Tag: calitate

  • Sezonul Wine barurilor. Cât se investeşte şi cum se fac bani din vin

    Citatul îi aparţine lui Michael Broadbent, unul dintre criticii de vin cu experienţa cea mai îndelungată în domeniul vinurilor, şi este ideal pentru caracterizarea uneia dintre cele mai recente tendinţe în industria HoReCa locală. Civilizarea prin vin reprezintă unul dintre principiile de business pe care, de câţiva ani, au început să se axeze şi fondatorii de wine baruri din România, care transformă obiceiul consumului de vin de calitate dintr-unul odinioară elitist, într-unul cât se poate de familiar pentru din ce în ce mai mulţi consumatori (şi, implicit, pentru bugete variate).

    În prezent, în Bucureşti există aproximativ 12 astfel de baruri, în contextul în care doar în Capitală oferta este una concludentă astfel încât să se facă această încadrare, potrivit lui Laurenţiu Mâţă, consultant în HoReCa şi fondator al companiei de consultanţă Top Hospitality Network România. El pune creşterea popularităţii acestui tip de afacere pe seama dezvoltării pe care a cunoscut-o industria vinului şi la noi în ţară, în ultimii zece ani. Cu această ocazie s-au înmulţit numărul de producători şi implicit, numărul de oameni activi în această industrie. „Inevitabil, industria a început să fie din ce în ce mai vizibilă în piaţă, alocând bugete de marketing substanţiale, fapt care a dus inevitabil la crearea unei nişe de clienţi mai mult sau mai puţin cunoscători, dar interesaţi de vinuri de calitate”, explică Laurenţiu Mâţă.

    Consultantul spune că investiţia într-un wine bar poate să varieze între 50.000 şi 120.000 de euro, în funcţie de dimensiunea spaţiului alocat, de calitatea finisajelor interioare sau de nivelul calitativ şi cantitativ al stocului de vinuri. Recuperarea acestei investiţii ţine de mai mulţi factori, printre care şi nivelul de management şi promovare pe care îl poate imprima afacerii proprietarul acesteia. „Să nu uităm că astfel de afaceri sunt încă la început şi nu au o piaţă de desfacere mare, ci una relativ mică.” Clientul care vizitează frecvent wine barurile îşi doreşte interacţiune constantă cu prietenii. „El îşi petrece timpul în aceste locaţii pentru a descoperi noi vinuri de care să se îndrăgostească. Are între 30 şi 50 de ani, este încrezător în gusturile sale şi îi place să povestească despre experienţele şi gusturile descoperite în lumea vinului”, descrie Mâţă profilul clientului acestor localuri.

    În ceea ce îi priveşte pe antreprenorii care se hotărăsc să deschidă o astfel de afacere, specialistul în HoReCa observă că afacerile de succes de acest tip sunt conduse de persoane bine pregătite în lumea vinurilor, care le cunosc şi despre care pot să povestească în mod constant clienţilor care le trec pragul. Dincolo de gusturi, arome şi buchete, lumea vinurilor înseamnă multă interacţiune umană. De regulă, cei care îşi deschid afaceri pe acest segment interacţionează frecvent cu lumea producătorilor de vin şi au un grad ridicat de cunoştinţe eonologice.

    Bogdan Sandu este unul dintre primii antreprenori de pe piaţa locală care au mizat pe un astfel de concept. El a început cu deschiderea magazinului de vinuri Ethic Wine, în 2008, şi a continuat, în 2014, cu extinderea prin wine barul Tasting Room by Ethic Wine, care include şi componenta de restaurant. Sandu a absolvit Dreptul în 2003, iar înainte de a se orienta spre o afacere cu vinuri a lucrat în domeniul imobiliar. După prăbuşirea pieţei imobiliare, a hotărât să îşi încerce norocul cu wine barul – era familiarizat cu domeniul datorită tatălui său, care produce vinurile Via Sandu pe un teren de 22 de hectare în Drăgăşani, Vâlcea (de aici pleacă anual circa 50.000 de sticle).

    Dacă fratele său s-a concentrat pe dezvoltarea producţiei în Drăgăşani, el a  investit 10.000 de euro în dezvoltarea magazinului de vinuri, în zona Floreasca; ulterior a cheltuit încă 10.000 de euro pentru mutarea într-o nouă locaţie, în aceeaşi zonă (în investiţie nu sunt incluse stocurile de marfă). „E o zonă bună; când am deschis noi nu era chiar atât de în vogă ca acum, când a devenit mai cosmopolită”, descrie el evoluţia cartierului. A pornit cu o selecţie de vinuri deopotrivă autohtone şi de import (50-50%); în prezent au ajuns la 800 de etichete. Face el însuşi selecţia vinurilor împreună cu Lucian, angajat care a lucrat încă de la început în cadrul Ethic Wine. Preţurile pentru fiecare sticlă pornesc de la 20-30 de lei şi depăşesc 2.500 de lei, însă segmentul cel mai vândut este al vinurilor cu preţuri cuprinse între 40 şi 60 de lei. „Nu putem compara piaţa de acum cu cea din urmă cu 10 ani; principala diferenţă este a numărului mare de etichete de vinuri româneşti. În 2008, erau trei-patru producători de vinuri româneşti, acum sunt 40-50; nu vorbim despre cele ieftine.” În prezent, vinurile româneşti domină vânzările: 60% din încasări se datorează celor româneşti, iar 40% sunt de import. Investiţia în magazin a fost recuperată încă din primul an de activitate, iar de atunci afacerea a crescut constant, chiar şi pe timp de criză. „Criza a adus schimbări în ce priveşte genul de vinuri alese; nu s-au mai vândut cele foarte scumpe, dar s-au vândut. Dacă mai demult oamenii îşi cumpărau şase sticle cu 2 milioane; în criză îşi iau şase sticle, de 70 de lei.”

  • Gadget review: Walkmanul fără casetă – VIDEOREVIEW

    Apreciez versatilitatea produselor precum smartphone-ul cu care pot suna, naviga pe internet, fotografia, urmări clipuri video etc, dar îmi plac produsele specializate. Îmi plac camerele foto care doar fotografiază sau ceasurile care spun doar cât este ora, aşa că m-am entuziasmat când am avut ocazia să testez un player de muzică, Walkmanul NW A-25 de la Sony, iar ca experienţa muzicală să fie completă le-am asociat cu căştile Sony H.ear on.

    În prezent tot mai multe dintre uneltele, gadgeturile noastre, fac mai multe lucruri sau pot fi folosite în feluri diferite, indiferent că este vorba de tigăi, unelte de construit sau laptopuri. Însă există şi loc pentru produse care fac, extrem de bine, un singur lucru, aşa cum e cazul player-ului audio walkman.
    Un walkman în 2016? Da, dar acesta nu merge cu casetă, ci este digital şi capabil să redea sunetul la cea mai bună calitate (high-resolution audio).

    Piaţa pentru playere de muzică părea moartă odată cu creşterea popularităţii telefoanelor mobile inteligente; însă nu a fost chiar aşa şi unele firme încă scot pe piaţă produse mici capabile să redea sunete de calitate, apreciate de audiofili.
    Sony NW-A25H este ceva mai mare decât o cutie de chibrituri (109 x 44 x 9 mm), extrem de uşor (66 g) şi aproape nu se simte când este purtat în buzunar. Corpul este realizat din metal şi producătorul propune mai multe culori: negru, roz, roşu, albastru şi galben. Are un buton de volum pe lateral, un slot pentru card microSD şi un alt buton pentru a bloca aparatul, astfel încât să nu apeşi din greşeală un buton şi să schimbi melodia.

    Ecranul walkmanului este un display LCD de 2,2 inchi, cu o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ceea ce înseamnă că imaginile albumelor şi tranziţiile în meniu arată decent. Numai că ecranul nu este prietenos cu atingerile (adică nu este un display touch), ceea ce ar putea îndepărta unii doritori. Totuşi, pe mine nu m-a deranjat faptul că nu pot naviga cu ajutorul degetului; ecranul este destul de mic şi probabilitatea de a alege melodia greşită ar fi fost destul de mare. Navigarea se face cu ajutorul butoanelor, este destul de intuitivă şi n-ar trebui să pună probleme utilizatorilor.

    Produsul testat de mine a venit cu un spaţiu de stocare de 16 GB, dar Sony are şi o variantă cu 64 GB; este bine că spaţiul ambelor modele poate fi mărit printr-un card microSD. Autonomia bateriei este bună, producătorul susţine 30 de ore de redare de muzică high-resolution şi 50 de ore de muzică MP3. Practic, în testarea reală, walkmanul ţine lejer o săptămână, poate două, în funcţie de cât de mult este folosit şi cu ce căşti, iar încărcarea completă se face în circa patru ore. Bateria s-ar putea scurge mai repede dacă este activată funcţia de noise canceling, playerul fiind dotată cu această tehnologie. Face o treabă destul de bună la eliminarea zgomotului din fundal, însă nu oferă o izolare la fel de bună ca şi căştile audio premium. Cu căştile din dotare, pe stradă nu am putut sesiza o mare diferenţă între modul noise canceling şi fără, căştile intraauriculare oferind un sunet bun, însă sub cel oferit de căştile H.ear on, de exemplu. Cu acestea din urmă, pe stradă şi la metrou, cu sunetul dat spre maximum, abia mai auzeam ceva din zgomotul de fundal.

    Cred că deja mulţi se întreabă: „De ce aş cumpăra un walkman în 2016?”. Pe scurt, datorită calităţii audio. Playerul este capabil să redea diferite formate de sunet de înaltă calitate (FLAC, WAW, AAC etc.) şi mi-a plăcut ce am auzit. Am testat diferite melodii şi genuri muzicale, de la clasicele AC/DC sau Led Zeppelin până la cele mai recente melodii de la Childish Gambino sau alt-J. Am fost mulţumit de experienţă, mai ales alături de căştile H.ear on, care sunt uşoare, confortabile la purtat ore în şir şi au un design plăcut. Sunetul oferit de NW-A25H este clar, detaliat şi cu o textură plăcută, însă parcă-i lipseşte puterea. Nici cu volumul la maximum puterea redată nu a fost satisfăcătoare pentru mine. Căştile H.ear on sunt disponibile într-o gamă variată de culori îndrăzneţe din care sigur vei găsi ceva care să-ţi placă (roşu, galben, negru, roz etc.) şi – aşa cum aminteam – au un design premium, însă preţul nu este foarte mare. Au o sensibilitate de 103 dB /mW şi un răspuns în frecvenţă între 5 şi 60.000 Hz.

    Playerul este capabil să redea sunete în format FLAC (Free Lossless Audio Codec), adică un sunet necomprimat la calitate înaltă, dar şi MP3 – un format audio comprimat ce nu conţine atât de multe detalii audio precum un FLAC sau un WAV, cu menţiunea că şi formatele MP3 vin cu diferite niveluri de calitate (128 kbs, 192 kbs, 320 kbs).

    Tehnic, este clar că formatele comprimate sunt mai proaste din punct de vedere calitativ, dar cum se traduce în folosirea de zi cu zi? Acest lucru depinde de fiecare utilizator şi cât de fin îi este auzul. Pentru a testa diferenţele, am pus pe walkman mai multe versiuni ale unor melodii. În cazul unora am găsit diferenţele în redare, însă în cazul altora mi-a fost greu să mă decid; la altele, pur şi simplu am greşit.

    Am mers mai departe cu testul, provocând cunoştinţe şi prieteni să-şi dea cu părerea; rezultatele au fost surprinzătoare. Testul consta în ascultarea a şase melodii, fiecare cu trei variante (mp3 128 kbs, mp3 320 kbs şi FLAC) şi participantul trebuia să ghicească varianta FLAC. Am testat şapte persoane şi una singură a reuşit să nimerească mai mult de trei melodii (trebuie să menţionez că testul nu a fost unul extrem de riguros şi nu a fost făcut pe acelaşi echipament audio). Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea iubitorilor de muzică nu au echipamente scumpe pentru a sesiza diferenţe majore între formatele audio, înseamnă că formatul MP3 este destul de bun pentru oamenii obişnuiţi, dar şi faptul că pentru a recunoaşte un sunet de înaltă calitate ai nevoie de o educaţie muzicală, cum este valabil şi în cazul filmelor sau degustării de vin.

    În concluzie, perechea Sony NW-A25H + Sony H.ear on este bună, însă extrem de costisitoare. Dacă pentru căşti nu scoţi o avere din buzunar pentru ceea ce primeşti (500-600 de lei), pentru walkman trebuie să justifici suma de 1.200 de lei pentru varianta cu doar 16 GB. Sumă prea mare pentru România şi pentru ascultătorul obişnuit de muzică. Totuşi, dacă vrei să renunţi la telefon pentru muzică şi cauţi un produs mic şi portabil capabil să redea sunete de o calitate înaltă, Sony NW-A25H ar putea fi o soluţie potrivită.
     

  • Gadget Review: un laptop demn de numele său – VIDEOREVIEW

    În toamnă, la IFA Berlin, acer a prezentat cel mai subţire laptop din lume, mai subţire de 1 cm! Ei bine, eu nu am avut ocazia să testez acel produs, în schimb mi-am pus mâinile pe fratele ceva mai plinuţ, pe modelul entry level Acer Swift 3. Totuşi asta nu îl face un laptop prost; dimpotrivă, chiar aş putea spune că are un raport calitate/preţ foarte bun. Astfel, nu vei fi nevoit să dai mia de euro pentru un ultrabook portabil şi performant.

    Să începem de la exterior. Swift 3 are un look modern, glossy, care-ţi atrage privirea, mai ales modelul cu nuanţă aurie pe care l-am primit la test. Mie mi-a plăcut această variantă, mai ales datorită contrastului cu tastatura neagră. Însă pentru cei mai discreţi există şi varianta argintie. Swift 7 este mai subţire de un centimetru, dar nici Swift 3 nu e departe; are o grosime de doar 1,8 cm şi cântăreşte 1,5 kg. Un alt element de design pe care l-am găsit interesant este balamaua cu care e legat monitorul de tastatură şi care îi dă un look futuristic; însă, din păcate, este realizată din plastic. De asemenea, mi-a plăcut cadrul rotund din jurul camerei foto, însă am rămas dezamăgit de calitatea imaginii capturate de webcam.

    Şi la capitolul conectică laptopul stă destul de bine şi are un port HDMI, unul USB 3.0, altul 2.0 şi unul USB Tip-C, dar şi un slot pentru carduri SDHC şi jack pentru căşti; mă bucur că nu toţi producătorii mizează pe aceeaşi strategie ca şi Apple, care elimină tot mai multe porturi.

    Ecranul este de tip IPS şi ilustrează culori naturale, vibrante, la o rezoluţie Full HD; este plăcut ochilor şi are unghiuri de vizualizare bune. Astfel, Swift 3 este potrivit pentru muncă, dar şi pentru divertisment. Totuşi, un ecran mai luminos ar putea fi utilizat cu uşurinţă şi afară, în lumina soarelui.

    Swift 3 vine şi cu o tastatură iluminată, cu taste moi, uşor adâncite în mijloc, şi oferă o experienţă de scris extrem de plăcută. Iluminarea este bună, nici prea puternică, nici prea scăzută, şi poţi continua munca pe întuneric.

    Touchpadul este unul excelent, degetele alunecă cu uşurinţă; nu am avut probleme în utilizare, nu am simţit nevoia să apelez la un mouse pentru munca de zi cu zi şi nici nu a înregistrat gesturi când am mai atins cu podul palmei touchpadul.
    Modelul Acer Swift 3 testat de mine are în componenţă un procesor Intel Core i7 – 6500U de 2,5 GHz, 8 GB RAM, un SSD de 512 GB şi placă video încorporată de la Intel, HD 520. Însă în magazine vei găsi şi variante cu i3, i5, 4-8 GB RAM şi stocare de la 128 până la 512 GB SSD.

    Modelul cu i7 s-a descurcat foarte bine în utilizarea zilnică şi nu am observat încetiniri ale sistemului de-a lungul perioadei de testare. Poate rula şi câteva jocuri video care nu cer foarte multă memorie video şi am folosit cu succes programe de editare foto şi video. Însă nu la capacitate maximă. De exemplu, în Premiere Pro nu am putut edita video-urile FullHD redate la rezoluţie maximă în caseta de previzualizare, însă dacă scazi calitatea imaginii la jumătate poţi lucra fără probleme cu video, muzică şi text. Totul este fluid şi procesorul alături de SSD se descurcă foarte bine la multitasking; n-am întâmpinat nici probleme de supraîncălzire (laptopul s-a încins ceva mai tare doar când i-am dat mai mult de lucru cu un joc video).
    Sunetul este OK pentru o utilizare obişnuită, însă din cauză că boxele sunt amplasate în partea de jos a laptopului sunetul poate fi distorţionat. Sunetul este destul de tare, însă puţin cam ascuţit, metalic pentru gustul meu.

    Bateria este de tip Li-Ion, cu patru celule 48 Wh de 3220 mAh şi este destul de bună pentru un model entry level de ultrabook. Acer Swift 3 a dus fără probleme o zi de muncă (8 ore, cu pauze de inactivitate) cu luminozitate la 75%, conectat la Wi-Fi. Asta înseamnă browsing, editare texte, ascultare de muzică şi vizionarea câtorva clipuri video. La capătul opus, o sesiune de gaming la detalii scăzute, cu luminozitate maximă, goleşte bateria într-o oră. Cam două ore şi jumătate  sunt suficiente pentru o încărcare completă. Eficienţa variantei cu i7 mi-a plăcut şi mă duce cu gândul că modelele cu procesoare care consumă mai puţină energie (i3 sau i5) ar duce la o autonomie a bateriei sporită.

    Per total, Acer Swift 3 este un model entry level în lumea ultrabook-urilor ce are un raport calitate / preţ foarte bun. Îl recomand celor care sunt interesaţi de achiziţia unui laptop cu o construcţie premium, destul de puternic pentru activităţile zilnice, cu o baterie ce poate susţine o utilizare de 5-7 ore, în funcţie de activitate, reprezentând o alternativă bună pentru laptopuri precum Lenovo IdeaPad 500s sau HP ProBook 440.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Ecran – IPS, 14 inchi, 1.920×1.080 pixeli
    Procesor – dual-core Intel Core i7-6500U tactat la 2,5GHz, cu HyperThreading şi Turbo Boost până la 3,1GHz
    Placă grafică – Intel HD520
    Memorie RAM – 8 GB
    Stocare – SSD Lite-On de 512 GB
    Conectică – 1x USB 2.0, 1x USB 3.0, 1x USB Tip-C, 1x HDMI, 1 x audio, 1 x slot SDHC
    Dimensiuni – 341 x 236,6 x 17,95 mm
    Greutate – 1,5 Kg
    Sistem de operare – Windows 10 Home
    Baterie – Li-ion cu patru celule de 48 Wh, 3.220 mAh

  • De ce aceste bilete “gratuite” se vând cu 5000 de dolari

    Cererea foarte mare pentru biletele de participare la ultimul discurs în calitate de preşedinte a lui Barack Obama, care are loc marţi, în Chicago, a determinat câţiva speculanţi să vândă biletele limitate şi gratuite cu până la 5.000 de dolari pe eBay şi Craiglist, conform Daily Mail Online.

    Biletele, care s-au împărţit sâmbătă, au fost oferite pe principiul „primul venit, primul servit”, însă cererea a fost cu mult mai mare decât numărul acestora. Mii de oameni au aşteptat în cozi imense, la temperaturi sub 10 grade Celsius, pentru a pune mâna pe un bilete. Cu toate acestea, mulţi au plecat fără ele, motiv care i-a determinat pe speculanţi să-şi rotunjească veniturile. Aşadar, la o zi de la distriburie, acestea au fost puse la vânzare pe e eBay şi Craiglist pe sume cuprinse între 300 şi 5.000 de dolari.

    Steve Bernes, preşedintle Better Business Bureau din Chicago, a declarat că oamenii ar trebui să se ferească de cei care vând aceste bilete. „Nu poţi şti cine sunt. Nu e ca şi cum ai cumpăra o canapea de pe Craiglist, pe care o poţi vedea. Iar aceste bilete nu pot fi verificate”, a explicat Bernes. De asemenea, i-a atenţionat pe cei care vor participa la discursul preşedintelui să nu posteze fotografii cu biletul pe social media. Escrocii le pot duplica şi vinde, iar proprietarul de drept nu îl mai poate folosi, a mai spus acesta.

    „Nu ştii când mai întâlneşti un eveniment atât de mare şi spectaculos ca acesta, aşa că nu vreau să îl pierd pentru nimic”, spune Umar Ibrahim, un participant în vârstă de 28 de ani, care şi-a luat liber pentru a sta la coadă la bilet.

    Discursul de rămas – bun ţinut în public de Obama urmează o tradiţie implementată de George Washington, care în 1796 s-a adresat pentru ultima oară poporului american în calitate de preşedinte. 

  • Camera Auditorilor Financiari, amendată cu 182.000 de euro de Consiliul Concurenţei

    Consiliul Concurenţei a sancţionat Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) cu o amendă de 819.322 de lei (182.000 de euro) pentru restricţionarea concurenţei pe piaţa serviciilor de audit financiar.

    În urma investigaţiei finalizate la sfârşitul anului trecut, Consiliul Concurenţei a constatat că, sub pretextul stabilirii şi verificării respectării de către membrii săi a normelor de calitate, CAFR a stabilit un nivel al onorariului mediu orar şi un număr minim de ore aferente unei misiuni de audit, dublate de sancţiuni pentru nerespectarea lor. Printr-o astfel de intervenţie în piaţă, CAFR a indus în rândul membrilor un anumit nivel al onorariului, prejudiciind în final beneficiarii acestor servicii, care au plătit mai mult, se arată într-un comunicat al Autorităţii de Concurenţă.

    „Calitatea serviciilor de audit este foarte importantă şi de aceea, organizaţia profesională trebuie să se implice şi să verifice respectarea riguroasă a regulilor de etică profesională şi a standardelor tehnice de calitate, în funcţie de specificul şi complexitatea fiecărei lucrări de audit. Acest lucru trebuie să se realizeze, însă, fără niciun fel de raportare la un anumit nivel al preţului” a declarat Bogdan Chiriţou, preşedintele Consiliului Concurenţei.

    Pentru a încuraja concurenţa atât prin calitate, cât şi prin preţ, Consiliul Concurenţei a solicitat CAFR să identifice acele standarde minime de ordin tehnic care să asigure un nivel corespunzător de calitate. CAFR trebuie să transmită Autorităţii de Concurenţă proiectele de modificare a normelor, în sensul celor impuse, în vederea verificării conformităţii cu regulile de concurenţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce aceste bilete “gratuite” se vând cu 5000 de dolari

    Cererea foarte mare pentru biletele de participare la ultimul discurs în calitate de preşedinte a lui Barack Obama, care are loc marţi, în Chicago, a determinat câţiva speculanţi să vândă biletele limitate şi gratuite cu până la 5.000 de dolari pe eBay şi Craiglist, conform Daily Mail Online.

    Biletele, care s-au împărţit sâmbătă, au fost oferite pe principiul „primul venit, primul servit”, însă cererea a fost cu mult mai mare decât numărul acestora. Mii de oameni au aşteptat în cozi imense, la temperaturi sub 10 grade Celsius, pentru a pune mâna pe un bilete. Cu toate acestea, mulţi au plecat fără ele, motiv care i-a determinat pe speculanţi să-şi rotunjească veniturile. Aşadar, la o zi de la distriburie, acestea au fost puse la vânzare pe e eBay şi Craiglist pe sume cuprinse între 300 şi 5.000 de dolari.

    Steve Bernes, preşedintle Better Business Bureau din Chicago, a declarat că oamenii ar trebui să se ferească de cei care vând aceste bilete. „Nu poţi şti cine sunt. Nu e ca şi cum ai cumpăra o canapea de pe Craiglist, pe care o poţi vedea. Iar aceste bilete nu pot fi verificate”, a explicat Bernes. De asemenea, i-a atenţionat pe cei care vor participa la discursul preşedintelui să nu posteze fotografii cu biletul pe social media. Escrocii le pot duplica şi vinde, iar proprietarul de drept nu îl mai poate folosi, a mai spus acesta.

    „Nu ştii când mai întâlneşti un eveniment atât de mare şi spectaculos ca acesta, aşa că nu vreau să îl pierd pentru nimic”, spune Umar Ibrahim, un participant în vârstă de 28 de ani, care şi-a luat liber pentru a sta la coadă la bilet.

    Discursul de rămas – bun ţinut în public de Obama urmează o tradiţie implementată de George Washington, care în 1796 s-a adresat pentru ultima oară poporului american în calitate de preşedinte. 

  • Cea mai poluată ţară de pe glob. Valoarea de 100 este considerată nesănătoasă şi 300 este văzută ca fiind de-a dreptul periculoasă

    Nu doar Beijingul este învăluit în smog, ci jumătate din China este afectată de poluare. Este binecunoscut faptul că în China calitatea aerului nu este cea mai bună, iar pe 6 ianuarie în oraşul Daqing s-a înregistrat o valoare de 999 în indexul calităţii aerului, în condiţiile în care valoarea de 100 este considerată nesănătoasă şi 300 este văzută ca fiind de-a dreptul periculoasă.

    Oraşul de 200,000 de locuitori este recunoscut pentru numeroasele fabrici şi uzine din domeniul petrolului şi gazelor, iar valoarea uriaşă a fost înregistrată la ora 3 pm, apoi la 4pm a scăzut la 215. Această scădere nu a fost explicată.

    Smogul din China este mult mai rău iarna având în vedere că multe oraşe din nord utilizează cărbunele pentru a furniza căldură. Foarte multe oraşe din China au o valoare a calităţii aerului de peste 200 şi în 31 de oraşe a fost emis un cod roşu de poluare.

  • Cea mai poluată ţară de pe glob. Valoarea de 100 este considerată nesănătoasă şi 300 este văzută ca fiind de-a dreptul periculoasă

    Nu doar Beijingul este învăluit în smog, ci jumătate din China este afectată de poluare. Este binecunoscut faptul că în China calitatea aerului nu este cea mai bună, iar pe 6 ianuarie în oraşul Daqing s-a înregistrat o valoare de 999 în indexul calităţii aerului, în condiţiile în care valoarea de 100 este considerată nesănătoasă şi 300 este văzută ca fiind de-a dreptul periculoasă.

    Oraşul de 200,000 de locuitori este recunoscut pentru numeroasele fabrici şi uzine din domeniul petrolului şi gazelor, iar valoarea uriaşă a fost înregistrată la ora 3 pm, apoi la 4pm a scăzut la 215. Această scădere nu a fost explicată.

    Smogul din China este mult mai rău iarna având în vedere că multe oraşe din nord utilizează cărbunele pentru a furniza căldură. Foarte multe oraşe din China au o valoare a calităţii aerului de peste 200 şi în 31 de oraşe a fost emis un cod roşu de poluare.

  • Povestea tinerei care a inventat un nou tip de pantofi, apreciat de vedete precum Helen Mirren sau Pippa Middleton. Vezi câţi bani face din vânzarea lor

    Janet Leo, o tânără antreprenoare de 36 de ani din Marea Britanie, a transformat un impediment pe care îl întâlnea zilnic într-o afacere de 1 milion de lire sterline. Ea este fondatoarea încălţărilor pliabile Cocorose London, potrivite femeilor cu un stil de viaţă încărcat, care nu vor să facă rabat de la calitate în ceea ce priveşte stilul vestimentar, arată Daily Mail Online.

    Încălţămintea britanică Cocorose London a fost înfiinţată în anul 2007, pe vremea când Janet Leo avea doar 26 de ani. La momentul respectiv, tânăra antreprenoare era angajată full time ca New Product Development Manager şi făcea naveta până la locul de muncă, iar incorfontul resimţit în încălţările cu toc pe durata transportului i-a oferit ideea de business. S-a gândit că o pereche de încălţări elegante, dar confortabile, pe care le-ar putea schimba la birou cu tocuri şi le-ar transporta în geantă, ar fi perfecte pentru ea, dar şi pentru orice femeie din lume.

    „Naveta zilnică era o provocare fără sfârşit. Am fondat brandul cu unica misiune de a-mi face viaţa de zi cu zi mult mai uşoară”, declară antreprenoarea. Dar nu a fost simplu, mai spune aceasta, şi după aproape 100 de răspunsuri negative a primit şi unul pozitiv din partea unei fabrici. A lucrat în continuare ca angajată, având tot suportul şefilor săi în parcursul antreprenorial, dar şi al partenerului său, cu ajutorul căruia a crescut organic afacerea Cocorose London la 1 milion de dolari cifră de afaceri şi distribuţie în peste 30 de ţări. Încălţările se găsesc la preţuri cuprinse între 35 şi 110 lire sterline, fiind apreciate şi purtate de persoane publice precum Helen Mirren sau Pippa Middleton.

    „Este un privilegiu să fiu creatoarea pantofilor pliabili, o nouă categorie pe piaţa mondială de încălţăminte, şi voi continua să dezvolt acest segment”, declară femeia. Afacerea Cocorose London a fost premiată cu titlurile The Great Retail Revival, House of Fraser’s Overall Winner şi Most Innovatove Product. De asemenea, Janan Leo colaborează cu The Royal Ballet din 2012 şi este partener oficial al British Academy Film Awards (BAFTA) din 2010.

    Ea a mai fost selectată printre cei  patru antreprenori care l-au însoţit pe fostul ministru David Cameron într-o excursie la Milano Expo, ca reprezentat al afacerilor de succes din Marea Britanie. Recent, Janan Leo a fost finalistă la categoria Retail în competiţia Great British Entrepreneur Awards 2016.  

    Vorbind despre viitorul brandului, care îşi va celebra a zecea aniversare, fondatoarea a declarat: „Aceasta a fost o călătorie antreprenorială minunată pentru mine. Planul este de a continua să creştem cifra de afaceri, în timp ce nu vom pierde din vedere esenţa Cocorose London – pantofi frumoşi şi practici, care aduc o notă de lux în viaţa ocupată a clientelor noastre”. 

  • EXCLUSIV Aceleaşi produse, calitate diferită în Est faţă de Vest. Ce consumă românii şi ce spune Uniunea Europeană

    Studii mai vechi şi mai noi realizate de specialişti au indicat diferenţa de calitate a unor produse alimentare comercializate sub aceleaşi denumiri şi etichete în Est comparativ cu Vestul Europei. Mai mult chiar, deşi sunt mai slab calitative, consumatorii din Est plătesc mai mult pentru aceste produse decât cei din Vest.

    Mai mulţi europarlamentari au sesizat în timp Comisia Europeană pe această temă. „În cazul în care un produs este promovat ca fiind identic în mai multe state membre, dar, în acelaşi timp, în mod deliberat, acesta este slab calitativ în unele ţări din UE, acest lucru ar putea fi considerat o încălcare a Directivei 2005/29/CE şi, în consecinţă, practica trebuie interzisă de către autorităţile competente ale statelor membre. O modificare recentă a modului de implementare/aplicare a Directivei 2005/29/CE, face mai uşor pentru autorităţile statelor membre să urmărească astfel de cazuri”, au precizat, pentru MEDIAFAX, surse din cadrul Comisiei Europene.

    Aceleaşi surse au arătat că, în anumite sectoare, legislaţia orizontală în vigoare permite autorităţilor şi instanţelor naţionale să pună capăt practicilor comerciale respective, în cazul în care acestea sunt considerate înşelătoare pentru consumatori.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro