BusinessMagazin

Tag: apropiere

  • O companie chineză a dezvăluit o baterie revoluţionară. Se încarcă în doar 15 minute – VIDEO

    Vă puteţi imagina un viitor în care telefoanele, laptopurile sau tabletele noastre s-ar încărca în doar 15 minute? Ar putea fi mai apropiat decât ne-am imagina. Compania chineză Dongxu Optoelectronics a dezvălui o baterie numită G-King ce are o capacitate de 4,800mAh şi se poate încărca complet în doar 13-15 minute, informează Digital Trends.

    Reprezentanţii companiei au spus că bateria are 3500 de cicluri de utilizare, de şapte ori mai mult decât o baterie normală Li-Ion.

    Bateriile graphene-polimerice sunt de două ori mai uşoare ce cele litiu-ion, se încarcă mai redepede şi au o autonomie mai mare decât Li-Ion. Invenţia chinezilor ar putea revoluţiona şi industria automobile deoarece maşinile electrice ar deveni mult mai practice.

    graphene este un nanomaterial, descoperit încă în 2004, care este uşor, transparent, flexibil, dar foarte rezistent – de 200 de ori mai rezistent ca oţelul. Are o conductivitate termică mai bună ca cea a cuprului, iar în timpul procesului practic nu se încălzeşte.

     

  • Românii mănâncă mai des la restaurant decât polonezii

    Numărul românilor care preferă să mănânce la restaurant este cu 40% mai mare decât al polonezilor, potrivit unui studiu comparativ realizat de lanţul de restaurante de origine poloneză Gusto Dominium. Totodată, acelaşi studiu arată că românii îi depăşesc pe polonezi cu circa 10 procente în ce priveşte notele de plată achitate la restaurante.  

    Astfel, potrivit rezultatelor studiului, aproximativ 300 de persoane ajung zilnic în restaurantele Gusto Dominium din România, în timp ce traficul mediu zilnic din locaţiile din Polonia este de circa 200 persoane. Mai mult, şi notele de plată ale românilor sunt mai mari, bonul mediu în restaurantele de pe plan local fiind de 60 lei, în timp ce polonezii se situează în jurul valorii de 55 lei.

    De asemenea, 70% din totalul sortimentelor de pizza preparate în cadrul celor opt locaţii Gusto Dominium de pe plan local sunt servite în incinta restaurantelor, în timp ce doar 30% sunt livrate la domiciliul ori la biroul clienţilor. Pe de altă parte, în Polonia, doar 35% dintre clienţi preferă să iasă la restaurant, restul optând pentru delivery. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea de comandă, polonezii aleg, în proporţie de 70%, solicitările telefonice, deşi, spre deosebire de români, au la dispoziţie şi posibilitatea de a comanda online direct de la restaurant.

    „În ambele cazuri, pizza rămâne preparatul preferat, iar gustul dulce al mâncărurilor primează. În plus, remarcăm apetitul ambelor popoare pentru carne, doar 20% dintre preparatele comandate fiind vegane atât în România, cât şi în Polonia. De asemenea, pe lângă afinitatea pentru dulce, la români observăm şi o înclinaţie către mâncărurile picante, în timp ce polonezii optează des şi pentru sortimente culinare care conţin usturoi”, a declarat Lukasz Kuzniar, director de dezvoltare al Gusto Dominium România.

    În  ce priveşte cea mai aglomerată perioadă a zilei, în restaurantele din România, cel mai mare trafic se observă în intervalul prânzului, în timp ce locaţiile poloneze se bucură de mai mulţi clienţi după terminarea programului de lucru.Referitor la criteriile în funcţie de care clienţii aleg un restaurant, reprezentantul companiei explică faptul că, atât în cazul românilor, cât şi al polonezilor, cel mai important aspect este amplasarea spaţiului în apropierea unui centru de interes, fie acesta locul în care îşi desfăşoară activitatea, un complex comercial sau un spaţiu destinat divertismentului.

    La nivelul asemănărilor dintre cele două popoare, studiul Gusto Dominium arată că, în ambele cazuri, cel mai activ segment de clienţi este reprezentant de persoane cu vârste cuprinse între 25-50 ani, bărbaţi şi femei în egală măsură, care au un loc stabil de muncă şi obţin venituri medii spre mari. Dintre aceştia, bărbaţii sunt cei care oferă mai des bacşiş ospătarilor, valoarea acestuia reprezentând în ambele ţări circa 10-15% din totalul comenzii.

    „În acest sens, menţionăm că diferenţa dintre zlotul polonez şi leul românesc este infimă, de doar 0,02 lei. Astfel, deşi valoarea bacşişului este egală în cele două cazuri analizate, românii ajung totuşi să scoată mai mulţi bani din buzunare, întrucât şi notele lor de plată sunt mai mari, comparativ cu ale polonezilor. Singura diferenţă se remarcă la nivel de TVA, însă conform legislaţiei în vigoare, România s-a apropiat de Polonia”, a completat  Lukasz Kuzniar.

    Reţeaua de restaurante Gusto Dominium a fost lansată pe piaţa locală în 2007. Reţeaua cuprinde, în acest moment, opt locaţii în Bucureşti şi una în Ploieşti. Compania este parte a grupului Gusto Dominium din Polonia, business ce a fost înfiinţat în 1993 şi deţine 70 de restaurante pe piaţa poloneză. Grupul a raportat anul trecut afaceri de 16,4 milioane de euro, din care două milioane de euro au fost realizate în România.

     

  • Românii mănâncă mai des la restaurant decât polonezii

    Numărul românilor care preferă să mănânce la restaurant este cu 40% mai mare decât al polonezilor, potrivit unui studiu comparativ realizat de lanţul de restaurante de origine poloneză Gusto Dominium. Totodată, acelaşi studiu arată că românii îi depăşesc pe polonezi cu circa 10 procente în ce priveşte notele de plată achitate la restaurante.  

    Astfel, potrivit rezultatelor studiului, aproximativ 300 de persoane ajung zilnic în restaurantele Gusto Dominium din România, în timp ce traficul mediu zilnic din locaţiile din Polonia este de circa 200 persoane. Mai mult, şi notele de plată ale românilor sunt mai mari, bonul mediu în restaurantele de pe plan local fiind de 60 lei, în timp ce polonezii se situează în jurul valorii de 55 lei.

    De asemenea, 70% din totalul sortimentelor de pizza preparate în cadrul celor opt locaţii Gusto Dominium de pe plan local sunt servite în incinta restaurantelor, în timp ce doar 30% sunt livrate la domiciliul ori la biroul clienţilor. Pe de altă parte, în Polonia, doar 35% dintre clienţi preferă să iasă la restaurant, restul optând pentru delivery. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea de comandă, polonezii aleg, în proporţie de 70%, solicitările telefonice, deşi, spre deosebire de români, au la dispoziţie şi posibilitatea de a comanda online direct de la restaurant.

    „În ambele cazuri, pizza rămâne preparatul preferat, iar gustul dulce al mâncărurilor primează. În plus, remarcăm apetitul ambelor popoare pentru carne, doar 20% dintre preparatele comandate fiind vegane atât în România, cât şi în Polonia. De asemenea, pe lângă afinitatea pentru dulce, la români observăm şi o înclinaţie către mâncărurile picante, în timp ce polonezii optează des şi pentru sortimente culinare care conţin usturoi”, a declarat Lukasz Kuzniar, director de dezvoltare al Gusto Dominium România.

    În  ce priveşte cea mai aglomerată perioadă a zilei, în restaurantele din România, cel mai mare trafic se observă în intervalul prânzului, în timp ce locaţiile poloneze se bucură de mai mulţi clienţi după terminarea programului de lucru.Referitor la criteriile în funcţie de care clienţii aleg un restaurant, reprezentantul companiei explică faptul că, atât în cazul românilor, cât şi al polonezilor, cel mai important aspect este amplasarea spaţiului în apropierea unui centru de interes, fie acesta locul în care îşi desfăşoară activitatea, un complex comercial sau un spaţiu destinat divertismentului.

    La nivelul asemănărilor dintre cele două popoare, studiul Gusto Dominium arată că, în ambele cazuri, cel mai activ segment de clienţi este reprezentant de persoane cu vârste cuprinse între 25-50 ani, bărbaţi şi femei în egală măsură, care au un loc stabil de muncă şi obţin venituri medii spre mari. Dintre aceştia, bărbaţii sunt cei care oferă mai des bacşiş ospătarilor, valoarea acestuia reprezentând în ambele ţări circa 10-15% din totalul comenzii.

    „În acest sens, menţionăm că diferenţa dintre zlotul polonez şi leul românesc este infimă, de doar 0,02 lei. Astfel, deşi valoarea bacşişului este egală în cele două cazuri analizate, românii ajung totuşi să scoată mai mulţi bani din buzunare, întrucât şi notele lor de plată sunt mai mari, comparativ cu ale polonezilor. Singura diferenţă se remarcă la nivel de TVA, însă conform legislaţiei în vigoare, România s-a apropiat de Polonia”, a completat  Lukasz Kuzniar.

    Reţeaua de restaurante Gusto Dominium a fost lansată pe piaţa locală în 2007. Reţeaua cuprinde, în acest moment, opt locaţii în Bucureşti şi una în Ploieşti. Compania este parte a grupului Gusto Dominium din Polonia, business ce a fost înfiinţat în 1993 şi deţine 70 de restaurante pe piaţa poloneză. Grupul a raportat anul trecut afaceri de 16,4 milioane de euro, din care două milioane de euro au fost realizate în România.

     

  • Operatorul aerian care introduce o nouă clasă de zbor. ”Mai rău decât orice altă opţiune low-cost”

    În timp ce candidaţii pentru cursa prezidenţială se pregătesc de alegerile ce se apropie în Statele Unite ale Americii, operatorii liniilor aeriene tradiţionale sunt concentrate pe segmentarea clienţilor în mai multe clase de zbor. Dacă până recent, acestea erau împărţite între clasa economy (şi premium economy în cazul unor operatori aerieni), business şi first class, de la începutul anului, operatorul aerian Delta Airlines a introdus şi ”ultima clasă” sau ”basic economy”, potrivit The Economist.  

    Liniile aeriene s-au bucurat de-a lungul timpului de proftabilitate ridicată prin investiţii în clasele business şi întâi, în acelaşi timp în care au scăzut calitatea experienţei de zbor a pasagerilor de la clasele economy. Analiştii The Economist spun că, de puţin timp, au descoperit că şi clasa economy poate fi divizată, iar apoi divizată din nou.

    Mai întâi, operatorii aerieni din Statele Unite ale Americii au creat premium economy, care îi taxează suplimentar pe pasagerii ce îşi doresc spaţiu suficient pentru picioare, spre exemplu. The Economist descrie apariţia unei noi clase de zbor, aflată sub standardul economy. Se numeşte ”basic economy”  (cunoscută unora drept ”last class”, ultima clasă). Eliminarea upgrade-urilor pentru anumiţi pasageri reduce costurile administrative, iar forţarea unor pasageri să stea pe locurile pe care nu le vrea nimeneni ar putea să reducă riscul ca acestea să rămână neocupate. 

    Specialiştii internaţionali suspectează însă un alt motiv pentru lansarea acestei opţiuni de zbor: Delta şi rivalii companiei transformă basic economy într-un mod suficient de neplăcut de călătorie încât să îi determine pe pasageri să plătească suplimentar pentru a face un upgrade înspre standard economy.

    Noua clasă a fost discutată intens în publicaţiile americane. Time a numit-o ”mai rău decât orice altă opţiune low-cost a unui operator aerian”, Forbes a avertizat pasagerii că în curând ”vor plânce din cauza acestei situaţii”

    Specialiştii The Economist spun despre ”ultima clasă” că este varianta de zbor prin care se renunţă la ultimele puţine aspecte ce ţin de confortoul pasagerilor de la clasa economy. Cel mai mare sacrificiu este legat de pierderea abilităţii de a rezerva un loc la momentul achiziţionării unui bilet de avion – astfel că dacă pasagerii călătoresc cu prietenii sau familia, nu vor avea parte de ”luxul” de a călători împreună cu aceştia, la fel ca în cazul unor companii low-cost. Clienţii basic economy renunţă de asemenea la dreptul lor de a-şi face upgrade la locuri şi de a-şi schimba sau anula rezervările la mai mult de 24 de ore după booking.

    De ce operatorii aerieni cu tradiţie se mulează pe caracteristici ale operatorilor low-cost, care au cele mai mari rate de nesatisfacţie şi plângeri? Fiindcă acestor operatori aerieni le merge extrem de bine, potrivit The Economist. Pasagerii au arătat astfel că sunt dispuşi să suporte tot felul de neplăceri şi inconvenienţe de dragul unui preţ mai mic. Operatorii aerieni tradiţionali ai Statelor Unite ale Americii oferă astfel pasagerilor ceea ce îşi doresc, iar operatorii europeni par să urmeze şi ei aceste trenduri.

     

  • Bilanţul victimelor atacului de la Istanbul a ajuns la 36 de morţi şi circa 150 de răniţi – oficiali

    Cel puţin 36 de persoane au murit şi aproximativ 150 au fost rănite în atentatul comis marţi seară în incinta Aeroportului internaţional din Istanbul, au anunţat oficiali turci, citaţi de Reuters şi CNN.

    Un atacator a deschis focul la terminalul de plecări cu o armă automată. Apoi toţi trei s-au aruncat în aer la şi în apropiere de terminalul de sosiri un etaj mai jos, potrivit unor oficiali şi martori.

    Surse din cadrul Poliţiei turce au afirmat, sub protecţia anonimatului, că reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic a comis atentatul de la Aeroportul internaţional din Istanbul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea Cramei la Salina

    Viţa de vie care exista deja în podgorie a fost defrişată, au fost efectuate analize de sol, iar terenul a fost adus la un nivel optim pentru plantare. O nouă viţă de vie s-a născut pe dealurile însorite ale Turzii, iar astfel a început revigorarea unei zone cu un potenţial pentru turismul viticol. Investiţia totală în proiectul depăşeşte 4 milioane de euro, iar bugetele cheltuite pâna acum au vizat plantaţia cu viţă de vie, o cramă, un restaurant, o pensiune, dar şi o herghelie de cai.

    „Am găsit în zona Durgăului, în apropiere de salina din Turda, o vie veche, atestată de la venirea romanilor în Dacia, care se afla în administrarea Staţiunii de Cercetare Turda, cu care suntem asociaţi. Ei au avut administrarea terenului la momentul demarării proiectului, iar pentru derularea investiţiei am colaborat cu consultanţi români, francezi şi austrieci“, îşi aminteşte Claudiu Sugar, unul dintre proprietarii podgoriei.

    Proiectul La Salina a fost demarat în anul 2011, odată cu analiza solului şi condiţiilor climatice, scrierea unui proiect de replantare, pregătirea terenului, urmând apoi plantarea efectivă a viţelor de vie, aduse de la două pepiniere din Franţa.
    În 2013 a fost instalat sistemul de susţinere şi a fost tăiată via, iar în anul următor au fost plantate nouă hectare cu vlăstari de vie aduşi din Austria; în acelaşi an a fost culeasă prima recoltă, de pe o suprafaţă de 20 de hectare, producţia fiind de 47.000 de sticle. Tot în 2014, antreprenorii clujeni au deschis restaurantul Sarea-n Bucate, căruia anul trecut i s-a adăugat pensiunea cu acelaşi nume (cu 13 camere, 40 de locuri de cazare), crama La Salina şi a fost lansat centrul de echitaţie Salina Equines.

    În prezent, suprafaţa totală a plantaţiei este de 70 de hectare, din care aproximativ 32 de hectare sunt cultivate cu vie care a ajuns la rod, cu soiurile Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Noir, Muscat Ottonel şi Riesling de Rin. Alte 9 hectare vor intra pe rod în doi ani, aceste suprafeţe fiind cultivate cu Fetească Neagră, Cabernet Sauvinon şi Neuburger. Antreprenorul clujean crede că este o alegere curajoasă şi bine calculată şi oferă argumente: podgoria se află la altitudine mai mare de 450 de metri, este orientată către sud şi influenţa Arieşului face ca în zonă temperatura medie anuală să fie puţin mai ridicată decât în împrejurimi.

    „În trecut, tot viţă de vie a fost plantată pe Dealurile Durgăului, cu Fetească Regală, Fetească Albă, Traminer, adică soiuri de tradiţie pentru centrul viticol Blaj, de care aparţine Turda. În mod surprinzător, apropierea de salină nu influenţează solul, care este format din cernoziomuri cu intruziuni de calcar“, afirmă Claudiu Sugar.

    Antreprenorul clujean spune că lucrul la vie nu se opreşte niciodată, iar pentru a se obţine un vin bun, via trebuie trecută prin mai multe etape. Fluxul tehnologic pentru obţinerea băuturii lui Bachus începe cu stabilirea momentului optim de recoltare, iar apoi începe lungul drum al strugurilor către sticlă, care porneşte de la cules, iar apoi urmează recepţia cantitativă şi calitativă, zdrobitul şi scoaterea boabelor de pe chiorchini, presarea boabelor, fermentarea în tancuri, tragerea vinului de pe drojdie, filtrarea şi îmbutelierea.

    „Calitatea vinului este pregătită încă din vie, unde strugurii sunt îngrijiţi şi culeşi manual. În lădiţe, cu o capacitate de 20 kg, nu ajung decât strugurii cei mai buni“, continuă Sugar povestea. În prezent, capacitatea de producţie, respectiv stocare, este de 140.000 de litri, reprezentată prin tancuri de inox şi butoaie din lemn de stejar. Tancurile de inox sunt dotate cu un sistem de răcire controlat, iar în timpul fermentaţiei alcolice temperatura nu depăşeşte 17-18 grade Celsius; după acest proces vinul este păstrat la 10-11 grade Celsius. După îmbuteliere, sticlele sunt aşezate orizontal în boxpaleţi metalici, astfel încât dopul să fie în contact permanent cu vinul, şi sunt depozitate în camere cu temperatura controlată, între 10-12 grade şi umiditatea peste 70%. Vinul este comercializat ulterior în retail şi horeca, preţul unei butelii ajungând la 7 euro.

     

  • Acest elefant a cerut singur ajutorul oamenilor după ce a fost împuşcat de braconieri

    Un elefant mascul, acum cunoscut sub numele de ”Ben”, a ajuns să ceară ajutorul oamenilor după ce a fost rănit de braconieri.

    Elefantul suferea şi avea o rană infectată pe umăr. El a fost observat şchiopătând în apropierea caselor celor angajaţi la Bumi Hills Safari Lodge, în Zimbabwe. Animalul a urcat un deal până a ajuns aproape de casele personalului, aparent, să caute ajutor şi un loc pentru refugiu.

    Vezi aici ce s-a întâmplat după ce elefantul a cerut ajutor oamenilor! ”Sunt mult mai deştepţi decât suntem obişnuiţi să credem” – FOTO

  • Alertă cu bombă la o clădire de birouri din Capitală

    Alertă cu bombă joi la o clădire de birouri din apropierea staţiei de metrou Aurel Vlaicu, mai multe echipaje ale Poliţiei Bucureşti intervenind la faţa locului.

    La ora 13.55 la numărul de urgenţă 112 a fost anunţată existenţa unui dispozitiv exploziv în incinta unei clădiri de birouri din Sectorul 1 al Capitalei, în apropierea staţiei de metrou Aurel Vlaicu, anunţă Poliţia Capitalei.

    La faţa locului a ajuns Serviciul pirotehnic al Poliţiei Române, clădirea fiind evacuată, precizează poliţiştii.

    Potrivit sursei citate, în zonă se circulă îngreunat. Serviciul Român de Informaţii precizează că instituţia nu a fost sesizată până la momentul transmiterii ştirii.

  • Alertă cu bombă la o clădire de birouri din Capitală

    Alertă cu bombă joi la o clădire de birouri din apropierea staţiei de metrou Aurel Vlaicu, mai multe echipaje ale Poliţiei Bucureşti intervenind la faţa locului.

    La ora 13.55 la numărul de urgenţă 112 a fost anunţată existenţa unui dispozitiv exploziv în incinta unei clădiri de birouri din Sectorul 1 al Capitalei, în apropierea staţiei de metrou Aurel Vlaicu, anunţă Poliţia Capitalei.

    La faţa locului a ajuns Serviciul pirotehnic al Poliţiei Române, clădirea fiind evacuată, precizează poliţiştii.

    Potrivit sursei citate, în zonă se circulă îngreunat. Serviciul Român de Informaţii precizează că instituţia nu a fost sesizată până la momentul transmiterii ştirii.

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info