BusinessMagazin

Tag: lideri

  • Ei sunt cei mai influenţi oameni de pe pamânt

    Revista Time a dezvăluit astăzi Top 100 al celor mai influente persoane de pe glob. Publicaţia a împărţit persoanele influente pe cinci categorii: pioneri, titani, artişti, lideri şi idoli (icons).

    Printre persoanele selectate se află personalităţi cunoscute precum Leonardo DiCaprio, Vladimir Putin sau Mark Zuckerberg (alături de soţia sa Priscilla Chan). Însă în clasament se regăsesc şi surprize precum vedeta YouTube PewDiePie sau Priyanka Chopra, actriţă la Bollywood.

    40 de femei sunt prezente în clasament, cele mai multe la categoria pionieri (11).

    Vedeţi aici cei mai influenţi oameni de pe pământ.

     

     

  • Cel mai necesar minister al momentului

    Nu este vorba aici despre inşi cu ochii în ecranul mobilului, sau despre schimbul de generaţii sau alte imagini repetitive de acest fel, ci despre schimbările majore care apar şi care par acum generate de imaginaţia scriitorilor de ficţiune ştiinţifică. Veţi putea citi în acest număr al revistei cum jumătate din locurile de muncă din Statele Unite prezintă riscuri de a fi automatizate, preluate de roboţi (sunt singura naţie care discută deschis şi mult pe temă, de unde şi datele furnizate). Nu este vorba de domenii unde este nevoie de o implicare umană profundă, cum este medicina, şi nu mai este vorba de cele mai ameninţate categorii de lucrători, cum sunt lucrătorii la bandă din depozite şi fabrici; devin din ce în ce mai vulnerabili, cum este şi de aşteptat, şoferii de taxi şi de camioane, dar şi profesii ce aparţin de gulerele albe, cum sunt contabilii, jurnaliştii sau analiştii de date de pe Wall Street. Investiţiile în tehnologie cu aplicaţii în zona financiară s-au triplat între 2013 şi 2014 la 12,2 miliarde de dolari.

    Au apărut programe care iau decizii legate de credite, în baza unei varietăţi de date, filtrate şi analizate, despre debitor. Un funcţionar bancar s-ar baza pe un simplu punctaj şi pe o verificare de background. Consilierii roboţi creează portofolii de investiţii personalizate, luând locul brokerilor de acţiuni şi specialiştilor financiari. Tranzacţiile electronice nu mai sunt o noutate chiar aşa de mare pe pieţele financiare, derulându-se într-un ritm inaccesibil oamenilor, de mii pe secundă.

    Orice administraţie întreagă la minţi ar trebui să se pregătească pentru aşa ceva; unii o şi fac, pentru că în Suedia sau în Coreea de Sud există ministere specializate în problematica viitorului şi planificarea acestuia. Câteva detalii: nu este vorba de planuri cincinale, ci pe decenii înainte. Şi nu este vorba numai de economie sau de slujbe şi roboţi, ci de un întreg ansamblu de fenomene: o nuanţare a globalizării, noi tratate economice, o diluare a identităţilor naţionale şi o polarizare accentuată a societăţii, instituţii financiare internaţionale cărora li s-a redus influenţa, o economie globală condusă nu de mâna invizibilă a lui Adam Smith, ci de multinaţionale şi de state. Fiecare mişcare de acest tip – şi ce am enumerat sunt cele mai evidente, mai palpabile – ar trebui analizate de comitete multidisciplinare, de sociologi, economişti şi de artişti, care să pregătească trecerea naţiei peste pragul celei de-a patra revoluţii industriale.

    Cred că un om politic adevărat trebuie să pună astăzi nişte seminţe şi să fie conştient că nu va mânca fructele. Şi o să dau un exemplu pe care l-am mai invocat, dar care se potriveşte cât se poate de bine: oraşul indian Bangalore este un Silicon Valley asiatic, cu o economie de  miliarde de dolari şi cu 10.000 de milionari. Înainte de a avea atâţia milionari, Bangalore era un oraş exotic şi atât. La un moment a venit acolo o trupă de trimişi ai lui Jack Welch de la General Electric, care voia musai scăderi de costuri, iar software-ul produs de indieni tocmai acest lucru asigura.

    La aeroport erau aşteptaţi de câteva maşini oficiale, limuzine impozante, negre, de producţie locală. Delegaţii americani urcă, coloana începe să meargă, soare, pitoresc, amabilităţi, deodată se aude o bufnitură puternică şi coloana se opreşte; ce să vezi? Capota unei maşini din cele negre şi oficiale se deschisese în timpul mersului şi din cauza curentului de aer se proptise zdravăn în parbriz. S-au evaporat instantaneu şi soarele şi pitorescul şi amabilităţile, iar americanii s-au privit pe furiş: “…aici am venit noi să cumpărăm software?”. Nu numai că au venit, dar au şi rămas. Dar temelia miliardelor de astăzi ale oraşului Bangalore a fost pusă de lideri politici ai statului indian Karnataka, între 1970 şi 1976, pe vremea când managerii lumii occidentale îşi puneau flori în păr şi ţipau la festivaluri rock. Lideri politici indieni care prin 1970 visau dezvoltarea unor oraşe ale electronicii şi nişte şefi de guvern care în 1976 chiar înfiinţau Electronics City în Bangalore; iar roadele muncii lor au fost culese decenii mai târziu.

    De aia zic, Ministerul Viitorului este cel mai necesar minister al momentului.

    „Fier şi cărbune“, de William Bell Scott


     

  • Lideri locali ai PSD, nemulţumiţi că rămân fără pensii speciale

    Liderii locali ai PSD contactaţi de MEDIAFAX evită să facă declaraţii oficiale pe acest subiect, însă admit că există nemulţumiri. “Să nu uităm că legea asta este făcută de parlamentari, care au vrut să îşi acopere pensiile lor (pensiile speciale pentru parlamentari n.r.). Nu au vrut niciodată să treacă, de aia au lăsat o şopârlă în lege, ca să aibă motiv CCR-ul să o respingă”, a declarat un lider judeţean al PSD.

    Alţi lideri sunt mai tranşanţi şi îl acuză direct pe Liviu Dragnea de joc cu dublu sens. “Dragnea a tot spus că sprijină această lege. Uitaţi-vă că, din 2012 încoace, orice proiect susţinut de Dragnea a picat sau a fost făcut praf de judecătorii de la Curte”, a declarat un alt lider judeţean al PSD, care se referea la Legea descentralizării, susţinută şi promovată de Liviu Dragnea, dar respinsă cu unanimitate la Curtea Constituţională.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine face legea pe piaţa de modă din România şi cu ce vin “newcomerii”

    „Ai auzit de Boggi?“ mă întreba acum câteva luni un executiv din industria luxului. „O să vină şi în România şi cred că va schimba piaţa locală a modei masculine, aşa cum a făcut Zara pe segmentul feminin. Boggi este acum brandul de modă bărbătească care are o evoluţie la fel de fulminantă în Europa cum a avut Zara acum câţiva ani“, a adăugat el.

    Boggi a apărut în Italia acum mai bine de 75 de ani, însă numele lui nu spune multe în afară ţării-mamă. Expansiunea a fost prudentă, adică 134 de magazine în circa 25 de ţări. Aventura însă abia acum începe, iar România devine un nou punct pe harta mărcii care a găsit o nişă pentru costumul bărbătesc. „Se poziţionează între lux şi mass market şi are preţuri ce încep de la 450 de euro. Media este însă pe la 650 de euro“, spune Sachin Arora, cel care con-duce businessul local şi este totodată şi unul dintre acţionarii gru-pului Peeraj, cel mai puternic grup de francize de modă din România. După CCC, Swarovski, Pimkie şi Armani Jeans, Boggi este cel mai nou nume din portofoliul grupului. Primul magazin Boggi va fi deschis în Băneasa Shopping City, unul dintre cele mai performante centre comerciale din România, poziţionat în zona de nord a Capitalei, o zonă unde locuiesc persoanele cu venituri peste medie. Aceştia sunt de altfel clienţii ţintă ai Boggi dar şi ai altor nume, precum Michael Kors, Armani Jeans sau Max & Co, toate mărci care şi-au găsit „casa“ în mallul controlat de antreprenorii Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Decizia Peeraj de a aduce un brand destinat exclusiv bărbaţilor vine în contextul în care piaţa locală de modă se dezvoltă, iar bărbaţii încep să cheltuiască mai mult pe haine. De altfel, şi liderii H&M şi Zara au deschis în ultimii ani magazine destinate bărbaţilor. Bărbaţii din România cheltuie anual pe haine circa 2,8-3 miliarde de lei (650-670 milioane de euro), principalii jucători de pe piaţa de modă masculină fiind H&M, Zara şi C&A, potrivit datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. Pe segmentul pe care se poziţionează însă Boggi numărul competitorilor este mic, cei mai mulţi jucători alegând fie segmentul mass market, fie lux. Totuşi, există loc pentru toată lumea, cred jucătorii din piaţă.

    „Românii sunt pa-sionaţi de modă şi, spre deosebire de cehi şi de po-lo-nezi sunt mai dispuşi să chel-tuiască bani pe haine“, spunea recent Ralf Wein, care conduce ope-ra-ţiunile H&M în Europa Centrală şi de Est. Cifrele H&M în România o dovedesc, astfel că la nici cinci ani de la intrarea pe piaţă suedezii au ajuns la vânzări de aproape 200 de milioane de euro cu o reţea de circa 40 de magazine. H&M a intrat în România în primăvara lui 2011 după mai mulţi ani de tatonări. De altfel, retailerul a fost ultimul nume mare intrat în contextul în care Inditex, proprietarul Zara, a venit în 2004 în franciză şi trei ani mai târziu şi-au făcut intrarea direct. La momentul venirii H&M pe piaţă erau deja activi şi C&A şi New Yorker. Potrivit calculelor Ziarului Financiar, încă de la început România s-a numărat printre pieţele cu cele mai bune rezultate, în regiune fiind campioană, cu vânzări medii per magazin cu 50% mai mari decât în Cehia spre exemplu. Deşi salariul mediu în România este de doar 400 de euro net, de două ori mai mic decât în Polonia sau în Cehia vânzările magazinelor H&M sunt mai mari, susţinute de apetitul pentru modă al consumatorilor locali.

    Comportamentul de consum al românilor şi rezultatele brandului fanion i-au convins pe suedezi să aducă pe piaţa locală şi un al doilea nume. Puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte branduri surori mai puţin cunoscute, însă sub umbrela Hennes & Mauritz se găsesc mai multe nume precum COS, Monki, Weekday, Cheap Monday, & Other Stories şi H&M Home.

     

  • Un restaurant McDonald’s sau KFC din România are vânzări duble faţă de media mondială

    Un restaurant McDonald’s vinde în medie în România de 1,62 milioane de euro pe an, de două ori mai mult decât media de la nivel mondial, potrivit calculelor ZF.

    Situaţia este similară şi în cazul KFC, un restaurant din acest lanţ câştigând, în România, 1,1 milioane de euro, aproape dublu faţă de media mondială, de 600.000 de euro. Rezultatele celor doi lideri pe piaţa restaurantelor fast-food atât la nivel mondial, cât şi pe piaţa locală se explică prin avântul pe care l-au luat în România restaurantele cu servire rapidă şi shaormeriile, în condiţiile în care veniturile românilor au scăzut ca urmare a crizei financiare. Comparativ cu restaurantele clasice, produsele oferite de cele de tip fast-food sunt mai ieftine şi mai căutate, deşi sunt considerate a fi mai puţin sănătoase. Un meniu la McDonald’s costă, în medie, 10-15 lei, sub media unei mese de prânz la un restaurant clasic.

    La polul opus, un alt lanţ internaţional de pe piaţa fast-food, grupul american Subway, are, în România, o cifră de afaceri medie per restaurant de 200.000 de euro, în vreme ce media la nivel mondial este aproape triplă, de 500.000 de euro, potrivit calculelor ZF.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Viorel Panaite, Human Invest: Despre seducţie şi dorinţa de putere

    Seducţia este un mijloc de a deţine controlul, e un mijloc de coerciţie, iar controlul distruge autonomia, relaţiile de calitate şi responsabilitatea individuală. Nu vă lăsaţi seduşi de eficacitatea falsă a strategiilor de seducţie. Mulţi dintre cei care le folosesc trăiesc sentimentul de izolare, teamă, lipsă de autenticitate, de singurătate, în ciuda succesului lor aparent. Organizaţiile şi liderii care urmăresc să-şi seducă angajaţii, clienţii şi partenerii prin diverse forme cu scopul de a-i ţine sub controlul lor construiesc fără să îşi dea seama o cultură pasiv-agresivă, cu implicare mimată, o cultură fără creativitate, fără asumare, o „clădire cu vicii ascunse din construcţie“. Cercetătorii E. Deci şi R. Ryan confirmă asta în studiile lor.

    ANTREPRENORII LA ÎNCEPUT DE DRUM.

    În nerăbdarea de a obţine puterea şi de a creşte repede – în număr de clienţi, angajaţi, teritorial, cifră de afaceri etc. – antreprenorilor la început de drum li se activează natural strategiile de seducţie pentru că aduc rezultate imediate. Pentru perspectiva de a câştiga putere promit cariere de succes, libertăţi iluzorii, locuri de muncă cool angajaţilor, urmărind de cele mai multe ori să-i convingă cât mai repede pe aceştia să muncească tot mai mult pentru compania lor. Antreprenorii motivaţi în exces de dorinţa de putere fac promisiuni nerealiste potenţialilor clienţi şi partenerilor lor, creând aşteptări pe care rar sau cu costuri foarte mari le vor putea satisface: o întreagă organizaţie trebuie să îşi schimbe priorităţile, să facă schimbări de 180 de grade de la o săptamână la alta, pentru a susţine faima căutată de aceştia. Oare câţi dintre ei ştiu cât de reală e susţinerea pe care o au de la propria lor organizaţie, de la oamenii lor cheie sau care este calitatea relaţiilor cu oamenii pe care se bazează? Oare care sunt emoţiile pe care le simt cu adevărat aceşti antreprenori?

    ONG-URILE ŞI PARTIDELE.

    Liderii iniţiativelor sociale şi ai organizaţiilor politice sunt uşor predispuşi să cadă în aceeaşi capcană a folosirii strategiilor de seducţie pentru a-şi atinge agenda personală, pentru a-şi construi o trambulină proprie, prin controlul energiilor şi al resurselor celor care îi susţin. „Binele comun“, „salvarea anumitor victime“, „propria victimizare“ sunt cele mai la îndemână mijloace de seducţie pentru astfel de lideri. Multe mişcări încep cu onestitate şi rămân oneste în misiunea lor; în cazul multor altora, liderii lor trec de „cealaltă parte a forţei“ şi supun prin seducţie o întreagă organizaţie sau mişcare pentru a se înfrupta din sentimentul de invincibilitate şi putere absolută.

    CUM SĂ-ŢI LIMITEZI UTILIZAREA STRATEGIILOR DE SEDUCŢIE?

    Explorează-ţi natura valorilor: indiferent că te uiţi la propria persoană, la echipa sau la compania pe care o conduci, procesul e acelaşi. Care este natura valorilor care guvernează sistemul? În ce măsură îţi reflectă acestea nevoia de a deţine controlul şi puterea? Care este nivelul adevărat al calităţii vieţii personale sau a organizaţiei atunci când acestea sunt guvernate de nevoia de a fi în control, de nevoia de putere, de nevoia de imagine? Fă-ţi un bilanţ onest şi matur. Menţine-ţi valorile aşa cum le-ai descoperit sau alege un alt standard al valorilor personale dacă nu te mulţumeşte bilanţul pe care l-ai facut. Cel mai important lucru este să înţelegi şi să fii conştient de costurile şi de viciile care sunt aduse odată cu nevoia de putere şi utilizarea strategiilor de seducţie pentru a o satisface şi cultiva. Defineşte-ţi intenţii oneste cu impact pozitiv.

    Defineşte-ţi cu onestitate pentru tine mai întâi şi apoi comunică celorlalţi impactul pozitiv pe care doreşti să îl ai în mediul din jur, în viaţa celor care te susţin sau în rândul clienţilor tăi: studiul din 2014 „Culture of Purpose“ al Deloitte arată că organizaţiile care declară şi urmăresc cu adevarat un impact pozitiv în societate sunt mult mai atractive şi primesc mai multă susţinere din partea clienţilor, din partea investitorilor şi sunt mai predispuse să genereze profit în mod sustenabil. La nivel personal E. Deci şi R. Ryan arată că managerii care construiesc un scop comun cu semnificaţie împreună cu echipa lor au un nivel mai ridicat de vitalitate individuală şi se pot baza pe susţinerea acesteia.

    Strategiile de seducţie reflectă falsitate individuală şi organizaţională, intenţia de a profita de cei din jur – echipă, clienţi, propria organizaţie, de partenerii de business, iar valorile care stau la baza lor cresc dependenţa de a fi mereu în control, dependenţa de putere. Iar dorinţa de putere oboseşte constant, mutilează, până la a distruge tot ce are viaţă, tot ce e viu – şi în afara ta, şi înăuntrul tău.

  • Al Treilea Război Mondial între China şi Vest este inevitabil?

    În una dintre excursiile lui Margaret Thatcher în Beijing în 1980, liderii chinezi ar fi sperat să pună presiune asupra Marii Britanii să cedeze Hong Kong. Ei au apelat la o tehnică diabolică de persuasiune, şi anume l-au ”privat” pe Dennis Thatcher de gin şi băutură, scrie Telegraph.

    Această anecdotă ne arată că, dacă este nevoie, China este dispusă să întoarcă foaia. David Cameron, prim-ministrul Marii Britanii, cunoaşte foarte bine acest lucru. I-au trebuit ani întregi să recâştige încrederea chinezilor după ce s-a întâlnit în 2012 cu Dalai Lama, ”duşmanul” ideologic de moarte al acestora.

    Prezenţa militară puternică a SUA în Asia a susţinut 70 de ani de stabilitate şi prosperitate, China fiind unul dintre beneficiari. Astăzi, prezenţa militară a SUA este ameninţată de armata chineză, care a ajuns la un nivel tehnologic extrem de ridicat. China a ridicat în ultimii ani pe o insulă imensă baze militare şi laboratoare de cercetare la care nu permite accesul.

    Puterea Chinei creşte într-un ritm greu de înţeles. În primele decenii înainte de Primul Război Mondial, economia Germaniei creştea cu 13% şi cheltuielile cu înarmarea cu 64%. În ultimii 10 ani, economia Chinei a crescut de patru ori, iar cheltuielile cu înarmarea s-au triplat.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Pantofi la Paris şi cărămizi din praf la Beijing: protestele unei lumi care devine conştientă de schimbările climatice

    La Beijing, unde locuitorii oraşului stau în casă pentru a scăpa de norul greu de gaze care îmbâcseşte atmosfera oraşului, un artist s-a expus timp de 100 de zile la aerul toxic, patru ore pe zi, pentru a capta particulele nocive cu un aspirator. Obiectivul său nu a fost îmbunătăţirea indicelui calităţii aerului, ci de a demonstra nocivitatea smogului prin transformarea prafului colectat într-o cărămidă.

    Nut Brother, un artist în vârstă de 34 de ani din Shenzhen, şi-a anunţat pentru prima oară intenţia în luna iulie. De atunci, tânărul a putut fi văzut zilnic pe străzile din Beijing, uneori purtând o mască de protecţie, alături de un aspirator industrial şi cu furtunul acestuia ţinut sus în aer pentru captarea prafului. Pe 30 noiembrie, a 100-a zi a proiectului, Nut Brother a amestecat praful colectat cu argilă, iar cu amestecul obţinut a mers la o fabrică de cărămizi pentru a crea o cărămidă semifinisată, ulterior uscată şi arsă în cuptor.

    „Aerul din Beijing este nociv peste tot. Nu există o sursă specială de aer“, a spus Nut Brother. Ideea i-a venit în 2013, după ce a trăit în Beijing mai mulţi ani, timp în care „apocalipsa“ din Beijing a provocat indignare în China. Prin proiectul său, artistul vrea ca oamenii să se gândească mai mult la protecţia mediului şi să înţeleagă mai bine legătura dintre oameni şi natură.

    Marşurile împotriva schimbărilor climatice programate pentru perioada summitului de la Paris au fost anulate după atentatele teroriste în care şi-au pierdut viaţa 129 de oameni. În schimb, şiruri lungi de pantofi au fost plasate simbolic în Place de la Republique, pentru  susţinerea cauzei. La demonstraţiile programate pentru perioada 29 noiembrie – 12 decembrie erau aşteptaţi circa 200.000 de participanţi.

    Potrivit Naţiunilor Unite, secretarul general al organizaţiei, Ban Ki-moon, şi Papa Francisc şi-au donat pantofii în semn de solidaritate cu locuitorii Parisului.

    În acelaşi timp, activiştii de mediu activi în online vor să transforme tigrul Exxon, logo-ul companiei, în Joe Camel, scrie Bloomberg, referindu‑se la afişul de pe Twitter. Desenul îl înfăţişează pe Joe Camel, simbolul pensionat al industriei tutunului, mai elegant ca oricând, în mână cu un pachet de tutun pe care este inscripţionat numele Exxon. Titlul afişului este „Big Oil: The New Big Tobacco“.

    Ecologiştii au cerut de ani de zile investitorilor să nu mai plaseze bani în producătorii de carburanţi fosili responsabili pentru mare parte din încălzirea globală. Noul rol atribuit lui Joe Camel arată că mişcarea ecologistă are o ţintă mai largă, nu doar banii industriei, ci însăşi reputaţia acesteia. Şi, în timp ce la Paris se desfăşoară un summit mondial pe tema schimbărilor climatice, există semne, de la închiderea unor centrale pe cărbune şi până la moartea conductei Keystone XL, că eforturile dau rezultate.

    „Statutul de paria al industriei hidrocarburilor este în creştere. Industria carburanţilor fosili rămâne încă incredibil de puternică, este superbogată, dar nu este invincibilă, aşa cum a crezut“, consideră Bill McKibben, fondator al organizaţiei ecologiste 350.org.

    Discuţiile de la Paris au debutat pe 30 noiembrie cu participarea a peste 150 de lideri din întreaga lume, care s-au angajat să accelereze renunţarea la carburanţii fosili, iar reprezentanţii Statelor Unite şi ai altor 40 de ţări au promis că vor reduce subvenţii de ordinul miliardelor de dolari destinate industriei de profil. Asigurători, autorităţi locale şi investitori care controlează active de peste 3.400 de miliarde de dolari au promis să îşi ţină fondurile departe de companii producătoare de carburanţi fosili, a anunţat organizaţia condusă de McKibben.

    Procurorul general al statului New York, Eric Schneiderman, a deschis recent un nou front, cu o investigaţie legată de practicile înşelătoare ale Exxon Mobil, una dintre cele mai mari companii din lume în funcţie de venituri şi capitalizare. Potrivit procuraturii, Exxon ar fi susţinut grupuri care au pus sub semnul întrebării pericolul modificărilor climatice, chiar dacă propriii cercetători au informat şefii companiei despre riscurile existente. Schneiderman a cerut Exxon documente datând până în anii 1970, potrivit unei persoane apropiate situaţiei.

    Acuzaţiile aduse Exxon Mobil au inspirat campania online cu afişul Joe Camel, pe care mai scrie „ExxonKnew“ (Exxon ştia). Scott Silvestri, un purtător de cuvânt al Exxon, a spus că acuzaţiile că grupul a împiedicat cercetările în domeniul climei „sunt distorsionate“. Exxon a colaborat cu guvernul şi cercetătorii pentru a dezvolta ştiinţa climei într-o manieră transparentă şi deschisă timp de peste 40 de ani, potrivit reprezentantului companiei.

    În ultimii ani, Exxon şi alte companii din industria petrolieră şi-au nuanţat poziţia în privinţa limitelor impuse emisiilor de gaze cu efect de seră. Compania sprijină în prezent taxa pe emisiile de dioxid de carbon.

    Lista investitorilor care s-au angajat să nu finanţeze producători de carburanţi fosili a crescut în ultimul an, pentru a include asigurătorul francez Axa, fondul suveran de investiţii al Norvegiei, cu active de 900 de miliarde de dolari, Biserica Angliei şi fondurile de pensii din statul California.

    În timp ce astfel de angajamente au un impact redus asupra solidităţii financiare a companiilor petroliere, ele contribuie în schimb la înrăutăţirea climatului politic pentru carburanţii fosili, consideră Katie Bays, specialist în domeniul energiei la Height Securities în Washington. Cel mai mult au avut de suferit companiile care folosesc cărbunele drept carburant, multe centrale energetice fiind închise în urma adoptării unor noi reglementări sau a unor procese.

    Renunţarea la carburanţii poluatori s-a accelerat după 2010, an în care Congresul american a respins un proiect de limitare a poluării susţinut de preşedintele Barack Obama. Activiştii au decis să trebuie să atace legitimitatea industriei, nu doar să promoveze legi, şi s-au inspirat din mişcarea anti-apartheid din anii 1980 şi din „războaiele“ împotriva producătorilor de tutun, a spus McKibben.

  • Nordul Chinei este acoperit de un nor uriaş de smog, mai mare decât Spania; rezolvarea este la discreţia vremii

    În timp ce la Paris 140 de lideri ai lumii dezbat schimbările climatice, un nor de poluare de 530.000 de kilometri pătraţi acoperă nordul Chinei de mai multe zile. Aria poluată este mai mare decât suprafaţa Spaniei sau a statului american California.

    În 23 de oraşe din zonă, inclusinv în Beijing, Tianjin sau Hebei, aerul este considerat extrem de nesănătos, nivelul substanţelor nocive fiind de 17 ori mai mare decât limitele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

    Poluarea a început odată cu pornirea termocentralelor din zonă, alimentate cu cărbune. La Beijing nivelul alertei este portocaliu, cel mai ridicat din acest an, iar fabricile şi-au redus producţia, şantierele de construcţii au încetat lucrul şi circulaţia camioanelor a fost interzisă.

    Singura soluţie pentru disiparea norului este un vânt puternic; meteorologii chinezi cred că aşa ceva va apărea în primele zile ale lunii decembrie.

  • Nordul Chinei este acoperit de un nor uriaş de smog, mai mare decât Spania; rezolvarea este la discreţia vremii

    În timp ce la Paris 140 de lideri ai lumii dezbat schimbările climatice, un nor de poluare de 530.000 de kilometri pătraţi acoperă nordul Chinei de mai multe zile. Aria poluată este mai mare decât suprafa]a Spaniei sau a statului american California. În 23 de oraşe din zonă, inclusinv în Beijing, Tianjin sau Hebei, aerul este considerat extrem de nesănătos, nivelul substanţelor nocive fiind de 17 ori mai mare decât limitele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

    Poluarea a început odată cu pornirea termocentralelor din zonă, alimentate cu cărbune. La Beijing nivelul alertei este portocaliu, cel mai ridicat din acest an, iar fabricile şi-au redus producţia, şantierele de construcţii au încetat lucrul şi circulaţia camioanelor a fost interzisă.

    Singura soluţie pentru disiparea norului este un vânt puternic; meteorologii chinezi cred că aşa ceva va apărea în primele zile ale lunii decembrie.