi pentru a se duce în alte zone. Dar vor fi nişte excepţii, nu un trend general.

    Chiar dacă piaţa de IT se confruntă cu o criză majoră de personal şi cu salarii în creştere, diferenţa faţă de Polonia, Cehia, Slovenia, ca să nu mai vorbim de pieţele vestice, este încă mare.

    Olandezii de la Levi9 Global au anunţat că au în plan să ajungă de la 135 la 300 de angajaţi în Iaşi în următorii doi ani: ”Dacă, spre exemplu, în Olanda costul mediu al unui programator este de 75 de euro pe oră, în România este de 35 de euro pe oră“.
    |n Bucureşti, clădirile de birouri sunt pline ochi din nou, iar cererea de noi clădiri este în creştere. Cei care visează în continuare la măreţia IMGB-ului sau la presele de la Vulcan se înşeală crezând că marile grupuri internaţionale din IT vor renunţa la România atât de uşor. Le este foarte bine aici şi numai un cutremur la nivel internaţional le poate schimba poziţia.
    Mai degrabă IT-ul şi telecomunicaţiile vor câştiga teren în economia României decât vor reveni mastodonţii industriali sau celebra oţelărie de la UCM Reşita, de 100 de ani. Mai degrabă iese un IT-ist decât un oţelar.

    Este corect că România e o ţară de lohn auto, multe fabrici de aici executând cele mai simple procese care încă nu pot fi automatizate, cum ar fi cablajele, unde îţi trebuie o pregătire doar de o lună şi să vezi bine ca să distingi culorile. Dar pas cu pas s-au introdus şi alte operaţiuni, puţin mai complexe, care pot acomoda creşterile salariale şi chiar pot susţine trendul acesta.

    Până să plece din România, aşa cum fatalist spun cei care cred că România nu mai are industrie, marile grupuri internaţionale au început să treacă şi la unităţi de cercetare-dezvoltare pentru a valorifica cunoştinţele intelectuale şi tehnice acumulate de români. Iar salariile nu sunt cele minime pe economie, ci se duc spre 1.000 de euro.
    Problema nu este că investitorii străini vor să plece din România şi sunt la un pas să închidă, ci că au nevoie în continuare de resurse umane pentru care sunt dispuşi să plătească.

    Aceste resurse umane pleacă din companiile româneşti care nu pot să facă faţă creşterilor salariale din multinaţionale.
    Mulţi antreprenori români şi-au bazat businessul pe salarii mici şi acum au o problemă în a face faţă noilor tendinţe din piaţă.
    Problema nu este la capitalul străin, ci la capitalul românesc, care s-ar putea să fi rămas în urmă atât cu modelul de business, cât şi cu organizarea internă.
    Până să plece străinii, s-ar putea să iasă din piaţă capitalul românesc care se adaptează mai greu schimbării condiţiilor din piaţă.

  • De ce sunt sigure zborurile cu avionul

    Specialiştii publicaţiei Travel and Leisure au alcătuit o listă de motive care să confirme acest lucru.
     
    1. Designul aeronavelor
     
    În ultimii 50 de ani, aeronavele comerciale au înregistrat aproape un miliard de ore de zbor, oferind industriei suficient de multe informaţii necesare îmbunătăţirii designului aeronavelor şi motoareor acestora. ”Devenim din ce în ce mai buni”, spune Bill Bozin, vice preşedinte de siguranţă la Airbus Americas, explicând că toate aceste informaţii oferă inginerilor o mai bună înţelegere a limitelor avioanelor. 
     
    2. Tehnologia cockpitului
    Multe modele contemporane de avioane şi-au înlocuit mijloacele de control mecanice cu elecronice . Aaceste avioane, fly-by-wire, includ modelele Boeing 777 şi 787, precum şi Airbus A330, A340 şi A380. Astfel, pilotul modern are mai degrabă rolul unui manager de informaţii, iar tehnologia joacă rolul ”musculaturii” în cabina de pilotaj. Poziţionarea prin satelit, display-urile avansate şi telecomunicaţiile fac posibil un nivel de precizie imposibil în primele etape ale industriei aviaţiei. 
     
    ”Între 1950 şi 1960, accidentele fatale se întâmplau o dată la 200.000 de zboruri”, spune Julie ODonnell, purtător de cuvânt pentru Boeing. ”Astăzi, record de siguranţă mondial este de mai mult de 10 ori mai bun, cu accidente fatale care se întâmplă mai puţin de o dată la fiecre două milioane de zboruri.”
     
    3. Un anumit tip de piloţi
    ”Tehnologia nu este un substitut pentru experienţă, abilităţi şi judecată”, explică Chesley Sullenberger, care a pilotat un Airbus A320 în ziua în care el şi prim ofiţerul Jeff Skiles au amerizat o aeronavă pe râul Hudson. 150 de oameni au supravieţuit zborului, cunoscut drept ”Miracolul de pe râul Hudson”, reuşită pe care o atribuie unei vieţi de pilotaj, precum şi pregătirii, anticipării şi concentrării.
    Companiile aeriene sunt conştiente de importanta piloţilor buni şi a antrenamentului, motiv pentru care investesc eforturi considerabile în selecţia şi şcolirea lor. 
     
    4. Cabina pasagerilor
    Indiferent de locuri şi unde sunt se află acestea, la clasa economy sau clasa întâi, toate aeronavele întrunesc standarde riguroase în ce priveşte durabilitatea şi protecţia capetelor pasagerilor. Locurile din aeronavele moderne pot suporta de 16 ori forţa gravitaţiei. Materialele din care sunt făcute scaunele sunt ingnifuge şi nu vor emite fum. Chiar şi obiectele aflate în spatele scaunelor sunt testate astfel încât să nu devină letale. Specialiştii Travel and Leisure amintesc că majoritatea accidentelor avioanelor comerciale nu snt ftale – unul din 301 de accidente din ultimii zece ani din întreaga lume sunt fatale, adică mai puţin de un sfert. 
     
     
    5. Banii implicaţi
    În 2008, impactul ecnonomic al aviaţiei era estimat la 3,56 mii de miliarde de dolari. Miza este foarte mare pentru toate companiile şi toţi oamenii implicaţi – astfel că  se încearcă atingerea constantă a unor niveluri din ce în ce mai înalte în materie de siguranţă.
     
    Data viitoare când vă veţi afla la bordul unui avion, puteţi să vă relaxaţi şi să vă bucuraţi de zbor – cea mai sigură parte a călătoriei dvs. va începe.

     

  • Şefu’, am ţinut bine bilele? Pot să mă-ntorc la guvern?

    Ca să fiu sincer, nu mă dau în vând nici după ăştia de la PNL, PMP, USR, ALDE sau UDMR.

    Dar dincolo de ce îmi place mie sau nu, cred că slugărnicia nu prea place nimănui. Şi n-ai cum să-i zici altfel când vezi oameni în toată firea că-şi ridică bilele la vedere ca să le vadă şefii.

    Ce e aia, domnule, vot cu bile la vedere? Păi votul cu bile e secret, că altfel ar fi cu ridicare de mână; la ce-aţi mai pus urnele alea sus, dacă tot îi verificaţi cum votează? Bine că nu v-aţi mai trezit cu aspirine prin urmă, aşa cum se întâmpla acum 10 ani; sau cum făcea un deputat, care lua urnele în braţe când dădea cu bilele.

    Înţeleg că există ierarhie în partid, dar nu ştiam că ea se bate cap în cap cu gândirea. Nu zic să gândeşti de capul tău, aia e deja utopie, dar chiar să nu fii în stare să potriveşti alb cu alb şi negru cu negru? Chiar trebuie să-ţi confirme şefu’ că nu eşti chior? Glumesc, sigur, ştiu şi eu că nu v-a acuzat nimeni de prostie, ci doar de rea intenţie. Că altfel nu-mi explic de ce-aţi umblat cu bilele la vedere.

    E bine totuşi c-a ieşit bine şi puteţi acum să vă întoarceţi la guvern. Care guvern? Ăla din care aţi plecat săptămâna trecută, cum care? Staţi liniştiţi, că nu e nevoie de explicaţii; şi eu îmi dau demisia de fiecare dată când mă enervează şefu’, e ceva firesc. Că nu vor ăştia să vă lase e o prostie, ei n-au priceput mesajul pe care aţi vrut să-l transmiteţi. Apropos, care-i ăla?

  • Şefu’, am ţinut bine bilele? Pot să mă-ntorc la guvern?

    Ca să fiu sincer, nu mă dau în vând nici după ăştia de la PNL, PMP, USR, ALDE sau UDMR.

    Dar dincolo de ce îmi place mie sau nu, cred că slugărnicia nu prea place nimănui. Şi n-ai cum să-i zici altfel când vezi oameni în toată firea că-şi ridică bilele la vedere ca să le vadă şefii.

    Ce e aia, domnule, vot cu bile la vedere? Păi votul cu bile e secret, că altfel ar fi cu ridicare de mână; la ce-aţi mai pus urnele alea sus, dacă tot îi verificaţi cum votează? Bine că nu v-aţi mai trezit cu aspirine prin urmă, aşa cum se întâmpla acum 10 ani; sau cum făcea un deputat, care lua urnele în braţe când dădea cu bilele.

    Înţeleg că există ierarhie în partid, dar nu ştiam că ea se bate cap în cap cu gândirea. Nu zic să gândeşti de capul tău, aia e deja utopie, dar chiar să nu fii în stare să potriveşti alb cu alb şi negru cu negru? Chiar trebuie să-ţi confirme şefu’ că nu eşti chior? Glumesc, sigur, ştiu şi eu că nu v-a acuzat nimeni de prostie, ci doar de rea intenţie. Că altfel nu-mi explic de ce-aţi umblat cu bilele la vedere.

    E bine totuşi c-a ieşit bine şi puteţi acum să vă întoarceţi la guvern. Care guvern? Ăla din care aţi plecat săptămâna trecută, cum care? Staţi liniştiţi, că nu e nevoie de explicaţii; şi eu îmi dau demisia de fiecare dată când mă enervează şefu’, e ceva firesc. Că nu vor ăştia să vă lase e o prostie, ei n-au priceput mesajul pe care aţi vrut să-l transmiteţi. Apropos, care-i ăla?

  • Şefu’, am ţinut bine bilele? Pot să mă-ntorc la guvern?

    Ca să fiu sincer, nu mă dau în vând nici după ăştia de la PNL, PMP, USR, ALDE sau UDMR.

    Dar dincolo de ce îmi place mie sau nu, cred că slugărnicia nu prea place nimănui. Şi n-ai cum să-i zici altfel când vezi oameni în toată firea că-şi ridică bilele la vedere ca să le vadă şefii.

    Ce e aia, domnule, vot cu bile la vedere? Păi votul cu bile e secret, că altfel ar fi cu ridicare de mână; la ce-aţi mai pus urnele alea sus, dacă tot îi verificaţi cum votează? Bine că nu v-aţi mai trezit cu aspirine prin urmă, aşa cum se întâmpla acum 10 ani; sau cum făcea un deputat, care lua urnele în braţe când dădea cu bilele.

    Înţeleg că există ierarhie în partid, dar nu ştiam că ea se bate cap în cap cu gândirea. Nu zic să gândeşti de capul tău, aia e deja utopie, dar chiar să nu fii în stare să potriveşti alb cu alb şi negru cu negru? Chiar trebuie să-ţi confirme şefu’ că nu eşti chior? Glumesc, sigur, ştiu şi eu că nu v-a acuzat nimeni de prostie, ci doar de rea intenţie. Că altfel nu-mi explic de ce-aţi umblat cu bilele la vedere.

    E bine totuşi c-a ieşit bine şi puteţi acum să vă întoarceţi la guvern. Care guvern? Ăla din care aţi plecat săptămâna trecută, cum care? Staţi liniştiţi, că nu e nevoie de explicaţii; şi eu îmi dau demisia de fiecare dată când mă enervează şefu’, e ceva firesc. Că nu vor ăştia să vă lase e o prostie, ei n-au priceput mesajul pe care aţi vrut să-l transmiteţi. Apropos, care-i ăla?

  • Dragnea, după deciziile PSD: Guvernul este ocupat de un grup ilegitim. Sorin Grindeanu este o unealtă; Erau miniştri care au vrut să plece din Guvern din cauza lipsei de comunicare

    Potrivit lui Dragnea, Palatul Victoria este ocupat de un grup ilegitim care încearcă o forţare a rezultatului alegerilor, acuzând o coordonare profesionistă şi un plan bine pus la punct.

    ”La cum se întâmplă aceste acţiuni nu cred că e un plan făcut pe genunchi. Nu credeam că această evaluare va stârni un asemenea scandal şi vom descoperi, fără să vrem, un plan de care nu ştiam. (…) E o coordonare profesionistă Ce e la Guvern e în afara spaţiului democratic. E o forţare a rezultatului alegerilor şi a bunului simţ. Un grup ilegitim ocupă Palatul Victoria”, a declarat Liviu Dragnea

    Întrebat dacă este de părere că în spatele lui Grindeanu se află oameni politici sau reprezentanţi ai serviciilor secrete, liderul PSD a spus doar că ”pe un om politic îl văd dacă e lângă el, dar poate sunt instituţii sau oameni din afara politicii. Noi doar vedem rezultatul, noi nu avem instituţii care să ne dea aceste infomaţii. (…) Astăzi, unii colegi, în special din Transilvania, au spus că dacă în ianuarie discutam mai mult, ei s-ar fi opus pentru că ştiau mai multe lucruri”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şefi nemiloşi cu angajaţii români. “Lucrezi şi din vacanţă sau zbori!”

    Alţi 37% susţin că lucrează ocazional din concediu, doar atunci când este neapărat nevoie, în timp ce restul de 27% dintre respondenţi spun că delimitează foarte bine perioadele de lucru cu cele de vacanţă şi nu muncesc niciodată atunci când sunt în concediu. Antreprenorii sunt cel mai adesea nevoiţi să lucreze în vacanţă, 88% dintre aceştia dedicând timp business-ului şi în perioadele de odihnă.

    În acelaşi timp, 80% dintre respondenţi recunosc că citesc mailurile de serviciu pe perioada concediului, 66% verificând mesajele cel puţin o dată pe zi, astfel încât să rămână informaţi şi să poată relua mai uşor activitatea la întoarcerea din concediu.

    În ceea ce priveşte timpul dedicat job-ului în vacanţă, 31% dintre angajaţii care lucrează în concediu spun că alocă mai mult de două ore pe zi în acest sens. Antreprenorii au cea mai mare pondere în rândul celor care lucrează peste două ore zilnic în vacanţă, reprezentând 26%. În acelaşi timp, 18% muncesc aproximativ o oră pe zi atunci când sunt plecaţi, iar 23% spun că rezolvă treburile de serviciu în mai puţin de o oră, conform sondajului eJobs.

    Telefonul este de departe cel mai folosit dispozitiv pentru lucrul în concediu, fiind prima opţiune pentru 68% dintre cei care spun că muncesc în vacanţă, în timp ce laptopul este utilizat de doar 9%, iar aproape un sfert spun că folosesc în egală măsură cele două dispozitive, mai arată sondajul eJobs.
     

  • Iordache: Pragul valoric la abuz poate fi majorat la 400.000 lei

    „Se poate menţine pragul de 200.000 de lei sau se poate mări, chiar 400.000. Au fost discuţii în acel moment cu specialiştii. Acest 200.000 nu e întâmplător. Noi am plecat de la suma de 2 milioane, suma maximă, care este prevăzută în Codul penal şi am zis că 10% din acea sumă maximă să reprezinte un prag minim. Aşteptăm şi noi proiectul care este la ministerul Justiţiei, în funcţie de ce prag sau ce consultări vor face şi dumnealor, dar clar este că trebuie stabilit un prag”, a spus joi Iordache.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acesta este ADEVĂRATUL motiv pentru care angajaţii buni pleacă

    Sigur, există o explicaţie mai profundă, dar cel pentru care ai lucrat nu merită întotdeauna să o primească.

    Una dintre cele mai mari probleme pe piaţa muncii este zidul care se ridică între ceea ce angajaţii ar vrea să spună şi ceea ce angajatorii suportă să audă. Atunci când lucrezi pentru o companie care nu e interesată de părerea ta, fii sigur că acest lucru va deveni evident. Odată ce ai înţeles că şeful tău nu vrea să te asculte, ce altă variantă ai decât să îţi cauţi alt job?

    Oamenii nu se entuziasmează la ideea de a-şi căuta alt loc de muncă; ei încearcă să reziste într-o organizaţie cât de mult pot, încearcă să raţionalizeze uneori comportamentul ostil al şefului sau politici absurde de HR. Ei încearcă să aşeze lucrurile pe o traiectorie corectă.

    Dar atunci când sunt “săriţi” sau se simt insultaţi de prea multe ori, ei sunt practic împinşi să caute un alt loc de muncă.

    Ce pot face angajatorii? Ei bine, ei pot continua să ignore mesajele venite de la angajaţi şi să îşi asume acest stil de management sau pot să fie mai atenţi la oameni înainte ca aceştia să iasă pe uşă.

    Sursa: forbes.com