BusinessMagazin

Tag: apropiere

  • Dacă iadul ar fi oamenii din jurul tău, Bulgaria ar fi paradisul

    În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.

    Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.

    Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.

    Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

    Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

    Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.


    Partea cu rusa este de înţeles. Bătrânul Jivkov a fost loial URSS-ului până la moartea imperiului, iar rusa a fost predată intens în şcoli. Tablouri cu fostul dictator încă mai pot fi văzute în cârciumile cu stil. Iar partea cu germano-spaniolo-italiano-olandeza spune totul despre prezentul şi viitorul  Bulgariei.

    Bulgaria a pierdut o cincime din populaţie din 1990 încoace. Oamenii, mai ales tinerii, au plecat din ţară, alungaţi de sărăcie, pentru a găsi un trai mai bun în alte colţuri ale Europei. Aderarea la Uniunea Europeană, unde forţa de muncă se mişcă liberă, a accelerat depopularea.

    ONU estimează că populaţia Bulgariei se va reduce de la 7,2 milioane de persoane, cât sunt în prezent, la 5,2 milioane până în 2050, ceea ce face ca Bulgaria să fie naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Catastrofa demografică este concentrată în zona rurală. Oraşele mici se micşorează cam cu 2.000 de persoane în fiecare an. Sunt sate care n-au mai văzut un nou-născut de două decenii. Un mit local spune că mai mulţi bulgari trăiesc în afara ţării decât în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE. 

    Bulgaria a „donat” forţă de muncă în valoare de 40 de miliarde de leva Uniunii Europene, a calculat profesorul Boian Durankev. Comentariile sale au fost publicate de Novinite. O leva face cam o jumătate de euro. Leva este ancorată de moneda unică europeană încă de la introducerea acesteia, în 1999, pentru evitarea colapsurilor valutare, iar Bulgaria este un exemplu de cumpătare bugetară.

    Are şi ratinguri bune, superioare celor ale României. Însă acest lucru nu le este de folos oamenilor. Profesorul a precizat că ţările importante din Uniune sunt interesate să extragă personal din Bulgaria, dar şi din România şi celelalte ţări est-europene. El a explicat că este necesar ca ţările în cauză să solicite despăgubiri de la UE, iar cu aceşti bani să se creeze condiţiile care să-i încurajeze pe oameni să rămână să muncească în propriile ţări.

    „Aceasta ar însemna investiţii mult mai mari din fonduri europene în aceste economii. În al doilea rând, ar trebui un al 13-lea salariu sau o a 13-a pensie pentru toată lumea şi, de asemenea, o ridicare mult mai accelerată a salariului minim şi, treptat, a salariului mediu. Nu este nimic rău în a avea un salariu minim european comun“, apreciază profesorul Boian Durankev.

    Însă, după cum spunea Cicero, „Ubi bene, ibi patria”, unde-i bine, acolo este patria. Lipsa banilor este doar un element al ecuaţiei catastrofei demografice bulgare. Bulgaria este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte ţări din UE, iar corupţia înrădăcinată adânc în societate şi devenită un mod de viaţă denotă un deficit de civilizaţie. Suspiciunea faţă de străini este un simptom al acestui deficit de civilizaţie.

    Guvernul de la Sofia nu ţine o evidenţă strictă a celor care pleacă să muncească în străinătate, însă unii ecomomişti, printre care Ţvetan Davidkov, estimează că cel puţin 60.000 de bulgari îşi părăsesc ţara în fiecare an. Şi chiar şi această estimare s-ar putea să fie optimistă, având în vedere că doar Germania, cea mai mare economie europeană, a primit în 2017 circa 30.000 de noi rezidenţi bulgari. Acolo, în 2006, anul de dinaintea intrării Bulgariei în UE, au venit doar 8.000 de bulgari. În anul următor, numărul a sărit la 20.000. O localitate întreagă s-a mutat în Germania.

    „Prognozele privind populaţia nu sunt optimiste, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi”, spune pentru BBC Davidkov, profesor la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Sofia. Hemoragia de talente, continuă el, afectează toate sectoarele economiei deoarece majoritatea bulgarilor, de la doctori la muncitori în construcţii, cred că afară îi aşteaptă oportunităţi mai bune.

    Şi alte ţări est-europene suferă de o astfel de hemoragie de capital uman, inclusiv România. Însă în Bulgaria boala este deja cronică. Periferiile oraşelor mai mari sau mai mici din România se extind, apar cartiere noi, se construieşte, iar acest boom alimentează o întreagă industrie. Tineri care au plecat să lucreze în străinătate se întorc şi îşi fac familii, îşi cheltuiesc banii pe locuinţe şi maşini. În Bulgaria, odată ieşit din oraşe te întâmpină deşertul uman.

    Veliko Tîrnovo este un bun exemplu. Este un oraş istoric, frumos, plin de viaţă şi de oameni, înconjurat de frumuseţi naturale deosebite. Drumurile care ies din oraş sunt bune, dar nu duc nicăieri. Satele pustii te întâmpină de la nici 5 kilometri de ieşiri. Există şi câteva oaze de viaţă rurală în regiune: canionul şi satul Emen, frumosul sat tradiţional Bojenţite sau canionul şi cascada de la Hotniţa. Deşi ruina este încă prezentă, muzica pulsează, miroase a mâncare, maşini şi motoare urlă turate, iar copiii se aleargă şi râd. Dar mulţi dintre ei sunt români. Înjurăturile tradiţionale ale părinţilor îi dau de gol. Liniştea şi dezolarea Bulgariei rurale au farmecul lor.

    Sunt chiar atrăgătoare pentru unii. La intarea în Gorsko Kalugerovo (sau la ieşire), un scoţian şi-a instalat într-o gospodărie locală o minibrutărie, cu pâini şi pâinişoare şi prăjituri de tot felul făcute de el. Serveşte clienţilor mâncare caldă doar duminica, în rest stă pe terasa luată în primire de vreo 15 pisici la discuţii cu clienţii şi trecătorii. Oamenii îl ştiu şi-i apreciază produsele.

    Vestea locului s-a dus din vorbă în vorbă. Străinii vin şi opresc, cumpără şi discută înconjuraţi de pisici, încântaţi că engleza lor poate fi înţeleasă de cineva. Vin şi bulgari. Coşurile cu produse se golesc rapid, însă scoţianul se ţine de principiul lui, de a nu găti în fiecare zi. Banii astfel obţinuţi îi ajung să-şi plătească taxele şi să-şi hrănească pisicile.

  • 21.500 de metri pătraţi pentru online

    Fondat în 1991 sub numele Mistral, grupul LPP, din care fac parte brandurile de retail Reserved, Cropp, House, Mohito şi Sinsay, a intrat pe piaţa locală în urmă cu 12 ani, în 2007.

    În 2018, filiala locală a companiei a încheiat anul cu vânzări de 275,9 milioane de lei, la nivel de grup înregistrând un total de aproximativ 8,05 mld. zloţi (1 zlot = 1 leu).

    „Astăzi, la mai bine de cinci ani de la preluarea conducerii companiei, împreună cu echipa pe care o conduc am reuşit să aducem pe piaţă şi celelalte trei branduri din portofoliul LPP şi să ajungem la un număr de 51 de magazine şi peste 750 de angajaţi, precum şi o cifră de afaceri de 276 milioane de lei la finalul anului 2018”, descrie Alina Bistreanu, country manager al LPP România, rezultatele recente ale companiei pe care o conduce. Alina Bistreanu a preluat conducerea companiei în martie 2014, când grupul LPP comercializa în România două branduri (Reserved şi Cropp) şi deţinea cinci magazine proprii, colaborând de asemenea în sistem de franciză. Absolventă de studii economice, ea şi-a început cariera la vârsta de 19 ani, încă din primul an de facultate. Din 2008 şi până în prezent a ocupat mai multe poziţii de management în cadrul unor companii din domeniul modei, avansând gradual până la poziţia deţinută astăzi.

    Pe plan internaţional, LPP are o echipă de peste 25.000 de angajaţi. La nivel mondial compania prezentă în 24 de ţări deţine peste 1.700 de magazine, iar în plan local are un număr de 51 de unităţi, fiecare dintre cele cinci branduri fiind operat şi în online.

    În prezent, la nivel de grup, Reserved – brandul-fanion al companiei – acoperă aproape 45% din vânzări, urmat de Cropp, cu un procent de 14%, House (11%), Mohito (10%), Sinsay (10%) şi vânzările din online, cu un procent de 9%. Compania deţine un total de 120.800 de metri pătraţi de spaţii logistice destinate comerţului online în patru ţări: Gdansk, Polonia (20.000 mp), Cracovia, Polonia (46.000 mp), Moscova, Rusia (8.300 mp), Bucureşti (21.500 mp) şi Bratislava, Slovacia (25.000 mp). În Europa, grupul LPP are sedii administrative în Gdansk, Cracovia şi Varşovia, iar în Asia, în Bangladesh şi Shanghai.

    Anul trecut, în România aproximativ 1,5 milioane de clienţi au achiziţionat produse comercializate sub brandurile LPP, bonul mediu ridicându-se le aproximativ 190 lei. „Preţul diferă în funcţie de brand şi categoria de produs şi poate porni de la câţiva lei până la câteva sute de lei”, explică Alina Bistreanu, country manager al LPP România.

    La finalul primului semestru al anului, LPP România se poziţiona în top 5 al ţărilor cu cea mai bună performanţă din întreg grupul LPP, cu o cotă de aproximativ 4% din totalul cifrei de afaceri a grupului. Brandurile LPP sunt prezente în 13 oraşe din România – Bucureşti, Braşov, Bacău, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare şi Timişoara. „Iar începând cu 2015, anul de lansare a magazinelor noastre online, produsele brandurilor noastre pot fi livrate pe întreg teritoriul României”, adaugă Bistreanu. „Targetul nostru este să ajungem cât mai aproape de consumatorii noştri, de aceea suntem interesaţi să extindem lanţul nostru de magazine către toate regiunile din România, inclusiv în oraşele de dimensiuni medii şi mici”, adaugă ea. Din punctul de vedere al vânzărilor, magazinele din Bucureşti şi Cluj sunt cele mai performante.

    Investiţia necesară deschiderii unui magazin fizic este determinată de mai mulţi factori, explică Bistreanu, aşa cum ar fi brandul, suprafaţa magazinului sau tipul de magazin. Costul pe metrul pătrat, exceptând valoarea stocului, poate ajunge şi la peste 1.000 de euro.

    Reprezentanţii companiei spun că ideea de a deschide în România un depozit destinat magazinelor online le-a venit în 2017. După vizite în nouă centre de logistică şi discuţii cu patru firme de curierat locale, patru brokeri imobiliari şi patru dezvoltatori, au încheiat parteneriate cu companiile Colliers International (brokeraj), WDP Developer, compania care a asigurat construirea unităţii logistice, Fan Curier (livrare), Kabar (infrastructură) şi Quehenberger logistics (partener de logistică). Noua unitate din Ştefăneştii de Jos a devenit operaţională la sfârşitul lunii iulie; la o lună de la inaugurare, vânzările în online au crescut cu 123%, iar în luna septembrie acestea au înregistrat o creştere de 100%. La sfârşitul lunii trecute, stocul din noua unitate logistică număra 400.000 de unităţi.

    În momentul de faţă în depozitul din apropierea Capitalei lucrează 137 de persoane, dar pe viitor, în perioada de maximă activitate, unitatea va funcţiona cu circa 300 de angajaţi. Peste scurt timp, aceasta va aproviziona şi magazinele fizice din România, urmând ca în viitor să se acopere livrările şi pentru Bulgaria şi Serbia, state în care compania plănuieşte să se extindă în online.

    Reprezentanţii LPP spun că pentru o activitate optimă a logisticii comerţului online este nevoie de doi factori: un plan bun de producţie – care poate fi atins prin alegerea resursei umane adecvate, o cantitate suficientă de echipamente, o capacitate tehnică la nivel maxim şi consumabile suficiente – şi un dialog deschis cu clienţii – de pildă, înştiinţarea acestora în prealabil că ar putea exista întârzieri în livrarea coletelor lor.

    Decizia clienţilor de a cumpăra prin canale online este influenţată, spun reprezentanţii LPP, de următorii factori: preţuri atractive, costuri mici de livrare, experienţe pozitive, timp scurt de livrare, promoţii şi oferte speciale, un sistem simplu de comandă şi metode variate de livrare. Aceştia se aşteaptă ca la sfârşitul acestui an vânzările din online să crească cu 60% faţă de anul precedent, până la 1 miliard de lei.

    Impulsionaţi de creşterile din mediul online, reprezentanţii LPP plănuiesc ca în perioada următoare să deschidă platforme de e-commerce în toate statele din Uniunea Europeană, în prezent compania fiind prezentă în online pe 12 pieţe; până la sfârşitul acestui an, urmează extinderea în online în alte 14 ţări.

    Pe zona de e-commerce, clienţii din Bucureşti aduc în jur de 30% din vânzările totale. „Aşteptările sunt ca anul acesta să se atingă 30 de milioane de unităţi vândute la nivel de grup”, explică Sylwester Dmytriwski, e-commerce fulfillment general manager în cadrul grupului LPP. „Dacă vorbim de comenzile din România comparativ cu ce vindem în celelalte pieţe, piaţa locală ar acoperi cam 10% – 3 milioane de unităţi. La nivel global, ne place să spunem că ne situăm în rândul celor mai mari jucători, adică Inditex şi H&M. Dar ne comparăm de asemenea şi cu Zalando sau Asos. În ceea ce priveşte comerţul online ne apropiem de acestea din urmă, dar ne focusăm totodată şi pe magazine fizice. Dacă vorbim de venituri, ne apropiem de aceşti jucători.”

    Cea mai mare provocare cu care grupul s-a confruntat pe piaţa locală este aceeaşi pe care au întâmpinat-o şi în Polonia: lipsa forţei de muncă. „Acesta este de altfel un motiv pentru care intenţionăm să automatizăm centrele logistice, atât aici, cât şi în alte state. Devine problematic în momentul în care trebuie să aduci angajaţi de la peste 50 de kilometri distanţă. Când ai nevoie de câteva sute de oameni într-un loc e greu să-i aduci de la o asemenea distanţă. Aşa că, dacă vrei să menţii o echipă stabilă, trebuie să automatizezi”, subliniază managerul de e-commerce al LPP.

    „În Polonia, afacerile merg destul de bine, mai ales pe zona de distribuţie: în 99% din cazuri, cei care comandă azi până la orele 18:00 vor avea produsele mâine. În cazul României, livrarea se face în două zile lucrătoare, însă pentru Bucureşti, ţinta noastră este livrarea produselor în ziua următoare”, spune Sylwester Dmytriwski, explicând beneficiile aduse de noua unitate de la Ştefăneştii de Jos.

    Ca grup, ţinta este ca 20% din vânzări să vină prin canale online până în 2021, de aici şi investiţiile în infrastructură. „România este un bun exemplu, pentru că aici am atins deja ţinta de 20% prin online”, subliniază Piotr Dopierala, director de logistică al grupului LPP. „De ce începem implementarea acestei strategii în România? Pentru că aici avem o foarte bună organizare, un business stabil, creştem atât ca număr de magazine fizice, cât şi din punctul de vedere al vânzărilor online.” Prin urmare, spune el, investiţia în noul centru logistic a fost justificată.

    „Suntem conştienţi că e o piaţă dificilă, vedem toate falimentele, dar avem o strategie bună pentru a continua pe plan local. Suntem încrezători şi că avem produse de calitate – sunt peste 750 de oameni care lucrează la colecţii. Este important că putem să urmăm tendinţele pieţei, să oferim clienţilor ceea ce aşteaptă de la noi. În al doilea rând, putem să oferim servicii de calitate clienţilor noştri; pentru multe companii, aceasta e o parte dificilă, încearcă încă să supravieţuiască cu modelele vechi de business şi le este dificil să se adapteze la noi situaţii din piaţă. Viteza şi flexibilitatea sunt două caracteristici pe care orice companie din acest domeniu trebuie să le aibă”, concluzionează Piotr Dopierala.

  • AVERTISMENT apocaliptic: Se apropie o furtună teribilă. Europa este cea mai AFECTATĂ zonă, până acum au avut de suferit aproape 60.000 de oameni

    Concedierile din sectorul bancar la nivel global se apropie de 60.000 de persoane, cu majoritatea care se regăsesc în pericol de a-şi pierde locul de muncă localizaţi în Europa, unde dobânzile negative şi încetinirea economică determină creditori precum Commerzbank să îşi treacă la reduceri de costuri, potrivit Bloomberg.

    Nemţii de la Commerzbank au anunţat săptămâna trecută că plănuiesc să elimine 4.300 de poziţii, ceea ce ar adânci efectele unei restructurări care a început în urmă cu trei ani.

    Astfel, numărul reducerilor de personal anunţate la nivel global se ridică la 58.200, cu circa 90% dintre ele în Europa.

    Cifrele arată că 52.424 de poziţii sunt ameninţate în Europa, 2.769 în America de Nord, 2.487 în regiunea Orientului Mijlociu şi Africa şi 513 poziţii în regiunea Asia Pacific.

    Situaţia actuală reflectă slăbiciunea industriei financiare din Europa, care trebuie să se confrunte cu o piaţă bancară fragmentată, încetinirea creşterii economice şi dobânzile negative au erodat încasările din creditare deja de jumătate de deceniu.

    Aşteptările conform cărora dobânzile vor începe să crească au fost estompate anul acesta când războiul comercial dintre SUA şi China au lovit în exporturile regiunii şi au forţa Banca Centrală Europeană să scadă şi mai mult dobânzile deja negative.

    Băncile germane, care depind de exporturi mai mult decât celelalte economii mari, anunţă cele mai mari restructurări.

    Deutsche Bank anunţă 18.000 de concedieri până în 2022, în timp ce alţi creditori anunţă de asemenea mii de concedieri în următoarea perioadă. Prin urmare, Santander anunţă peste 5.400 de concedieri, Commerzbank cu 4.300, HSBC cu 4.000, Barclays cu 3.000 sau SocGen cu peste 2.100.

  • Banii chinezilor inundă lumea: China se apropie de lansarea monedei digitale sub egida băncii centrale, iar yuan-ul ar putea deveni o monedă globală ca dolarul american şi ca euro

    China se apropie de lansarea proiectului de monedă digitală, ceea ce ar putea ajuta yuan-ul să capete supremaţie în utilizarea mondială, crede CEO-ul companiei de servicii financiare şi criptomonede Circle, citat de CNBC.

    Banca Populară a Chinei a anunţat luna trecută că este aproape de a-şi lansa propria monedă digitală, susţinând că raţionamentul din spatele acestei decizii este de „a proteja” suveranitatea monedei.

    Banca centrală a Chinei plănuieşte să îşi lanseze moneda digitală printr-un sistem în care atât Banca Populară a Chinei, cât şi băncile comerciale, ar putea emite monedă.

    „Mă uit la acest proiect şi văd că atinge câteva ţeluri asumate. Dar, cred că oportunitatea mai mare este că devine un canal pentru yuanul chinezesc să fie distribuit la nivel global”, a declarat Jeremy Allaire, CEO-ul Circle, pentru CNBC.

    Beijingul a încercat în ultimii ani să determine mai multe entităţi internaţionale să utilizeze yuan-ul în afara Chinei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Recesiunea globală se apropie cu paşi rapizi, iar bogaţii ar putea fi printre principalii vinovaţi de această criză

    Cei mai înstăriţi oameni din SUA au început cheltuie mai puţini bani în toate domeniile, de la real-estate la bijuterii, manifestând un comportament care ar putea declanşa  o recesiune la scară largă, scrie CNBC.

    Bogaţii au început să cheltuie tot mai puţini bani în magazine, pe imobiliare, maşini şi artă, iar cel mai slab segment al economiei americane a devenit s-a transformat în cel mai important segment al acesteia. În timp ce clasa de mijloc şi marile sectoare de cosum au continuat să cheltuiască bani, economiştii sunt de părere că din cauza comportamentului adoptat de cei bogaţi economia ar putea intra în recesiune.

    Piaţa de imobiliare de lux a înregistrat cel mai slab an de la criza financiară, iar piaţa din Manhattan a înregistrat o scădere continuă în ultimele şase semestre. Potrivit brokerilor imobiliari de la Redfin vânzările de imobile de lux cu preţuri ce depăşesc pragul de 1,5 mil dolari au scăzut cu 5% în SUA în cel de al doilea semestru al acestui an.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Recesiunea globală se apropie cu paşi rapizi, iar bogaţii ar putea fi printre principalii vinovaţi de această criză

    Bogaţii au început să cheltuie tot mai puţini bani în magazine, pe imobiliare, maşini şi artă, iar cel mai slab segment al economiei americane a devenit s-a transformat în cel mai important segment al acesteia. În timp ce clasa de mijloc şi marile sectoare de cosum au continuat să cheltuiască bani, economiştii sunt de părere că din cauza comportamentului adoptat de cei bogaţi economia ar putea intra în recesiune.

    Piaţa de imobiliare de lux a înregistrat cel mai slab an de la criza financiară, iar piaţa din Manhattan a înregistrat o scădere continuă în ultimele şase semestre. Potrivit brokerilor imobiliari de la Redfin vânzările de imobile de lux cu preţuri ce depăşesc pragul de 1,5 mil dolari au scăzut cu 5% în SUA în cel de al doilea semestru al acestui an.

    Din ce în ce mai multe conacuri şi penthouse-uri de pe teritoriul SUA nu îşi găsesc proprietar. În cea mai rea situaţie se află locuinţele situate în staţiunile de lux din oraşele americane, cum ar fi Aspen, Colorado, Hamptons şi New York, pe care nimeni nu le-a cumpărat încă de acum trei ani.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Revolta unui şef de companie: „Românii sunt artişti în a face doar schimbări de formă”

    Success Academy a fost fondată în 2016 de către omul de afaceri Ovidiu Atanasiu alături de trei asociaţi. De aproape două decenii, Atanasiu s-a implicat constant în proiecte de dezvoltare a echipelor din zona de business – vânzări, management, relaţii cu clienţii – prin programe de training şi consultanţă. În urmă cu şapte ani, Mirela Ursu (fondator al centrului de pregătire pentru examenele de limba engleză Flying Colours) i-a propus să lanseze împreună un proiect pe zona de dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor.

    „Am refuzat de fiecare dată, ştiind care este gradul nostru de încărcare în proiectele de business. Pe de altă parte, şi noi primeam semnale de la adulţii pe care îi aveam în sala de training. «Dacă ştiam asta la 14 ani…», ne spuneau. Nu ştiu cum s-au aliniat planetele şi am acceptat.”

    În primul an de activitate, cifra de afaceri generată de Success Academy a fost de 200.000 de lei şi a crescut constant: 326.000 de lei în 2017, 462.000 de lei în 2018, iar în primele şase luni ale acestui an a ajuns deja la 395.000 de lei. În ceea ce priveşte profitul, acesta a avut de asemenea o evoluţie crescătoare, de la 10% în primul an la 17% în cel de-al doilea şi 24% în al treilea an. Pentru anul acesta, reprezentanţii businessului se aşteaptă la venituri de 800.000 de lei.

    La începuturile businessului, resursele organizatorice precum sălile de training utilate complet şi materialele necesare desfăşurării activităţii le-au fost puse la dispoziţie de către partenerii de la Flying Colours. Investiţiile realizate de-a lungul anilor s-au ridicat la 50.000 de euro, fonduri direcţionate în principal în amenajarea de noi spaţii pentru training, licenţe, materiale, tehnică de calcul şi traininguri. „Am avut un focus continuu pe dezvoltare. Cu experienţa pe care am câştigat-o în 27 de ani de business, am putut anticipa aproape toate momentele care ar fi putut deveni critice. Am ştiut de la început că vom avea un volum foarte mare de informaţie. Ne trebuia organizare. De aceea am investit încă de la început in sisteme de management al clienţilor, al activităţilor. Am investit în sisteme de management al cursanţilor. Am automatizat procesele astfel încât să eficientizăm la maximum efortul şi resursele interne. Am externalizat contabilitatea, marketingul şi IT-ul.”

    În prezent, Success Academy are 250 de cursanţi, iar de-a lungul celor patru ani de activitate numărul copiilor şi adolescenţilor care au urmat cursurile acesteia a fost de 400. Grupele de studiu sunt axate pe două programe, structurate pe două niveluri de maturitate: juniori (11-14 ani) şi adolescenţi (15-18 ani). Cel de juniori este structurat pe doi ani de lucru, iar cel de adolescenţi se întinde pe patru ani. Copiii provin din licee de stat sau private şi, în proporţie de 80%, provin din familii în care cel puţin unul dintre părinţi este antreprenor sau corporatist, „deci înţeleg cel mai bine ce facem. Sunt părinţii care înţeleg foarte bine ce înseamnă dezvoltare personală şi leadership. Sunt părinţi care au participat la rândul lor la traininguri şi intuiesc valoarea pe care o aduce programul”.

    În ciuda structurii programului, antreprenorul spune că „vârsta este pentru noi doar orientativă. Un copil cu un nivel ridicat de maturitate va intra în programul de adolescenţi chiar dacă vârsta i-ar spune să fie la juniori. Am avut multe situaţii de acest gen, în special la fete, ele fiind mai mature la această vârstă în comparaţie cu băieţii. Ideea este că un copil poate intra la Success Academy la Juniori şi poate absolvi pas cu pas până finalizează anul IV de adolescenţi.”

    Preţul cursurilor Succes Academy este apropiat de cel al meditaţiilor cumulat pe un an de zile, mai precis 1.090 de euro/an în cazul cursurilor de juniori, care au câte o sesiune de 2 ore în fiecare weekend, în care au şi şcoală. Programul respectă vacanţele copiilor şi sărbătorile legale libere. Adolescenţii au câte două sesiuni de câte 2 ore săptămânal. Preţul pentru adolescenţi este 1.845 euro/anul de studiu.

    Reprezentanţii businessului nu au luat încă o decizie în direcţia unei extinderi, concentrându-se momentan pe consolidare. „Problema pe care o vedem este de a menţine nivelul de calitate. Vrem să ne extindem reţeaua de traineri şi apoi să luăm în calcul deschiderea unei noi filiale în altă zonă geografică.”
    Echipa Success Academy este formată din 12 traineri, dintre care jumătate se ocupă de cursurile în limba română, iar ceilalţi şase, de cele în limba engleză. Cursurile academiei se desfăşoară în weekend, iar câştigul trainerilor depinde de numărul sesiunilor susţinute. De pildă, un trainer care susţine într-o zi trei sesiuni de câte 2 ore fiecare, adică 8 zile pline, poate câştiga 1.680 de euro într-o lună. Businessul are şi patru angajaţi pe latura organizatorică şi administrativă.

    Cea mai mare provocare în dezvoltarea academiei a fost adaptarea conţinutului la vârsta şi mentalitatea cursanţilor, spune Atanasiu. „Un an de zile am lucrat la asta şi încă mai îmbunătăţim programul. Este un proces dinamic, dar extrem de consumator de timp, energie şi inspiraţie ca să găseşti «formula magică» pentru a ajunge la mintea şi sufletul tinerilor din academie.” De asemenea, adaugă el, o provocare uriaşă a fost şi „găsirea trainerilor care să poată să-şi dea jos mintea de adult şi să se adapteze la copiii cu care lucrăm. Traineri care să nu se mai ia aşa de în serios cum o fac de obicei în trainingurile cu adulţii şi care să se poată poziţiona pe plan egal cu cei tineri.”

    A căutat traineri care să aibă experienţă reală de business, dar mai ales care să nu aibă nici cea mai vagă legătură cu atitudinea clasică de profesor, şi asta pentru că „nu poţi să livrezi sesiunile pe principiile clasice ale şcolii“, susţine fondatorul Success Academy. Şi menţinerea contactului permanent cu părinţii a reprezentat un test, însă Atanasiu spune că „avem constant întâlniri cu părinţii, culegem feedback continuu de la ei. Nu putem funcţiona altfel, dacă ne dorim rezultate. 250 de copii înseamnă în mod real 500 de părinţi cu care trebuie să comunici”.

    Nu în ultimul rând, provocările vin şi din situaţiile speciale ale tinerilor. „Au probleme diverse. Mari, enorme pentru vârsta lor. La nivel de relaţii, la nivel de rezultate şcolare, la nivel de comunicare, la nivel de încredere de sine. Şi nu se simt ascultaţi. Trebuie să ne facem timp să fim lângă ei şi să le punem atent întrebările astfel încât să îşi conştientizeze situaţia din toate perspectivele şi să aleagă cea mai bună soluţie la problemele lor. Şi cu rezultate clare.” El spune că tinerii din ziua de astăzi vor să înveţe, vor să afle lucruri, sunt conştiincioşi, responsabili, dar pe subiectele ce le ating interesul. Avem în faţă o nouă generaţie, total diferită de cum am fost noi, şi nu ştim cum să ne raportăm la ea. „Nu ştim cum să ne comportăm cu ea, nu ştim să-i înţelegem nevoile şi contextul general în care se dezvoltă. Noi suntem cei care greşim dramatic în relaţia cu ea.”

    Pe viitor, planurile de investiţie vizează o serie de studii dedicate problemelor adolescenţilor, deoarece, crede Atanasiu, „orice furnizor de learning îşi sugrumă businessul dacă nu investeşte în zona de research & development. Îşi stoarce piaţa şi apoi observă că nu mai are ce să ofere clienţilor. Multe companii de training şi-au atins astfel pragul de competenţă. Sau de incompetenţă. Se ajunge în blocaj la un anumit moment.”

    Când vine vorba de competiţie, Ovidiu Atanasiu spune că activează într-o piaţă foarte fragmentată şi aglomerată. „Sunt zeci, poate sute de furnizori mici de diverse programe pentru copii şi adolescenţi. Conceptul de dezvoltare personală este văzut foarte larg. Astăzi se face dezvoltare personală şi prin excursii în pădure. Prin muzică, balet, pictură, teatru, fotografie sau orice altceva vă vine în minte. Cu certitudine putem include în concept toate activităţile posibile. Noi ne-am poziţionat diferit prin tot ceea ce facem. Promisiunea noastră este să dezvoltăm tinerii în zonele cerute de trecerea lor spre maturitate.”

    În opinia lui Atanasiu, mediul academic românesc nu va trece în viitor prin vreo schimbare de fond. „Românii sunt artişti în a face doar schimbări de formă, de tipul clasa 0 se va numi de acum clasa I şi clasa a XII-a devine clasa a XIII-a. De aceea, nu cred că vom vedea schimbări spectaculoase”, concluzionează el.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Valeriu Irimescu, director general Rocavera

    Pe Valeriu Irimescu l-a atras încă din facultate gândul de a se implica în businessul familiei. Tatăl său, antreprenorul Dragoş Irimescu, fondase Depaco, producător de acoperişuri, al cărui control a fost preluat în ultimul an de grupul Teraplast. Imediat ce şi-a finalizat studiile, a început să lucreze pentru Depaco, unde a ocupat mai multe funcţii, până la cea de director general, în care a stat mai mult de doi ani, până la sfârşitul lui 2018.

    După vânzarea pachetului majoritar de acţiuni către Teraplast, familia Irimescu s-a orientat către un nou segment de piaţă, cumpărând o fabrică de prelucrare a pietrei în Băicoi, judeţul Prahova, business care funcţionează sub umbrela Rocavera. Acolo, Valeriu Irimescu este în prezent director general. Secretul în familia Irimescu a fost separarea dintre problemele de la birou şi relaţiile de acasă. „În prezent, ne concentrăm pe dezvoltarea companiei Rocavera, dar şi pe proiectele imobiliare pe care le avem în desfăşurare în Bucureşti. În ceea ce priveşte aceste afaceri, suntem siguri că ele vor rămâne şi pe viitor proiecte de familie”, spune Valeriu Irimescu.

    În prezent, în afară de Rocavera – pentru care Dragoş Irimescu estima afaceri de un milion de euro în primul an de funcţionare – familia Irimescu mai are afaceri şi în domeniul imobiliar. Familia investeşte 6 milioane de euro într-un complex cu patru blocuri în zona Străuleşti din Bucureşti şi încă 2 milioane de euro pentru un proiect de locuinţe în zona Băneasa.

  • Când şi „dictatorii“ îşi avertizează naţiunile că economia este în pericol, înseamnă că furtuna chiar se apropie ameninţător. Cu fiecare săptămână ce trece se adună dovezile că pesimiştii au dreptate

    În Turcia, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a „reamintit“ turcilor că există un complot al unor puteri străine pentru devalorizarea lirei turceşti cu scopul de a majora forţat dobânzile şi a paraliza astfel economia. Banca centrală a Turciei a redus semni­ficativ dobânzile săptămâna trecută, efectuând cea mai mare tăiere din ultimii 17 ani, după ce Erdogan l-a înlocuit pe guvernatorul instituţiei cu un om mai docil. Preşedintele a spus că o singură reducere a dobânzilor „nu este suficientă“ şi a cerut mai mult.

    Ameninţarea unor turbulenţe de durată în comerţul înternaţional din cauza războiului comercial mondial, la care se adaugă anemierea revenirii economice din ultimii ani i-au pus în alertă pe decidenţii de politici din întreaga lume, notează Financial Times. Banca Centrală Europeană a sunat alarma săptămâna trecută. Semnalele din economie oferă o imagine aproape dezastruoasă. Spre exemplu, cu doar câteva ore înainte de şedinţa de politică monetară a BCE, un sondaj la care au participat producătorii din industria manufacturieră germană a relevat cel mai dificil mediu pentru afaceri din ultimii nouă ani. Criza din industrie s-ar putea să fi împins cea mai mare economie europeană pe drumul spre recesiune.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro